You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Archiva Moldaviae

Archiva Moldaviae

Location: Romania
Author(s): Hans-Christian Maner
Title: Studii noi asupra istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail în mediul german
New Studies in the History of the Legion of the Archangel Michael in the German Context
Issue: 5/2013
Citation Hans-Christian Maner. "Studii noi asupra istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail în mediul
style: german". Archiva Moldaviae 5:555-561.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=467946
CEEOL copyright 2018

Studii noi asupra istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail

în mediul german

Hans-Christian MANER

Nu este întâmplător că se scrie în mediul german despre cele mai noi

lucrări asupra mişcării fasciste din România, Legiunea Arhanghelul Mihail,
întrucât cea mai detaliată cercetare a acesteia a apărut în Germania. Disertaţia
lui Armin Heinen asupra Legiunii Arhanghelul Mihail, apărută în 1986, este
până astăzi o operă standard, cu toate că autorul a avut, din cauza restricţiilor
cauzate de situaţia politică, de luptat cu greutăţi cauzate de acestea1. Cu toate
acestea însă, chiar dacă accesul la documentele nepublicate din arhive nu a fost
posibil, nivelul ştiinţific al lucrării lui Heinen este până astăzi incontestabil. Pe
lângă cercetarea minuţioasă2, deosebită este în special reflecţia metodico-teo-
retică ce străbate materialul de care a dispus la mijlocul anilor optzeci, ceea ce
dă valoare lucrării. Heinen încadrează istoria şi dezvoltarea Legiunii Arhan-
ghelul Mihail în contextul fascismului internaţional. Din această perspectivă
comparativă este stabilită importanţa temei: „În perioada interbelică numai
puţine partide europene militante de dreapta aveau o influenţă asemănătoare
asupra activităţii politice în ţara respectivă ca Legiunea Arhanghelul Mihail”3.
Până la lucrarea lui Heinen, istoria Legiunii nu a constituit o temă în
cercetările vestice. Chiar când a făcut obiectul unor lucrări, acestea se bazau în
special pe descrieri din materialul publicat în afara României. Armin Heinen
prezintă Legiunea ca o mişcare cu rădăcini istorice şi sociale care acţionează
politic în legătură cu vechile elite ale puterii politice, dar şi cu lipsa ori
greutăţile contactelor cu fascismul şi naţional-socialismul. În acelaşi timp, el
stabileşte clar că Legiunea şi istoria ei nu pot fi înţelese decât în context
european. Pe de altă parte, el trage concluzia că Legiunea poate fi încadrată ca o
mişcare fascistă clasică, deoarece în România în mod deosebit au existat factori
ce se întâlnesc într-o constelaţie încărcată de probleme care favorizează aceasta:

1
Armin Heinen, Die Legion „Erzengel Michael” in Rumänien. Soziale Bewegung und
politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, München,
R. Oldenbourg Verlag, 1986 (Südosteuropäische Arbeiten, vol. 83).
2
Vezi bibliografia în ibidem, p. 528-552.
3
Ibidem, p. 26.

Archiva Moldaviae, vol. V, 2013, p. 555-561

CEEOL copyright 2018

CEEOL copyright 2018

Hans-Christian MANER

„Modernizarea economiei, lărgirea cadrului de participare la activitatea politică,

formarea naţiunii”4.
Armin Heinen este iarăşi acela care se dedică unui nou aspect al temei şi
după peste douăzeci de ani publică un alt studiu îndreptar. Plecând de la teoria
fascismului internaţional, istoricul din Aachen se apleacă asupra practicii
sociale a Legiunii, adică violenţa împotriva populaţiei evreieşti, care a culminat
cu holocaustul românesc5. Violenţa Legiunii ţintea crearea statului legionar.
Corespunzător idealurilor legionare, societatea românească trebuia curăţită de
„impurităţi”. Aceasta însemna o luptă necruţătoare împotriva „trădătorilor”, a
„politicienilor” şi a „jidanilor”. Violenţa devenea o metodă, un mijloc de a face
politică, era o paradă deschisă la ordinea zilei. Ea era religios motivată şi servea
ca o magie pseudo-religioasă de curăţire naţională pentru noua ordine fascistă a
lumii. Legionarii s-au folosit la început de o exprimare extremă a violenţei,
concretizată prin nesupunere împotriva presupuselor bănuieli. Ei au fost aceia
care au pregătit climatul de violenţă ce a condus la holocaust, arată Heinen6.
În anul 2013 au apărut, în acelaşi timp, în Germania, două publicaţii
marcante, deschizătoare de drum, asupra cărora ne vom opri mai îndeaproape în
cele ce urmează. În publicistica politică şi ştiinţifică românească, Legiunea
Arhanghelul Mihail este prezentată ca un fenomen deosebit şi controversat.
Printre alţii, o mare parte dintre reprezentanţii culturii româneşti recunosc că au
fost în tinereţe adepţi înfocaţi ai crezului legionar. Deşi a apărut în România
după 1990 o serie întreagă de publicaţii privind istoria Mişcării, acestea au avut
un caracter publicistic, cu o bază îngustă de documentare, lipsind în mare
măsură izvoarele din arhive, concentrându-se în special pe intelectualii
bucureşteni şi pe elita societăţii.
Noile cercetări se ocupă cu noi probleme legate de această temă. Elitele
intelectuale şi acţiunea lor, precum şi legăturile bisericii ortodoxe cu legiunea
sunt cercetate din perspective cultural-ştiinţifice. De observat sunt în primul
rând, în afară de aceasta, primele estimări istorice sociale şi regionale. Şi aici
însă trebuie reţinut că cercetările sprijinite pe documente de arhivă sunt la
început. Pornind de la aceasta, volumul Opoziţia puterii înscenate de dreapta
şi-a propus să desprindă printre altele o concluzie intermediară7.
Din cele zece referate care au fost prezentate într-o sesiune, care a avut loc
în anul 2011 la Viena, apărute în volum, unele prezintă o perspectivă bazată pe
materialul cunoscut, altele se referă la valorificarea documentelor din arhive, iar
altele folosesc documente multimedia puţin valorificate până în prezent. Ca
timp, referatele cuprind contribuţii la aşa-numita fază de mişcare a Legiunii,
4
Ibidem, p. 489.
5
Idem, Rumänien, der Holocaust und die Logik der Gewalt, München, R. Oldenbourg
Verlag (Südosteuropäische Arbeiten, vol. 135), 2007.
6
Ibidem, p. 38.
7
Armin Heinen, Oliver Jens Schmitt (eds.), Inszenierte Gegenmacht von rechts. Die
„Legion Erzengel Michael” in Rumänien 1918-1938, München, R. Oldenbourg Verlag, 2013
(Südosteuropäische Arbeiten, vol. 150).

556

CEEOL copyright 2018

CEEOL copyright 2018

Studii noi asupra istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail în mediul german

care se întinde de la începutul anilor 1920 până la distrugerea, în anii 1938/39, a

organizaţiei politice create de Corneliu Zelea Codreanu. În acelaşi timp, editorii
scot în evidenţă la prezentarea volumului o cotitură în cercetarea Mişcării
Legionare. Nu mai este vorba de întregul complex al Mişcării. Materialul sporit,
nu în ultimă instanţă prin deschiderea arhivelor româneşti, conduce la o mai
detaliată stabilire a problematicii şi metodelor de lucru. Strategia cercetării
trebuie să fie impregnată nu de prezentări generale, ci să se sprijine pe cercetări
speciale empirice largi, care promit lărgirea cunoştinţelor noastre”8. Volumul
exprimă dorinţa „unei discuţii mai profunde care să ofere un spaţiu mai larg
asupra fascismului românesc, ca fenomen sui generis”9, astfel ca investigarea
internaţională a fascismului să poată da o orientare mai largă asupra discuţiei cu
privire la Mişcarea Legionară. Următoarele întrebări sunt comune contribuţiilor
din volum10: Cum se înscena Legiunea ca alternativă faţă de partidele existente?
Cum prezenta Legiunea puterea proprie faţă de puterea de stat? Cum acţiona ea
regional şi social?
Primele două contribuţii, ale lui Constantin Iordachi (Fascismul, carisma
şi politica: Legiunea Arhanghelul Mihail în România interbelică 1927-1941) şi
Mihai Chioveanu (Zelul credinţei. Reînnoirea naţiunii şi idealizarea politicii în
România interbelică), se concentrează asupra încadrării ideologice a mişcării
legionare. Pe când Iordachi pune în centrul cercetării carismatizarea naţiona-
lismului, prezentarea chiliastic-mesianică a luptei dintre bine şi rău, Chioveanu
se ocupă cu „credinţa legionară” ca religie politică.
Rebecca Haynes (Ritualizarea omului nou – între ortodoxie şi cultură),
Radu Harald Dinu (Antisemitismul ca practică socială) şi Anda-Octavia Drăghiciu
(Melodii populare, cântece militare, coruri de îngeri, acorduri eroice. Istoria
Legiunii Arhanghelul Mihail ca istorie a cântecelor sale) se ocupă cu practicile
sociale şi culturale. Haynes analizează lagărele de muncă, preocuparea privind
„omul nou” pe fundalul unei pronunţate religiozităţi, dar şi a deprinderii
violenţei. Dinu analizează exemple de violenţă antisemită de dreapta cu
precădere în estul României. Drăghiciu se ocupă de importanţa cântecului ca
instrument de mobilizare politică şi ca o însemnată caracteristică ideologică a
Mişcării. Cercetările lui Armin Heinen dovedesc că, prin aceste practici
propagandistice, legionarii au avut influenţă numai în mică măsură asupra
adepţilor proprii (Maşina electorală. Legiunea Arhanghelul Mihail, alegerile
din 1931-1937 şi criza de integrare a statului român) şi ale lui Traian Sandu
(Rezultatul acţiunii militante şi succesele regionale ale Gărzii de fier. O
analiză a atitudinii în alegeri şi urmările pentru teorie), asupra exemplului
alegerilor politice.
Cercetări noi oferă în sfârşit ultimele trei comunicări. Roland Clark
(Doamnele legiunii: femei în grupările fasciste româneşti) arătă că Legiunea

8
Ibidem, p. 13: Einführung.
9
Ibidem.
10
Ibidem, p. 14.

557

CEEOL copyright 2018

CEEOL copyright 2018

Hans-Christian MANER

oferea femeii ca activistă posibilitatea de a se dezvolta. Femeia a fost în acelaşi

timp stilizată ca luptătoare. Wolfram Niess (Hai să dăm mână cu mână, cei cu
inima română. Marşul de propagandă planificat de Legiune prin Basarabia în
vara anului 1930), descrie mişcările Legiunii în regiunile limitrofe Basarabiei şi
străduinţele ei pentru „îndoctrinarea naţional-politică” a populaţiei. În sfârşit,
Oliver Jens Schmitt (La luptă, muncitori. Problema muncitorului şi muncito-
rimea în mişcarea legionară, 1919-1938) se dedică unei noi direcţii de
cercetare, penetraţia Legiunii în rândurile muncitorimii.
Volumul deschide o altă perspectivă noilor cercetări. Prin acestea se poate
vedea mai departe şi mai adânc. Publicaţia nu se epuizează în cunoştinţele
scrise, ci prezintă fotografii până acum puţin cunoscute, în care este vizual
redată înscenarea unei culturi de dreapta.
În timp ce Armin Heinen, în 1986, găsea paralele între Mişcarea Legionară
din România, Partidul naţional-socialist german şi fascismul italian, lipseşte aici
o privire comparativă cu regiunile învecinate. În această direcţie se îndreaptă
interesele tânărului istoric Radu Harald Dinu. Disertaţia sa, susţinută în anul
2012, la Universitatea din Erfurt, a fost publicată un an mai târziu11.
Dinu începe expunerea din cartea sa cu două scene concrete de violenţă:
într-una, legionarii maltratează până la moarte, la 18 ianuarie 1941, în oraşul
Hârşova, pe comerciantul evreu Alexandru Spiegel; în cealaltă, Ustaşa omoară
în satul Gornja Slatina, din Bosnia, la mijlocul lui iunie 1942, numeroase familii
de sârbi. Plecând de la această atmosferă, lucrarea îşi propune să cerceteze
temele complexe fascism, religie şi violenţă, comparativ în România şi Croaţia.
Aici însă autorul se distanţează de acea interpretare după care Balcanii au fost
din totdeauna teatrul unei excesive violenţe condiţionată de duşmănia seculară
dintre diferitele grupe de populaţie. El se distanţează, de asemenea, de versiunea
potrivit căreia violenţa din punct de vedere al fascismului, nu de puţine ori,
apare ca rezultat al dispoziţiilor culturale, deci ca o constantă antropologică.
Autorul consideră important să explice violenţa fascistă în afara contextului
istoric şi cultural. De acesta este strâns legat faptul că violenţa nu este un
fenomen „tipic balcanic”, fără însă a pierde din vedere că există forme regional-
specifice ale apariţiei şi disputei conflictelor. Nu în ultimă instanţă, Dinu se
ocupă în lucrarea sa cu descrierea violenţei fasciste în dimensiunea ei politică.
Cu ajutorul unui abordări praxeologice, autorul îşi îndreaptă privirea spre
violenţă şi practica socială a fascismului, comparativ în Croaţia şi România.
Corespunzător conceptelor teoretice, cele două grupări trebuiau analizate sub
aspectul efectelor şi întrepătrunderilor reciproce ale atitudinilor politice, expe-
rienţelor proprii, simbolurilor şi reglementărilor specifice grupărilor12.
11
Radu Harald Dinu, Faschismus, Religion und Gewalt in Südosteuropa. Die Legion
Erzengel Michael und die Ustaša im historischen Vergleich, Wiesbaden, Harrassowitz Verlag,
2013 (Balkanologische Veröffentlichungen. Geschichte, Gesellschaft und Kultur in Südosteuropa,
vol. 59).
12
Ibidem, p. 13. Autorul ia în considerare lucrările lui Sven Reichhardt, Praxeologie und
Faschismus, Gewalt und Gemeinschaft als Elemente eines praxeologischen Faschismusbegriffs,

558

CEEOL copyright 2018

CEEOL copyright 2018

Studii noi asupra istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail în mediul german

Pentru cercetarea celor două mişcări a fost folosită o bază largă de izvoare
documentare. Pentru Mişcarea Legionară au fost utilizate documente din
Arhivele Naţionale din Bucureşti (printre altele ale Ministerului de Interne,
Inspectoratului Regional al Jandarmeriei, cât şi ale Serviciului Special de
Informaţii), ale arhivelor CNSAS, precum şi ale arhivelor municipiului
Bucureşti. Pentru cazul Croaţiei, în afară de câteva documente ale arhivei din
Sarajevo, s-a folosit cu preponderenţă material nepublicat din arhivele germane
(Arhiva Militară din Freiburg şi Arhiva politică a Ministerului de Externe). În
afară de acestea, baza izvoarelor folosite constă din colecţii de documente
publicate, publicistica perioadei, memorii, autobiografii şi opere beletristice.
În fine, construcţia lucrării se orientează după un model aşa cum acesta a
fost dezvoltat de cercetare13. În fiecare capitol principal, după introducere, este
analizată şi una, şi alta din cele două mişcări şi apoi, într-un capitol rezumativ,
sunt puse comparativ una lângă alta. Studiul se ocupă însă şi cu începutul
fascismului. În acest capitol, sunt schiţate contextul istoric cât şi premizele
diferite ale Legiunii şi mişcării Ustaşa. Ca stat extins, după Primul Război
Mondial, România Mare a avut de luptat cu probleme sociale şi politice
deosebit de mari. Sistemul politic disfuncţional, stilul autoritar de conducere şi
practica politică a partidelor instalate la putere au favorizat în mare măsură
fascismul în România, care îşi are începutul în mişcările antisemite studenţeşti
şi înfiinţarea LANC în Moldova. Pe lângă începuturile sale, studiul prezintă
cititorului şi raporturile antisemitismului românesc cu fascismul italian.
În noul stat al sârbilor, croaţilor şi slovenilor, care a luat fiinţă după Primul
Război Mondial, trebuiau în primul rând armonizate marile diferenţe sociale şi
economice, cât şi cadrul juridic. Diferenţele economice se leagă inevitabil în
noul stat naţional cu problema naţională, ceea ce a dus la conflicte violente.
Acestea au culminat cu atentate mortale, inclusiv cu cel asupra conducătorului
croat al ţăranilor, Stjepan Radić. Acest eveniment a făcut, printre altele, ca în
Zagreb anumite forţe să încerce a obţine independenţa Croaţiei chiar prin violenţă.
Toate acestea au fost condiţii favorabile pentru începutul mişcării Ustaşa.
Dinu conchide că în amândouă ţările au lipsit instrumentele pentru conso-
lidarea unei comunităţi democratice, aceasta ducând la pierderea legitimităţii,
ceea ce a condus la lipsa unui consens de bază în ceea ce priveşte politica
constituţională şi a naţionalităţilor. În afară de aceasta, apariţia şi dezvoltarea
grupărilor naţionaliste radicale a fost marcată de un mare potenţial de violenţă şi
militarizare a culturii politice.

în Karl H. Hörning, Julia Reuter (eds.), Doing Culture. Neue Positionen zum Verhältnis von
Kultur und sozialer Praxis, Bielefeld, transcript Verlag, 2004, p. 129-143; idem, Praxeologische
Geschichtswissenschaft. Eine Diskussionsanregung, în „Sozial. Geschichte”, vol. 22, 2007, p. 43-65;
idem, Neue Wege der vergleichenden Faschismusforschung, în „Mittelweg”, vol. 36, nr. 1, 2007,
p. 9-25.
13
Wolfgang Schieder (ed.), Faschismus als soziale Bewegung, Hamburg, Verlag
Vandenhoeck & Ruprecht, 1976, p. 17; Robert O. Paxton, Die Anatomie des Faschismus,
München, Deutsche Verlags-Anstalt, 2006, p. 41.

559

CEEOL copyright 2018

CEEOL copyright 2018

Hans-Christian MANER

În cel de-al treilea capitol sunt cercetate modurile de acţiune ale celor două
grupări, cât şi ce forme de violenţă au fost folosite în decursul anilor ’30.
Plecând de la faptul că Legiunea Arhanghelul Mihail este o organizaţie de la
sine înţeleasă, care la început se percepea ca o ligă conspirativă de bărbaţi, este
descrisă mai întâi estetizarea violenţei care duce la violenţa străzii şi la atentate
politice. Aceste etape de radicalizare există şi în statele slave de sud. În timp ce
ambele mişcări fasciste au ca scop să distrugă puterea de stat considerată
ilegală, aceasta este însă în cele două cazuri apreciată diferit. Pe când Ustaşa
vede Belgradul şi Serbia ca un loc de înapoiere şi despotism bizantin, legionarii
condamnă Bucureştiul politic ca supus vestului.
Cel de-al patrulea capitol, cel mai cuprinzător, analizează diferitele
raporturi de violenţă din timpul fazei de guvernare a fascismului. În timpul
statului naţional-legionar a escaladat violenţa împotriva opozanţilor politici, a
vechii elite politice şi a populaţiei evreieşti. Prezentarea se termină în timp cu
înfrângerea rebeliunii legionare de către Ion Antonescu în ianuarie 1941. În
acelaşi an 1941, odată cu înfiinţarea statului „independent” croat, începe şi
guvernarea mişcării Ustaşa. Altfel decât în cazul legionarilor români, unde
violenţa se reduce la activitatea unor „actori” locali, violenţa în cazul Ustaşei în
Croaţia se caracterizează printr-un mare număr de victime. Independent însă de
număr, ambele regimuri au fost regimuri de violenţă, pe care Dinu nu le
încadrează ca tipic „fasciste”, ci mai mult ca „fenomene, care caracterizează
conflicte etnice şi războaie civile legate de deosebirile dintre culturi”14.
Un ultim capitol se dedică în special complexului tematic „Religia şi
fascismul”. Aici sunt cercetate atât raporturile Legiunii şi ale mişcării Ustaşa cu
bisericile respective, cât şi formele de exprimare religioase sau pseudo-reli-
gioase. Cercetarea scoate în evidenţă în ambele cazuri un raport deosebit,
ambivalent. În timp ce conducerea bisericii este sceptică, mergând până la
refuzul mişcării, clerul bisericesc participă relativ intens la mişcările radicale. În
privinţa programului şi ideologiei proprii, există în sfârşit şi diferenţe: Legiunea
leagă ţelurile sale politice cu mântuirea de apoi, pe când Ustaşa, dimpotrivă,
urmăreşte aproape exclusiv scopuri politice seculare.
La sfârşit, cititorul găseşte într-un rezumat încă o dată, pe scurt, rezultatele
cercetării. Violenţa nu a fost singurul model legitim de acţiune pentru rezol-
varea conflictelor politice, ea a fost parte integrantă corespunzătoare identităţii
fasciste. Violenţa a fost instituită ca „luptă de simbol şi luptă pe teren”15 contra
opozanţilor politici, a nesuferitei puteri de stat şi a minorităţilor etnice.
O altă concluzie a comparaţiei denotă că violenţa în amândouă ţările nu se
deosebeşte mult de tendinţele din întreaga Europă. Analiza amănunţită făcută de
Radu Harald Dinu, cu toate deosebirile dintre documentaţiile de bază, prezintă
în cele două cazuri rezultate fundamentale pentru elucidarea problemei. Pe baza

14
Radu Harald Dinu, op. cit., p. 203.
15
Ibidem, p. 253.

560

CEEOL copyright 2018

CEEOL copyright 2018

Studii noi asupra istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail în mediul german

modului comparativ complex de a pune problema, cercetării i se poate în

întregime certifica un înalt nivel de reflecţie.
Cărţile prezentate în acest text vor genera, desigur, cercetări viitoare
asupra fascismului în România şi Europa de sud-est, care se vor concentra pe
grupuri sociale, pe anumite regiuni sau pe anumite fenomene structurale.

Neue Studien zur Geschichte der Legion des Erzengels Michael

im deutschen Umfeld
(Zusammenfassung)

Schlüsselwörter: Internationaler Faschismus, Legion Erzengel Michael, Ustaša,

Gewalt, Religion, Zwischenkriegszeit

Im deutschen Sprachraum sind die ersten ausführlichen Untersuchungen zur

Geschichte der Legion Erzengel Michael entstanden. Dies liegt nicht zuletzt in der
Tradition der intensiven Beschäftigung mit der Geschichte des Nationalsozialismus und
des Faschismus. Neuere Forschungsarbeiten setzen diese Entwicklung fort. Das
Erkenntnisinteresse vertieft und fokkussiert sich. Dies hebt die vorliegende
Besprechung hervor.

561

CEEOL copyright 2018