B ib lio tec i ş c olare /

Biblioteci tradiţionale

MOTTO:
“Fiecare om primeşte două feluri de educaţie :
 una dată de alţii şi
 alta mult mai importantă, pe care şi-o face
singur.”
(Gibon)
Biblioteca şi oamenii ce o slujesc (bibliotecarii) îşi au rolul lor,
adesea neştiut în societatea contemporană.
Aflată sub semnul automatizării, a zeului “calculator” şi a altor
mijloace de informare, bibliotecile trăiesc procesul de tranziţie de la
“biblioteca pe hârtie” cu cărţi din vremuri mai mult sau mai puţin uitate, la
cea “automatizată.
Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă
a factorilor educaţionali (familia, şcoala şi implicit bibliotecarul), o muncă
ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă. Rolul bibliotecarului nu se
reduce la gestul de a da şi de a prelua cărţi, de a “creşte” un cititor pentru
bibliotecă, ci stă şi sub semnul unui demers al modestiei, al bunului simţ, al
universului magic în care trăiesc, acela al cărţilor.
Cărţile vor fi răsfoite şi citite cu mult nesaţ de către copiii noştri dacă,
noi bibliotecarii, împreună cu cadrele didactice vom şti să le “ deschidem”
inima şi sufletul către lectură.
Cine a învăţat să-şi facă din “carte “ un prieten credincios va fi “bogat”
toată viaţa.
Pe alt plan, lectura este un mijloc de creare, recreere şi devenire a
personalităţii umane, de sensibilizare la valorile culturii umane, de bine,
frumos şi adevăr.
Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar
plăcerea de a citi - o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se
1
implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de
învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi
culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele
dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.
Virtuţile unei adevărate lecturi sunt multiple. Cine a învăţat de copil
să-şi facă prieten credincios cartea, nu o va mai părăsi toată viaţa.
În al doilea rând, lectura este un mijloc de creere şi devenire a
personalităţii, de sensibilizare la valorile perene ale culturii umane de bine,
frumos şi adevăr.

Stimularea lecturii o facem şi prin afişaje. Rubricile: „Cititori

fruntaşi”, „Dicţionar biblioteconomic” , „Vă prezentăm cartea”, stimulează
elevii şi oferă învăţătorilor şi diriginţilor prilejul de a folosi aceste date
pentru cultivarea interesului elevilor pentru lectură.
Prin urmare, biblioteca şi implicit bibliotecarul nu se poate limita
numai la administrarea de carte ci trebuie să declanşeze şi să menţină în
timp, printr-o motivaţie continuă, nevoia de carte, necesitatea lecturii,
păstrarea cărţilor, care îl înalţă pe om pentru că aşa cum afirma încă de la
începuturi M. Costin „nu iaşte altă mai frumoasă şi mai de folos în viaţa
omului zăbavă decât cetitul cărţilor”.
Biblioteca mileniului trei – biblioteca generaţiilor viitoare, ca centru
de educare şi recreere, înseamnă progres atât pentru elevi, cadre didactice
(cititor într-un cuvânt) cât şi pentru societate.
Uneori, chiar într-un banal schimb de experienţă, unde s-ar părea că
nu poţi desluşi decât aparenţe, oamenii, precum bibliotecarii, entuziaşti,
total dăruiţi, pun suflet ca totul să devină un dialog, iar realitatea capătă
alte înţelesuri.
Bibliotecarul poate oferi pe lângă lectura obligatorie data de către
şcoala, opere şi genuri literare diferite care se integrează în sfera literaturii
pentru copii, evidenţiind receptivitatea copiilor faţă de frumos, cu condiţia
ca acesta să fie accesibil.
Este de un real folos ca bibliotecarul să cunoască Programa şcoală
pentru a adapta şi a recomanda conţinutul lecturilor. De asemenea acesta
poate face vizite periodice la şcoală pentru a prezenta ultimele achiziţii ale
bibliotecii sau pentru a recomanda anumite titluri de lecturi.
Cititorul trebuie permanent îndrumat, orientat spre un evantai
diversificat de cărţi instructive de la basm la povestire, schiţă sau nuvelă,
de la legendă la poezia patriotică, de la fabulă la călătoriile extraordinare,
2
la romanele ştiinţifico-fantastice sau literatura de informare. Copilului
trebuie să i se recomande cărţi diverse deoarece este de reţinut treptele sale
de dezvoltare şi principiul accesibilităţii.
Adolescenţii au la fel de mare nevoie de o îndrumare spre a alege ceea
ce vor citi. Lectura joacă un rol important la această vârsta când capacitatea
de asimilare este foarte ridicată. Şcoala este direct răspunzătoare de felul în
care este îndrumat preadolescentul şi adolescentul spre lectură. Chiar dacă
a fost obişnuit să citească din clasele mici la un moment dat va fi atras de
alte activităţi iar lectura va cădea pe un plan secundar. Elevii vor fi
informaţi asupra faptului că lectura este esenţială, în cadrul orelor de limba
română, aceştia neputându-şi însuşi corect conţinutul unei opere literare
fără a lectura în totalitate volumul literar. Dacă preadolescenţii şi
adolescenţii vor aloca un timp cât mai scurt pentru lectură , sau vor lectura
superficial o carte, randamentul şcolar va fi diminuat.
Pentru o colaborare intensă cu biblioteca, elevii trebuie stimulaţi
pentru a citi. Se pot aplica diferite metode prin care elevii pot fi stimulaţi,
munca în grup fiind una din metodele care dau succes.
Îndrumarea lecturii la adolescenţi şi preadolescenţi poate deveni o
problemă deoarece suntem în secolul informatizării în care informaţia
digitală este din ce în ce mai prezentă în viaţa noastră. Aceştia vor alege cu
siguranţă o modalitate atrăgătoare şi uşoară în găsirea informaţiei necesare.
Internetul oferă o sursă enormă de informaţie, care este uşor accesibilă dar
elevilor trebuie reamintit lucrul că lectura unei cărţi va avea un grad ridicat
de complexitate faţă de răsfoire a unor enciclopedii virtuale, oricât de
complexe ar fi.
Lor li se va trebui insuflată ideea de a contopi aceste tendinţe „vechi” –
lectura clasică şi tendinţe „noi” – lectura digitală. Ar fi de un real succes
căutarea unei bibliografii cu ajutorul P.C-ului, lecturarea clasică a operei şi
întocmirea unui rezumat sau a unui comentariu folosind în cele din urmă
ajutorul calculatorului. Ar fi metodă utilă de a îmbina utilul cu plăcutul.
Copiilor de orice vârstă trebuie să li se argumenteze faptul că mai
presus de orice metodă folosită, de oricare mijloc de convingere pentru
lectură, în biblioteci mii de cărţi stau la dispoziţie şi le oferă tot ce au în
legătură cu ceea ce îi interesează sau îi pasionează. În plus de acestea sala
de lectură a unei biblioteci cu o dotare adecvată întotdeauna va sta la
dispoziţie cu tot felul de materiale ajutătoare: dicţionare, enciclopedii,
ziare, atlase, albume.

3
 Un rol deosebit în îndrumarea lecturii copiilor de orice vârstă îl va
avea întotdeauna strânsa legătură dintre şcoală şi bibliotecă cele două
instituţii putând realiza maximul de randament în vederea îndrumării şi
stimulării lecturilor.
Acţionând frontal, vom tansforma expresia „biblioteca o
cenuşăreasă” în „biblioteca centru de educare şi recreere.”
Întreaga activitate trebuie să fie subordonată dezvoltării acestei idei.
Biblioteca, a fost şi rămâne un templu al culturii, iar noi, cei ce slujim
acest templu, trebuie să dovedim iniţiativă.