Sunteți pe pagina 1din 8

Discriminarea pe baza orientarii sexuale

Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit,


nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup
social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar
toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de
respingere.

În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar


egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție. Cu toate
acestea, fenomenele de discriminare există și în absența unor legi pro-
discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a
fenomenului.

Discriminarea se referă la comportamentul pe care o persoană, o


instituție sau un grup de persoane îl au împotriva membrilor respectivei
clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului
membrilor grupului de persoane discriminat de la exercițiul anumitor
drepturi și șanse care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale.

Forme ale discriminarii:

 Cea directa:
Discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratată într-un
mod mai puțin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar
putea fi într-o situație comparabilă, iar diferența de tratament are la bază
oricare criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare.
Acest tip de discriminare poate izvorî din prevederile legii, altor acte
juridice sau din comportamentul real față de grupul social vizat.

 Cea indirecta:
Discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o
practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza
criteriilor prevăzute de legislația în vigoare, cu excepția cazurilor în care
aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop
legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. 
De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau
pasiv care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau
defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o
persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se
află în situații egale.

 Cea multipla:
Discriminarea multiplă survine atunci când o persoană sau un grup de
persoane sunt tratate diferențiat, într-o situație egală, pe baza a două sau
a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.

Oamenii au identități multiple și fac parte simultan din mai multe


grupuri sociale. Apartenența simultană la mai multe grupuri poate crește
vulnerabilitatea persoanelor respective în fața discriminării.

Discriminarea sexuală (numită și sexism) este o atitudine


sau prejudecată, exprimată sau ne-exprimată, privind superioritatea unui
reprezentant al unui sex asupra altui sex și cu discriminarea acestuia din
urmă. Termenul provine din limba engleză, sexismul fiind considerat un
termen paralel cu rasismul, existând multe similitudini între cele două.
Anii 1960 au fost plini de activitățile mișcării americane care milita
pentru drepturile femeii în societate, această mișcare progresistă luptând
contra discriminării sexuale.

În România, e dificil să fii o persoană cu o altă orientare sexuală


decât straight. Statisticile arată că țara noastră e în topul celor mai
discriminatoare state pe bază de orientare sexuală. Chiar dacă legislația
română și Convenţia Europeană a Drepturilor Omului interzic
discriminarea în funcţie de orientarea sexuală, a sta nu-i împiedică pe
unii români să trateze persoanele LGBT într-un mod dăunător moral,
fizic sau psihic.

Teama persoanelor LGBT este de a-și asuma identitatea, ca să nu fie


marginalizate în cercul social din care fac parte sau în mediul de lucru.
Ori, pur şi simplu, de teama părinţilor. Pe deasupra, multe agresiuni se
petrec în şcoli. Un studiu al asociației ACCEPT arată că șapte din zece
elevi LGBT nu se simt în siguranţă în mediul de învăţământ, în timp ce
șase din zece au fost martorii sau victimele unei agresiuni.

Homofobia este termenul prin care se definește un "complex de emoții


precum anxietatea, dezgustul, aversiunea, furia, stinghereala și frica" pe
care le simte o persoană față de un homosexual sau o lesbiană. Ea
include, de asemenea, respingerea persoanelor despre care se crede că ar
fi gay și a tuturor lucrurilor asociate cu acestea. Întrucât termenul de
"homofobie" este mult mai cunoscut (spre deosebire de "bifobie" sau
"transfobie"), acesta este deseori folosit în sens general, cu semnificația
de frică, ură și aversiune față de persoanele LGBT. Homofobia poate fi
clasificată drept un tip de xenofobie. Termenul a fost creat în 1969 de
psihologul american George Weinberg, din cuvintele
grecești homos (χομος), însemnând "același", și phobikos (φοβικός),
"având frică de" sau "aversiune pentru".

Homofobia nu este o fobie în sens tradițional, clinic, pentru că nu se


referă la o reacție patologică, incontrolabilă față de homosexuali, ci la o
atitudine cognitivă și emoțională negativă determinată de educație.
Psihologii consideră că atitudinea negativă față de persoanele de
orientare homosexuală nu este, de fapt, fondată pe experiența proprie,
contact direct cu o persoană având această orientare sexuală, ci pe
stereotipuri și prejudecăți.

Homofobia este observabilă în comportamentul critic și ostil, cum ar


fi discriminarea și violența pe bază de orientare sexuală față de
persoanele non-heterosexuale. Conform unui studiu realizat de FBI în
2010, 19,3% dintre infracțiunile bazate pe ură din Statele Unite "erau
motivate de o prejudecată de orientare sexuală". Mai mult, într-un studiu
Southern Poverty Law Center publicat în același an, extrapolând datele
pe o perioadă de 14 ani (1995–2008), se arăta că persoanele LGBT erau
"pe departe cele mai predispuse între grupurile minoritare din Statele
Unite să fie victimele unor infracțiuni motivate de ură".
Ca si concept, homofobia este diversă, înglobând mai multe forme de
manifestare: homofobia instituționalizată (crearea și promovarea unor
practici instituționale care dezavantajează persoanele gay), homofobia
oportunistă (folosirea homosexualității doar pentru un câștig personal
sau financiar și dorința de a nu fi perceput ca gay sau asociat cu
persoane gay), homofobia internalizată (o formă a homofobiei care
afectează persoanele gay în momentul în care aceștia preiau și
internalizează mesajele negative ale societății cu privire la
homosexuali), homofobia pasivă (tăcerea sau lipsa de reacție față de un
limbaj sau un comportament homofob). Toate acestea evoluează înspre
violența homofobă care poate varia de la atacuri verbale, la crime
săvârșite din ură față de LGBT.

Homofobia afectează nu doar persoanele non-gay, ci și pe gay-i înșiși, în


momentul în care aceștia preiau și internalizează mesajele negative ale
societății cu privire la homosexuali. Dintre manifestările homofobiei
internalizate menționăm: ura de sine (cu efectele de rigoare asupra celor
din jur) rezultată din acceptarea opiniilor negative față de
homosexualitate, stânjeneala în compania gay-lor deschiși în ce privește
orientarea lor sexuală, respingerea și denigrarea tuturor heterosexualilor
("heterofobie") etc.

Alan K. Malyon a arătat că atitudinile negative față de homosexualitate


sunt încorporate în propria imagine de sine a individului, cu consecințe
ajungând până la "ură de sine și comportamente auto-distructive".
Asociația Medicală Americană declara în 1994:

„Cea mai mare parte a tulburărilor emoționale, trăite de bărbații gay și


de lesbiene din cauza identității lor sexuale, nu au cauze fiziologice, ci
sunt mai degrabă datorate unui sentiment de alienare într-un mediu
care nu-i acceptă.”

Homofobia externă reprezintă exprimarea atitudinilor negative prin


evitarea contactului cu persoane gay, prin prescripții legale și religioase,
ajungând chiar la violențe. Homofobia internă reprezintă prejudecățile
pe care toți indivizii le învață (internalizează) prin contactul cu familia,
prietenii, profesorii, instituțiile religioase și media.
Formele îmbrăcate de homofobie sunt destul de variate, pornind de la
bârfe, porecle răutăcioase, vandalism, discriminare la locul de muncă,
izolare și marginalizare și până chiar la amenințări cu moartea sau chiar
moarte. Toate aceste forme de homofobie variază în funcție de regiune.
Spre exemplu, există zone și culturi în lume unde educația religioasă
este riguroasă, și prin urmare, nivelul atins de homofobie în aceste zone
poate fi mult mai intens decât în zone unde homosexualitatea este deja
acceptată (Olanda sau California).

Majoritatea organizațiilor internaționale pentru apărarea drepturilor


omului, printre care Human Rights Watch și Amnesty International,
condamnă legile care incriminează relațiile homosexuale consensuale
între adulți. Încă din 1994, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a
hotărât că asemenea legi încalcă dreptul la viață privată garantat
de Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul Internațional cu
privire la Drepturile Civile și Politice.

În Uniunea Europeană, articolul 13 din Tratatul CE interzice orice


discriminare pe criterii de orientare sexuală, iar Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene este prima cartă internațională privind
drepturile omului care include în mod explicit termenul "orientare
sexuală".

România este, în general, conservatoare cu privire la drepturile


persoanelor  LGBT, astfel că persoanele din aceste categorii se pot
confrunta cu diferite impedimente juridice față de restul cetățenilor.
România, alături
de Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina,
nu prevede în legislație dreptul la căsătorie al cetățenilor care aparțin
minorității LGBT. În Codul civil al României se stipulează că actul
căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus. Potrivit
unui studiu efectuat de organizația ACCEPT, care promovează
drepturile persoanelor LGBT, în România, două treimi dintre persoanele
gay își ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea și
actele de violență. În indexul Rainbow Europe 2017 realizat de ILGA-
Europe, un ONG care militează pentru drepturile gay, România se
situează pe locul 35 din cele 49 de state analizate (cu un punctaj de
23,12%), având drept criterii de evaluare legislația, discriminarea,
atmosfera ostilă de care se lovesc membrii comunității LGBT.

După anul 2000, România a făcut modificări semnificative ale legislației


privind drepturile LGBT, astfel că, în perioada anilor 2000–2002, s-a
dezincriminat complet homosexualitatea, s-au introdus și pus în aplicare
pe scară largă legi anti-discriminare, s-a egalat vârsta consimțământului
pentru relații sexuale și s-au introdus legi care sancționează infracțiunile
motivate de homofobie. În plus, comunitățile LGBT au devenit mai
vizibile în ultimii ani, ca urmare a unor evenimente cum ar fi paradele
anuale Bucharest Pride și Cluj Pride, dar și festivalurile Serile Filmului
Gay și Feminist and Queer International Film Festival.

În 2006, România a fost numită de către asociația internațională Human


Rights Watch ca fiind una dintre cele cinci țări din lume care a făcut
„progrese exemplare în combaterea abuzurilor pe motive de orientare
sexuală sau identitate de gen”.
În România, discriminarea pe bază de orientare sexuală este pedepsită
prin Legea nr. 48 din 2002. Legea este efectul Ordonanței nr. 137/2000
pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_LGBT_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Homofobie

https://www.vice.com/ro/article/78v43e/persoane-lgbt-agresate-in-romania

https://ro.wikipedia.org/wiki/Discriminare_sexual%C4%83