Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE-FINANTE BANCI

REFERAT LA
MONEDA SI CREDIT

STUDENT: JURAVLE DAMARIS

PROF: MAZURU LUMINITA


INSTRUMENTE SI
MODALITATI DE
PLATA
CUPRINS

MODALITATI DE PLATA

1. ACREDITIVUL
DOCUMENTAR.............................................................
2. INCASSO-UL DOCUMENTAR..................................................
3. ORDINUL DE PLATA

INSTRUMENTE DE DE PLATA

1. GENERALITATI .................................................................
2. CLASIFICARE......................................................................
3. CAMBIA..........................................................

IV.CONCLUZII................................................................................

V.BIBLIOGRAFIE...........................................................................
MODALITATI DE PLATA-GENERALITATI

Termenul de modalitate de plată exprimă procedurile, mecanismele şi tehnicile bancare


de efectuare a unei plăţi între părţile contractante.

1. Acreditivul documentar
-este un angajament scris prin care o bancă se obligă să efectueze plata în favoarea
unui terţ sau la ordinul acestuia, să plătească, să accepte sau să negocieze efecte de
comerţ pe baza unor documente comerciale.

Participanţii la decontarea prin acreditiv documentar sunt :

 ordonatorul care cere unei bănci să se angajeze în efectuarea plăţii la un


contract comercial ;
 banca emitentă, reprezentată de o bancă comercială care se angajează să
plătească în anumite condiţii contravaloarea mărfurilor livrate conform
contractului comercial ;
 beneficiarul acreditivului, respectiv societatea comercială ce livrează
mărfurile şi este îndreptăţită să încaseze suma din acreditiv;
 banca confirmatoare, care adaugă angajamentul propriu la cel al băncii
emitente cu privire la plata mărfurilor din contractul comercial ;
 banca avizatoare, ce se angajează să anunţe asupra deschiderii unui acreditiv
documentar ;
 banca negociatoare poate fi o altă bancă decât cea emitentă, ce este autorizată
să primească documentele privind mărfurile livrate şi să le achite în numele
băncii emitente ;
 banca trasă este acea bancă asupra căreia au fost trase cambii şi care
urmează să achite sumele la scadenţă.

Incasso-ul documentar
reprezintă un mecanism de plată prin care un agent economic trimite băncii sale
documentele care dovedesc expedierea mărfurilor conform contractului comercial, iar banca
respectivă remite spre încasare documentele unei alte bănci, care se angajează să le prezinte
altui agent economic şi să solicite achitarea contravalorii mărfurilor sau serviciilor prestate.
Mecanismul de plată prin incasso se poate utiliza în cazul în care există încredere în bonitatea
şi corectitudinea agentului economic. Incasso-ul presupune manipularea documentelor de
către bănci potrivit instrucţiunilor primite în vederea acceptării plăţii sau eliberarea
documentelor contra plăţii şi/sau contra acceptării sau eliberarea de documente în alte condiţii

Părţile implcate în efectuarea plăţilor prin incasso documentar sunt următoarele:


 ordonatorul (emitentul) sau trăgătorul care încredinţează ordinul de încasare
a documentelor dintr-un contract comercial unei bănci;
 banca remitentă este acea bancă căreia ordonatorul îi adresează ordinul de
încasare a documentelor, conform contractului comercial;
 banca ce asigură încasarea sumelor, respectiv care primeşte documentele de
la banca remitentă şi încasează contravaloarea lor;
 banca prezentatoare are misiunea să prezinte documentele în conformitate cu
ordinul de încasare;
 cumpărătorul sau trasul, căruia i se prezintă documentele privind mărfurile
cumpărate care trebuie plătite în conformitate cu ordinul de încasare.

Plata prin incasso documentar se face la domiciliul cumpărătorului şi din această cauză
contravaloarea mărfurilor livrate se poate încasa într-o perioadă mai mare de timp. Iniţiativa
efectuării plăţilor prin incasso documentar revine vânzătorului care ordonă băncii remitente
documentele de expediţie a mărfurilor.

Operaţiunile de incasso se pot grupa în funcţie de documentele prezentate în incasso


simplu şi incasso documentar. Incasso-ul simplu constă în încasarea de către o bancă a unei
cambii la ordinul unui client.

Deţinătorul unei cambii o remite băncii spre încasare; pe această cale se evită plata
efectivă şi se creează un titlu de credit care poate circula prin negociere pe piaţă. Incasso-ul
documentar presupune ca, pe măsură ce vânzătorul livrează mărfurile şi prezintă băncii
documentele de expediţie, banca respectivă să remită băncii corespondente documentele
însoţite de o scrisoare.
2. Ordinul de plată

Ordinul de plată reprezintă un document prin care titularul unui cont dă o dispoziţie băncii
sale comerciale să plătească o anumită sumă unei persoane fizice sau juridice. Părţile
implicate în efectuarea plăţii prin ordin de plată sunt:

 debitorul – ordonatorul;
 banca comercială la care îşi are deschis contul debitorul;
 banca corespondentă care plăteşte suma înscrisă în ordin;
 beneficiarul sumei din ordinul de plată.

Mecanismul de efectuare al plăţilor prin ordin de plată cuprinde următoarele momente:

 ordonatorul, respectiv debitorul, cere băncii la care are deschis contul să


plătească o anumită sumă unei persoane fizice sau juridice;
 ordonatorul comunică beneficiarului ordinul de plată;
 banca ordonatorului debitează contul ordonatorului cu suma înscrisă în ordinul
de plată;
 banca ordonatorului dispune transferul sumei sau creditează contul băncii
corespondente;
 beneficiarul sumei remite băncii sale documentele cerute prin ordinul de plată;
 banca beneficiarului înregistrează suma în contul beneficiarului;
 banca beneficiarului reminte documentele primite de la beneficiar băncii
ordonatorului;
 beneficiarul confirmă ordonatorului încasarea sumei în valută din ordinul de
plată.

În cazul decontării unei sume prin ordin de plată simplu nu se mai solicită prezentarea
şi/sau remiterea unui document. Ordinul de plată poate fi necondiţionat (simplu) dacă
nu conţine explicaţii cu privire la scopul plăţii şi condiţionat (documentar) în cazul în
care se solicită prezentarea unui document comercial sau de altă natură.
Ordinul de plată se caracterizează prin faptul că iniţiativa în efectuarea plăţilor
revine debitorului, nu presupune un angajament bancar faţă de debitor şi poate fi
revocabil până în momentul în care se virează suma beneficiarului.

Caracterul revocabil al ordinului de plată este o expresie a voinţei ordontorului


şi nu este însoţit de un angajament bancar privind virarea sumei către beneficiar.
Ordinul de plată se foloseşte dacă raporturile comerciale între creditor şi debitor se
bazează pe încrederea şi pe respectarea obligaţiilor reciproce.
Scrisoarea de garanţie bancară Părţile implicate în garanţii sunt:

 beneficiarul, respectiv partea care emite o cerere de ofertă sau


organizează o licitaţie şi doreşte să primească o sumă de bani
compensatorie în cazul în care ofertantul nu îşi respectă obligaţiile
rezultând din ofertă sau dacă ofertantul nu îşi onorează oferta în
teremen;
 ordonatorul sau partea care oferă sau care câştigă licitaţia nu vrea
să fie obligată să depună o sumă de bani cu titlu de garanţie pentru
buna îndeplinire a obligaţiilor;
 garantul reprezentat de o bancă, companie de asigurări sau de altă
parte care să-şi onoreze angajamentul în termenii garanţiei fără a fi
amestecat în disputa dintre beneficiari şi ordonatori.

Principalele tipuri de garanţii sunt:

a) Garanţia de participare exprimă un angajament asumat de o bancă, o societate


deasigurare sau de o altă persoană la cererea unui ofertant (ordonatorul garanţiei) sau a unei
bănci, societate de asigurare sau a unei alte persoane autorizate luată în favoarea unei părţi
care a solicitat oferta, prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu îşi
îndeplineşte obligaţiile ce decurg din ofertă să plătească sume în limitele stabilite către
beneficiar.

b) Garanţia de bună executare reprezintă un angajament al unei bănci, societăţi de


asigurare sau al altei persoane (garantul) la cererea unui furnizor de mărfuri sau servicii sau a
oricărui întreprinzător (ordonatorul) sau la instrucţiunile unei bănci, societate de asigurare sau
a unei alte persoane autorizate de către ordonator luat în favoarea unui cumpărător sau
antreprenor prin care garantul se obligă ca, în cazul în care ordonatorul nu execută
corespunzător contractul încheiat (între ordonator şi beneficiar), să plătească beneficiarului o
sumă în limitele stabilite sau dacă, garanţia prevede la alegerea garantului, să asigure
executarea contractului.

c) Garanţia de restituire exprimă angajamentul unei bănci, societate de asigurare sau al


altei persoane, la cererea unui furnizor de mărfuri şi servicii sau a oricărui întreprinzător sau
la instrucţiunile unei bănci, societate de asigurare luată în favoarea lui, prin care garantul se
obligă ca, în cazul în care ordonatorul nu restituie conform contractului încheiat între
ordonator şi beneficiar sumele avansaten sau plătite, să efectueze plata în limitele stabilite.
Garanţiile trebuie să stipuleze: ordonatorul, beneficiarul, garantul, contractul în baza căruia a
fost necesară garanţia, suma maximă de plată şi moneda, data limită, condiţiile de efectuare a
plăţii.

Scrisoarea de garanţie bancară constituie un înscris prin care o bancă garantă se angajează
în mod irevocabil ca, în cazul în care o anumită persoană fizică sau juridică denumită debitor
principal nu va plăti la un anumit termen suma stabilită în scrisoare, să achite o sumă
corespunzătoare beneficiarului. Garanţia se acordă de o bancă sub forma unei scrisori şi
cuprinde

următoarele menţiuni: denumirea şi adresa băncii garante, numele şi adresa persoanei


garantate, numele şi adresa beneficiarului garanţiei, obiectul garanţiei, valoarea garanţiei
exprimată într-o sumă determinată, termenul de plată al sumei, durata de valabilitate şi
clauzele speciale.

Scrisoarea de garanţie bancară este un instrument elaborat pe baza contractului comercial


şi din această cauză condiţia de emitere şi clauzele trebuie să fie în concordanţă cu prevederile
din contract. Executarea garanţiei bancare se produce în momentul în care debitorul principal
sau ordonatorul nu respectă obligaţiile din contractul comercial şi beneficiarul se poate adresa
băncii garante pentru a-i achita suma din scrisoare.

Garanţia bancară simplă se manifestă atunci când beneficiarul poate să urmărească


debitorul principal, iar în cazul în care acesta nu achită suma datorată sau nu respectă altă
obligaţie conform contractului, banca se angajează să plătească suma din scrisoarea
beneficiarului. Garanţia bancară solidară reprezintă o formă a garanţiei prin care beneficiarul
poare solicita executarea băncii fără ca în prealabil să urmărească debitorul principal şi fără ca
banca garantă să poată obiecta.

Garanţia bancară solidară reprezintă o formă a garanţiei prin care beneficiarul poare
solicita executarea băncii fără ca în prealabil să urmărească debitorul principal şi fără ca
banca garantă să poată obiecta

. Scrisorile de garanţie bancară se pot grupa din punct de vedere al obiectului astfel:

 scrisoare de garanţie prin care o bancă se angajează să plătească


contravaloarea documentelor primite, să achite rate la vânzări pe credit sau
să accepte, avalizeze şi să plătească cambii;
 scrisoare de garanţie prin care o bancă garantează executarea contractului
comercial de către vânzător;
 scrisoare de garanţie prin care o bancă garantează cumpărătorului restituirea
avansului acordat vânzătorului în cazul în care acesta nu a livrat mărfurile
conform contractului comercial;
 scrisoare de garanţie pentru participarea la licitaţii în care se garantează
încheierea contractului conform caietului de sarcini în cazul adjudecării
ofertei;
 scrisoare de garanţie prin care banca garantează restituirea mărfurilor
primite în consignaţie sau achitarea contravalorii lor.

Compensaţia reprezintă operaţiunea de stingere a obligaţiilor din schimburile economice


internaţionale prin livrări corespunzătoare de mărfuri şi prestări de servicii, fără transfer de
bani (valută). Compensaţia se utilizează în momentul în care se aplică unele restricţii în
domeniul valutar şi se obţin greu mijloacele de plată, iar importatorii nu îşi pot achita
obligaţiile din schimburile economice internaţionale. Compensaţia comercială reprezintă
schimbul de marfă contra marfă şi este cunoscută sub denumirea de compensaţie particulară.

Tranzacţiile prin compensaţie se mai grupează astfel:

 barterul,
 tranzacţiile reciproc legate,
 tranzacţiile valutare prin compensaţie.

Barterul reprezintă schimbul comercial nemijlocit dintre partenerii de afaceri caracterizat


prin lipsa transferului bănesc, deoarece mărfurile exportate se compensează valoric cu cele
importate.

Tranzacţiile reciproc legate presupun achiziţionarea unor mărfuri din strainătate în


schimbul vânzării altor mărfuri către partenerii străini. La aceste tranzacţii se încheie două
contracte, şi anume, un contract de import şi un contract de export.

Tranzacţiile valutare prin compensaţie se deosebesc prin faptul că furnizorii de maşini şi


utilaje acceptă plata completă sau parţială sub formă de mărfuri. Operaţiunile de compensaţii
se mai grupează în compensaţii la care nu se realizează transfer de valută si compensaţii cu
transfer de valută. În cazul compensaţiilor fără transfer de valută documentele de export-
import se schimbă pe baza prevederilor contractuale între parteneri fără să mai intervină
banca.
INSTRUMENTE DE PLATA-GENERALITATI
Un instrument de plată este un dispozitiv și/sau un set de proceduri convenite între un
utilizator de servicii de plată și un furnizor de servicii de plată, care permit transferul
fondurilor de la plătitor la beneficiar.
Există diferite tipuri de instrumente de plată, fiecare cu propriile caracteristici, în funcţie de
mijloacele prin care se realizează plata, suportul fizic al tranzacţiei, de tipurile de relaţii şi de
tranzacţii efectuate între plătitor şi beneficiar.

Intregul sistem de plati este strans legat de sectorul bancar. In calitatea lor de
intermediari financiari, bancile efectueaza platile intre vanzatori si cumparatori, intre debitori
si creditori, intre actorii de pe o piata monetara. Numai bancile, ca mari institutii financiare in
sens larg au puterea de a asigura mari lichiditati necesare complexelor operatiuni monetare si
valutare din economie. Lichiditatile sunt procurate prin banci si pentru ca acestea acorda
marea majoritate a creditelor. Rezulta ca participantii la sistemul si operatiunile de plati sunt
moneda, bancile, banca centrala, casele de compensatii, alte institutii financiare, agentii
economice si persoanele fizice.

Cand contul in banca al clientului se crediteaza, inseamna ca a avut loc o incasare, iar
cand se debiteaza, s-a facut o plata. Reforma sistemului bancar  romanesc s-a desfasurat si la
nivelul operatiunilor efectuate de bancile comerciale. Astfel, circuitul si decontarea platilor
fara numerar din economie, decizia de creditare, introducerea moneticii moderne sunt doar
cateva din operatiunile bancare care au suferit restructurari evidente sau au fost adoptate de
catre societatile romanesti. Restructurarea sistemului de plati a avut loc atat la nivelul
instrumentelor de plata cat si a modalitatilor de transfer interbancar. In prezent, in Romania
functioneaza un sistem de plati interbancar unic, proprietate a Bancii Nationale a Romaniei si
administrat de catre aceasta si la care pot participa cu drepturi egale toate societatile bancare.
Platile din economie, pentru stingerea diverselor creante ale agentilor economici fata de
creditorii lor se pot face fie utilizand numerarul, fie prin utilizarea monedei de cont.    

Atunci cand se alege a doua cale pentru efectuarea platilor(moneda de cont), bancile la
care isi are disponibilul din care se previzioneaza plata initiatorul operatiunii(platitorul sau
beneficiarul sumei) trebuie instiintate pentru efectuarea operatiunii prin diverse mesaje de
plata. Aceste mesaje de plata se materializeaza in instrumente de plata completate de
initiatorul operatiunii si depuse de acesta la ghiseele bancii. Aceste instrumente de plata pot fi
emise pe suporturi de hartie, pe suporturi magnetice sau pe suporturi electronice.
INSTRUMENTE DE PLATA-CLASIFICARE
Titlurile de credit sunt înscrisuri (documente scrise) având formă şi conţinut
consacrate prin acte normative, reprezentând o obligaţie a debitorului de a plăti, la vedere
sau la termen, o sumă de bani determinată şi, eventual, o dobândă. Acestea nu au valoare
proprie, fiind concomitent un document (o dovadă), exprimând relaţiile de credit, şi un
simbol al banilor.

INSTRUMENTE DE PLATA

 Cambia;
 Cecul;
 Biletul la ordin.
 Devizele
 Valuta
 Cartea de plata (cardul)
 Certificatul de depozit
 Bonurile de tezaur
 Biletul de bancă (bancnota)
 Valutele şi drepturile speciale de tragere

1. Cambia este un înscris, prin care creditorul (trăgătorul) dă ordin debitorului (trasul) să
plătească la o anumită dată (scadenţă) sau la prezentare o anumită sumă de bani, unei a
treia persoane (beneficiarul) sau la ordinul acestuia

2. Cecul Este un înscris prin care o persoană (trăgător) dă ordin băncii sale(tras) de a
plăti în favoarea unui terţ (beneficiar) o sumă de bani, de care trăgătorul dispune.
Cecul constituie un instrument de plată în relaţiile economice internaţionale prin
intermediul căruia titularul unui cont creditor sau beneficiarul unui credit dă ordin unei
bănci să achite suma înscrisă în document

3. Biletul la ordin Este o variantă a cambiei prin care o persoană denumită emitent, se
obligă să plătească unei alte persoane denumită beneficiar, sau la ordinul acesteia o
sumă de bani la data şi locul din instrument

4. Devizele se referă la titlurile de credit pe termen scurt care se utilizează în calitate de


instrument de credit şi de plată internaţionale. În anumite concepţii, în sfera devizelor
se includ, alături de metalele preţioase , titluiri pe termen scurt şi valutele.
Disponibilităţile în valută reprezintă principalul mijloc de plată a obligaţiilor în valută
din schimburile economice internaţionale.
5. Valuta reprezintă moneda naţională a unei ţări, în măsura în care îndeplineşte
funcţiile de instrument de plată şi de rezervă în relaţiile economice internaţionale.
Valuta se prezintă sub forma numerarului (bilete de bancă şi monede metalice) şi
valuta în cont, în cazul în care se află sub forma disponibilităţilor în conturi bancare.

6. Cartea de plata (cardul) Cardul este un instrument de plata netransmisibil, care


contine date de identificare ale proprietarului si caracteristici de securitate. 
Cardul are urmatoarele elemente obligatorii: numele si prenumele detinatorului,
numarul cardului, data emiterii si expirarii, denumirea si sigla emitentului, o banda
magnetica si un spatiu destinat semnaturii titularului.

7. Biletul de bancă (bancnota) A apărut şi s-a dezvoltat o dată cu relaţiile de credit şi a


funcţiilor banilor ca mijloc de plată, adică o dată cu răspândirea cumpărării-vânzării
mărfii contra unei promisiuni scrise de plată la un anumit termen, precum şi a
avansurilor primite de producători de la comercianţi, şi invers.

8. Certificatul de depozit Document eliberat de o bancă pe un formular special,


dovedind primirea de la depunător a unei sume de bani pe o perioadă de timp
determinată şi cu o anumită dobândă, certificatul de depozit este transferabil prin
andosare şi negociabil

9. Bonul de tezaur Denumit şi certificat de trezorerie, bon de trezorerie, bonul de tezaur


reprezintă o hârtie de valoare emisă de către stat, de către Tezaur, purtătoare de
dobândă, pusă în vânzare pentru a obţine fonduri pe termen scurt de la bănci sau
particulari, cu care se acoperă unele deficite de trezorerie

10. Dreptul Special deTtragere –DST (Special Drawing Right) reprezintă o unitate
monetară de cont şi de rezervă emisă, utilizată de Fondul Monetar Internaţional în
vederea susţinerii lichidităţii ţărilor membre.
CAMBIA
Cambia este un înscris, prin care creditorul (trăgătorul) dă ordin debitorului (trasul) să
plătească la o anumită dată (scadenţă) sau la prezentare o anumită sumă de bani, unei a
treia persoane (beneficiarul) sau la ordinul acestuia.
` Creditorul remite cambia mai întâi debitorului care înscrie pe trată acceptarea
şi semnează, apoi beneficiarului indicat în cambie.
Beneficiarul o va păstra până la scadenţă, când o va prezenta trasului
(debitorului care va efectua plata). Acest instrument de plată pune aşadar în legătură
trei persoane: - trăgătorul este creditorul, persoana care emite trata; - tasul este
debitorul,care va trebui să plătească suma de bani beneficiarului; - beneficiarul este
persoana care va primi banii
Pentru ca o cambie să fie validă din punct de vedere juridic trebuie să conţină
următoarele menţiuni obligatorii:
- denumirea de cambie înscrisă in textul acesteia;
- ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani (trecută în cifre şi litere,
cu specificaţia monedei)
- numele sau denumirea trasului – cel care trebuie să plătească;
- scadenţa – data la care cambia devine exigibilă şi trebuie plătită;
- numele sau denumirea beneficiarului – persoana căreia (sau la ordinul
căreia) urmează să se plătească suma de bani;
- data şi locul emiterii – ziua, luna, anul, precum şi numele localităţii unde
cambia a fost emisă;
- semnătura autografă a trăgătorului, emitentul cambiei.
Cambia indeplineşte funcţia de instrument de plată deoarece contribuie la
încasarea unor creanţe din schimburile comerciale naţionale si internaţionale. Girarea :
cambiile pot circula prin gir sau andosare.
Prin gir, posesorul cambiei transferă toate drepturile ce decurg din cambie unei
alte persoane. Orice giratar are la rândul său dreptul să transmită cambia prin gir unei
alte persoane. Toate operaţiunile de girare trebuie să fie necondiţionate şi semnate de
către girant.
Girul presupune menţionarea în scris, pe versoul cambiei, a ordinului
necondiţionat “plătiţi lui …” cu indicarea noului posesor şi semnătura celui ce
transmite cambia mai departe. Garantul constiutuie persoana care garanteaza plata
unui instrument indiferent daca a fost sau nu acceptat pentru întreaga sumă sau numai
pentru o parte a ei în contul unei părti sau al trasului.
Garanţia se inscrie pe instrument sau pe o prelungire ataşata şi se exprimă prin
cuvintele „garantat”, „pentru aval”,
„bun ca aval” sau alte cuvinte cu sens similar însoţite de semnatura garantului.
Garanţia se materializează printr-o semnatură pe faţa instrumentului.

Cambiile din relaţiile economice internaţionale pot îmbraca forma cambiilor


comerciale, cambiilor bancare si cambiilor documentare. Cambiile comerciale se
completeaza la contractele comerciale pe credit în vederea garantării îndeplinirii
obligaţiei de plată de către importator. Cambiile bancare se utilizează în cazul în care
trasul este o bancă comercială.
Cambiile documentare prevăd să fie însoţite de documente comerciale.
Scontarea : în anumite condiţii, posesorul cambiei va dori să încaseze valoarea
cambiei înainte de scadenţă.
Pentru a realiza acest lucru, el poate sconta (vinde) cambia la o bancă
comercială. Prin scontare, posesorul cambiei obţine valoarea nominală a acesteia, mai
puţin dobânda, respectiv scontul pentru suma plătită, calculată din momentul scontării
până la scadenţă.
Taxa scontului este, de fapt, dobânda percepută de bancă petru această
operaţiune de creditare. Banca va deveni astfel beneficiarul cambiei pentru întreaga
sumă înscrisă în cambie, plătibilă la scadenţă de către tras.
Concluzii

Există diferite tipuri de instrumente de plată, fiecare cu propriile caracteristici,


în funcţie de mijloacele prin care se realizează plata, suportul fizic al tranzacţiei, de
tipurile de relaţii şi de tranzacţii efectuate între plătitor şi beneficiar.Din variantele
prezentate mai sus, printre cele mai importante instrumente se numara cadmia, cecul si
biletul la ordin etc , dar avand in vedere contextul economic actual, cel mai des
utilizate sunt cardurile.
BIBLIOGRAFIE

Luminiţa Mazuru “Monedă şi credit-note de curs”,


https://contabilul.manager.ro
https://www.educatiefinanciara.info
http://www.rasfoiesc.com
https://www.referatele.com/referate/noi/economie/modalitati-si-
instrumente-de-plata