Sunteți pe pagina 1din 5

Introducere

Problematica privind siguranța produselor alimentare și protecția consumatorilor


este un subiect care prezintă interes atît pentru consumator și pentru producător,
indiferent dacă aceștia au calitatea de profesioniști sau non-profesioniști, cît și
pentru specialiștii în domeniu.

Consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, joacă un rol


important în mecanismul de piaţă, constituind, în acelaşi timp, elementul de
referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse atât de producător, cât şi de către
comerciant. Mai mult, pe măsură ce o ţară sau alta se dezvoltă, cunoscând o stare
de prosperitate, rolul consumatorului devine mai complex şi un număr din ce în ce
mai mare de organizaţii, publice sau particulare, sunt afectate de comportamentul
acestuia.

Conceptul de protecţie a consumatorilor are în vedere un ansamblu de dispoziţii


privind iniţiativa publică sau privată, destinat a asigura şi a ameliora continuu
respectarea intereselor consumatorilor.
Principalele instituții de protecție a consumatorilor sunt :
1.Agenția pentru protecția drepturilor consumatorilor

Agenţia este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei,


responsabilă de implementarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de
efectuare a controlului de stat asupra respectării prevederilor legislaţiei în acest
domeniu, precum şi a controlului de stat privind corespunderea produselor şi/sau a
serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau declarate şi respectarea
prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei legale, a normelor şi
regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ.

Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul


protecţiei consumatorilor, precum şi de supraveghere a respectării actelor
normative din domeniul respectiv în limitele competenţelor atribuite.

În vederea realizării misiunii sale, Agenţiei ii revin următoarele funcţii de bază:

1) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de supraveghere a pieţei privind


corespunderea produselor plasate pe piaţă şi a serviciilor prestate cu cerinţele
prescrise şi/sau declarate, inclusiv prin efectuarea controlului, în numele statului, la
toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării serviciului;

2) efectuarea controlului metrologic legal asupra normelor privind asigurarea


metrologică, starea etaloanelor, mijloacelor de măsurare şi a materialelor de
referinţă din domeniul metrologiei legale;

3) efectuarea controlului de stat privind respectarea normelor şi regulilor de


desfăşurare a activităţilor de comerţ;

4) desfăşurarea activităţilor privind protecţia intereselor economice ale


consumatorilor;

5) desfăşurarea activităţilor de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile


pe care le au în calitate de consumatori.
2.      Ministerul Sănătăţii ‒ în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii
consumatorilor

3.      Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor ‒ în


domeniul transportului interurban şi internaţional

4.      Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor ‒ în domeniul


construcţiilor

5.      Agenţia Turismului ‒ în domeniul turismului

6.      Banca Naţională ‒ în domeniul serviciilor bancare

7.  Primăriile şi consiliile raionale/municipale – în domeniul transportului


local şi a serviciilor locale

Asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor.

Cetăţenii Republicii Moldova sunt în drept de a se organiza benevol în asociaţii


obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia.
Printre asociaţiile obşteşti ce desfăşoară o vastă activitate în acest domeniu sunt
Centrul pentru protecţia consumatorilor din Republica Moldova, Liga pentru
apărarea drepturilor consumatorilor, Mişcarea obştească „Pro Consumator”, etc.
Asociaţiile obşteşti de consumatori au dreptul:

a) să înainteze în instanţele judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor


consumatorilor;

b) să adreseze, atât organelor de control, cât şi organelor procuraturii, propuneri


privind tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi
comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor
prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor,
prevăzute de legislaţie;

c) să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate


cu funcţii de protecţie a consumatorilor despre produsele, serviciile
necorespunzătoare;

d) să solicite instanţei de contencios administrativ competente anularea totală sau


parţială a actelor, emise de autorităţile publice, care lezează drepturile şi interesele
legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei;
e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor,
serviciilor în ceea ce priveşte conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate şi
să înainteze autorităţilor administraţiei publice şi agenţilor economici propuneri
respective pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor;

f) să înainteze agenţilor economici şi organelor abilitate cu funcţii de protecţie a


consumatorilor propuneri privind îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor şi
interzicerea comercializării produselor necorespunzătoare;

g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor referitor la


produsele, serviciile necorespunzătoare în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute
de legislaţie;

h) să primească de la organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor


informaţii şi răspunsuri referitor la propunerile şi sesizările înaintate.
Concluzie
Instituțiile de protecție a consumatorilor sunt destul de frecvente în rândul țărilor
europene, dar și în cazul Republicii Moldova, acestea fiind destul de bune ca
concept și plan de organizare, modul de distribuție a instituțiilor și de a le face
cunoscute. Dar cu toate aceste măsuri cetățeanul totuși este dezinformat datorită
dezinteresului major pe care îl arată acesta în raport cu autoritățile statului și cu
încercările acestuia, sau a unor organizații civile voluntare și interesate direct de
consumator, care nu doresc altceva decât să le ofere și să le prezinte drepturile ce
le revin în calitate de consumatori.

Pentru ca aceste instituții să fie auzite și percepute cum trebuie, adică mesajul
transmis să fie corect,este necesar o promovare a acestor instituții ceva mai
agresiv, să se pună accentul mai mult pe acestea și ne referim aici la încercarea de
implicare a cât mai multor agenți economici, puncte de interes public unde
populația frecventează și poate vedea aceste mesaje, să fie utilizate mijloacele
mass-media, deși costisitoare, trebuie să vină în  ajutorul consumatorilor.