Sunteți pe pagina 1din 150

1. la 24 ore după anestezia spinală, pacientul se plînge de pareza unui picior.

Electromiografia poate fi utilă


în stabilirea diagnosticului, deoarece:
A. face diferenţa între leziunile anterioare analgeziei spinale şi cele ce susţin o relaţie temporală
directă cu procedura.
B. diferenţiază cu acurateţe bolile neurologice de neuropatiile extradurale.
C. stabileşte nivelul precis al leziunii măduvii spinării.
D. înregistrează curenţii generaţi în musculatura inactivă.
E. Numai D
Răspunsuri: A, B, C; 9, 156

2. s-a stabilit că principala cauză a arahnoiditei adezive este:


A. contaminarea bacteriană
B. sterilizarea la rece a fiolelor cu anestezic spinal
C. detergenţii folosiţi la curăţirea echipamentului
D. introducerea unui contaminat chimic în spaţiul subarahnoidian
E. toate răspunsurile sunt corecte
Corect D; 9, 156

3. LCR extras anterior se coagulează. La ce vă veţi gîndi:


A. abces cerebral
B. puncţie traumatică
C. poliomielită
D. tumoare medulară
E. hipertensiune aterosclerotică
Corect D; 9, 157

4. la un pacient cu leziune medulară la nivel de T5 sau deasupra, distensia unui viscer gol ca vezica ori rectul
produce frecvent:
A. hipotensiune cu tahicardie
B. hipertensiune cu tahicardie
C. hipertensiune cu bradicardie
D. hipotensiune cu bradicardie
E. nimic din acestea
Corect C; 9, 157

5. la pacientul tetraplegic faza cronică a leziunii medulare:


A. se asociază cu hiperglicemie
B. se asociază cu scăderea acţiunii fibrelor gamma-A
C. se caracterizează prin spasticitatea musculară
D. începe la 2 săptămîni după leziune
E. B şi D
Răspunsuri: A, C; 9, 157

6. secţiunea nervului median la nivelul cotului va produce următoarele cu excepţia:


A. oboselii la pronaţie
B. oboselii interosoşilor
C. atrofiei eminenţei tenare
D. dificultăţii la apucat
E. pierderii sensibilităţii suprafeţei volare a primelor două degete
Răspunsuri B; 9, 157

7. indicaţi nervul şi patologia asociată incorectă:


A. nerv abducens – strabism divergent
B. nerv median – mîină de maimuţă
C. nerv ulnar – căderea articulaţiei pumnului
D. nerv frenic – paralizie diafragmatică
E. nici unul
Răspunsuri: A , C; 9, 158

8. care din următoarele formulări sunt corecte:


A. dacă falanga distală a policelui poate fi extinsă activ, nervul radial este intact
B. dacă falanga distală a policelui poate fi extinsă , nervul median este intact

1
C. dacă nervul femoral este lezat, se pierde funcţia cvadricepsului
D. dacă nervul tibial este lezat, hlucele nu poate face dorsoflexia
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, C; 9, 158

9. pierderea flexiei plantare a gleznei şi degetelor de la picior semnifică paralizia:


A. nervului plantar median
B. nervului peronier profund
C. nervului sural
D. nervului tibial
E. nervului plantar lateral
Răspunsuri D; 9,158

10. derivaţii fenantrenici ai opiului sunt:


A. dilaudidul
B. codeina
C. papaverina
D. morfina
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: B, D; 9, 159

11. analgeticele opiacee, cum ar fi morfina, produc în doza clinică anlgezie prin:
A. inhibarea transmisiei impulsurilor aferente
B. interferare cu percepţia durerii
C. interferare cu răspunsul la durere
D. inhibarea iniţierii sau transmisiei impulsurilor şi întreruperea percepţiei acestui
gen de impulsuri
E. eliminarea cauzei impulsurilor dureroase
Corect B; 9, 160

12. alegeţi formulările incorecte privitor la morfină:


A. este un depresor al SNC
B. nu are efecte depresorii circulatorii
C. este un derivat fenantrenic
D. a fost sintetizată de Pauling
E. toate sunt corecte
Răspunsuri : B, D; 9, 160

13. la pacienţii comatoşi FR se răreşte în caz de:


A. supradozare a morfinei
B. intoxicaţie cu barbiturice
C. intoxicaţie cu CO
D. malarie cerebrală
E. cetoză diabetică
Răspunsuri A; 9, 160

14. în doza de premedicaţie, morfina produce obişnuit un efect pe respiraţie în care:


A. frecvenţa, profunzimea, minut-volumul şi răspunsul la CO2 sunt diminuate
B. frecvenţa, minut-volumul şi răspunsul la CO2 sunt diminuate, în timp ce
profunzimea este crescută
C. spasticitatea musculară creşte
D. diminuarea volumului curent duce la insuficienţa respiratorie
E. permeabilitatea alveolo-capilară este scăzută
Răspunsuri B; 9, 160

15. toate de mai jos relaxează musculatura netedă, exceptînd:


A. Tiopentalul
B. enfluranul
C. papaverina
D. morfina
E. pentobarbitalul
Răspunsuri D; 9, 160

2
16. sulfatul de morfină, la administrare i/v, produce în mod obişnuit un efect depresor maxim pe
respiraţie, în:
A. 1-2 min
B. 3-7 min
C. 15-30 min
D. 30-45 min
E. 60-90 min
Răspunsuri B; 9, 161

17. codeina este:


A. un alcaloid natural de opiu
B. un drog ce nu dă dependenţă
C. un derivat sintetic al morfinei
D. un depresor sever al respiraţiei
E. pe jumătate toxic faţă de morfină
Răspunsuri A; 9, 161

18. diacetil-morfina este:


A. hidromorfonul
B. heroina
C.codeina
D. meperidina
E. papaverina
Răspunsuri B; 9, 161

19. care din următoarele droguri are cea mai mică putere analgetică din punct de vedere terapeutic:
A. morfina
B. codeina
C. heroina
D. apomorfina
E. hidromorfonul
Răspunsuri D; 9,161

20. de cîte ori mai puternic decît morfina din punct de vedere analgetic este considerat fentanilul:
A. 10
B. 15
C. 60
D. 130
E. 200
Răspunsuri D; 9, 161

21. Fentanilul diferă de morfină prin faptul că:


A. deprimă mai puţin respiraţia în doze echivalente
B. nu poate induce sindromul de „torace rigid”
C. are acţiune histamino-eliberatoare mai redusă
D. la doze echivalente induce o depresie cardiovasculară mai accentuată
E. efectele sale persistă mai îndelungat
Răspuns C; 9, 161

22. care din următoarele e cel mai puternic agent opiaceu:


A. meperidina
B. morfina
C. codeina
D. fentanil (sublimaze)
E. apomorfina
Răspuns D; 9,162

23. care din următoarele nu este adevărat privind meperidina în doze terapeutice:
A. are acţiune „atropin-like”
B. este spasmolitiă
C. este analgetică
D. este hipnotică

3
E. este stimulentă respiratorie
Răspuns E; 9, 162

24. denumirea uzuală a 6-dimetilamino-4, 4-dienil-3 heptanului (numit şi Dolophine)


este:
A. metadona
B. metapon
C. meperidina
D. mecholyl
E. mercresin
Răspuns A; 9, 162

25. care este potenţa metadonei în comparaţie cu morfina:


A. echipotentă
B. de 5 ori mai potentă
C. pe jumătate potentă
D. de 9 ori mai potentă
E. de 20 ori mai potentă
Răspuns A; 9, 162

26. alfaprodina (nisentil):


A. reduce în primul rînd volumul curent
B. reduce în primul rînd FR
C. în comparaţie cu levalorfanul (Lorphan) nu are efect apreciabil asupra respiraţiei
D. în combinaţie cu levalorfanul produce efecte colaterale marcate
E. produce bradicardie marcată
Răspuns B; 9, 163

27. ca drog analgetic Pentazocina (Talwin):


A. are o durată mai scurtă decît morfina
B. este antagonizat eficace de antagoniştii morfinei
C. în doze echianalgetice deprimă respiraţia ca şi morfina
D. este supus la limitările actului narcotic Harrison
E. în doze echianalgetice nu deprimă respiraţia ca şi morfina
Răspunsuri: A, C; 9, 163

28. la utilizarea drogurilor parasimpatolitice:


A. levo-hiosciamina este antisialogogul activ din atropină
B. pacienţii bine hidrataţi necesită doze mai mari decît cei deshidrataţi
C. frecvenţa crescută a pulsului e asociată cu supradozajul
D. atropina are un efect sialogog mai mare decît scopolamina
E. numai B şi D
Răspunsuri: A, B, C; 9, 163

29. atropina acţionează pe SN parasimpatic prin:


A. deprimarea formării de acetilcolină
B. creşterea formării de colinesterază
C. deprimarea directă a joncţiunii neuro-musculare
D. antagonism competitiv cu acetilcolina
E. stimularea activităţii adrenergice
Răspuns D; 9, 163

30. efectele farmacologice ale atropinei includ:


A. stimularea centrului vagal şi rărirea iniţială a ritmului cardiac
B. creşterea fluxului coronar de sînge
C. stimularea măduvii spinării de către dozele mari
D. eliminarea totală a dozei unice administrate, în 14-15 ore (2/3 hidrolizat şi 1/3 eliminat, ca atare
prin urină)
E. scăderea fluxului coronar de sînge
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 164

31. care din următoarele sunt semne şi simptome de intoxicaţie atropinică:


A. paloarea circumorală

4
B. tahicardia
C. flash-ul cutanat
D. dilataţia pupilară
E. bradicardia
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 164

32. efectele atropinei şi scopolaminei pe tractul respirator sunt:


A. ambele droguri produc creşterea spaţiului mort anatomic
B. ambele droguri produc scăderea rezistenţei în căile aeriene
C. scopolamina are efecte prelungite pe musculatura netedă
D. atropina are efecte prelungite pe musculatura netedă
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A,B, C; 9, 164

33. comparativ cu atropina, scopolamina are:


A. efecte periferice şi centrale identice
B. efecte vagale mai slabe, dar de o mai bună sedare
C. efecte vagale mai slabe, dar excitabilitate mai mare pe SNC
D. efecte vagale similare, dar excitabilitate mai mare pe SNC
E. stabilitate chimică mai mare
Răspuns B; 9, 164

34. administrarea de scopolamină nu e de dorit la pacienţii cu:


A. glaucom acut
B. insuficienţă cerebrovasculară
C. miastenia gravis
D. HTA esenţială
E. durere severă
Răspuns E; 9, 164

35. ataracticele se folosesc în principal în scopul:


A. reducerii efectului opiaceelor sau hipnoticelor
B. prevenirii hipotensiunii posturale
C. prevenirii neliniştii
D. realizării unei linişti interioare
E. realizării unui efect sialogog
Răspuns D; 9, 165

36. care din următoarele sunt efecte ale fenotiazinelor asupra SN:
A. antiemetic
B. parasimpatolitic
C. simpatolitic
D. simptomimetic
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 165

37. clorpromazina:
A. modifică reflexele condiţionate
B. pot produce hipotensiune
C. scad temperatura corpului
D. este un derivat fenantrenic
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 165

38. locul de acţiune al clorpromazinei se presupune a fi în:


A. cortexul senzitiv
B. talamus
C.formaţiunea reticulară ascendentă
D. cerebel
E. cortexul motor
Răspuns C; 9, 165

39. cărui grup de droguri aparţine prometazina (Phenergan):

5
A. fenotiazine
B. antihistaminice
C. tranchilizante
D. relaxante
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: A, B, C; 9, 166

40. la administrarea i/v a 10 mg de droperidol la un adult culcat pe spate acesta:


A. produce o creştere a PaCO2
B. reduce debitul cardiac
C. exercită o acţiune blocant adrenergică semnificativă
D. creşte semnificati frecvenţa pulsului
E. produce greaţă şi vomă
Răspuns C; 9, 166

41. alegeţi acele barbiturice care nu conţin sulf:


A. tiopental (pentothal)
B. hexobarbital (evipan)
C. tioamylal (surital)
D. methohexital (brevital)
E. toate sunt corecte
Răspunsuri B, D; 9, 166

42. care din următoarele formulări privind barbituricele este incorectă:


A. dozele hipnotice produc apnee tranzitorie
B. dozele mari produc depresie miocardică
C. produc oligurie urmată de poliurie
D. deprimă reflexul sinusului carotidian la doze mici
E. sporesc minut-volumul respirator
Corect E; 9,166

43. care din următoarele barbiturice sunt etichetate ca avînd acţiune de scurtă durată:
A. barbitalul (veronal)
B. pentobarbitalul (nembutal)
C. acidul diallilbarbituric
D. secobarbitalul (seconal)
E. toate sunt corecte
Răspunsuri B, D; 9, 166

43. barbituricele deprimă:


A. reflexul baroreceptor
B. hipotalamusul
C. conducerea prin nervii autonomi
D. contractilitatea miocardică
E. toate
Răspunsuri: B, D; 9, 167

44. care barbituric are selectiv acţiune anticonvulsivantă nelegată de sedare:


A. pentobarbitalul
B. fenobarbitalul
C. tiopentalul
D. secobarbitalul
E. tiamylalul
Răspuns B; 9, 167

45. o persoană de 35 ani, indemnă anterior, intră în comă după ingestia a 2 g de fenobarbital. La
examenul clinic, cele mai multe din reflexe sunt normale, iar cianoza este absentă. Cele mai importante
măsuri privind tratamentul imediat sunt:
A. dializa peritoneală
B. oxigenoterapia
C. administrarea de droguri analeptice
D. diureza cu manitol şi administrarea i/v de bicarbonat de sodiu în scopul
alcalinizării urinei

6
E. A, B, C
Răspunsuri: B, D; 9, 167

46. care proprietăţi ale tiobarbituricelor influenţează durata lor scurtă de acţiune:
A. metabolizarea rapidă
B. depozitarea rapidă în ţesuturile grase
C. distribuirea în ţesutul extracelular
D. eliberarea lentă din ţesuturile grase
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: B, D; 9, 168

47. care organe conţin după un minut cea mai mare cantitate de tiopental, urmare a unei singure
administrări:
A. ficatul
B. creerul
C. inima
D. muşchii
E. splina
Răspunsuri: A, B, C; 9, 168

48. tiopentalul este detoxifiat în organism prin:


A. desfacerea porţiunii malonil
B. desfacerea radicalului sulf
C. pierderea porţiunii metoxi
D. oxidarea lanţurilor laterale
E. reducerea ionilor de hidrogen
Răspuns D; 9, 168

49. tiopentalul i/v este absolut contraindicat în:


A. delivrenţa obstetricală
B. feocromocitom
C. anestezia la copil
D. porfirie
E. şoc
Răspuns D; 9, 168

50. tiopentalul administrat la persoane cu miotonie distrofică va produce:


A. secreţie excesivă
B. nu va avea efecte directe pe muşchi
C. laringospasm
D. o profundă depresie respiratorie şi relaxare musculară
E. hipertensiune
Răspuns B; 9, 168

51. pe care din următoarele structuri le include joncţiunea neuro-musculară:


A. membrana presinaptică
B. fanta sinaptică
C. butonii terminali
D. membrana postsinaptică
E. nici una
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 169

52. experienţele lui Claude Bernard pe animale curarizate au demonstrat că:


A. locul de acţiune este joncţiunea neuro-musculară
B. stimularea directă muşchiului produce răspuns
C. există o terminaţie nervoasă motorie pe care acţionează curara
D. este posibilă existenţa unui neurotransmiţător chimic
E. numai A, C şi D
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 169

53. propranololul (inderal)


A. împiedică aritmiile cardiace
B. este un blocant alfa adrenergic

7
C. este un blocant beta adrenergic
D. este un blocant alfa şi beta adrenergic
E. B şi D
Răspunsuri: A, C; 9, 170

54. drogurile cu acţiune blocantă neuromusculară includ:


A. lincomicina
B. canamicina
C. streptomicina
D. polimixinaB
E. ciprinol
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 171

55. ionul de magneziu este vital pentru transmisia neuromusculară întrucît:


A. blochează transmisia neuromusculară
B. are acţiune inversă cu cea a ionului de calciu
C. inhibă eliberarea de acetilcolină
D. are acţiune inversă cu cea a ionului de magneziu
E. numai B
Răspunsuri: A, B, C; 9, 171

56. numărul dibucainic de 80 indică faptul că sîngele conţine:


A. o variantă C-5 de pseudocolinesterază
B. nu conţine pseudocolinesterază
C. o variantă rezistentă la dibucaină a pseudocolinesterazei
D. un nivel normal al activităţii pseudocolinesterazei
E. o variantă de pseudocolinesterază rezistentă la fluor
Răspuns D; 9, 171

57. ce produce depolarizarea musculaturii scheletice:


A. creşterea ionului de sodiu intracelular
B. scăderea ionului de sodiu intracelular
C. scăderea potasiului intracelular
D. creşterea potasiului intracelular
E. numai D
Răspunsuri: A, C; 9, 172

58. paraldehida deprimă toate funcţiile sau organele următoare, cu excepţia:


A. formării de urină
B. sinusului carotidian
C. reflexului Hering-Breuer
D. centrului tusei
E. peristalticii intestinului subţire
Răspuns C; 9, 172

59. ketamina:
A. este o fenciclidină
B. conţine azot, oxigen, hidrogen şi clor
C. produce disociaţie cerebrală
D. este un analgetic
E. A, B, C
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 172

60. ketamina administrată i/v produce:


A. analgezie somatică profundă
B. analgezie viscerală profundă
C. creştere moderată a presiunii sîngelui
D. scădere a debitului cardiac
E. analgezie somatică supericială
Răspunsuri: A, C; 9, 173

61. ketamina produce:


A. depresie minimă a sistemului reticular activator

8
B. tonus muscular scăzut
C. vise halucinogene
D. depresie circulatorie
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, C; 9, 173

62. agenţii neuroleptici ca droperidolul sunt utilizaţi în anestezie pentru a:


A. induce starea cataleptică
B. antagoniza amfetamina
C. scădea sensibilitatea la epinefrină şi norepinefrină
D. creşte sensibilitatea la epinefrină şi norepinefrină
E. numai D
Răspunsuri: A, B, C; 9, 173

63. fentanylul (sublimaze):


A. este înrudit chimic cu meperidina
B. are efect de stimulare vagală centrală
C. produce depresie respiratorie centrală
D. depresia respiratorie e combătută de naloxon
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 174

64. sufentanylul are:


A. aproximativ de 10 ori puterea fentanylului
B. o putere intermediară între fentanyl şi alfentanyl
C. mare solubilitate în lipide
D. mare afinitate pentru proteine
E. e mai slab ca fentanylul
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 174

65. farmacologic, anestezicele locale au o acţiune similară:


A. antihistaminicelor
B. compuşilor antiacetilcolinici
C. drogurilor antiaritmice
D. analepticelor
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 174

66. absorbţia tisulară a unui anestezic local după injectare depinde de:
A. solubilitatea în ţesut
B. vascularizaţia ţesutului
C. concentraţia drogului
D. scindarea de către esterazele tisulare
E. toate sunt corecte
Răspunsuri A, B, C; 9, 175

67. multe anestezice locale tip ester sunt iniţial detoxifiate prin:
A. hidroliza, de pseudocolinesteraza plasmatică
B. glicuronoconugare în ficat
C. oxidare
D. excreţie renală
E. reducere de ficat
Corect A; 9, 175

68. efectul antiaritmic al lidocainei se obţine:


A. prin administrarea i/v a 1-2 mg/kg
B. fără o scădere semnificativă a debitului cardiac
C. prin deprimarea excitabilităţii cardiace
D. mai dificil la pacientul anesteziat decît cel treaz
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 175

69. modul de acţiune al anestezicului local depinde de:

9
A. alcaloidul însuşi
B. acţiunea ca acid organic
C. acţiunea ca bază liberă
D. legătura epoxi
E. hidroliza lentă în ţesuturi
Corect C; 9, 175

70. procaina este un:


A.antihistaminic
B. anestezic local
C. antipruriginos
D. inhibitor de MAO
E. anestezic i/v
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 175

71. procainamida (pronestyl):


A. deprimă excitabilitatea auriculară
B. deprimă excitabilitatea ventriculară
C. protejează împotriva fibrilaţiei induse electric
D. protejează împotriva fibrilaţiei ventriculare produse de hipotermie
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 175

72. care din următorii agenţi anestezici locali are cel mai mare index de siguranţă:
a. Procaina (novocain)
b. 2-cloroprocaina (nesacaine)
c. Lidocaina (xilocaine)
d. Tetracaina (pontocaine)
e. Piperocina (metycaine)
Corect B; 9, 176

73. care din următoarele droguri are cel mai mare efect vasoconstrictor:
a. Procaina
b. Cocaina
c. 2-cloroprocaina
d. Dibucaina
e. Tetracaina
Corect B; 9, 176

74. lidocaina diferă de procaină şi tetracaină prin aceea că este:


a. amină
b. amidă
c. eter
d. ester
e. izochinilină
Corect B; 9, 176

75. comparaţia dintre lidocaina hidroclorică şi carbonatul de lidocaină relevă:


A. o mai mare intensitate a efectului în cazul ultimei
B. pH-ul carbonatului de lidocaină este 7,6
C. latenţa carbonatului de lidocaină este redusă cu 30%
D. durata de acţiune a carbonatului de lidocaină este cu 50% mai lungă
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, C; 9, 176

76. carbonatul de lidocaină este caracteristic prin faptul că:


A. se transformă în bule la agitare
B. are un pH de 6,5
C. are o difuziune şi o extindere mai mari decît lidocaina hidroclorică
D. utilizarea ei trebuie restrînsă la blocajele nervilor periferici
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: A, B, C; 9, 177

10
77. manifestările toxice ale injecţiei cu lidocaină sunt:
A. reduse de premedicaţia cu barbiturice
B. cianoza
C. somnolenţă
D. convulsii
E. nu are efecte toxice
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 177

78. anestezicul locl cu cea mai mare durată de acţiune este:


a. procainamida (pronestyl)
b. dibucaina (nupercaina)
c. mepivacaina (carbocaina)
d. bupivacaina (marcaine)
e. prilocaina (citanest)
Corect D; 9, 177

79. bupivacaina este toxică cardiacă:


A. doar la pacienţii acidotici
B. mai mult decît dozele echipotente clinice de lidocaină
C. doar dacă o doză test cu epinefrină dă rezultat negativ
D. chiar şi cu preoxigenare
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: B, D; 9, 177

80. la injectarea i/v a lidocainei şi a bupivacainei, următoarele sunt adevărate cu excepţia:


a. dozele i/v echivalente produc aritmii cardiace
b. bupivacaina produce mai multe aritmii cardiace decît lidocaina în doze echivalente
c. cea mai frecventă aritmie produsă de bupivacaină i/v este tahicardia sinusală
d. bupivacaina produce aritmii de durată mai mare decît lidocaina în doze echivalente
e. ambele sunt legate de proteine
Corect C; 9, 177

81. epinefrina (1:300000) adăugată la bupivacaină pentru anestezia epidurală produce:


a. reducerea activităţii uterine
b. creşterea presiunii sîngelui la mamă
c. creşterea frecvenţei cardiace la făt
d. prelungirea stadiului I al travaliului
e. nici una dintre acestea
Corect E; 9, 178

82. etidocaina (duranest) comparată cu lidocaina:


A. sunt înrudite chimic
B. este de 4 ori mai toxică
C. este de 4 ori mai puternică
D. este un ester, în timp ce lidocaina este o amidă
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 178

83. anestezicul local ce poate produce cel mai probabil methemoglobinemie este:
a. tetracaina
b. procaina
c. mepivacaina
d. prilocaina
e. 2-cloroprocaina
Corect D; 9, 178

84. care din următoarele nu produce analgezie la aplicarea topică pe mucoase:


a. cloroprocaina
b. lidocaina
c. dibucaina
d. cocaina
e. tetracaina

11
Corect A; 9, 179

85. stimularea alfa-adrenergică este principala acţiune a:


A. fenilefrinei (neosynephrine)
B. izoproterenolului (isuprel)
C. metoxaminei (vasoxyl)
D. efedrinei
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, C; 9, 180

86. care din următoarele vasopresoare produce hipertensiune prin stimulare cardiacă, cu toată
vasodilataţia iniţială:
a. metoxamina şi fenilefrina
b. levarterenolul şi metaraminolul
c. efedrina
d. metamfetamina şi mefentermina
e. efedrina şi hidroxiamfetamina
Corect D; 9, 180

87. pe care din următoarele caracteristici le au aminele vasopresoare:


A. epinefrina produce creşterea debitului cardiac
B. levarerenolul produce bradicardie
C. principala acţiune a fenilefrinei este vasoconstricţia
D. epinefrina şi levarterenolul produc creşterea debitului sanguin renal
E. numai D
Răspunsuri A, B, C; 9, 180

88. o perfuzie cu norepinefrină le produce pe toate exceptînd:


a. un efect inotrop pozitiv cardiac
b. hiperglicemie şi creşterea metabolismului
c. sporirea perfuziei arterelor coronare
d. vasoconstricţie renală
e. creşterea travaliului cardiac
Corect B; 9, 180

89. prevenirea ischemiei locale la perfuzia cu norepinefrină e îndeplinită prin:


A. prevenirea extravazării prin inserarea profundă în venă a cateterului
B. utilizarea heparinei i/v
C. infiltrarea ariei de extravazat cu fentolamină (regitin) 10 mg în 20 ml ser, în interval de
pînă la 12 ore
D. injectarea de metaraminol (aramine) în zona de extravazat
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, C; 9, 181

90. la utilizarea cărei căi epinefrina are cel mai mic efect sistemic:
a. subcutanată
b. i/m
c. i/v
d. epidurală
e. subarahnoidiană
Corect E; 9, 181

91. efectul cronotrop cardiaca al epinefrinei este:


a. cardioaccelerator prin nodul A-V
b. de reducere a contracţiei ventriculare
c. de producere a aritmiilor ventriculare
d. cardioaccelerator prin nodul sino-atrial
e. bradicardizant prin nodul A-V
Corect D; 9, 181

92. epinefrina este:


A. un alcaloid
B. o alidă

12
C. a amină
D. o benzilchinonă
E. numai B
Răspunsuri: A, C; 9, 181

93. injectarea i/v a 10 mg sulfat de efedrină la bărbat va produce în mod obişnuit:


a. fibrilaţie ventriculară
b. nici o schimbare a frecvenţei pulsului
c. aritmii cardiace
d. creşterea frecvenţei pulsului
e. scăderea frecvenţei pulsului
Corect D; 9, 181

94. fenilefrina administrată în doze terapeutice la un individ neatropinizat duce la care din
următoarele:
A. tahicardie prin stimulare directă
B. bradicardie prin stimulare vagală şi alungirea diastolei
C. diminuarea volumului cordului
D. vasoconstricţie suficientă pentru a produce necroza tisulară demonstrabilă
E. fibrilaţie ventriculară sub anestezie cu izofluran
Corect B; 9, 182

95. care drog simpatomimetic produce cea mai mare vasoconstricţie renală:
A. metaraminolul
B. fenilefrina
C. norepinefrina
D. metoxamina
E. efedrina
Corect D; 9,182

96. metoxamina (vasoxyl) reduce debitul cardiac prin:


A. vasoconstricţia arteriolară intensă
B. efect blocant beta-adrenergic direct
C. depresie vagală reflexă pe atrii şi ventriculi
D. reducerea postsarcinii
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 182

97. mefentermina (wyamine):


A. seamănă cu efedrina ca durată şi intensitate de acţiune
B. este metabolizată rapid
C. poate produce tahifilaxie
D. seamănă cu epinefrina ca durată şi intensitate de acţiune
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 182

98. care este cea mai scăzută rată a perfuziei de dopamină ce produce creşterea TA sistolice:
A. 5-10 mcg/kg/min
B. 50-100 mcg/kg/min
C. 150-200 mcg/kg/min
D. 250-500 mcg/kg/min
E. 500-800 mcg/kg/min
Corect A; 9,182

99. care din următoarele nu are efect imediat vasoconstrictor la administrare i/v:
A. arterenolul
B. efedrina
C. pituitrina
D. pitresinul
E. extractul corticosuprarenal
Corect E; 9, 183

100.în timpul tratamentului cu acetazolamină (diamox):

13
A. administrarea ionilor de K+ este periculoasă, în special
B. ionul de Na+ se iepuizează complet
C. va fi crescută suficient cantitatea de Na+ alimentar
D. ionul de K+este excretat mai mult decît cel de Na+
E. nimic din cele de mai sus nu este adevărat
Corect D; 9, 183

101. agravarea aritmiilor indusă de digitală prin tiazide este deobicei o consecinţă a:
A. sinergismului dintre droguri
B. Hiperuricemiei
C. hipopotasiemiei
D. hiponatriemiei
E. nici uneea dintre cele mai sus
Corect C; 9, 183

102. care dintre agenţii următori blochează efectul muscarinic al acetilcolinei:


A.eserina
B. neostigmina
C. atropina
D. d-tubocurarina
E. ergotamina tartrat
Corect C; 9,183

103. efectul nicotinic al acetilcolinei este blocat de:


A. atropină
B. d-tubocurarină
C. fizostigmina
D. scopolamina
E. ergotoxina
Corect B; 9, 183

104. care formulare este neadevărată privind angiotensina:


A. este de 10-40 ori mai puternică decît noradrenalina
B. creşte rezistenţa periferică totală
C. produce creşterea fluxului sanguin la muşchi
D. produce scăderea fluxului sanguin renal
E. eliberează catecolamine din medulosuprarenale
Corect C; 9, 184

105. bicitra (citratul de sodiu):


A. produce arsuri chimice cînd este aspirată în plămîni
B. conţine aceeaşi cantitate de citrat cu soluţia de citrat de sodiu 0,3 M
C. are acelaşi pH cu soluţia de citrat de sodiu
D. nu tamponează tot atît acid clorhidric cît citratul de sodiu
E. 15 cm3 cresc pH-ul la 7,6
Corect B; 9, 184

106.chymopapaina (chymodiactin):
A. este un derivat din planta papaya
B. a produs reacţii alergice severe
C. se injectează în discurile intervertebrale
D. a produs colaps cardiovascular
E. A şi D
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 184

107.la utilizarea cimetidinei şi a metoclopramidei i/v:


A. timpul de golire a stomacului se scurtează cu metoclopramid
B. pH-ul gastric creşte la cimetidină
C. combinarea celor două droguri este cumulativă ca efect
D. cimetidina este o substanţă endogenă a creerului
E. toate sunt corecte
Răspunsuri A, C; 9, 185

14
108.dantrolenul este:
A. utilizat în tratarea bolilor neuronilor motori superiori
B. administrat în doze orale de 6-8mg/kg-corp ca profilactic al hipertermiei maligne
C. administrat i/v în doză de 1 mg/kg-corp în tratamentul hipertermiei maligne
D. o cauză a slăbiciunii musculare
E. B şi D
Răspunsuri A, B, C, D; 9, 185

109. diazepamul (valium) în doze mari produce:


A. depresie respiratorie
B. relaxare musculară
C. anxioliză
D. scăderea presiunii sîngelui
E. numai B
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 185

110. dicumarolul:
A. produce scăderea nivelului plasmatic al protrombinei
B. deprimă factorul VII
C. blochează acţiunea vit. K
D. deprimă hepatoformarea de antiheparină
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: A, B, C; 9, 185

111. care dintre următorii agenţi afectează vasele sanguine periferice într-o manieră opusă
celorlalte 4:
A. papaverina hidroclorică
B. acidul nicotinic
C. nitroglicerina
D. ergotamina tartrat
E. histamina
Corect D; 9, 186

112. ergotamina tartrat creşte presiunea sîngelui datorită acţiunii sale


asupra:
A. ganglionilor
B. auriculelor cordului
C. terminaţiunilor nervoase simpatice
D. musculaturii netede a vaselor sanguine
E. uterului
Corect D; 9, 186

113. acidul etacrinic (edecrin):


A. este util în tratamentul edemului pulmonar
B. poate produce depleţie severă de lichid extracelular şi şoc
C. poate produce pierdere severă de potasiu
D. creşte mult excreţia sodiului
E. B, C, D
Răspunsuri: A, B, C, D; 9, 186

114. furosemidul (lazix) acţionează în primul rînd prin:


A. inhibarea anhidrazei carbonice
B. creşterea fluxului sanguin renal
C. inhibarea reabsorbţiei electroliţilor
D. creşterea ratei filtratului glomerular
E. antagonizarea efectului hormonului antidiuretic (ADH)
Corect C; 9, 186

115. glicopirolatul produce:


1. o mai mare reducere a secreţiilor decît atropina
2. mai multe aritmii decît atropina
3. efect anticolinergic de mai lungă durată decît atropina

15
4. mai multe efecte pe SNC decît atropina
5. nici unul nu e corect
Răspunsuri: 1, 3; 9, 187

116. reflexele vagale ca şi altele, sunt mai uşor suprimate cu glicopirolat decît cu amine
terţiare pentru că:
1. atropina în doză de 0,4 mg nu protejează împotriva aritmiilor
2. reflexul oculocardiac e mai bine abolit cu 0,4 mg atropină decît cu 0,2-0,3 mg glicopirolat
3. efectul sedativ al scopolaminei e mai mare decît al glicopirolatului
4. tahicardia e mai frecventă la scopolamină decît la atropină
5. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 3; 9, 187

117. datorită căreia dintre proprietăţile următoare este folosit heliul în terapia inhalatorie:
A. acţiunii calmante asupra mucoaselor
B. densităţii mici ce reduce efortul respirator
C. coeficientului mic de vîscozitate
D. lipsei de solubilitate în fluidele tisulare
E. solubilităţii sale în lipide
Corect B; 9, 187

118. alegeţi formulările corecte privitoare la heparină:


A. acţionează ca antiprotrombinic
B. antagonizează tromboplastina
C. împiedică trombina să reacţioneze cu fibrinogenul pentru a forma fibrină
D. previne agutinarea plachetară
E. nu previne aglutinarea plachetară
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 187

119. referitor la heparină care din următoarele afirmaţii este incorectă:


A. prelungeşte timpul de sîngerare
B. prelungeşte timpul de coagulare
C. împiedică aglutinarea plachetară
D. împiedică conversia protrombinei în trombină şi trombina să
reacţioneze cu fibrinogenul
E. interferă cu factorul Xa
Corect A; 9, 188

120. formulările corecte privind utilizarea prin nebulizare a


isoproterenolului în tratamentul pacientului cu astm sever includ:
A. nevoile pacientului trebuie determinate prin creşterea concentraţiei eliberate pînă la apariţia
efectului terapeutic sau al manifestărilor nedorite
B. doza trebuie scăzută dacă bronhospasmul şi edemul nu sunt mari
C. doza de menţinere trebuie repetată la fiecare 2 ore
D. odată stabilite, doza necesară şi cea tolerantă vor rămîne nemodoficate
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 188

121. efectele cardiovasculare ale levodopei le includ pe toate, cu excepţia:


A. stimulării receptorilor beta-adrenergici
B. stimulării receptorilor alfa-adrenergici
C. bradicardiei
D. blocării prin propranolol
E. toleranţei după 3 luni de tratament sau mai mult
Corect C; 9, 188

122. marijuana (delta-9-tetrahidrocanabinol) produce:


A. sedare şi analgezie
B. tahicardie şi creşterea fluxului sanguin periferic
C. inhibiţie a colinesterazei
D. prelungirea efectului hipnotic al barbituricelor
E. stimulare a colinesterazei
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 188

16
123. midazolamul hidrocloric:
A. are acelaşi timp de trezire cu midazolamul maleat
B. are acelaşi timp de inducţie cu midazolamul maleat
C. are un timp de trezire mai scurt decît diazepamul
D. are un timp de trezire mai scurt decît tiopentalul
E. are un timp de trezire mai scurt decît midazolamul maleat
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 189

124. midazolamul hidrocloric este:


1. un agent de inducţie
2. hidrosolubil
3. o benzodiazepină
4. un musculorelaxant
5. nici unul nu e corect
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 189

125. acţiunea midazolamului constă în:


A. amnezie
B. hipnoză
C. efect anticonvulsivant
D. efect anticoagulant
E. efect convulsivant
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 189

126.midazolamul are efect maxim:


A.i/v în 3 min
A. i/v imediat
B. i/m în 20 min
C. oral într-un min
D. i/m imediat
Răspunsuri: 1, 3; 9, 189

127.efectele clinice ale midazolamului includ:


A. apneea la dozele de inducţie
B. efecte cardiace minime
C. criza astmatică
D. hipotensiune
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 189

128.în clinică midazolamul este utilizat ca:


A. agent de inducţie
B. sedativ în premedicaţie
C. amnestic
D. analgetic
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 190

129.metoclopramidul:
A. scade pH-ul gastric
B. creşte motilitatea gastrică
C. creşte tonusul sfincterului piloric
D. creşte tonusul sfincterului esofagian inferior
E. scade tonusul sfincterului esofagian inferior
Răspunsuri: 2, 4; 9, 190

130.inhibitorii de monoaminoxidază produc creşterea nivelului tisular al următoarelor:


A. epinefrina
B. serotonina
C. norepinefrina
D. angiotensina

17
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 190

131.nitroprusiatul de sodiu este vasodilatator al căruia din următoarele:


A. arterelor şi arteriolelor
B. vaselor de capacitanţă
C. vaselor pulmonare
D. vaselor renale
E. numai al arterelor
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 191

132.la utilizarea ca agent hipotensor, nitroprusiatul de sodiu are următoarele efecte pe sistemul cardio-
vascular:
A. depresie miocardică directă
B. vasodilataţie a arterelor periferice prin efect direct
C. efect vasodilatator periferic supus tahifilaxiei
D. tahicardie reflexă
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 191

133.toxicitatea nitroprusiatului de sodiu se datorează:


A. radicalilor instabili ai acestuia
B. methemoglobinei
C. cianurii
D. tiocianatului
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 191

134.pentoliniun (ansolysen) are:


A. o durată de acţiune mai mare decît trimetafanul
B. o durată de acţiune mai scurtă decît trimetafanul
C. acţiune pe ganglionii autonomi
D. acţiune la nivel de receptor
E. corecte 2 şi 4
Răspunsuri: 1, 3; 9, 192

135.acţiunea pilocarpinei
A. include mioza
B. poate declanşa criza
C. include acţiunea directă pe glandele sudoripare
D. nu este blocată de atropină
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 192

136.pe care din următoarele efecte le produce pitresinul:


A. diureza
B. stimulare tetanică puternică
C. vasodilataţie capilară
D. vasoconstricţia arterelor coronare
E. deprimarea peristalticii
Corect D; 9, 192

137.terapia rezerpinică pentru hipertensiune poate:


A. induce modificări ale dispoziţiei psihice
B. potenţa acţiunea acetazolamidei (diamox)
C. inactiva răspunsul la mefentermină (wyamine)
D. potenţa efectul analgetic al opiaceelor
E. induce răspunsul la mefentermină
Răspunsuri: 1, 3; 9, 193

138.pacientul hipertensiv tratat cu rezerpină:


A. va primi metoxamină pentru combaterea hipotensiunii
B. va fi monitorizat pentru bradicardie

18
C. va fi supravegheat pentru hipotensiune
D. va fi amînat de la operaţie pînă la trecerea efectelor drogului
E. va fi supravegheat pentru hipertensiune
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 193

139.pacientul cu artrită severă, ce la cantităţi mari de salicilat, poate prezenta:


A. pirozis
B. alterări ale echilibrului acido-bazic
C. hipoglicemie
D. fenomene hemoragice
E. hiperglicemie
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 193

140.nivelul transaminazelor:
A. este normal de 8-40 unităţi şi rămîne constant
B. este mai mare în musculatura scheletică şi cardiacă
C. creşte cu 40% după intervenţii chirurgicale majore
D. creşte mare în rinichi
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 193

141.creşterea transaminazelor serice postoperator se datorează cel mai probabil:


A. traumei cardiace
B. traumei SNC
C. traumei hepatice
D. traumei musculaturii scheletice
E. afectării renale
Corect D; 9, 193

142.trimetafanul (arfonad):
A. afectează doar ganglionii autonomi
B. trebuie utilizat în picătură continuă
C. este distrus de colinesteraza serică
D. nu este afectat de modificările posturale
E. trebuie administrat şi după atingerea unei presiuni arteriale „de bază”
Corect C; 9, 194

143.trihidroximetil-aminometanul (THAM) este:


A. un anestezic neexploziv
B. un musculirelaxant
C. un agent alcalinizant
D. un tranchilizant
E. un depresor respirator
Corect C; 9, 194

144.THAM-ul poate produce:


A. hipotensiune
B. flebită
C. depresie respiratorie
D. fibrilaţie ventriculară
E. hipertensiune
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 194

145.analepticele SNC includ:


1. picrotoxinul
2. naloxonul (narcan)
3. bemegridul (megimide)
4. doxapramul (dopram)
5. numai bemegridul
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 194

146.doza de picrotoxin ce poate fi utilizată în tratamentul intoxicaţiei cu barbiturice este de:


A. 0,0005 g

19
B. 0,001 g
C. 0,015 g
D. 0,01 g
E. 0,1 g
Corect B; 9, 195

147.cel mai eficace drog în tratamentul depresiei respiratorii datorate barbituricelor este:
A. caramina
B. metrazolul
C. picrotoxinul
D. oxigenul
E. cafeina
Corect D; 9, 195

148.ameliorarea survenită în evoluţia pacienţilor trataţi pentru supradozaj morfinic este cel mai bine
indicată de :
A. creşterea frecvenţei respiratorii
B. creşterea volumului curent
C. creşterea minut-volumului respirator
D. tahicardie
E. scăderea frecvenţei respiratorii
Răspunsuri: 1, 3; 9, 195

149.antagoniştii opiaceelo trebuie utilizaţi cu deosebită grijă la morfinomani datorită pericolului de:
A. acţiune sinergică
B. colaps cardio-vascular
C. insuficienţă hepatică
D. convulsii
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 195

150.drogurile ce au acţiune antagonistă pentru opiacee includ:


A. naloxonul (narcan)
B. pentazocina (talwin)
C. levalorfanul (lorfan)
D. fentanylul (sublimaze)
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 195

151.care din următoarele droguri nu are efect morfinic:


A. levalorfanul
B. naloxonul
C. nalorfanul
D. oximorfonul
E. hidromorfonul
Corect B; 9, 195

152.neostigmina le produce pe toate, cu excepţia:


A. contracţia vezicii urinare
B. bronhoconstricţie
C. mioza
D. bradicardie
E. stimularea ganglionilor autonomi
Corect E; 9, 196

153.piridostigmina (mestinon):
A. este înrudită cu neostigmina
B. este mai toxică decît neostigmina
C. produce mi puţine efecte muscarinice decît neostigmina
D. antagonizează blocul neuro-muscular de depolarizare
E. produce mai multe efecte muscarinice decăt neostigmina
Răspunsuri: 1, 3; 9, 196

20
154.bromura de piridostigmină produce:
A. o activitate anticolinesterazică mai lungă decît a neostigminei
B. o activitate anticolinesterazică mai scurtă decît a neostigminei
C. un efect secretor mai redus decît neostigmina
D. un efect secretor maiamplu decît neostigmina
E. corect 1 şi 4
Răspunsuri: 1, 3; 9, 196

155.în care din următoarele moduri acţionează steroizii:


A. prin inhibarea formării de anticorpi
B. prin interferarea reacţiilor antigen-anticorp
C. prin interferarea răspunsului histaminoeliberator
D. prin inhibarea răspunsului la antigeni a anticorpilor tisulari ficşi
E. prin stimularea formării de anticorpi
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 196

156.în care din următoarele stări patologice este utilizat cortizonul:


A. colitele ulceroase
B. lupusul eritematos
C. artritele reumatice
D. astmul bronşic
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 196

157.următorii pacienţi vor primi preoperator o doză de cortizon:


A. bărbaţii de 40 ani, sănătoşi, pentru apendectomie
B. toţi pacienţii ce primesc tratament actual cu ACTH sau cortizon
C. acei pacienţi ce au primit terapie steroidică timp de mai mult de 6 luni şi au întrerupt-o în urmă cu
mai puţin de 3 luni
D. pacienţii ce utilizează corttizon topic pentru dermatite
E. pacienţii diabetici
Corect C; 9, 196

158.pacienţii hipofizectomizaţi necesită pregătiri preoperatorii speciale. Acestea includ:


A. înlocuirea hormonului ACTH
B. atenţie deosebită la echilibrul hidroelectrolitic
C. corectarea hipovolemiei
D. administrarea de gonadotropină
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 197

159.riscurile corticoterapiei includ:


A. diseminarea infecţiei prin inhibiţia procesului inflamator
B. dezechilibrul hidroelectrolitic
C. perforaţia ulcerului peptic
D. miopatii ale extremităţilor superioare şi inferioare
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 197

160.un efect inotrop pozitiv al drogului înseamnă că acesta:


A. sporeşte acţiunea altui drog
B. produce inhibiţie enzimatică
C. creşte frecvenţa cardiacă
D. creşte forţa de contracţie a cordului
E. scade forţa de contracţie a cordului
Răspunsuri: 4; 9, 197

161.care din următoarele droguri se asociază cu creşterea debitului cardiac:


A. rezerpina
B. guanetidina (ismelin)
C. alfa-metildopa (aldomet)
D. pargilina (eutonyl)
E. hidralazina (apresoline)

21
Corect E; 9, 197

162.drogurile vasoconstrictoare ce au efect initrop mic sau nul asupra inimii includ:
A. epinefrina
B. metoxamina
C. izoproterenolul
D. fenilefrina
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 198

163.cordul insuficient răspunde la digitalizare completă prin:


A. scăderea debitului
B. creşterea debitului-bătaie
C. creşterea frecvenţei
D. scăderea presiunii venoase
E. creşterea presiunii venoase
Răspunsuri: 2, 4; 9, 198

164.care din următoarele se văd pe derivaţia II a EKG după administrarea i/v de lanatozid C:
A. depresia undei T, chiar dacă este compensată
B. supradenivelarea segmentului ST, dacă QRS este supradenivelat
C. semne EKG de hipertrofie ventriculară
D. scurtarea intervalului PR
E. supradenivelarea undei T
Răspunsuri: 1, 3; 9, 198

165.digitalizarea profilactică poate fi indicată pacientului ce urmează a fi supus unei intervenţii


chirurgicale majore dacă există:
A. un istoric de insuficienţă cardiacă, chiar şi compensată
B. dilataţia cardiacă documentară
C. hipertrofie ventriculară dreaptă sau stînga pe EKG
D. maladie coronariană documentată
E. cord normal
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 198

166.care din următoarele nu este indicaţie de digitalizare profilactică preoperatorie:


A. istoricul de insuicienţă cardiacă compensată
B. fibrilaţia atrială
C. coronaropatia documentată
D. vîrsta înaintată
E. hipertrofia ventriculară dreaptă documentată
Corect D; 9, 199

167.obiectivele terapeutice la utilizarea digitalei în fibrilaţia atrială includ:


A. abolirea fibrilaţiei
B. promovarea automatismului ventricular
C. conversia flutter-ului
D. prelungirea timpului de conducere A-V
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 4; 9, 199

168.simptomele intoxicaţiei digitalice includ:


A. greaţa
B. rash-ul cutanat
C. extrasistole ventriculare
D. tahicardia
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 3; 9, 199

169.efectele miocardice ale intoxicaţiei digitalice pot fi contracarate prin administrare de:
A. propranolol
B. clorură de potasiu
C. difenilhidantoina (dilantin)

22
D. bretilium
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 199

170.supradozarea digitalei poate produce pe oricare, exceptînd:


A. unda P crestată sau bifazică
B. subdenivelarea segmentului ST
C. aplatizarea undei T
D. prelungirea intervalului PR
E. scurtarea intervalului QT
Corect A; 9, 200

171.care drog poare produce creşterea fluxului sanguin coronarian prin reducerea travaliului cardiac:
A. norepinefrina
B. digitala
C. teofilina
D. nitritul de amil
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 4; 9, 200

172.efectele cardiovasculare ale nitroglicerinei includ:


A. creşterea fluxului sanguin subendocardic
B. scăderea consumului de oxigen miocardic
C. scăderea postsarcinii
D. creşterea presiunii ventriculare telediastolice
E. creşterea postsarcinii
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 200

173.întreruperea propranololului cu una sau mai multe zile înaintea intervenţiei chirurgicale poate duce
la:
A. accentuarea depresiei miocardice la administrarea premedicaţiei
B. scăderea incidenţei intraoperatorii a tahicardiei
C. scăderea incidenţei intraoperatorii a aritmiilor
D. exacerbarea fenomenelor de angină pectorală
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 4; 9, 200

174.efectele de aşteptat intraoperator la pacientul ce ia beta-blocante includ:


A. un răspuns inotrop mai redus la stimulentele cardiace
B. incidenţă scăzută a bronhospasmului
C. incidenţă scăzută a tahicardiei
D. o vasoconstricţie mai redusă la simpatomimetice
E. incidenţa crescută a tahicardiei
Răspunsuri: 1, 3; 9, 201

175.pe care din următoarele efecte le are fumatul:


A. produce tahicardie
B. dilată vasele coronare
C. creşte nevoia de oxigen
D. scade volumul-bătaie
E. scade nevoia de oxigen
Răspunsuri: 1, 3; 9, 201

176.procainamida este utilizată pentru:


A. scurtarea intervalului PR
B. prelungirea timpului de conducere AV
C. creşterea presiunii venoase
D. deprimarea nodului SA
E. scurtarea timpului de conducere AV
Răspunsuri: 2, 4; 9, 201

23
177.lidocaina este utilizată în tratamentul:
A. tahicardiei ventriculare
B. contracţiilor atriale premature
C. contracţiilor ventriculare premature
D. fibrilaţiei atriale
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 3; 9, 201

178.sulfatul de chinidină:
A. încetineşte viteza de conducere miocardică
B. reduce faza refractară
C. creşte contractilitatea
D. este mai puţin eficace după digitalizare completă
E. este contraindicată la pacienţii ce primesc diuretice
Corect A; 9, 201

179.drogurile blocante ale canalelor de calciu, cum este verapamilul:


A. au efect redus pe frecvenţa cardiacă
B. sporesc postsarcina
C. reduc rezistenţa vasculară coronară
D. cresc contractilitatea miocardică
E. majorează rezistenţa vasculară coronară
Răspunsuri: 1, 3; 9, 202

180.verapamilul:
A. este un blocant de canal calciu
B. este un derivat de papaverină
C. inhibă fluxul celular al Ca++
D. produce oboseală musculară
E. nici unul nu e corect
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 202

181.unul dintre efectele insulinei este:


A. scăderea sintezei de proteine
B. scăderea utilizării hepatice a glucozei
C. favorizarea transportului intracelular al aminoacizilor
D. reducerea formării de trigliceride
E. creşterea eliberării acizilor graşi liberi
Corect C; 9, 202

182.insulina NPH-50 este:


A. acelaşi produs cu insulina lente
B. o suspensie cu pH neutru
C. administrată în doze ½ faţă de insulina ordinară
D. protamin-zinc insulina
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 203

183.legat de timpul de înjumătăţire al heparinei:


A. este proporţional cu doza
B. rata de descompunere depinde de temperatură
C. variază cu potenţa drogului
D. depinde de situaţia sistemului de coagulare
E. corect 1 şi 3
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 203

184.dozarea heparinei poate fi controlată prin:


A. injectarea i/v empirică după prospect
B. măsurarea timpului de trombină
C. administrarea egală pe timpul normo- şi hipotermiei
D. metoda ACT de dozare a heparinei
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 203

24
185.heparina poate fi combătută precis prin administrare de protamină:
A. miligram pe miligram de heparină
B. în doza raportată la răspunsul ACT al pacientului
C. prin estimare a unei perioade de înjumătăţire de 2 ore
D. prin utilizarea unui computer hemochron (International Technidyne)
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 2, 4; 9, 204

186.inducţia enzimatică microzomală se face în principal în:


A. splină
B. muşchi
C. ficat
D. rinichi
E. măduva osoasă
Corect C; 9, 204

187.scăderea formării şi excreţiei de urină se datorează:


A. stimulării secreţiei de vasopresină
B. stimulării secreţiei de aldosteron
C. deprimării secreţiei de glucocorticoizi
D. reducerii funcţiei tiroidiene
E. efectelor specifice ale anestezicelor pe tubii renali
Corect A; 9, 204

188.drogurile ce sunt aproape în întregime metabolizate înainte de a fi eliminate renal sunt:


A. diazepamul
B. tiopentalul
C. meperidina
D. fenobarbitalul
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 205

189.care din următoarele substanţe produce cea mai mare reabsorbţie a clorurii de sodiu în tubul
contort proximal:
A. Dezoxicorticosteronul
B. ACTH
C. Tiroxina
D. Pituitrina
E. Testosteronul
Corect A; 9, 205

190.fiecare dintre perechile de droguri de mai jos trec uşor bariera placentară, exceptînd:
A. vasopresina şi atropina
B. d-tubocurarina şi succinilcolina
C. antibioticele şi opiaceele
D. cortizonul şi insulina
E. heparina şi dicumarolul
Corect B; 9, 205

191.proba trecerii prin placentă a anestezicelor locale de la mamă include:


A. tahicardia fetală
B. bradicardia fetală
C. creşterea amplitudinii QRS
D. scăderea amplitudinii QRS
E. corect 1 şi 4
Răspunsuri: 2, 4; 9, 205

192.care din următoarele are cele mai persistente efecte de deshidratare asupra creerului:
A. zaharoza
B. ureea
C. albumina

25
D. dextranul
E. glucoza
Corect B; 9, 205

193.scăderea presiunii intracraniene poate fi produsă prin:


A. drenaj de lichid spinal
B. perfuzia de uree 30%
C. perfuzia de manitol 10%
D. 50 mg de prednisolon
E. corect 2 şi 4
Răspunsuri: 1, 2, 3, 4; 9, 206

194.administrarea spinală a morfinei poate duce la:


A. suprimarea cronică a durerii din cancer
B. suprimarea durerii postoperatorii în chirurgia generală
C. deprimarea răspunsului laCO2 în exces
D. suprimarea durerii din stadiul al II-lea al travaliului
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 206

195.efectele comparabile ale diferitor opiacee sunt:


A. legate de doză
B. legate de produs
C. de durata mai lungă la morfină decît la fentanyl
D. de mai lungă durată la meperidină decît la morfină
E. toate sunt corecte
Răspunsuri: 1, 2, 3; 9, 206

196.doza letală minimă este definită astfel:


A. acea cantitate ce determină simptome nedefinite la indiviul normal
B. cantitatea de drog fatală la 50% din animalele aflate în condiţii de control experimental
C. cantitatea ce reprezintă cea mai mică doză capabilă de a produce efecte terapeutice
D. cea mai mare cantitate ce poate fi tolerată fără să producă simptome de toxicitate
E. acea cantitate de drog ce este recomandată de compania farmaceutică pentru efectele sale
terapeutice
Corect B; 9, 207

197.tahifilaxia este un fenomen farmacologic care:


A. implică un efect descrescător la doze succesive, egale cantitativ, de drog
B. împiedică apariţia tahicardiei sub anestezie
C. determină apariţia nodulilor după injectări repetate în aceeaşi arie
D. produce o reacţie anafilactică rapidă
E. aboleşte simţul tactil
Corect A; 9, 207

198.coeficientul de utilizare a oxigenului se defineşte ca:


A. raportul dintre schimburile curente şi consumul de oxigen
B. diferenţa arterio-venoasă de oxigen
C. raportul dintre oxigenul consumat de ţesutul nervos şi întregul consum de oxigen
D. proporţia din conţinutul total de oxigen al sîngelui, care se pierde la ţesuturi
E. raportul dintre oxiHb şi Hb redusă, în sîngele venos
Corect D; 9, 208

199.în 1938, premiul Nobel a fost înmînat lui Heymans pentru lucrarea sa despre:
A. circulaţia coronară
B. glanda suprarenală
C. vitaminele creşterii
D. glomusul carotidian
E. preparatul cord-pulmon
Corect D; 9, 209

200.care din următoarele este incorect:


A. Fick-debit cardiac

26
B. Evans-test de diluţie
C. Kety- circulaţie cerebrală
D. Cournand-cateterism cardiac
E. Smith- administrarea i/v intermitentă de tiopental
Corect E; 9, 209

201.care din următoarele formulări este incorectă, privind timpul aproximativ de obliterare a unor
structuri fetale:
A. fontanela anterioară – 18 luni
B. fontanela posterioară – luna a 2-a
C. canalul arterial – luna a 2-a
D. foramen ovale – ziua a 10-a
E. circulaţia ombilicală la maştere
Răspuns D; 9, 210

202.la fetus, sîngele pătrunde din arterele carotide prin:


A. aortă
B. canal arterial
C. venele Thebesius
D. vena pulmonară
E. artera pulmonară
Răspuns A; 9, 210

203.căile aeriene ale copilului se obstrucţionează cu mai mare uşurinţă decît cele ale adultului întrucît
copilul are:
A. limba voluminoasă
B. angulaţia carineală mai mică
C. glota îngustă
D. nu are inele traheale
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, C; 9, 210

204.indicaţi formularea incorectă privind laringele copilului:


A. corzile vocale conţin 50% cartilaj
B. lărgimea cea mai mare e la nivel de cartilaj cricoid
C. cartilajele nu sunt osificate
D. e ridicat mai mult la copil decît la adult
E. în caz de edem produce restricţie respiratorie severă
Răspuns:B; 9, 211

205.la naştere traheea este:


A. mare în raport cu mărimea copilului
B. mică în raport cu mărimea copilului
C. de la 4 cm lungime
D. de la 6 cm lungime
E. de la 8 cm lungime
Răspuns: A, C; 9, 211

206.în timpul reanimării nou-născutului se observă retracţie toracică marcată şi cianoză: intubaţia
traheală rezolvă promt obstrucţia, permiţînd ventilaţia spontană lejeră. Anomaliile anatomice
posibil responsabile de acest incident sunt:
A. fistula traheo-esofagiană
B. sindr. Pierre-Robin
C. sindr. „crit du chat”
D. atrezia cuanală
E. toate sunt corecte
Răspuns B, D; 9, 211

207.care sunt raţiunile anatomice ce fac ca nou-născutul să respire abdominal:


A. lipsa substanţei osoase din coaste
B. muscultură toracică nedezvoltată
C. imaturitatea nervilor periferici
D. coastele părăsesc coloana vertebrală în unghi drept

27
E. toate sunt corecte
Răspuns: B, D; 9, 211

208.pacienţii vîrstnici au :
A. DC redus
B. Capacitatea pulmonară totală crescută
C. Rezistenţa scăzută la agenţii anestezici
D. RFG crescută
E. Toate sunt corecte
Răspuns : A, C; 9, 212

209.la cît timp după ultima doză apare sindr de abstinenţă la cei ce fac abuz de droguri:
A. morfina – 4 – 6 ore
B. metadona – 12 ore
C. meperidina – 3 ore
D. barbiturice – 16 ore
E. nici una
Răspuns: A, B, C, D; 9, 212

210.la pacientul cu arsuri severe, cît reprezintă în suprafaţa corporală aria ambelor picioare:
A. 20%
B. 26%
C. 30%
D. 36%
E. 42%
Răspuns: D; 9, 213

211.formula Parkland utilizează în primele 24 ore după arsurile severe:


A. doar soluţii electrolitice
B. soluţii coloidale pentru proprietăţile lor oncotice
C. 4 cm cubi/kg/%arsură
D. 8 cm cubi/kg/%arsură
E. 10 cm cubi/kg/%arsură
Răspuns: A, C; 9, 213

212.cauza obişnuită a morţii survenite la 4 zile după intoxicaţia voluntară cu barbiturice fără spitalizare
este:
A. blocajul renal
B. hepatita acută
C. edemul pulmonar
D. pneumonia lobară
E. edemul glotic
Răspuns: D; 9, 213

213.care proces patologic este cunoscut a fi leziune primară în moartea după intoxicaţia cu barbiturice:
A. necroza hipotalamusului
B. necroza hepatică zonală
C. congestia venoasă generalizată
D. infarctul coronarian
E. anasarca
Răspuns: A; 9, 214

214.carcinomatoza intestinală se manifestă la pacientul aparent normal prin:


A. hipertensiune
B. spasme intestinale
C. bradicardie
D. flash cutanat
E. hipertermie
Răspuns: B, D; 9, 214

215.legat de dezvoltarea sindromului carcinoid intestinal, care organ va fi metastazat:


A. suprarenalele
B. ficatul

28
C. pancreasul
D. plămînii
E. rinichii
Răspuns: B; 9, 214

216.prezenţa în spută a cristalelor Charcot-Leyden indică, cel mai probabil, faptul că pacientul
respectiv are:
A. astm ronşic
B. carcinom pulmonar
C. silicoză
D. tbc
E. abces pulmonar stîng superior
Răspuns: A; 9, 214

217.toracele escavat poate produce:


A. rotaţia cordului cu torsiunea venelor mari
B. restricţie la expansiunile cardiace
C. scăderea rezervei respiratorii
D. compresia nervului vag
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, B, C; 9, 214

218.problematica anemiei pernicioase include printre altele:


A. reducerea capacităţii sanguine de transport a oxigenului
B. atrofia renală cu anurie
C. predispoziţia la leziuni ale măduvii spinării
D. excreţia crescută de acid uric
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, C; 9, 214

219.sindr. Pickwick se caracterizează prin:


A. obezitate exogenă masivă
B. hipertrofie ventriculară dreaptă
C. ventilaţie alveolară inadecvată
D. hiperdinamism
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, C; 9, 215

220.policitemia se poate însoţi de:


A. insuficienţă cardiacă congestivă
B. deshidratare
C. emfizem
D. anemie pernicioasă
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, B, C; 9, 215

221.pe care din următoarele droguri le contraindică porfiria:


A. opiaceele
B. barbituricele
C. relaxantele musculare
D. aminele simpatomimetice
E. sulfonamidele
Răspuns: B; 9, 215

222.care din următoarele este cel mai puţin necesar în trusa de resuscitare:
A. epinefrina
B. bicarbonatul de sodiu
C. clorura de calciu
D. doxapramul
E. izoproterenolul
Răspuns: D; 9, 216

223.sclerodermia neontală se asociază cu:

29
A. reducerea temperaturii corporale
B. fluiditate crescută a grăsimilor
C. lipsa relativă de elasticitate şi edem al feselor
D. fuzionarea vertebrelor cervicale
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, C; 9, 216

224.complicaţiile sclerodermiei includ:


A. ischemia miocardică
B. implicare renală
C. afectarea funcţiei pulmonare
D. incidenţa crescută a hipertermiei maligne
E. toate sunt corecte
Răspuns: A, B, C; 9, 216

225.în scolioza idiopatică:


A. ariile toracice şi lombare sunt localizările cele mai frecvente
B. există o scolioză şi o rotaţie vertebrală
C. curbarea progresează după oprirea creşterii
D. corectarea se face obişnuit în adolescenţă
E. corectarea se face în vîrsta înaintată
Răspuns: A, B, C, D; 9, 216

226.transaminaza oxalglutamică creşte rapid în:


A. dilataţia prostatică
B. hepatitele serice
C. tumorile pancreatice
D. hepatitele infecţioase
E. tumori pulmonre
Răspuns: B, D; 9, 217

227.boala celulelor „în seceră” se caracterizează prin:


A. creşterea volumului leucocitelor
B. dezintegrare plachetară
C. leucocitoză
D. Hb S
E. Concentraţia anormală a sodiului
Răspuns: D; 9, 217

228.drogurile utile în tratamentul tetanosului sever includ:


A. barbituricele
B. meprobamatul
C. diazepamul
D. fenotiazinele
E. Prozerina
Răspuns: A, B, C, D; 9, 217

229.unul dintre primii cercetători ce au emis clasificarea pe grupe sanguine este:


A. Weiner
B. Landsteiner
C. Lattes
D. Mirsky
E. Barcroft
Răspuns: B; 9, 218

230.cea mai scăzută temperatură la care vaporii unui lichid pot fi aprinşi de o flacără este cunoscută ca:
A. distanţa de aprindere
B. punct de aprindere
C. temperatura critică
D. potenţial de aprindere
E. căldură de vaporizare
Răspuns: B; 9, 219

30
231.molecula gram este:
A. greutatea unui gram de moleculă
B. greutatea atomică a unui element înmulţită cu 2
C. greutatea moleculară a unei substanţe exprimată în grame
D. valenţa unui element înmulţită cu greutatea sa atomică
E. greutatea a 22,4 l substanţă în stare de vapori
Răspuns: C; 9, 219

232.Torr-ul este unitatea de măsură internaţională a :


A. temperaturii
B. ratei de scurgere
C. frecvenţei de vibraţie
D. presiunii
E. vaporilor atmosferici
Răspuns: D; 9, 220

233.temperatura critică e definită ca temperatura:


A. necesară conservării fără alterări a unui gaz
B. la care trebuie răcit un gaz pentru a putea fi lichefiat prin presiune
C. la care are loc îngheţarea
D. necesară menţinerii cortului de oxigen
E. necesară menţinerii aerului condiţionat pe vreme caldă
Răspuns: B; 9, 220

234.legea lui Charles arată că:


A. temperatura e invers proporţională cu volumul, la presiune constantă
B. volumul unui gaz e direct proporţional cu temperatura, la presiune constantă
C. volumul unui gaz e direct proporţional cu presiunea, la temperatură constantă
D. presiunea unui gaz e invers proporţională cu volumul, la temperatura constantă
E. temperatura unui gaz e în legătură cu umiditatea absolută
Răspuns: B; 9, 220

235.din legile următoare alegeţi pe cele similare:


A. Boyle – Charles
B. Boyle – Avogadro
C. Charles – Gay – Lussac
D. Charles – Avogadro
E. Henry – Dalton
Răspuns: C; 9, 220

236.în determinarea ratei scurgerii printr-un orificiu, care din următoarele proprietăţi ale gazului este
cea mai semnificativă:
A. densitatea
B. vîscozitatea
C. temperatura critică
D. conductivitatea
E. radioactivitatea
Răspuns: A; 9, 220

237.rata de scurgere a gazelor printr-un tub este:


A. cel mai mult dependentă de vîscozitate
B. cel mai mult dependentă de densitate
C. egal dependentă de ambele
D. cel mai mult dependentă de greutatea moleculară
E. cel mai mult dependentă de temperatura gazului
Răspuns: A; 9, 221

238.faptul că sîngele se scurge printr-un tub mai încet decît apa este rezultatatul diferenţei:
A. de turbulenţă
B. în scurgerea laminară
C. de căldură
D. coeficientului de vîscozitate
E. ca şi conţinut celular

31
Răspuns: D; 9, 221

239.ritmul de scurgere a fluidelor (gaze sau lichide) printr-o conductă:


A. e mai încet la nivel adiacent pereţilor conductei
B. depinde de vîscozitatea fluidului
C. e mai mare în mijlocul torentului
D. depinde de densitatea fluidului
E. toate de mai sus
Răspuns: A, B, C; 9, 221

240.presupunînd că presiunea este constantă, dar diametrul interior al tubului se triplează, de cîte ori va
creşte viteza de scurgere a fluidului:
A. 51 ori
B. 81 ori
C. 124 ori
D. 243 ori
E. 629 ori
Răspuns: B; 9, 221

241.prezenţa unui tub conectat lteral altui tub prin care circulă un gaz sub presiune e un exemplu
pentru:
A. teorema Bernoulli
B. principiul rezistenţei
C. efectul Venturi
D. legea lui Poiseuille
E. toate
Răspuns: A, C; 9, 222

242.cu condiţia ca temperatura să rămînă neschimbată în timpul cînd gazul se scurge dintr-un cilindru,
volumul este invers proporţional cu presiunea. Aceasta reprezintă o aplicaţie a cărei legi:
A. Hagen – Poisetille
B. Avogadro
C. Charles
D. Gay – Lussac
E. Boyle
Răspuns: E; 9, 222

243.procesul de egalizare a concentraţiei unei molecule de gaz printr-o membrană e cunoscut ca:
A. dispersie
B. difuziune
C. osmoză
D. efect Doppler
E. fenomen Arthus
Răspuns: B; 9, 222

244.cilindrii cu gaz comprimat:


A. se testează anual
B. sunt testaţi la o presiune cu cel puţin 1,66 ori mai mare decît presiunea lor de regim
C. se testează la 0 grade F
D. se retestează la cel puţin cinci ani
E. nu se retestează
Răspuns: B, D; 9, 223

245.supapa de siguranţă a unui cilindru cu gaz comprimat:


A. se află la baza cilindrului
B. e un dispozitiv de prevenire a incendiilor
C. e confecţionată dintr-un material uns cu vaselină
D. e concepută să prevină spargerea cilindrului în anumite condiţii de explozie
E. nici una de mai sus
Răspuns:B, D; 9, 223

246.dopul fuzibil:
A. e confecţionat dintr-un material cu punct de topire scăzut

32
B. în mod obişnuit e făcut din metal Wood
C. permite ca gazul să iasă di cilindru înainte să aibă loc explozia
D. se află în compoziţia cilindrului
E. toate de mai sus
Răspuns: A, B, C; 9, 223

247.la utilizarea în condiţii de siguranţă a gazelor conţinute în cilindri:


A. valvele blocate pot fi unse cu cîteva picături de ulei
B. cilindrul gol va trebui să iabă robinetul deschis
C. valvele de control trebuie deschise înainte de deschiderea cilindrului
D. un cilindru va fi mai întîi deschis pentru o clipă, înainte de a fi conectat la reducţie
E. cilindrul nu va fi deschis înainte de a fi conectat la reducţie
Răspuns: B, D; 9, 223

248.presiunile corecte într-un cilindru plin includ:


A. O2 – 240 atm
B. N2O – 50 atm
C. Aer – 240 atm
D. CO2 – 55 atm
E. CO2 – 12 atm
Răspuns: B, D; 9, 224

249.pentru care din următoarele gaze valoarea presiunii este în relaţie cu cantitatea conţinută în
cilindru:
A. CO2
B. O2
C. N2O
D. Heliu
E. Aer
Răspuns: B, D; 9, 224

250.raţiunea formării de gheaţă sau condens pe reductorul unei butelii de gaz în timpul utilizării este
că:
A. mecanismul reductorului trebuie reparat
B. vaporizarea unui lichid şi distensia unui gaz se fac cu absorbţie de căldură
C. tubul de legătură dintre recipient şi reductor e bun izolatorşi slab conductor de căldură
D. gazul din recipient are o căldură specifică scăzută
E. gazul este comprimat la o temperatură scăzută
Răspuns: B; 9, 224

251.într-o sală de operaţie la 21 grade C oxigenul este dozat la 4 l/min dintr-un cilindru „E” la o
presiune de 120 atm. Cît timp va dura oxigenul:
A. 20 min
B. 75 min
C. 2 ore
D. 3 ore
E. 4 ore
Răspuns: B; 9, 224

252.sistemul de siguranţă al alimentării cu oxigen întrerupe automat livrarea fiind declanşat de:
A. presiunea prea mare din circuitul oxigenului
B. debitul neadecvat al oxigenului prin supapa de control a debitului
C. presiunea excesivă din circuitul protoxidului de azot
D. presiunea inadecvată sau scăzută în conducta de alimentare cu oxigen
E. toate de mai sus
Răspuns: D; 9, 224

253.vaporii diferă de gaze prin aceea că:


A. există ca atare mult deasupra punctului de fierbere al lichidului
B. există ca atare doar în jurul punctului de fierbere al lichidului
C. există ca atare mult sub punctul de fierbere al acestuia
D. nu pot fi lichefiaţi doar prin răcire, necesitînd şi presiune
E. sunt întotdeauna mai grei decît aerul

33
Răspuns: C; 9, 225

254.vaporizarea unui lichid poate fi grăbită de toate, cu excepţia:


A. punerii lichidului sub presiune
B. îndepărtării vaporilor de deasupra lichidului
C. creşterea căldurii latente de vaporizare
D. utilizării unui agent cu punct mai scăzut de fierbere
E. scăderii căldurii latente de vaporizare
Răspuns: A, C; 9, 225

255.unde va fi cel mai coborît punctul de fierbere al unei soluţiii date:


A. la Denver
B. în New-York City
C. pe vîrfulmuntelui McKinley
D. în Valea Morţii
E. pe vîrful muntelui Everest
Răspuns: E; 9, 225

256.rezistenţa la flux printr-o conductă e direct proporţională cu:


A. viteza fluxului
B. vîscozitatea gazului
C. diametrul conductei
D. lungimea conductei
E. aria conductei
Răspuns: B, D; 9, 225

257.cea mai mare rezistenţă la scurgerea gazului se produce la trecerea printr-un:


A. conector rectiliniu
B. conector unghiular cu unghi mai mare de 90 grade
C. conector unghiular cu unghi mai mic de 90 grade
D. conector în unghi drept
E. conector în unghi drept cu braţ lateral pentru aspiraţie
Răspuns: E; 9, 225

258.în scopul determinării cît mai precise a TA prin metode indirecte, ce relaţie va trebui să fie între
lăţimea manşonului şi diametrul braţului la locul aplicării acestuia:
A. 0,5-1 din diametru
B. 1,0-1,5 faţă de diametru
C. 1,5-2,0 faţă de diametru
D. 2,0-3,0 faţă de diametru
E. 6,0-10,0 faţă de diametru
Răspuns: A; 9, 226

259.stetoscopul cu membrană:
A. e desemnat, în primul rînd, detectării sunetelor de joasă frecvenţă
B. e desemnat, în primul rînd, detectării sunetelor de înaltă frecvenţă
C. la utilizarea pentru auscultarea zgomotelor cardiace, filtrează selectiv sunetele respiratorii
D. e preferabil unui dispozitiv similar fără membrană pentru auscultarea zgomotelor inimii
E. e preferabil unui dispozitiv similar cu membrană pentru auscultarea zgomotelor inimii
Răspuns: B, D; 9, 226

260.avantajele măsurării presiunii sîngelui prin metoda Doppler sunt:


A. presiunile pot fi determinate şi în caz de vasoconstricţie periferică
B. poate fi utilizată la persoane obeze, cu artera brahială rău palpabilă
C. se corelează cu metodele auscultării
D. se corelează cu tehnicile intra-arteriale (invazive)
E. nici una de mai sus
Răspuns: A, B, C, D; 9, 226

261.debitmetrul ultrasonic Doppler poate fi utilizat pentru a:


A. evalua maladia vasculară ocluzivă periferică
B. detecta zgomotele inimii fetale

34
C. delimita aria hemangionului
D. determina eficacitatea resuscitării cardiace
E. nici una de mai sus
Răspuns: A, B, C, D; 9, 226

262.termometrele cu fir termic şi de platină utilizează:


A. tubul cu raze catodice
B. un dispozitiv geodezic
C. circuitul Star
D. un circuit reglabil
E. un circuit de măsură a variaţiei rezistenţei electrice cu temperatura
Răspuns: E; 9, 227

263.transductorul e o piesă care:


A. măsoară efortul unui sistem fiziologic
B. detectează debitul capilar
C. transformă o formă de energie în alta
D. transformă curentul electric în presiune
E. transformă gradele Fahrenheit în grade centigrade
Răspuns: C; 9, 227

264.o explozie este o combustie în care:


A. reacţia este produsă de o scînteie
B. reacţia se produce într-un spaţiu limitat
C. viteza reacţiei şi cea a producerii de căldură depăşesc pe aceea a pierderii de căldură
D. se produce o flacără
E. are loc schimb de electroni
Răspuns: C; 9, 228

265.prezenţa uleiului în supapa unui recipient de oxigen poate produce următorul tip de explozie:
A. prin autopropagare
B. adiabatică
C. prin combustie spontană
D. iatrogenă
E. flacără rece
Răspuns: B; 9, 228

266.în care din următoarele condiţii poate avea loc acumularea de electricitate:
A. gaz uscat trecînd printr-o tubulatură metalică uscată
B. gaz uscat trecînd printr-o tubulatură metalică umedă
C. gaz uscat trecînd printr-o tubulatură de cauciuc uscată
D. gaz uscat trecînd printr-o tubulatură de cauciuc umedă
E. gaz uscat trecînd printr-o tubulatură metalică şi de cauciuc umede
Răspuns: A, C; 9, 228

267.cel mai obişnuit pericol electric la aparatura de spital este:


A. o pierdere de curent la împămîntarea electrocauterului
B. o legătură făcută incorect la electrocardiograf
C. diferenţa de potenţial la împămîntare între două dispozitive
D. un pacemaker ce nu funcţionează corect
E. utilizarea ştecherelor fără împămîntare pentru a prelungi un circuit ce necesită împămîntare
Răspuns: E; 9, 229

268.o fiolă de 2 ml con ţine lidocaină 1% şi efedrină 5%. Care este cantitatea totală de efedrină din
soluţie:
A. 300 mg
B. 120 mg
C. 100 mg
D. 3 g
E. 6 g
Răspuns: C; 9, 229

269.cîtă lidocaină conţine 100 ml de lidocaină 1% în ser fiziologic:

35
A. 1 mg
B. 10 mg
C. 100 mg
D. 1 g
E. 10 g
Răspuns: D; 9, 229

270.în cîţi ml de clorură de sodiu realizează un g de lidocaină o soluţie de 2,0%:


A. 5
B. 25
C. 50
D. 75
E. 100
Răspuns: C; 9, 229

271.transformarea gradelor Fahrenheit în grade centigrade:


A. se scade 32 şi se înmulţeşte cu 5/9
B. se înmulţeşte cu 9/5 şi se scade 32
C. se înmulţeşte cu 5/0 şi se adună cu 32
D. se adună cu 32 şi se înmulţeşte cu 9/5
E. se înmulţeşte cu 9/5 şi apoi cu 2
Răspuns: A; 9, 229

272.la o presiune de 10 cm apa este echivalentă cu:


A. 0,3 mmHg
B. 0,9 mmHg
C. 13,0 mmHg
D. 1,0 cm Hg
E. 2,6 cmHg
Răspuns: D; 9, 230

273.dacă aerul este respirat la 4500 metri, unde presiunea barică e de 450 mmHg, tensiunea oxigenului
alveolar va fi de:
A. 50 mmHg
B. 55 mm Hg
C. 100 mm Hg
D. 85 mm Hg
E. 160 mm Hg
Răspuns: B; 9, 230

274.cu cîte % creşte rata metabolismului bazal pentru fiecare grad de temperatură Fahrenheit:
A. 1,0%
B. 0,5%
C. 4,0%
D. 7,0%
E. 10,5%
Răspuns: D; 9,230

275.care este presiunea parţială combinată aproximativă a azotului şi oxigenului din alveole la un
individ ce respiră aer de încăpere la nivelul mării:
A. 380 mmHg
B. 420 mm Hg
C. 540 mm Hg
D. 673 mm Hg
E. 760 mm Hg
Răspuns: D; 9, 230

276.filtrele standard pentru sînge opresc particolele mai mari de:


A. 15 microni
B. 35 microni
C. 170 microni
D. 190 microni
E. 250 microni

36
Răspuns: C; 9, 230

277.umiditatea reltivă a aerului alveolar este de:


A. 20%
B. 40%
C. 60%
D. 80%
E. 100%
Răspuns: E; 9, 230

278.greutatea apei pe unitate de volum de aer reprezintă:


A. densitatea
B. greutatea speciică
C. umiditatea absolută
D. umiditatea relativă
E. gravitatea specifică
Răspuns: C; 9, 231

279.radiaţiile gamma:
A. sunt disponibile în cele mai multe dintre spitale
B. omoară toţi sporii bacterieni şi virusurile
C. distrug materialele termolbile
D. permit utilizarea imediat după srerilizare a materialului sterilizat
E. omoară numai sporii bacterieni
Răspuns: A, B, C, D; 9, 231

280.care din următoarele formulări sunt general adevărate pentru hidrocarburi:


A. prezenţa legăturilor duble creşte potenţa
B. prezenţa legăturilor duble creşte marginea de siguranţă
C. desaturarea creşte solubilitatea în apă
D. excluzînd derivaţii aromatici, compuşii ciclici sunt mai puţin potenţi decît formele lor liniare
E. prezenţa legăturilor duble scade potenţa
Răspuns: A, B, C; 9, 231

281.prefixul „tio” indică faptul că structura conţine:


A. un atom suplimentar de azot
B. un atom de sulf
C. proprietăţi musculorelaxante
D. carbon, hidrogen şi azot
E. azot şi calciu
Răspuns: B; 9, 231

282.care din următoarele droguri nu conţin un atom de sulf:


A. tiopentalul
B. metohexitalul
C. tioamilalul
D. secobarbitalul
E. toate sunt corecte
Răspuns: B, D; 9, 231

283.creşterea greutăţii moleculare a hidrocarbonatelor duce la creşterea:


A. puterii analgetice
B. solubilităţii
C. inflamabilităţii
D. volatilităţii
E. debitelor laminare
Răspuns: A; 9, 231

284.un amestec azeotrop:


A. trebuie considerat inflamabil
B. este un amestec între două sau mai multe substanţe volatile într-o asemenea proporţie încît
greutatea lor specifică este egală cu 1
C. este mai puternic decît un singur compus

37
D. se va separa fără ase descompune, cu o viteză fixă şi la o temperatură constantă
E. este mai puţin puternic decît orice compus luat separat
Răspuns: D; 9, 231

285.acetilcolina este:
A. un compus de amoniu terţiar
B. un compus de amoniu cuaternar
C. acidă
D. mai eficace la administrarea parenterală
E. incapabilă de hidroliză
Răspuns: B; 9, 232

286.care din următoarele medicamente sunt derivaţi fenotiazinici:


A. clorpromazina
B. perfenazina
C. proclorperazina
D. meprobamatul
E. diazepamul
Răspuns: A, B, C; 9, 233

287.care din următoarele ataractice nu este derivat de fenotiazină:


A. prometazina
B. clorpromazina
C. diazepamul
D. promazina
E. trifluorpromazina
Răspuns: C; 9, 233

288.care din următoarele este caracterizat de un nucleu fenantrenic:


A. barbituricele
B. relaxantele musculare
C. opiaceele
D. aminele simpatomimetice
E. tranchilizantele
Răspuns: C; 9, 233

289.care din următoarele nu se utilizează în analiza oxigenului:


A. acidul pirogalic
B. soluţia de cupru amoniac
C. hidrosulfitul de sodiu
D. iodura de potasiu
E. clorura de sodiu
Răspuns: D; 9, 233

290.cromotograful cu gaz este utilizat pentru:


A. detectarea impurităţilor din gaze
B. măsurarea concentraţiei gazelor inhalate
C. determinarea concentraţiei sanguine a gazelor
D. determinarea solubilităţii gazelor
E. toate de mai sus
Răspuns: A, B, C; 9, 234

291.care din următoarele este utilizată pentru analiza CO2:


A. soluţia de clorură de amoniu
B. acidul pirogalic
C. hidrosulfitul de sodiu
D. hidroxidul de potasiu
E. acidul sulfuric
Răspuns: D; 9, 234

292.care din următoarele sunt proprietăţi ale hidroxidului de azot:


A. nu se combină cu Hb
B. faza lichidă se congelează la minus 12 grade C

38
C. deprimă măduva osoasă şi produce leucopenie după utilizare prelungită
D. greutatea sa specifică este de 1,025
E. se combină cu Hb
Răspuns: A, C; 9, 234

293.structura chimică de bază a barbituricelor conţine uree şi:


A. acid malonic
B. acid succinic
C. acid nicotinic
D. acid butiric
E. acid stearic
Răspuns: A; 9, 234

294.pH-ul barbituricelor cuacţiune ultra-scurtă se situiază între:


A. 4-6
B. 6-8
C. 8,5-10
D. 11-12,5
E. Nici una din aceste valori
Răspuns: C; 9, 234

295.barbituricele se dizolvă în apă întrucît ele:


A. sunt săruri dintre acizi tari şi baze slabe
B. sunt săruri dintre acizi slabi şi baze tari
C. sunt uşor solubile în orice formă
D. formează soluţii acide
E. formează soluţii alcaline
Răspuns: B; 9, 234

296.care din următoarele barbiturice este excretat cel mai rapid:


A. tioamilalul
B. aprobarbitalul
C. barbitalul
D. fenobarbitalul
E. allobarbitalul
Răspuns: A; 9, 235

297. procaina se descompune în organism în:


A. dietilaminoetanol şi acid para-aminobenzoic
B. dietilamin-propanol şi acid para-aminobenzoic
C. acid benzoic şi ecgonina
D. acid para-aminobenzoic şi dietilamin-propanol
E. acid benzoic şi dietilaminoetanol
Răspuns: A; 9, 235

298.singurul analgetic local natural este:


A. procaina
B. lidocaina
C. cocaina
D. mepivacaina
E. bupivacaina
Răspuns: C; 9, 235

299.cocaina este hidrolizată în organism în:


A. acid benzoic şi ecgonina
B. acid para-aminobenzoic şi etanol
C. dietilaminoetanol şi acid benzoic
D. dibutilaminoetanol şi ecgonina
E. piperidil hidrocloric şi acid benzoic
Răspuns: A; 9, 235

300.care dintre următorii agenţi pot fi sterilizaţi prin autoclavare:


A. lidocaina

39
B. mepivacaina
C. tetracaina
D. cocaina
Răspuns: A, B, C; 9, 235

301.combinaţia dintre lidocaină şi care dintre următorii anioni produce cea mai rapidă acţiune:
A. clorhiric
B. carbonat
C. sulfat
D. picrat
E. format
Răspuns: B; 9, 235

302.ce fel de reacţie chimică are loc între acidul carbonic şi hidroxidul de sodiu:
A. de neutralizare
B. de transfer
C. de dublă descompunere
D. de decarboxilare
E. de dehidrogenare
Răspuns: A; 9, 236

303.etapele bolii canceroase în procesul de cancerizare a întreg organismului sunt:


A. cancerizare la nivel de organite celulare
B. cancerizare celulară
C. răspîndirea neoplaziei strict în limetele organului de origine
D. răspîndirea neoplaziei în întreg organismul
E. distrofia celulară
Răspuns: B, D; 10, 135

304.agenţii cancerogeni şi cocancerogeni primar declanşează:


A. distrofia celulară
B. necroza celulară
C. cancerizarea celulară
D. toate răspunsurile sunt corecte
E. sunt corecte B şi C
Răspuns: C; 10, 135

305.activarea sistemelor umorale în procesul neoplazic include:


A. activarea celulelor endoteliale
B. activarea sistemului complementului
C. activarea sistemului coagulare/fibrinoliză
D. activarea sistemului kalicrein/kinină
E. toate răspunsurile sunt corecte
Răspuns: B, C; 10, 138

306.modificările paraneoplazice induse de tumoare sunt determinate de:


A. compresia ţesuturilor din jurul tumorii
B. metastazarea tumorii
C. capacitatea neoplaziei de a produce secreţii aberante
D. erodarea vaselor cu rupturi vasculare
E. toate răspunsurile sunt corecte
Răspuns: C; 10, 136

307.tumorile nonendocrine secretante de ACTH-like sunt:


A. hipernefronul
B. epiteliomul bronşic cu celule mici
C. insulinomul pancreatic
D. hepatomul
E. melanomul
Răspuns: B, C; 10, 136

40
308.activarea sistemelor celulare în procesul neoplazic include:
A. activarea sistemului kalicrein/kinină
B. activarea trombocitelor
C. activarea sistemului complementului
D. activarea sistemului coagulare/fibrinoliză
E. activarea sistemului histaminic
Răspuns: B; 10, 138

309.formele de manifestare a SCID în clinica oncologică:


A. dereglare cronică a coagulării cu tromboze
B. hemoragii masive prin rupturi vasculare
C. diateză hemoragică acută
D. tulburare de coagulare subclinică
E. toate răspunsurile sunt corecte
Răspuns: A, C, D; 10, 139

310.perioada de hipercoagulare în cadrul SCID cronic se caracterizează:


A. reducerea timpului de sîngerare Duke
B. creşterea timpului de coagulare Lee-White
C. hiperfibrinogenemie
D. trombocitopenie
E. fibrinoliză
Răspuns: A, C; 10, 139

311.denutriţia în cancer se datorează:


A. scăderii aportului nutriţional
B. sindromului de malabsorbţie
C. efectelor chimioradioterapiei
D. catabolismului proteic
E. toate răspunsurile sunt false
Răspuns: A, B, C, D; 10, 163

312.efectele secundare tardive la iradierea toracelui sunt:


A. fibroză esofagiană
B. disfagie
C. esofagită
D. stenoză esofagiană
E. eructaţie
Răspuns: A, D; 10, 164

313.starea de nutriţie se obiectivizează prin efectuarea:


A. antropometriei
B. examenelor de laborator
C. examenelor instrumentale
D. nu se poate obiectiviza
E. răspunsurile A, B, C
Răspuns: A, B; 10, 165

314.urgenţele cauzate de procesul canceros sunt, cu excepţia:


A. sindromul venei cava superior
B. hipertensiune intracraniană
C. compresiune medulară
D. sindr de secreţie inadecvată de ADH
E. urgenţele nu sunt caracteristice neoplaziilor
Răspuns: E; 10, 171

315.nu este caracteristic pentru sindromul de secreţie inadecvată de ADH declanşat în cadrul unor
neoplazii:
A. Na+ >130 mEq/l
B. Hipoosmolaritate plasmatică
C. Hiperosmolaritate urinară
D. Funcţia renală normală
E. Absenţa semnelor de hipovolemie

41
Răspuns: A; 10, 175

316.tumorile ce produc factori ce stimulează resorbţia osoasă:


A. carcinomul pulmonar
B. carcinomul renal
C. cancerul mamar
D. cancerul gastric
E. insulinomul
Răspuns: A, B; 10, 176

317.perturbările patologice condiţionate direct de dezvoltarea tumorii sunt, cu excepţia:


A. compresiei de organe
B. ulceraţii ale mucoaselor şi pielii
C. hemoragii externe şi interne
D. efecte paraneoplazice
E. carenţele imune
Răspuns: D; 10, 135

318. Primul semn al şocului este:


1. Scăderea presiunii venoase centrale.
2. Creşterea întoarcerii venoase.
3. Scăderea debitului cardiac.
4. Scăderea presiunii sanguine.
5. Creşterea presiunii sanguine.
Răspuns: 4. 9, p.83.

319. Şocul poate fi produs de:


1. Lovitura în abdomen.
2. Spasmul sfincterului precapilar.
3. Sângerare.
4. Spasmul sfincterului postcapilar.
5. Toate sunt corecte
Răspuns: 5. 9, p.84.

320. În şocul septic, pacienţii pot avea următorii germeni în sânge:


1. Gram-negativi
2. Gram-pozitivi.
3. Mai multe feluri.
4. Germeni exotoxici, dacă pacientul este sub imunosupresie.
5. Toate sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.84.

321.Bacteriile gram-negative intravasculare produc şoc septic:


1. Cu aceleaşi manifestări patologice ca şi cele gram-pozitive.
2. Mai puţin frecvent decât germenii gram-pozitivi.
3. Mai frecvent decât germenii gram-pozitivi.
4. Cu aceeaşi frecvenţă cu germenii gram-pozitivi.
5. Toate sun corecte.
Răspuns: 1,3. 9, p.84.

322. Tratamentul şocului septic va include:


1. Antibiotice.
2. Monitorizare în secţia T. I.
3. Administrare de steroizi intravenos.
4. Dopamină.
5. Toate sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.85.

323. Care din următoarele mecanisme intră în acţiune imediat după hemoragie.

42
1. Hipotensiunea.
2. Înlocuirea proteinelor de către ficat.
3. Contracţia splinei.
4. Creşterea fluxului sanguin renal.
5. Hipotermia.
Răspuns: 1,3. 9,p.85.

324. Care situaţii clinice pot determina sângerarea „în pânză” a plăgii:
1. Fibrinogenoformarea hepatică defectuoasă.
2. Consumul crescut de fibrinogen datorat coagulării i.v.
3. Distrugerea sau digerarea fibrinogenului prin enzimele proteolitice sau fibrinolitic din torentul sanguin.
4. Dezlipirea prematură a placentei, intervenţii pe plămâni, prostată, pancreas.
5. Toate sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.86.

325. Sângerarea „în pânză” a plăgilor după transfuzie poate fi corectată prin administrarea de:
1. Sânge proaspăt recoltat în pungi de plastic.
2. Plasmă proaspătă îngheţată.
3. Preparate plachetare.
4. Calciu gluconic.
5. Epinefrina.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.86.

326. Sângerarea intra- şi postoperatorie poate fi anticipată cel mai bine de:
1. Timpul de sângerare.
2. Timpul de coagulare.
3. Hemoglobinemie.
4. Istoricul favorabil.
5. Numărătoarea leucocitelor.
Răspuns: 4. 9, p.86.

327. În cazul unei pierderi acute de sânge ce survine în câteva minute:


1. Se produce hemoconcentraţie cu creşterea hematocritului.
2. Se produce hemodiluţie cu scăderea hematocritului.
3. Hematocritul rămâne neschimbat.
4. Lichidul interstiţial difuzează rapid în compartimentul vascular pentru a menţine relativ constantă
volemia.
5. Se declanşează mecanismul de hematopoeză.
Răspuns: 2,4. 9, p.87.

328. Cu aproximativ ce volum la adult este echivalentă o pierdere de sânge de 30 ml la nou-născut.


1. 50 ml.
2. 100 ml.
3. 250 ml.
4. 500 ml.
5. 1000 ml.
Răspuns: 4. 9, p.87.

329. Care din următoarele substanţe se asociază cu coagularea sângelui.


1. Tromboplastina.
2. Fibrinogenul.
3. Calciul.
4. Potasiul.
5. Natriul
Răspuns: 1,2,3. 9, p.87.

330. Prelungirea timpului de coagulare asociată cu scăderea timpului de


retracţie a cheagului indică un deficit al:
1. Trombocitelor.
2. Factorilor de coagulare.
3. Fibrinogenului.
4. Protrombinei.
5. Vitaminei K.

43
Răspuns: 1. 9, p.88.

331.Un defect de coagulare ce apare prima dată în timpul unei intervenţii chirurgicale
poate reprezenta o manifestare de:
1. C.I.D.
2. Deficit de protrombină.
3. Trombocitopenie.
4. Maladie Von Willebrand.
5. Toate sun corecte.
Răspuns: 5. 9, p.88.

332.De care din următoarele este afectat mecanismul coagulării:


1. Atropină.
2. Dextranul cu greutate moleculară mare
3. Nitroprusiatul intrvenos.
4. Administarea de heparină.
5. Nici unul.
Răspuns: 2,4. 9,p.89.

333.Hemofilia se diferenţiază de boala Christmas prin:


1. Labilitatea factoruluiVIII în hemofilie.
2. Timpul de coagulare normal în boala Christmas.
3. Timpul de sângerare normal în hemofilie.
4. Istoricul bolii.
5. 1 şi 3.
Răspuns: 5. 9, p.89.

334.Pentru determinarea grupei sanguine:


1. Se combină serul pacientului cu hematiile donatorului.
2. Se efectuează numai în urgenţe.
3. Este nevoie de trombocite.
4. Se combină hematiile donatorului cu serul test.
5. Avem în vedere că rezultatul se modifică la acţiunea aglutininelor.
Răspuns: 4. 9, p.89.

335.Un flacon cu sânge O1 – Rh negativ conţine:


1. Aglutinogen A şi B, aglutinine anti-Rh.
2. Aglutinine serice anti-A şi anti-B, şi aglutinine anti-Rh.
3. Aglutinine serice anti-A şi anti-B, şi nu conţine aglutinine anti-Rh.
4. Aglutinogen A şi B, şi nu conţine aglutinine anti-Rh.
5. Nu conţine aglutinine anti-A şi anti-B, şi nu nici aglutinine anti-Rh.
Răspuns: 3. 9, p.90.

336.Donatorul universal de sânge care produce cele mai puţine reacţii


are grupa:
1. AB-Rh negativ.
2. AB-Rh pozitiv.
3. AB-Rh pozitiv.
4. O-Rh negativ.
5. O-Rh pozitiv.
Răspuns: 4. 9, p.90.

337.În caz de urgenţă, unei persoane fără grup sanguin cunoscut i se


va transfuza sânge de grupă:
1. A.
2. O-Rh pozitiv.
3. AB.
4. O-Rh negativ.
5. B.
Răspuns: 2, 4. 9, p.90.

338.Administrarea eritrocitelor spălate în locul sângelui integral:


1. Produce scăderea cantităţii de ioni Na+ administraţi pacientului.

44
2. Creşte concentraţia de eritrocite şi trombocite.
3. Creşte siguranţa transfuziei prin îndepărtarea izoaglutininelor în exces sau periculoase.
4. Este avantajoasă, căci termenul de expirare al produsului este cu 50% mai mare decât al sângelui integral
originar.
5. Nu are nici un avantaj.
Răspuns: 1,3. 9, p.91.

339.Hemoliza sângelui conservat, încălzit înainte sau în timpul transfuziei rapide,


este mai redusă la folosirea:
1. Încălzitoarelor cu unde radio.
2. Băii de apă caldă.
3. Încălzitoarelor cu microunde.
4. Încălzitoarelor electromagnetice.
5. Încălzitoarelor cu căldură uscată.
Răspuns: 2. 9, p.91.

340.În legătură cu conservarea eritrocitelor:


1. Este posibilă îngheţarea şi dezgheţarea rapidă a fracţiunilor de sânge.
2. Sângele poate fi stocat în mod eficace la -80 <> -93 grade Celsius timp nelimitat.
3. Supraveţuirea in vivo a eritrocitelor după îngheţare rapidă este compatibilă cu cea a celulelor stocate în
mod rutinier.
4. Doar 5% din celulele stocate la -80 <> -93 grade Celsius hemolizează.
5. Toate sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.92.

341.Durata vieţii trombocitelor după transfuzie aproximează:


1. 3 zile.
2. 10 zile.
3. 21 zile.
4. 90 zile
5. 180 zile
Răspuns: 2. 9, p.92.

342.Conservanţii de sânge cel mai obişnuit folosiţi sunt:


1. Citratul
2. Glucoza
3. Fosfatul
4. Heparina.
5. Toate sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.92.

343.Care este concentraţia în apă a glucozei, izotonică cu fluidele organismului:


1. 0,85%
2. 3,0%
3. 4,2%
4. 5,5%
5. 7,0%
Răspuns: 4. 9, p.92.

344.Cei mai buni ghizi ai cantităţii de soluţie salină ce trebuie perfuzată unui cardiac cu obstrucţie
intestinală sunt:
1. Determinarea hematocritului şi a hemoglobinei.
2. Măsurarea presiunii venoase centrale.
3. Măsurarea pierderilor de sânge prin cântărirea compreselor.
4. Măsurarea debitului urinar.
5. Determinarea albuminei în sânge.
Răspuns: 2,4. 9, p.92.

345.Care din următoarele nu este un plasma-expander:


1. Albumina.
2. Gelatina.
3. Dextranul.
4. Hematina.

45
5. Soluţiile de hidrolizare de proteine.
Răspuns: 4. 9, p.93.
346.care din următoarele afirmaţii este falsă:
1. Amidonul hidroxietilic este folosit ca plasma-expander.
2. Trombocitele sunt conservate prin congelare.
3. Dextranul cu greutate moleculară mică îmbunătăţeşte circulaţia capilară.
4. Plasma îngheţată conţine factorii V, VII şi VIII.
5. Soluţia de albumină 5% nu transmite hepatita.
Răspuns: 2. 9, p.93.

347.Plasma-expanderii îşi exercită acţiunea prin:


1. Creşterea presiunii hidrostatice.
2. Creşterea deplasării lichidului extracelular spre spaţiul intravascular.
3. Contracararea globulinelor care au greutate moleculară mare.
4. Creşterea presiunii oncotice.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 2, 4. 9, p.93.

348.Diferenţele între dextranul 70 şi dextranul 40 sunt:


1. Dextranul 70 indică prezenţa unui dextran cu greutate moleculară mare.
2. Dextranul 40 influenţează mai mult determinările de grup sanguin.
3. Dextranul poate fi folosit în soluţie 10%.
4. În urină apare mai mult dextran 70 decât dextran 40.
5. Sunt corecte răspunsul 1 şi 3.
Răspuns: 5. 9,p.93.

349.Hepatita serică este produsă în cea mai mică măsură de:


1. Transfuzia de masă eritrocitară.
2. Perfuzia de albumină.
3. Fibrinogen.
4. Trombină aplicată local.
5. Perfuzia cu plasmă.
Răspuns: 2. 9, p.94.

350.Incidentele transfuzionale survin cel mai frecvent ca urmare a:


1. Greşelilor de determinare a grupei sanguine.
2. Defectelor de coagulare ale pacientului.
3. Substituirii sângelui unui pacient cu al altuia.
4. Sângelui mai vechi de 21 zile.
5. Nerespectării regulilor de antiseptică.
Răspuns: 1,3. 9, p.95.

351.Care din următoarele sunt semne de accident hemolitic transfuzional:


1. Icterul.
2. Creşterea azotului neproteic.
3. Frisonul şi febra.
4. Hipotensiunea.
5. Toate sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.95.

352.Cu care din următoarele se tratează urticaria ce apare la sfârşitul transfuziei, dacă nu mai
Sunt şi alte simptome în legătură cu aceasta:
1. Imunoglobulinele administrate intramuscular.
2. Glucoza intravenos.
3. Droguri antihistaminice administrate intravenos.
4. Sodiul lactat intravenos.
5. Microtransfuzii compatibile repetate.
Răspuns: 3. 9, p.95.

353.Supratransfuzia după hemoragie se poate manifesta prin:


1. Ortopnee.
2. Turgescenţă jugulară.
3. Raluri toracice.

46
4. Spută cu aspect de spumă rozată.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5.. 9, p.95.

354.Care din următoarele vor reduce incidenţa opririi cardiace după transfuziile masive de sânge:
1. Adminstrarea intermitentă de bicarbonat în timpul înlocuirii masive de sânge.
2. Utilizarea sângelui proaspăt în caz de transfuzie masivă.
3. Încălzirea sângelui la temperatura camerei sau concomitent cu administrarea lui.
4. Înlocuirea lentă a sângelui în măsura posibilului.
5. Transfuziile masive de sânge pot duce inevitabil la stopul cardiac.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.95.

355.Calciul administrat pentru a corecta nivelurile scăzute de calciu ionic ca urmare transfuziilor
masive de sânge:
1. Este necesar doar dacă ritmul transfuziei depăşeşte 250ml/5 minute.
2. Creşte nivelul seric al potasiului.
3. Este necesar în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
4. Este necesar numai dacă calcemia totală este scăzută.
5. De obicei nu se adminstrează.
Răspuns: 1,3. 9, p.96.

356.Cauza cea mai obişnuită de embolie este:


1. Cordul insuficient.
2. Ateroscleroza.
3. Traumatismele.
4. Fibrilaţia atrială.
5. Anevrismele.
Răspuns: 4. 9, p.96.

357.Care din următoarele este simptomul cel mai remarcabil şi uneori singurul ce apare în
Infarctul pulmonar prin microembolizare:
1. Creşterea temperaturii.
2. Creşterea frecvenţei respiratorii.
3. Durerea pleurală.
4. Hemoptizia.
5. Dispneea.
Răspuns: 3. 9, p.96.

358.Embolia grasă:
1. Este în mod obişnuit în legătură cu o leziune traumatică.
2. Este adesea asociată cu hipoxemia arterială.
3. Se poate asocia cu confuzia mintală.
4. Este cel mai bine tratată prin administrare de dextran cu greutate moleculară mică.
5. Poate apărea la administrarea diazepamului.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.96.

359.Embolia grasă a fost semnalată după:


1. Convulsii.
2. Criza tiroidiană.
3. Leziuni de zdrobire.
4. Nefroză.
5. Anafilaxie.
Răspuns: 1,3. 9, p.97.

360.Embolii aerieni venoşi produc:


1. Zgomot „în spiţe de roată”.
2. Sincopă.
3. Cianoză.
4. Împiedică debitul ventricular drept.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.97.

361.Tratamentul emboliei gazoase în urgenţă, prin întoarcerea pacientului în poziţie laterală

47
stângă, poate fi salvator prin:
1. Migrarea aerului din artera pulmonară în ventriculul drept.
2. Migrarea aerului din ventriculul drept în atriul drept.
3. Dispersia spre plămâni a aerului acumulat.
4. Eliminarea efectului aerului acumulat asupra valvelor atrio-ventriculare.
5. Împiedicarea întrării aerului în plămâni.
Răspuns: 1. 9, p.97.

362.Moartea ca urmare a embolizării cu embol unic ce ocluzionează doar un singur vas al unui singur
plămân se datorează:
1. Scăderii cantirăţii de parenchim ventilat datorită colapsului parţial.
2. Deplasării mediastinale datorită colapsului unei părţi a plămânului.
3. Reflexelor vagale ce afectează atât plămânii cât şi inima.
4. Scăderii cantităţii de sânge oxigenat ce revine la inimă.
5. Împiedicarea întrării aerului în plămâni.
Răspuns: 3. 9, p.97.

363.Complicaţiile puncţiei jugulare interne le includ pe toate, cu excepţia:


1. Pneumotoraxului.
2. Puncţiei arterei carotide.
3. Hemoragiei.
4. Leziunii nervilor simpatici.
5. Puncţiei subarahnoidiene.
Răspuns: 5. 9, p.98.

364. În celulele, principalul transfer de energie se realizează prin:


1. Acidul lactic.
2. Adenozin trifosfat (ATP).
3. Glicogen.
4. Flavo-proteină (enzima galbenă a lui Warburg).
5. Creatinină.
Răspuns: 2. 9, p.99.

365. La ce vârstă rata metabolică normală este cea mai înaltă:


1. 1-2 ani.
2. 5-6 ani.
3. 8 ani.
4. 10 ani.
5. 12-14 ani.
Răspuns: 1. 9, p.99.

366. Modificările metabolice din timpul transplantului hepatic le includ pe toate, cu excepţia:
1. Nivelul ionului de H+ creşte în timpul clampării vaselor.
2. Ionul de H+ creşte după perfuzia iniţială a noului ficat.
3. Potasiul seric creşte când noul ficat începe să funcţioneze.
4. Potasiul seric creşte constant în prima zi postoperator.
5. CO2 expirator scade în timpul clampării.
Răspuns: 4. 9, p.100.

367. Metabolismul bazal, aşa cum este folosit în clinică, se calculează din:
1. Cantitatea de CO2 eliberată într-un interval de 8-10 minute.
2. Cantitatea de oxigen consumată pe oră şi metru pătrat de suprafaţă corporală.
3. Frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei, în repaus, înregistrate pe un kimograf.
4. Relaţia dintre oxigenul consumat şi bioxidul de carbon eliberat pe unitate de timp.
5. Cantitatea de oxigen consumată în funcţie de temperatură.
Răspuns: 2. 9, p.100.

368. La un adult de 70 kg nevoia de O2/min, în repaus, este de:


1. 150 ml.
2. 200 ml.
3. 250 ml.
4. 300 ml.
5. 350 ml.

48
Răspuns: 3. 9, p.100.

369. La un adult de 70 kg producţia de CO2/min, în repaus este de aproximativ:


1. 150 ml.
2. 200 ml.
3. 250 ml.
4. 300 ml.
5. 350 ml.
Răspuns: 2. 9, p.101.

370. Cu cât % creşte metabolismul pentru fiecare grad (centigrad) de temperatură:


1. 2,0%.
2. 6,0%.
3. 10%.
4. 15%.
5. 20%.
Răspuns: 3. 9, p.101.

371. Consumul de oxigen şi producţia de CO2 pe kg/corp la copil este de 2-3 ori mai mare faţă de adult. Copilul
îşi rezolvă această situaţie prin:
1. Creşterea volumului curent.
2. Creşterea frecvenţei respiratorii.
3. Deplasarea curbei de disociere a hemoglobinei datorită hemoglobinei fetale.
4. Creşterea frecvenţei cardiace.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 2,4. 9, p.101.

372. Hormonii corticosuprarenalieni ce afectează în primul rând metabolismul glucidelor, proteinelor şi grăsimilor,
includ:
1. Dezoxicorticosteronul acetat.
2. Cortizonul.
3. Aldosteronul.
4. Hidrocortizonul.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 2,4. 9, p.101.

373. Glanda pituitară răspunde la secreţia:


1. Hipotalamusului.
2. Medulosuprarenalei.
3. Corticosuprarenalei.
4. Pancreasului.
5. Glandei tiroide.
Răspuns: 1,3. 9, p.101.

374. Avantajul soluţiei Ringer-lactat asupra glucozei 5% ca soluţie intravenoasă include:


1. Lactatul se descompune în bicarbonat pentru controlul pH.
2. Conţine 130 mEq/l de sodiu.
3. Conţine potasiu şi calciu în cantităţi similare cu plasma.
4. Are pH-ul de 6,0.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,3. 9, p.102.

375. Care din următoarele contribuie la controlul echilibrului hidric în organism:


1. Hormonul antidiuretic al hipofizei posterioare (ADH)
2. Pierderile insensibile prin plămâni şi piele.
3. Nucleul supraoptic al hipotalamusului.
4. Aldosteronul din corticosuprarenală.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.102.

376. Care este efectul pierderii cortexului suprarenalian asupra concentraţiei electroliţilor din organism:
1. Scăderea sodiului celular.
2. Creşterea sodiului urinar.

49
3. Creşterea potasiului celular.
4. Scăderea potasiului urinar.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.104.

377. Un hormon suprarenalian independent de influenţa hipofizei este:


1. Aldosteronul.
2. ACTH-ul.
3. Hidrocortizonul.
4. Cortizonul.
5. Tiroida.
Răspuns: 1. 9, p.104.

378. Aldosteronul controlează:


1. Pierderea de Na+, retenţia de K+.
2. Retenţia de Na+, pierderea de K+.
3. Pierderea apei.
4. Transportul CO2.
5. Schimburile de CO2.
Răspuns: 2. 9, p.104.

379. În insuficienţa hepatică cronică, una din următoarele afirmaţii este falsă:
1. Degenerarea grasă a ficatului.
2. Creşterea titrului complexului vitaminic B în organism.
3. Scăderea sintezei de proteine plasmatice.
4. Scăderea formării de protrombină.
5. Scăderea capacităţii funcţionale hepatice.
Răspuns: 2. 9, p.104.

380. În diabetul necontrolat, cu comă, în mod obişnuit analizele de biochimie sanguină arată:
1. Exces de CO2 necompensat, cu nivele crescute de NaHCO3.
2. Exces de Na+ necompensat, cu nivele crescute de NaHCO3.
3. Un pH de aproximativ 7,53.
4. Deficit necompensat de Na+ cu nivele scăzute de NaHCO3.
5. Deficit necompensat de CO2 cu nivele crescute de NaHCO3.
Răspuns: 4. 9, p.104.

381. Care este cea mai serioasă complicaţie în hipertireoidism:


1. Ateroscleroza.
2. Tahicardia.
3. Intoleranţa la căldură.
4. Slăbiciunea musculară.
5. Decompensarea cardiacă.
Răspuns: 5. 9, p.105.

382. Criza sau furtuna tiroidiană se carcacterizează prin:


1. Vasoconstricţie cutanată, febră, anhidroză.
2. Febră, tahicardie, vasodilataţie cutanată.
3. Hipotermie, tahicardie, anhidroză.
4. Bradicardie, depresie mentală, hiperhidroză.
5. Excitaţie, hipotermie, bradicardie.
Răspuns: 2. 9, p.105.

383. Hipertermia malignă poate fi determinată de:


1. Factori genetici.
2. Necuparea fosforilării oxidative.
3. Disfuncţia sistemului ADP-ATP.
4. Dereglarea centrilor termoreglatori hipotalamici.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.105.

384. Aspiraţia de conţinut gastric în arborele respirator este frecvent urmată de:
1. Dispnee şi cianoză.

50
2. Respiraţie dificilă, raluri, ronfusuri.
3. Bronhopneumonie.
4. Abces pulmonar.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.105.

385. Un pacient cu bronhopneumonie de aspiraţie va primi în alimentaţia parenterală pe fiecare din


următoarele, exceptând:
1. Clorură de sodiu.
2. Lactat de sodiu.
3. Carbonat de calciu.
4. Glucoză.
5. Clorură de potasiu.
Răspuns: 3. 9, p.106.

386. Un copil de şase săptămâni a fost diagnosticat cu stenoză pilorică. Care este cea mai posibilă situaţie în acest
caz:
1. Acidoza metabolică.
2. Deshidratarea.
3. Hiperpotasemia.
4. Hiponatriemia.
5. Hipocloremie.
Răspuns: 2,4,5. 9, p.106.

387. Pacienţii cu obezitate morbidă au:


1. Capacitatea inspiratorie scăzută.
2. Hipertensiune pulmonară.
3. Secreţie gastrică crescută.
4. Debitul cardiac crescut.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.106.

388. Pierderea excesivă de apă şi sodiu poate surveni la pacienţi:


1. Cu diureză osmotică.
2. Care transpiră.
3. Cu aport inadecvat de apă.
4. Cu secreţie crescută de ADH.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.106.

389. Care din următoarele pot fi adevărate la un pacient cu pH sanguin de 7,6:


1. Alcaloza respiratorie decompensată datorată hiperventilaţiei severe.
2. Alcaloza metabolică decompensată datorată ingestiei unei mari cantităţi de bicarbonat pentru „arsuri” la
stomac.
3. Alcaloză metabolică decompensată prin vărsături severe.
4. Alcaloza metabolică decompensată datorată administrării intravenoase de glucoză 5%.
5. La un pH sangiun de 7,6 se dezvoltă acidoză metabolică decompensată.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.106.

390. Care din următoarele sunt adevărate:


1. Acidoza metabolică poate fi produsă de diareea severă.
2. Acidoza severă poate fi produsă de diabetul necontrolat.
3. Acidoza respiratorie poate fi produsă de emfizemul sever.
4. Acidoza respiratorie poate fi produsă de hipoventilaţia din intoxicaţia cu barbiturice.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.107.

391. Creşterea bazelor în exces din sânge este observată în:


1. Vărsăturile severe.
2. Transpiraţie.
3. Administrarea de bicarbonat.
4. Hipotermie.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.

51
Răspuns: 1,3. 9, p.107.

392. În acidoza respiratorie cronică compensată renal:


1. PH-ul sanguin şi urinar este redus.
2. PaCO2 este crescută.
3. Bazele totale din sânge sunt crescute.
4. Conţinutul în CO2 al sângelui este redus.
5. PH-ul sanguin şi urinar sunt srescute.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.107.

393. Corectarea rapidă a acidozei respiratorii poate duce la:


1. Apnee.
2. Fibrilaţie ventriculară.
3. Convulsii.
4. Alcaloză metabolică.
5. Sunt corecte 1, 2, şi 3.
Răspuns: 5. 9, p.107.

394. Pentru compensarea acidozei metabolice rinichiul excretă:


1. Radicali acizi liberi.
2. Radicali acizi combinaţi cu amoniu.
3. Urină acidă.
4. Bicarbonaţi.
5. Salicilaţi.
Răspuns: 1,2,3.. 9, p.107.

395. Care din următoarele produc acidoza metabolică:


1. Transfuziile de sânge.
2. Hipotermia.
3. By-pass-ul cardiopulmonar.
4. Ciroza hepatică.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.107.

396. În stadiile timpurii, acidoza metabolică este un context în care:


1. PH-ul este mare şi PaCO2 este mică.
2. PH-ul este mic şi PaCO2 este mare.
3. PH-ul şi PaCO2 sunt crescute.
4. PH-ul şi PaCO2 sunt scăzute.
5. Niciuna din cele de mai sus.
Răspuns: 4. 9, p.108.

397. În alcaloza metabolică oxigenul disponibil la ţesuturi scade:


1. Căci oxigenul nu are tendinţă de a difuza prin membrana alveolară.
2. Datorită stazei sanguine.
3. Datorită lipsei de hemoglobină.
4. Datorită deplasării la stânga a curbei de disociere a oxihemoglobinei.
5. Datorită deplasării la dreapta a curbei de disociere a oxihemoglobinei.
Răspuns: 4. 9, p.108.

398. Sângele arterial al unui pacient prezintă un pH de 7,6, o pCO2 de 20 mmHg şi bicarbonatul de
20 mEq/l. Aceasta indică:
1. Un echilibru acidobazic normal.
2. Alcaloză respiratorie.
3. Acidoză metabolică.
4. Alcaloză metabolică.
5. Acidoza respiratorie.
Răspuns: 2. 9, p.108.

399. Retenţia de sodiu survine postoperator datorită:


1. Activităţii tiroidiene crescute.
2. Activităţii scăzute a axului adrenohipofizar.
3. Creşterii funcţiei testiculare.

52
4. Activităţii crescute a axului adrenohipofizar.
5. Activităţii tiroidiene scăzute.
Răspuns: 4. 9, p.108.

400. Un pacient diabetic deshidratat sever este tratat cu succes pentru comă cu insulină, ser fiziologic şi lactat de
sodiu. Ulterior devine apatic, dezvoltă o respiraţie anevoioasă şi moare prin paralizie respiratorie. Explicaţia cea mai
probabilă este:
1. Hiperventilaţia CO2-ului din timpul acidozei.
2. Creşterea prea rapidă a pH-ului sanguin.
3. Deficitul important de potasiu.
4. Supradozarea insulinei.
5. Edemul cerebral datorat suprahidratării.
Răspuns: 3. 9, p.108.

401. Efectele hipopotasemiei sunt:


1. Letargia.
2. Unde T ascuţite pe ECG.
3. Oboseala.
4. Hipertensiunea.
5. Tetania.
Răspuns: 1,3. 9,p.109.

402. Care din următoarele modificări ECG apar în hiperpotesemie:


1. Fibrilaţia ventriculară.
2. Fibrilaţia atrială.
3. Undele T joase însoţite de unde U.
4. Unde T înalte şi ascuţite.
5. Aplatizarea segmentului ST.
Răspuns: 4. 9, p.109.

403. Hiperpotasemia poate rezulta din:


1. Transfuzia rapidă de sânge conservat.
2. Insuficienţa corticosuprarenală.
3. Traumatisme tisulare.
4. Acţiunea hormonilor anabolizanţi.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.109.

404. Care din următoarele aritmii poate fi produsă de hipopotasemie şi va răspunde la terapia cu potasiu:
1. Tahicardia ventriculară.
2. Tahicardia nodală.
3. Extrasistolele ventriculare.
4. Aritmiile supraventriculare.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.110.

405. Modificările ECG produse de hipocalcemie includ:


1. Scurtarea intervalului P-R.
2. Scurtarea intervalului Q-T.
3. Segment S-T alungit terminat cu o undă T înaltă.
4. Subdenivelarea segmentului S-T.
5. Creşterea amplitudinii undei T.
Răspuns: 4. 9, p.110.

406. Semnul iniţial de hipocalcemie este:


1. Tahicardia.
2. Excitabilitatea neuromusculară crescută.
3. Paloarea.
4. Letargia.
5. Cianoza.
Răspuns: 2. 9, p.110.

53
407. După ablaţia bilaterală a glandelor suprarenale nu este necesară înlocuirea catecolaminelor datorită faptului că:
1. Terapia cortizonică înlocuieşte catecolaminele.
2. Există centri simpatici în creier.
3. Terminaţiile nervoase secretă catecolamine.
4. Corpul Zuckerkandl înlocuieşte catecolaminele.
5. Catecolaminele nu sunt necesare homeostazei.
Răspuns: 5. 9, p.110.

408. Modificările echilibrului hidroelectrolitic prin administrare îndelungată de ACTH sau cortizon conduc la:
1. Acidoză metabolică.
2. Alcaloză metabolică.
3. Acidoză respiratorie.
4. Reducerea sodiului total.
5. Reducerea compartimentului interstiţial.
Răspuns: 2. 9, p.111.

409. Semnele insuficienţei corticosuprarenale latente sunt:


1. Scăderea natremiei şi creşterea potasemiei.
2. Depigmentarea pielii.
3. Hipotensiune şi cord micşorat de volum.
4. Poliurie.
5. Hipersalivaţie.
Răspuns: 1,3. 9, p.111.

410. În insuficienţa mineralocorticoidă (aldosteron) nivelul sodiului urinar este moderat crescut datorită:
1. Depleţiei rezervelor de sare ale organismului.
2. Deteriorării tubilori renali.
3. Imposibilităţii unei reabsorbţii tubulare adecvate a sodiului.
4. Asocierii unei pierderi de sodiu extrarenale.
5. Creşterii filtrării glomerulare a sodiului.
Răspuns: 3. 9, p.111.

411. Semnele aldosteronului le includ pe toate, cu excepţia:


1. Hipertensiunii constante.
2. Alcalozei hipoposemice.
3. Hipernatremiei.
4. Sintezei crescute de catecolamine.
5. Cefaleei, oboseli, nicturiei şi paresteziilor.
Răspuns: 4. 9, p.111.

412. Care formulare descrie mai bine funcţia renală:


1. Bicarbonatul din sângele arterial tamponează mai bine la un pH de 7,4.
2. Filtratul glomerular are un pH mai mic decât sângele.
3. Tubii contorţi distali secretă potasiu.
4. Tubii contorţi proximali secretă ioni de sodiu.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,3. 9, p.112.

413. Selectaţi formularea incorectă:


1.75% din apa filtratului glomerular se reabsoarbe.
2.Importante substanţe metabolice (glucoza, aminoacizii etc.) se reabsorb prin tubul contort proximal.
3.Secreţia potasiului prin tubul contort distal este pasivă.
4.Nefronul are posibilitatea să excrete mari cantităţi de substanţă într-o mică cantitate de solvent.
5.Efectul de şuntare al rinichilor este răspunzător de conţinutul mai ridicat în O2 al sângelui din vena cavă
inferioară faţă de cea superioară.
Răspuns: 1. 9, p.112.

414. În mod normal, în tubul contort proximal se absoarbe:


1. Toată glucoza.
2. 80% din apă.
3. 100% din proteine.
4. 50% din sodiu.
5. 99% din lipide.

54
Răspuns: 1,2,3. 9, p.113.

415. Care din următoarele se reabsorb în tubii contorţi distali:


1. 75% din potasiu.
2. Ionul bicarbonic.
3. Ionul de hidrogen.
4. Ionul de sodiu.
5. Ionul de calciu.
Răspuns: 2,4. 9, p.113.

416. Care din următoarele scad în timpul sarcinii:


1. Debitul cardiac.
2. Volumul sanguin.
3. Consumul de oxigen.
4. Rezistenţa vasculară periferică.
5. Volumul respirator.
Răspuns: 4. 9, p.113.

417. Diferenţele fiziologice între nou-născut şi adult includ:


1. O rată a filtrării glomerulare de 1/3 faţă de adult.
2. Un debit cardiac cu 100% mai mare faţă de adult.
3. Un consum de O2 pe kg/corp cu 100% mai mare ca la adult.
4. Apa totală a organismului cu 50% mai mult pe kg/corp.
5. Un debit cardiac cu 30-50% mai mare ca la adult.
Răspuns: 1,3,5. 9, p.114.

418. Tratamentul oliguriei include:


1. Asigurarea unei hidratări adecvate.
2. Măsurarea densităţii urinare.
3. Folosirea soluţiilor intravenoase de manitol.
4. Măsuri de prevenire a deshidratării şi a dezechilibrelor electrolitice.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.114.

419. Care din următoarele va creşte potasemia la un pacient renal ce are deja un nivel al acesteia de 5,5 mEq/l:
1. Epinefrina.
2. Succinilcolina.
3. Sângele conservat la rece cu pH scăzut.
4. Pancuronul.
5. Verapamilul.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.114.

420. Ligatura parţială a ambelor artere renale la individul normal va produce probabil:
1. Anurie reflexă.
2. Hipotensiune.
3. Hipertensiune persistentă.
4. Hipertesiune tranzitorie.
5. Necroză hepatică.
Răspuns: 3. 9, p.115.

421. Semnele şi simptomele cele mai semnificative în uremie sunt:


1. Creşterea creatininei.
2. Deficitul sever de baze.
3. Hemoconcentraţia.
4. Manifestările convulsive.
5. Nici una nu este corectă.
Răspuns: 2,4. 9, p.115.

422. La pacientul cu insuficienţă renală cronică administrarea intravenoasărapidă de bicarbonat de sodiu poate
produce:
1. Hipoventilaţie.
2. Insuficienţă hepatică.
3. Convulsii.

55
4. Bloc cardiac complet.
5. Hemoliză.
Răspuns: 3. 9, p.115.

423. Hemodializa ameliorează:


1. Sistemul nervos autonom.
2. Defectele de coagulare.
3. Simptomele gastrointestinale.
4. Hipertensiunea.
5. Anomaliile de coagulare.
Răspuns: 1,3. 9, p.115.

424. Blânda acidoză metabolică ce se dezvoltă la începutul trimestrului 2 de sarcină este produsă:
1. Ca o compensare a alcalozei respiratorii.
2. Ca o compensare a scăderii capacităţii reziduale funcţionale.
3. De progesteron.
4. Ca o compensare a alcalozei metabolice.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 1,3. 9, p.116.

425. Patologia eclampsiei se datorează:


1. Spasmului arteriolar generalizat.
2. Ingestiei crescute de proteine.
3. Izoimunizării.
4. Dezechilibrului electrolitic.
5. Obezităţii.
Răspuns: 1. 9,p.116.

426. În eclampsia gravidică:


1. Presiunea sângelui este scăzută.
2. Presiunea sistolică este crescută, fără ca presiunea diastolică să se modifice.
3. Presiunea sistolică este crescută, fiind însoţită de o creştere pronunţată a presiunii diastolice.
4. Presiunea sistolică este crescută semnificativ, în timp ce presiunea diastolică este foarte puţin crescută.
5. Nu există modificări de presiune sanguină.
Răspuns: 3. 9,p.117.

427. Embolia cu lichid amniotic a mamei poate fi tratată cu:


1. Intubaţie traheală şi presiune pozitivă de insuflaţie.
2. Simpatomimetice pentru a contracara hipotensiunea.
3. Hidrocortizon.
4. Fibrinogen.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 9, p.117.

428. Metoda acceptată în prezent de stimulare a centrului respirator hipoxic al nou-născutului este:
1. Metoda de balansare Schultz.
2. Stabilirea unei căi respiratorii libere şi oxigenarea.
3. Freacrea cutanantă blândă, mişcări pasive ale extremităţilor.
4. Contracţii uterine.
5. Aspirarea conţinutului stomacal.
Răspuns: 2. 9, p.119.

429. Mulţi copii sunt cianotici la naştere datorită:


1. Anestezicelor administrate pentru expulsie.
2. Opiaceelor administrate în timpul travaliului.
3. Capacităţii crescute de transport a oxigenului şi a conţinutului relativ scăzut de oxigen.
4. Contracţiilor uterine.
5. Mucusului din trahee.
Răspuns: 3. 9, p.119.

430. Sindromul de insuficienţă respiratorie a copilului (IRDS) se asociază cu toate, exceptând:


1. Raportul lecitină/sfingomielină (L/S) de 1:1.
2. Absenţa histerezisului.

56
3. Surfactantul în cantitate crescută.
4. Producţia scăzută a pneumocitelor tip II.
5. Tensiunea de suprafaţă crescută.
Răspuns: 3. 9, p.120.

431. Centrii respiratori sunt localizaţi în:


1. Bulb şi punte.
2. Doar în bulb.
3. Hipotalamus.
4. Cerebrum
5. Cerebel.
Răspuns: 1. 9, p.121.

432. Calea aferentă a reflexului de vomă trece prin:


1. Aferenţele vagale.
2. Aferenţele simpatice.
3. Aferenţele vagale şi simpatice.
4. Plexul cervical.
5. Plexul sacrat.
Răspuns: 3. 9, p.121.

433. Centrul adevărat al vomei (din creier)se află în:


1. Ganglionii bazali.
2. Girusul precentral.
3. Cerebel.
4. Porţiunea dorsală a bulbului.
5. Porţiunea inferioară a bulbului.
Răspuns: 4. 9, p.122.

434. Sistemul reticulat activator ascendent este:


1. Localizat în hipotalamus.
2. Conţinut de reticulul spinal.
3. Cel mai discret reprezentant în planşeul apeductului lui Sylvius.
4. Localizat în cortex.
5. Localizat în plexul simpatic.
Răspuns: 3. 9, p.122.

435. Sistemul reticulat activator ascendent:


1. Transportă sensibilitatea dureroasă şi termică.
2. Se asociază cu sensibilitatea proprioceptivă.
3. Nu are o funcţie importantă la om.
4. Influenţează conştiinţa, starea de veghe şi emoţie.
5. Este un organ hematopoetic.
Răspuns: 4. 9, p.122.

436. Indicaţi singura relaţie incorectă din cele de mai jos:


1. Gaura rotundă – nervul maxilar.
2. Gaura stilomastoidiană – nervul facial.
3. Gaura jugulară – nervul glosofaringian.
4. Fisura orbitală inferioară – nervul optic.
5. Foramen ovale – nervul mandibular.
Răspuns: 4. 9, p.123.

437. Care din următoarele nu trec prin gaura jugulară:


1. Artera bazilară.
2. Nervii cranieni IX.
3. Nervii cranieni XII.
4. Nervii cranieni X.
5. Nervii cranieni IV.
Răspuns: 1,3,5. 9, p.123.

438. Care din următoarele apare la secţiunea ganglionului Gasser:


1. Paralizia facială.

57
2. Dispariţia secreţiei salivare pe partea afectată.
3. Ptoza palpebrală.
4. Vasodilataţie şi uscăciune a pielii feţei.
5. Anestezie corneeană.
Răspuns: 5. 9, p.123.

439. Ganglionul sfenopalatin se află localizat:


1. Anterior de foramen ovale.
2. Lângă gaura infraorbitală.
3. În fosa pterigopalatină.
4. La baza limbii.
5. Lângă procesul stiloid.
Răspuns: 3. 9, p.123.

440. Un reper osos util în realizarea blocajului celei de-a doua ramificaţii a nervului trigemen prin abord lateral
este:
1. Lama laterală a procesului pterigoid.
2. Lama verticală a palatinului.
3. Vârful apofizei mastoide.
4. Aripa mare a sfenoidului.
5. Procesul stiloid.
Răspuns: 1. 9, p.123.

441. Care din următoarele nu este ramură a nervului cranian V:


1. Nervul oftalmic.
2. Ganglionul Gasser.
3. Nervul maxilar.
4. Nervul mandibular.
5. Nervul digastric.
Răspuns: 5. 9, p.123.

442. Nervul lacrimal este ram al căruia dintre următorii nervi cranieni:
1. Olfactiv.
2. Optic.
3. Oculomotor.
4. Trohlear.
5. Trigemen.
Răspuns: 5. 9, p.124.

443. Care dintre următorii nu este ram din prima ramificaţie a nervului trigemen:
1. Lacrimal.
2. Meningeal mijlociu.
3. Infratrohlear.
4. Ciliar lung.
5. Ramurile nazale externe.
Răspuns: 2. 9, p.124.

444. Nervul trigemen este un nerv senzitiv cu excepţia cărei ramuri ce transportă şi fibre motorii:
1. Oftalmică.
2. Maxilară.
3. Mandibulară.
4. Nazociliară.
5. Mentonieră.
Răspuns: 3. 9, p.124.

445. Un pacient se plânge de hiperestezie marcată şi nevralgie în mica zonă unde marginea superioară a urechii se
uneşte cu pielea feţei, agravată de presiunea ramei ochelarului. Ce nerv veţi bloca pentru a uşura această durere:
1. Cervical I.
2. Mandibular.
3. Oftalmic.
4. Al II-lea şi al III-lea cervical.
5. Facial.
Răspuns: 4. 9, p.124.

58
446. Care din următorii nu este ram din nervul facial:
1. Zigomatic.
2. Temporal.
3. Bucal.
4. Postauricular.
5. Sfenopalatin.
Răspuns: 4. 9, p.124.

447. Care din următorii muşchi nu este inervat de nervul facial:


1. Stilohioidul.
2. Muşchii feţei.
3. Platysma.
4. Pântecul anterior al digastricului.
5. Pântecul posterior al digastricului.
Răspuns: 4. 9, p.124.

448. Fibrele motorii ale musculaturii intrinseci a laringelui cu excepţia cricotiroidianului părăsesc bulbul ca parte
din:
1. Al IX-lea nerv cranian.
2. Al X-lea nerv cranian.
3. Al XII-lea nerv cranian, ce formează anastomoze prin ansa hipoglosului.
4. Al XI-lea nerv cranian, după care fibrele întâlnesc vagul în afara craniului.
5. Al XII-lea nerv cranian, prin ganglionul cervical posterior.
Răspuns: 4. 9, p.125.

449. Nervul sinusului carotidian este ram din:


1. Oculomotor.
2. Facial.
3. Glosofaringian.
4. Vag.
5. Hipoglos.
Răspuns: 3. 9, p.125.

450. Inervaţia senzitivă a 1/3 posterioare a limbii este dată de:


1. Nervul lingual.
2. Coarda timpanului.
3. Glosofaringian.
4. Nervul mandibular.
5. Nervul palatin.
Răspuns: 3. 9, p.125.

451. Fibrele eferente ale vagului sunt:


1. Preganglionare.
2. Postganglionare.
3. Amielinice.
4. Distribuite ventriculelor inimii.
5. Motorii pe tot tractul gastro-intestinal.
Răspuns: 1. 9, p.125.

452. Nervul vag:


1. Este cardo-inhibitor.
2. Trimite fibre la musculatura ventriculară.
3. Asigură inervaţia nodului S-A şi A-V.
4. Produce tahicardie.
5. Produce bradicardie.
Răspuns: 1,3,5. 9, p.125.

453. Inervaţia motorie a limbii vine din:


1. Nervul lingual.
2. Nervul hipoglos.
3. Nervul glosofaringian.
4. Nervul vag.

59
5. Nervul mandibular.
Răspuns: 2. 9, p.126.

454. Din care din următoarele arii îşi primeşte inervaţia sa segmentară muşchiul sternocleidomastoidian:
1. C-1,2,3,4.
2. C-2,3,4,5.
3. C-3,4,5,6.
4. C-4,5,6,7.
5. Nici una dintre acestea.
Răspuns: 5. 9, p.126.

455. Care din aceşti nervi nu are în mod obişnuit o distribuţie senzitivă în piele:
1. C-1.
2. T-1.
3. L-1.
4. S-1.
5. Nervul cranian 10.
Răspuns: 1. 9, p.126.

456. Alegeţi formularea incorectă privind nervii frenici:


1. Provin din C-3,4,5.
2. Dau ramuri la suprarenale, ficat şi vena cavă inferioară.
3. Se întind între mediastinul posterior şi pedicul pulmonar.
4. Stângul nu este mai lung decât dreptul.
5. Cea mai mare parte a ramurilor inervează diafragmul.
Răspuns: 3. 9, p.126.

457. Durerea produsă de iritaţia diafragmatică se proiectează pe segmentul de dermatom al:


1. C-2.
2. C-4.
3. C-8.
4. T-2.
5. Vagului.
Răspuns: 2. 9, p.126.

458. Alegeţi nervul care iese din rădăcină înainte ca primele ramificaţii anterioare să se unească pentru a forma
plexul brahial:
1. Nervul toracic anterior lateral.
2. Nervul toracic lung.
3. Nervul subscapular.
4. Nervul antebrahial lateral.
5. Nervul ulnar.
Răspuns: 2. 9, p.126.

459. Pe care din următorii muşchi îl inervează nervul toracic lung:


1. Serratus anterior.
2. Sternocleidomastoidian.
3. Cricotiroidian.
4. Sternohioidian.
5. Drepţii abdominali.
Răspuns: 1. 9, p.127.

460. Muşchiul deltoid îşi primeşte inervaţia segmentară din:


1. C-2,3.
2. C-3,4.
3. C-4,5.
4. C-5,6.
5. C-6,7.
Răspuns: 4. 9, p.127.

461. Muşchii bicepşi brahiali îşi primesc inervaţia segmentară din:


1. C-2,3.
2. C-3,4.

60
3. C-4,5.
4. C-5,6.
5. C-6,7.
Răspuns: 4. 9, p.127.

462. Nervul suprascapular derivă din:


1. C-5,6.
2. C-6,7.
3. C-5,6,7.
4. C-6,7 şi T-1.
5. C-4,5.
Răspuns: 1. 9, p.127.

463. Articulaţia umărului şi articulaţia acromio-claviculară sunt inervate în principial de către:


1. Nervul suprascapular.
2. Plexul cervical.
3. A şi B.
4. Nervul axilar.
5. Nervul circumflex.
Răspuns: 3. 9, p.127.

464. Inervaţia senzirivă a articulaţiei umărului include:


1. Ramuri din nervii ce merg la muşchii deltoid.
2. Ramuri articulare din nervul suprascapular.
3. Segmente spinale ale nervilor cervicali 4,5,6.
4. Segmente articulare din nervii muşchilor bicepşi brahiali.
5. Segmente spinale ale nervilor cervicali 5,6,7.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.127.

465. Plexul brahial este format de:


1. Ramurile anterioare ale C-5,6,7,8 şi T-1.
2. Ramurile posterioare ale C-5,6,7,8 şi T-1.
3. Ramurile anterioare ale C-5,6,7,8.
4. Ramurile anterioare şi posterioare ale C-5,6,7,8.
5. Ramurile anterioare ale C-2,3,4,5.
Răspuns: 1. 9, p.128.

466. Inervaţia obişnuită a membrului superior provine din următoarele rădăcini nervoase:
1. C-3,4,5,6,7,8.
2. C-4,5,6,7,8 şi T-1.
3. C-5,6,7,8 şi T-1.
4. C-5,6,7,8 şi T-1,2.
5. C-6,7,8 şi T-1,2,3.
Răspuns: 4. 9, p.128.

467. Fasciculele lateral, medial şi posterior ale plexului brahial îşi trag numele de la raporturile pe care le au cu:
1. Artera subclavie.
2. Muşchii scaleni.
3. Artera axilară.
4. Artera carotidă internă.
5. Plexul cervical.
Răspuns: 3. 9, p.128.

468. În axilă, plexul brahial este format din:


1. Fascicule.
2. Ramuri colaterale.
3. Ramuri terminale.
4. Trunchiuri.
5. III şi IV.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.128.

469. Care sunt reperele axilare aplicabile plexului brahial:


1. Peretele anterior este format de muşchiul pectoral mare.

61
2. Peretele posterior este format de latissimus dorsi.
3. Fasciculele şi ramurile terminale sunt grupate în jurul arterei axilare.
4. Învelişul protector axilar acoperă pediculul neurovascular al axilei.
5. I,II şi III.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.129.

470. Unul din următoarele nu este ram colateral din fasciculul medial:
1. Porţiunea laterală a medianului.
2. Toracalul medial anterior.
3. Cutanatul brahial medial.
4. Cutanatul antebrahial medial.
5. Ulnarul.
Răspuns: 1. 9, p.129.

471. Unul din următorii nervi nu este ram din fasciculul posterior:
1. Axilar.
2. Ulnar.
3. Radial.
4. Toracodorsal.
5. Subscapular inferior.
Răspuns: 2. 9, p.129.

472. În ce raport cu artera brahială se află nervul median în fosa antecubitală:


1. Nervul este deasupra arterei.
2. Artera se află situată lateral de nerv.
3. Artera se află situată superior de nerv.
4. Artera se află situată anterior de nerv.
5. Nervul se situează lateral de arteră.
Răspuns: 2. 9, p.129.

473. În care din următoarele raporturi se află frecvent nervul median la nivelul încheieturii mânii:
1. Pe faţa ulnară şi superficial de tendonul palmarului lung.
2. Radial faţă de tendonul flexorului radial al carpului.
3. În profunzime şi radial de tendonul palmarului lung.
4. Pe faţa ulnară şi profund faţă de tandonului palmarului lung.
5. Lateral faţă de tendonul flexorului ulnar al carpului.
Răspuns: 3. 9, p.129.

474. Inervaţia senzitivă a pielii feţei volare a degetului mijlociu este dată de:
1. Nervul radial.
2. Nervul median şi radial.
3. Nervul median.
4. Nervii median şi ulnar.
5. Nervul ulnar.
Răspuns: 3. 9, p.129.

475. Secţiunea ambilor nervi vagi la nivel de Foramen Magnum produce:


1. Creşterea ritmului cardiac.
2. Creşterea ritmului respirator.
3. Scăderea ritmului respirator
4. Scăderea ritmului cardiac.
5. Creşterea ritmului respirator şi scăderea ritmuli cardiac.
Răspuns: 1,3. 9, p.144.

476. Receptorii beta-adrenergici predomină în:


1. Vasele coronare.
2. Vasele musculaturii scheletice.
3. Musculatura ventriculară.
4. Vasele pielii.
5. Vasele viscerelor.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.144.

477. Cateholaminele naturale sunt:

62
1. Norepinefrina.
2. Dopamina.
3. Epinefrina.
4. Izoproterenolul.
5. Fentolamina.
Răspuns: 1,2,3.. 9, p.144.

478. Mediatorul chimic între fibrele simpatice şi organul efector este:


1. Angiotenzina.
2. Norepinefrina.
3. Adenozin difosfatul.
4. Pseudocolinesteraza.
5. Adenozin trifosfatul.
Răspuns: 2. 9, p.144.

479. Creşterea dimensiunii fibrei nervoase asociază:


1. O mai rapidă transmitere a influxului nervos.
2. Scăderea vitezei de transmisie a influxului nervos.
3. Predominarea fibrelor de tip „A”.
4. Predominarea fibrelor de tip „C”.
5. Asocierea fibrelor de tip „A” şi „C”.
Răspuns: 1,3. 9, p.145.

480. Care din următoarele formulări privind fibrele nervoase de tip „C” sunt corecte:
1. Amielinice.
2. Transportă impulsurile dureroase şi termice.
3. Pot transporta senzaţia de presiune.
4. Viteza de conducere e de 2 m/s sau mai mică.
5. Nici una din ele.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.145.

481. Iniţierea potenţialului de acţiune de-a lungul nervului se datorează:


1. Depolarizării membranei celulare.
2. Excesului de sodiu din interiorul celulei.
3. Intrării ionului de calciu.
4. Colinesterazei.
5. Ieşirii ionului de magneziu.
Răspuns: 1. 9, p.145.

482. Din următoarele, în transmisia neuromusculară normală le găsim pe toate exceptând:


1. Acetilcolina.
2. Colinesteraza.
3. Acetilcolaza.
4. Substanţa receptor.
5. Pseudocolinesteraza.
Răspuns: 5. 9, p.145.

483. Potenţialele evocate senzorial (SEP):


1. Necesită stimuli periferici şi monitorizare centrală.
2. Sunt utilizate pentru a monitoriza funcţia corticală.
3. Pot indica afectarea conducerii senzoriale la cortex.
4. Sunt afectate de miorelaxare.
5. Nu sunt afectate de miorelaxante.
Răspuns: 1,3,5. 9, p.146.

484. Potenţialele evocate somatosenzorial (SSEP) sunt utile pentru:


1. Evaluarea paraplegiei.
2. Monitorizarea în intervenţiile pe fosa posterioară.
3. Monitorizarea conducerii senzitive a măduvei în intervenţiile pentru scolioză.
4. Monitorizarea explorării chirurgicale a chiasmei optice.
5. II, III, şi IV.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.146.

63
485. Tehnicile de evocare a potenţialului senzorial se aplică la:
1. Funcţia olfactivă.
2. Funcţia auditivă.
3. Funcţia gustativă.
4. Evaluarea şi monitorizarea vizuală.
5. Propriorecepţia.
Răspuns: 2,4. 9, p.146.

486. Care din următoarele mecanisme reglatorii nu se asociază în primul rând cu hipotalamusul:
1. Metabolismul apei.
2. Termoreglarea.
3. Reglarea respiraţiei.
4. Somnul.
5. Metabolismul glucidelor.
Răspuns: 3. 9, p.147.

487. În creierul uman adult, oxigenul:


1. Se consumă cu o viteză de 40-50 ml/min.
2. Reprezintă 20% din consumul bazal de oxigen.
3. Nu are rezerve.
4. Lipsa lui pentru 10-15 secunde produce inconştienţa.
5. Se poate depozita.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.147.

488. Modularea SNC asupra nocicepţiei spinale include:


1. Substanţa cenuşie paraapeductală (PAG).
2. Eliberarea de serotonină la nivelul stimulat al măduvei.
3. Tractul spinotectat descendent.
4. Encefalina.
5. Leucotrienele.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.147.

489. Substanţa P (sP) este:


1. Prezentă în substanţa gelatinoasă a măduvei spinării.
2. O peptidă cu 11 aminoacizi.
3. Eliberată în măduvă ca răspuns la stimulii nociceptivi.
4. Eliberată la injectarea de morfină intratecal.
5. Nu reacţionează la stimulii dureroşi.
Răspuns: 1,2,3,. 9, p.148.

490. În faţa modificărilor EEG legate de hipoxie ne gândim la:


1. O relaţie între durata traseului izoelectric şi timpul necesar revenirii la normal după corecţia hipoxiei.
2. Un pronostic bun dacă EEG nu devine plată după hipoxie.
3. Un pronostic bun dacă, după ce EEG devine plată, activitatea rapidă se reia în decurs de o oră.
4. Un pronostic bun la apariţia unui traseu de activitate delta.
5. 2, 3, şi 4.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.148.

491. Postulatele fundamentale ale teoriei lui Head despre sensibilitate indică faptul că:
1. Durerea este în totalitate o manifestare emoţională.
2. Durerea reprezintă o sensibilitate primitivă, caracteristică etapelor timpurii de evoluţie.
3. Durerea poate fi clasificată pe baza schimbării intensităţii ei după administrarea de tratament cu opiacee.
4. Durerea nu a fost localizată pe cortex aşa bine ca alte sensibilităţi.
5. Durerea are o localizare pe cortex comparativ în aceiaşi măsură ca şi alte sensibilităţi.
Răspuns: 2,4. 9, p.148.

492. La ce nivel apare percepţia dureroasă:


1. Periferic.
2. Spinal.
3. Talamic.
4. Mezencefalic.
5. Cortical.
Răspuns: 3,5. 9, p.148.

64
493. Stimulii ce produc durere severă includ:
1. Distensia organelor cavitare.
2. Dilataţia arterială.
3. Inflamaţia.
4. Secţionarea viscerelor cavitare.
5. Nici una din ele.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.148.

494. Raţiunea pentru diferenţierea între durerea „rapidă” şi „lentă” este:


1. Viteza de conducere prin diferite căi nervoase.
2. Începutul reacţiei tisulare în zona afectată.
3. Un răspuns vascular în zona afectată.
4. Vasoconstricţia locală.
5. Vasodilataţia locală.
Răspuns: 1. 9, p.148.

495. Când un nerv periferic este secţionat, fibrele capătului proximal:


1. Nu degenerează.
2. Degenerează centripet până la prima strangulare Ranvier.
3. Degenerează, doar cele nemielinizate, pe toată lungimea până la măduva spinării.
4. Degenerează, mielinice sau nu, pe toată lungimea până la măduva spinării.
5. Degenerează cele nemielinice, până la următoarea strangulaţie distală Ranvier.
Răspuns: 2. 9, p.149.

496. Cauzalgia este un sindrom caracterizat prin:


1. Durere sub forma de căldură şi arsură.
2. Originea spontană.
3. Durere difuză şi nelocalizată.
4. Un ciclu autoîntreţinut al durerii.
5. Nici una din ele.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.150.

497. Cauzalgia este tratată în primul rând prin:


1. Blocaj de nervi somatici.
2. Blocaj parasimpatic.
3. Blocaj simpatic.
4. Droguri simpatolitice.
5. Droguri beta-stimulante.
Răspuns: 3. 9, p.150.

498. Sindromul de distrofie simpatică reflexă include:


1. Durerea.
2. Tulburările vasomotorii.
3. Revenirea cu întârziere la funcţie.
4. Modificări trofice.
5. Nici una din ele.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.150.

499. Ce nu este caracteristic distrofiei simpatice reflexe:


1. Scăderea grosimii membrului.
2. Modificările de temperatură.
3. Hiperestezia.
4. Contractura musculară.
5. Modificările trofice.
Răspuns: 1,2,3,4. 9, p.150.

500. Care din următoarele survine cel mai frecvent după blocajul ganglionului stelat:
1. Blocajul cervical epidural.
2. Un puseu astmatic.
3. Un sindrom Horner.
4. O pareză de nerv laringeu recurent.
5. Un pneumotorax.

65
Răspuns: 3. 9, p.151.

501. Care din următoarele droguri este indicat în tratamentul convulsiilor după administrarea unui anestezic local:
1. Droperidolul.
2. Hidroxina.
3. Diazepamul.
4. Fentanilul.
5. Ketamina.
Răspuns: 3. 9, p.152.

502. Barbituricele intravenoase nu sunt indicate în:


Convulsiile epileptice.
Convulsiile eclamptice.
Stimularea corticală a procainei.
Stările de excitare.
Colapsul cardiovascular datorat cocainei.
Răspuns: 5. 9, p.152.

503. În cazul unei reacţii toxice la cocaină, convulsiile se presupune a-şi avea originea în:
1. Măduva spinării.
2. Hipotalamus.
3. Bulb.
4. Cortexul motor.
5. Terminaţiile nervoase motorii.
Răspuns: 4. 9, p.152.

504. Dacă convulsiile apar la un pacient cu tireotoxicoză la 8 ore după tiroidectomie subtotală, cauza cea mai
comună este:
1. Îndepărtarea tiroidei în exces.
2. Tetania.
3. Acidoza şi hiperglicemia.
4. Criza tiroidiană.
5. Hipoglicemia.
Răspuns: 2,4. 9, p.153

505. La pacienţii programaţi pentru hipofizectomie, ce hormoni se administrează preoperator:


1. Parathormon.
2. Tiroida.
3. Epinefrină.
4. Cortizon.
5. Estrogeni.
Răspuns: 2,4. 9, p.153.

506. Care din complicaţiile următoare survine cel mai adesea la explorarea ventriculului IV:
1. Hipotensiunea.
2. Bradicardia.
3. Apneea.
4. Tulburările cardiace.
5. Trezirea întâziată.
Răspuns: 3. 9, p.153.

507. Edemul cerebral poate urma:


1. Resuscitării cardio-respiratorii.
2. Contuziei cerebrale.
3. Hipoalbuminemiei.
4. Administrării i. v. de uree.
5. Hipertensiunii arteriale sistemice.
Răspuns: 1,2,3,4,5. 9, p.153.

508. Care din următoarele sunt utilizate pentru reducerea edemului cerebral:
1. Ureea.
2. Hiperventilaţia.
3. Hipotermia.

66
4. Dexametazonul.
5. Barbiturice.
Răspuns: 1,2,3,4,5. 9, p.153.

509. Hernierea creierului în caz de edem important poate duce la:


1. Pupile inegale.
2. Pupile dilatate.
3. Hipertensiune arterială cerebrală.
4. Hipertensiune sistemică.
5. Agitaţie psiho-motorie.
Răspuns: 1,2,3,4,5. 9, p.154.

510. Îngrijirea pacienţilor cu leziuni cerebrale acute va include:


1. Evitarea vasodilataţiei cerebrale.
2. Evitarea hipercapniei.
3. Producerea unei alcaloze blânde.
4. Menţinerea unei presiuni normale de perfuzie cerebrală.
5. Evitarea hipertermiei.
Răspuns: 1,2,3,4,5. 9, p.154.

511. Asociaţi fiecare complicaţie postoperatorie corectă a chirurgiei craniene cu atitudinea terapeutică:
a. Insuficienţa respiratorie. 1. Tromboza trunculară sau talamică.
b. Insuficienţa vasomotorie. 2. 2-3 mg metoxamină i. v.
c. Hipertermia. 3. Creşterea bruscă a presiunii intracraniene.
d. Hemoragia. 4. Centrii medulari.
e. Prevenirea edemului cerebral. 5. Manitol 10%.
Răspuns: a-4, b-2, c-1, d-3, e-5. 9, p.154.

512. Pe care din următoarele criterii le include scla Glasgow pentru come:
1. Răspuns verbal bun.
2. Răspuns motor bun.
3. Deschiderea ochilor.
4. Răspuns vestibular.
5. Reflexele osteo-tendinoase.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.155.

513. Cefaleea după puncţia lombară radiază în ceafă datorită faptului că:
1. În această zonă se reflectă în mod obişnuit durerea de cortex.
2. Pierderea pernei de lichid cerebrospinal permite creierului să se mişte, punând nervii cranieni în
tensiune.
3. Poziţionarea capului pe masa de operaţie este defectuoasă.
4. Se tensionează venele mari craniene, durerea raportându-se la primele două perechi de nervi cranieni.
5. Vascularizarea acestei arii a scalpului este adesea compromisă.
Răspuns: 2. 9, p.155.

514. Tratamentul cefaleei post spinale include:


1. Injectarea epidurală de sânge autolog.
2. Hidratarea parenterală.
3. Introducerea de soluţie salină în spaţiul peridural.
4. Administrarea parenterală de sulfat de magneziu.
5. Administrarea parenterală de eufilină.
Răspuns: 1,2,3. 9, p.156.

515. Gravitatea stării generale a pacienţilor cu patologie neurochirurgicală în perioada preoperatorie este
determinată de:
1. Gradul hipertensiunii intracraniene.
2. Procesele de rotaţie – dislocaţie.
3. Manifestările extracraniale.
4. Patologia concomitentă.
5. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: 5. 19, p. 373-392.

67
516. Administrarea intravenoasă a barbituricelor e contraindicată în:
1. Convulsii epileptice.
2. Stări de excitaţii psiho-motorii.
3. Sindromul convulsiv, provocat de Na Oxibutirat.
4. Colaps cardio-vascular.
5. Convulsii tonice.
Răspuns: 4. 19, p. 373-392.

517. În cazul dislocării ventriculului IV apar următoarele complicaţii:


1. Hipotonie.
2. Apnee.
3. Trezire tardivă.
4. Bradicardie.
5. Dereglarea ritmului cardiac.
Răspuns: 2. 19, p. 373-392.

518. Indicaţie pentru efectuarea hipotoniei dirijate la intervenţiile asupra SNC este:
1. Morbul hipertonic.
2. Insuficienţa renală.
3. Intervenţia chirurgicală cu risc major de hemoragie.
4. Diabetul zaharat.
5. Insuficienţa cardio-vasculară.
Răspuns: 3. 19, p. 373-392.

519. Care din următoarele formulări privind căile aeriene ale copilului este adevărată?
I. orificiul glotic se află la nivelul interspaţiului vertebrei cervicale V
II. epiglota este relativ mai largă şi mai netedă la adult
III. narinele sunt relativ mai largi decât la adult
IV. limba ocupă cam acelaşi spaţiu ca la adult
V. corzile vocale se înclină superior şi anterior datorită proximităţii
Corect V, 9,12
520. Cea mai puţin importantă funcţie a laringelui este cea:
I. De strâmtoare aeriană
II. Fonatorie
III. Protectoare
IV. Respiratorie
V. De tuse
II, 9,12
521. Cartilaje ale laringelui sunt:
I. Cricoid
II. Corniculat
III. Cuneiform
IV. Glotic
V. Esofagic

I, II, III, 9, 13

522. Corzile vocale se prind anterior de:


I. Cartilajul tiroid

68
II. Cartilajul cricoid
III. Epiglotă
IV. Cartilajul aritenoid
V. Cartilajele corniculat-cuneiforme

I, 9,13

523. La adult carina este localizată la nivelul:


I. Corpul vertebral T-3
II. Apofizei spinoase T4
III. Mijlocul scapulei
IV. Unghiul lui Louis
V. Corpul vertebral T-5

II, IV, 9, p14


524. În privinţa bronhiilor adultului:
I. Bronhia stângă este mai scurtă decât cea dreaptă
II. Bronhia dreaptă are aproximativ 2,5 cm lugime
III. Bronhia stângă face un unghi de 25 grade cu planul median
IV. Există 3 bronhii principale pe dreapta şi 2 pe stânga
V. Există 4 bronhii principale pe dreapta şi 3 pe stânga

II, IV, 9, p14


525. Bronhiolele respiratorii:
I. Au acelaşi diametru cu bronhiolele terminale
II. Fac legătură între bronhiolele terminale şi sacii alveolari
III. Participă la schimbul de gaze dintre aer şi sânge
IV. Se află la nivelul pediculului pulmonar
V. Au diametru mai mic ca bronhiolele terminale

I, III 9, p14
526. Suprafaţa respiratorie alveolară totală a plămânilor adultului este de aproximativ:
I. 10 m2
II. 20 m2
III. 40 m2
IV. 50 m2
V. 100 m2

IV, 9, 14
527. Care din următoarele formulări este incorectă
I. Cea mai mică bronhie conţine cartilaj
II. Aparatul ciliar se termină în bronhiile respiratorii

69
III. Muşchii netezi se termină în saci alveolari
IV. Alveola este mai groasă decât o celulă
V. Bronhiolele terminale conţin glande secretorii

III, 9, 14

528. În ceea ce priveşte diafragmul:


I. Inervaţia motorie este dată de nervul frenic
II. Inervaţia motorie este dată de nervii frenici şi intercostali
III. Inervaţia senzitivă este dată de nervii frenici şi intercostali
IV. Inervaţia senzitivă este dată doar de sistemul nervos autonom
V. Răspunsurile II şi IV sunt corecte

I, III, 9, p15
529. Centrul inspirator bulbar primeşte impulsuri inhibitoare de la:
I. Centrul pneumotaxic pontin
II. Centrul expirator
III. Nervii vagi
IV. Nervul glosofaringian, în timpul inspirului
V. Plexus solaris

I, II, III, IV, 9, p15


530. Care formulare este corectă:
I. Normal centrul expirator domină centrul inspirator
II. Ritmicitatea este redusă de fibrele inhibitoare ce fac legătură între centrii expiratori şi expiratori
III. Distrugerea centrului apneustic duce la apnee
IV. Centrii respiratori sunt parte din formaţiune reticulată
V. Centrii respiratori au o irigaţie arterială săracă

IV, 9, 15
531.Care din următoarele joacă rolul cel mai important în reglarea respiraţiei:
I. PO2 arterial
II. PO2 venos
III. PCO2 arterial
IV. PCO2 venos
V. Gradientul de oxigen arterio-venos

III, 9, 15
532.Ventilarea completă a plămânilor la nou-născut survine:
I. Imediat
II. Într-un an
III. Într-o oră

70
IV. În 7 zile
V. În 6 luni

IV, 9, 16

533. În afara respiraţiei, plămânii au şi alte funcţii ca:


I. Sinteza fosfolipidelor
II. Filtrarea embolilor venoşi
III. Funcţia proteazelor, de fixare
IV. Conversia angiotensinei 1 în angiotensina 2
V. Sinteza cateholaminelor

I, II, III, IV, 9, p16


534. În plămâni sunt concentrate sau metabolizate:
I. Acetilcolina
II. Norepinefrina
III. Difenilhidramina
IV. Epinefrina
V. Bradickinina

I, II, III, IV, V 9, p17

535. Care din următorii factori influenţează capacitatea vitală:


I. Înălţimea
II. Greutatea
III. Emfizemul
IV. Cifoza congenitală
V. Pneumonia
I, II, III, IV, V, 9, p18
536. O capacitate vitală de mai puţin de 80% din normal indică:
I. leziune a centrului respirator
II. afecţiune restrictivă pulmonară
III. Deprimarea metabolismului
IV. Obstrucţia căilor aeriene
V. Pacient normal
II, 9, 18
537. Nomograma Redford măsoară:
I. Fluxul sanguin pulmonar
II. Volumul plasmatic
III. Debitul cardiac
IV. Capacitatea de difuziune alveolară
V. Volumul curent şi PaCO2

71
IV 9, 18
538. Un copil de 2 ani, în greutate de 12 kg, are un minut-volum de aproximativ:
I. 600 ml
II. 2000 ml
III. 1000 ml
IV. 3000 ml
V. 4000 ml

II, 9, p18

539. Spaţiul mort fiziologic este cel mai mult sporit de:
I. Atelectazie
II. Insuficienţă cardiacă congestivă
III. Şuntul dreapta stânga
IV. Bronşitele cronice
V. Embolismul pulmonar

V, 9, p19
540. Capacitatea reziduală funcţională este diminuată de:
I. Concentraţia funcţională mare a O2 în aerul inspirat
II. Paralizia neuromusculară
III. Agenţii anestezici inhalatori
IV. Menţinerea unei presiuni pozitive la sfârşitul expirului
V. Agenţii anestezici intravenoşi

I, II, III, 9, p20


541. Cantitatea de gaz transferată prin membrana alveolo-capilară (per minut şi pe mmHg gradient de presiune
parţială) reprezintă o măsură a:
I. Fluxului sanguin capilar pulmonar
II. Coeficientului de partiţie aer/sânge
III. Coeficientului de solubilitate
IV. Capacităţi de difuziune a plămânilor
V. Nici una din cele de mai sus

IV, 9, 20
542. Care din următorii factori determină concentraţia tisulară a gazelor inspirate:
I. Presiunea parţială în aerul inspirat
II. Fluxul sanguin pulmonar
III. Raportul sânge-gaz
IV. Spaţiul mort mecanic
V. Ventilaţia alveolară adecvată
I, II, III, V 9, p20

72
543. Ventilaţia voluntară maximă la un adult de talie medie este:
I. 300 litri/minut
II. 250 litri/minut
III. 200 litri/minut
IV. 150 litri/minut
V. 50 litri/minut

IV, 9, p20
544. Spaţiul mort anatomic este
I. entitate fixă
II. În mod obişnuit, mai mic decât în planşele anatomice
III. Poate creşte în volum de 4 ori în timpul exerciţiului
IV. Este acelaşi cu spaţiul mort mecanic
V. Descreşte cu vârsta

III, 9, p21
545. Spaţiul mort anatomic se întinde până la, dar nu include:
I. Bronhiolele terminale
II. Bronhiolele respiratorii
III. Canalele alveolare
IV. Sacii alveolari
V. Alveolele
II, 9, p21
546. Cel mai bun criteriu de apreciere a eficacităţii respiraţiei este:
I. Volumul curent
II. Minut-volumul
III. Frecvenţa respiratorie
IV. Măsurarea spaţiului mort
V. PaO2 şi PCO2
V, 9, p21
547. Exceptând 2,3 DPG, care din factorii de mai jos deplasează curba de disociere a oxigenului la stânga:
I. Scăderea temperaturii
II. Uşoara creştere a CO2 plasmatic
III. Scăderea concentraţiei în hemoglobină
IV. Hiperventilaţia
V. Hipertermia

I, III 9, p22
548. CO2 traversează membrana alveolară mai uşor decât O2 datorită:
I. Densităţii mai mari
II. Solubilităţii plasmatice mai mari
III. Temperaturii mai scăzute în plămâni decât în restul corpului

73
IV. Coeficientului de difuziune mai mare
V. Vâscozităţii mai mici
IV, 9, p22
549. Care din următoarele formulări este incorectă relativ la presiunea CO2:
I. Aer inspirat – 0,3 mmHg
II. Aer expirat – 28,5 mmHg
III. Aer alveolar 40,0 mmHg
IV. Sânge arterial 40,0 mmHg
V. Sânge venos 56,0 mmHg

V, 9, p23
550. Din totalul de CO2 din organism, cantitate combinată cu hemoglobină în sângele arterial aproximează:
I. 1-2%
II. 2-10%
III. 20-30%
IV. 40-50%
V. 50-75%
III, 9, p24
551. Efectul iniţial al excesului de CO2 asupra caracterului respiraţiei la un individ normal este:
I. Creşterea frecvenţei respiraţiei
II. Creşterea profunzimii respiraţiei
III. combinaţie între primele două de sus
IV. Creşterea frecvenţei dar o scădere a profunzimii respiraţiei
V. Scăderea frecvenţei şi a profunzimii
II, 9, p24
552. Care din următoarele schimbări sunt produse de hiperventilaţie:
I. Scădere bruscă a presiunii sanguine
II. Creştere bruscă a presiunii sanguine
III. Paloare periferică
IV. Pletoră periferică
V. Alcaloza metabolică

I, III, 9, p25

553. Respiraţia paradoxală este în mod obişnuit observată în:


I. Pneumotorax
II. Atelectază
III. Pneumonie
IV. Repaus
V. Respiraţie controlată
I, 9, p25
554. Scăderea complianţei pulmonare este remarcată în:

74
I. Hiperventilaţie
II. Emfizem
III. Poziţia în şezut
IV. Edemul pulmonar
V. Poziţia decubit dorsal

II, IV, 9, p26

555. Hipoxia severă a creierului va evidenţia pe EEG:


I. Unde de frecvenţă mare şi voltaj scăzut
II. Unde de frecvenţă mică şi voltaj mare
III. Unde de frecvenţă medie şi voltaj mare
IV. Supresie bruscă
V. Tranşeu plat
V, 9, p27
556. Cauzele creşterii diferenţei de presiune alveolar-arteriale a oxigenului sunt:
I. Afectarea difuziunii
II. Sporirea şunturilor pulmonare
III. Scăderea pO2 venoase datorită creşterii utilizării O2
IV. Şunturile cardiace dreapta-stânga
V. Micşorarea şunturilor pulmonare

I, II, III, IV, 9, p28

557. Factorii ce cresc supravieţuirea după hipoxie sunt:


I. Copilăria
II. Bătrâneţea
III. Hipotermia
IV. Hipertermia
V. Alcaloza metabolică

I, III, 9, p28
558. Cum va reacţiona respiraţia la o creştere a pCO2 de la 40 la 60 mmHg:
I. Neschimbată
II. Creştere uşoară
III. Scădere uşoară
IV. Crescută de 3 ori
V. Crescută de 6 ori
IV, 9, p29
559. Care din următoarele determină hipoxie hipoxică:
I. Altitudinea mare
II. Intoxicaţia cu CO

75
III. Edemul pulmonar
IV. Emfizemul
V. pO2 de 60 mm Hg în aer
II, 9, p29
560. Monoxidul de carbon se combină cu:
I. Proteinele plasmatice
II. Proteinele din eritrocite
III. Fierul din eritrocite
IV. Elemente ale membranei celulare
V. Aminoacizii plasmatici
II, 9, p29
561. Care din următoarele formulări este incorectă? În hipoxia anemică:
I. Conţinutul arterial de oxigen este scăzut
II. Presiunea arterială a oxigenului este normală
III. Presiunea venoasă a oxigenului este scăzută
IV. Diferenţa arterio-venoasă este crescută
V. Cantitatea de oxygen solvit fizic în sângele arterial este scăzută
V, 9,p30
562. Un conţinut normal de oxygen arterial şi o scădere a diferenţei A-V de oxygen apare în:
I. Obstrucţia căilor aeriene
II. Şocul hemoragic
III. Otrăvirea cu cianuri
IV. Anemia cu eritrocite „în seceră”
V. Coarctaţia de aortă
III, 9,p30
563. În care tip de hipoxie apare cea mai mare diferenţă A-V:
I. Hipoxică
II. Anemică
III. De stază
IV. Histotoxică
V. De aport
III, 9, p30
564. Şuntul pulmonar se referă la:
I. Perfuzie în exces faţă de ventilaţie
II. Spaţiul mort
III. Ventilaţie ineficientă
IV. Ventilaţie în exces faţă de perfuzie
V. Absenţa gradientului anestezic între sângele alveolar şi arterial
I, 9,p30
565. Şunturile pulmonare pot fi produse de:
I. Agenţi vasodilatatori
II. Oxigenoterapia cu O2 100%

76
III. Atelectazie
IV. Hipotensiunea în şoc
V. Agenţi vasoconstrictori

I, II, III, 9,p30


566. Fumatul produce:
I. Efecte cardiace inotrop-negative
II. Creşterea numărului de hematii
III. Scăderea nivelului imunoglobulinelor
IV. Creşterea agregabilităţii plachetare
V. Micşorarea numărului de hematii

I, II, III, IV, 9, p31


567. Cianoza este produsă în mod obişnuit de toate, exceptând:
I. Amestecul cu sânge venos
II. Methemoglobinemie
III. Defectul de sept atrial
IV. Tetralogia Fallot
V. Otrăvirea cu monoxid de carbon
V, 9, p31
568. Criza astmatică determină:
I. Scăderea volumului expirator maxim pe secundă
II. Creşterea volumului rezidual
III. Creşterea rezistenţei la frecare
IV. Creşterea complianţei pulmonare
V. Micşorarea volumului rezidual

I, II, III 9, p32


569. Cea mai serioasă leziune la pacientul cu trecut îndelungat de astmă bronşic este:
Dilataţia bronşică
Bronhiile mari pline cu mucus şi puroi
Îngroşarea pereţilor bronhiilor mici
Zone de atelectază
Inflamaţia acută a bronhiolelor

III, 9, p32
570. Spasmul bronşiolar se manifestă prin:
Inspir normal şi expir scurt
Inspir prelungit
Inspir prelungit şi expir prelung, greoi
Inspir scurt şi expir prelungit, greoi
Inspir şi expir reduse

77
IV, 9, p32
571. Care din următoarele poate fi cauza de bronhospasm:
I. Neurogenă
II. Chimică
III. Mecanică
IV. Embolie pulmonară
V. Inhalare de salbutamol
I, II, III, IV, 9, p32
572. Pneumotoraxul survine prin:
I. Ruptura alveolară sau a pleurei mediastinale
II. Leziune a planurilor fasciale ale gâtului
III. Conexiune directă a căilor aeriene inferioare cu spaţiul pleural
IV. Ruptură a pleurei parietale
V. Respiraţie artificială peste 12 ore
I, II, III, IV, 9, p33

573. în peumotorax, cauza obişnuită de reducere marcată a oxihemoglobinei este:


I. Poziţia pacientului
II. Reducerea procentului de oxygen în aerul atmosferic
III. Efectul agentului anestezic
IV. Reflexă, datorită operaţiei
V. Circulaţia sângelui prin plămânul colabat
V, 9, p33
574. Îngrijirile postoperatorii pentru prevenirea atelectaziei pulmonare includ:
I. Dispozitivele pentru respiraţie cu presiune pozitivă continuă
II. Poziţia Fowler (cu extremitatea cefalică ridicată)
III. Ventilaţia voluntară maximă
IV. Hiperventilaţia cu bioxid de carbon
V. Micşorarea cantităţii de analgezici postoperator
I, II, III, 9, p33
575. În aproximativ câte ore poate surveni atelectazia postoperatorie acută:
I. 2-4
II. 4-6
III. 12-20
IV. 24-48
V. 72-96
IV, 9, p34
576. Pe care din următoarele le determină BPOC cu creşterea PaCO2 la 70mmHg?
I. Hipoxia concomitentă produce hiperpnee
II. Acidoza metabolică compensatorie este firească
III. Lichidul cefalorahidian conţine bicarbonat mai puţin decât normal
IV. Oxigenoterapia poate reduce volumul curent

78
V. Sonda traheală este întotdeauna necesară pentru resuscitare
IV, 9, p34
577. Pe care din următoarele le găsim în emfizemul pulmonar:
I. Conţinutul alveolar de O2 şi CO2 este crescut
II. Conţinutul alveolar de O2 şi CO2 este scăzut
III. Conţinutul alveolar de O2 este scăzut şi cel de CO2 este crescut
IV. Conţinutul alveolar de O2 este crescut şi cel de CO2 este scăzut
V. Conţinutul alveolar de O2 şi CO2 sunt neschimbate
III, 9, p35
578. Emfizemul subcutanat posttraumatic sub tensiune poate fi produs de toate cu excepţia:
I. Dilacerării pulmonare prin fragturi costale
II. Mucusul bronşic vâscos
III. Presiunii subcutanate ce depăşeşte presiunea inspiratorie
IV. Tuburilor neetanşe de aspiraţie toracică
V. Creşterii debitului cardiac
V, 9, p35
579. Edemul pulmonar poate fi produs de:
I. Creşterea presiunii negative pulmonare
II. Creşterea presiunii în capilarul pulmonar
III. Scăderea presiunii coloidosmotice
IV. Reducerea reabsorbţiei limfatice
V. Hiperpotasemie
I, II, III, IV, 9, p36
580. Scăzând frecvenţa şi crescând volumul curent în timpul respiraţiei artificiale, care din următoarele apare:
I. Se menţine minut-volumul respirator
II. Scade presiunea intrapulmonară
III. Scade interferenţa cu întoarcerea venoasă
IV. Scade presiunea esofagiană medie
V. Se micşorează saturaţia cu oxigen
I, III, 9, p37
581. Oxigenoterapia nu este atât de eficace în hipoxia anemică cât în hipoxia hipoxică, întrucât:
I. Tensiunea de oxigen a sângelui este normală
II. Ţesuturile nu sunt capabile să utilizeze oxigenul suplimentar
III. Gradientul arterio-venos este normal
IV. Oxigenul solvit fizic este peste normal
V. Timpul de circulaţie este peste anormal
I, 9, p38
582. Administrarea de oxigen nu va ameliora desaturarea dată de:
I. Hipoventilaţie
II. Şunturile arterio-venoase pulmonare
III. Blocul alveolo-capilar pulmonar
IV. Emfizem

79
V. Astmă
II, 9, p38
583. Presiunea respiratorie intermitent-pozitivă este de folos în tratamentul:
I. Bronşiectaziilor
II. Miasteniei gravis
III. Astmului bronşic
IV. Pneumotoraxului de tensiune
V. Insuficienţei cardiace
I, II, III 9, p38
584. La un pacient cu traumatism toracic sever:
I. În primul rând se va asigura calea aeriană
II. Este utilă intubaţia traheală şi ventilaţia cu respirator de volum
III. Hiperventilaţia va prelua controlul respirator
IV. Se va face hemostază înainte de instruirea respiraţiei artificiale
V. În primul rând se utilizează morfina
I, II, III, 9, p40
585. Respiraţia Cheyne-Stokes se caracterizează prin:
I. Inspir scurt-expir prelung
II. Inspir prelung-expir scurt
III. Faze alternante de apnee şi hiperpnee
IV. Eupnee
V. Apnee
III, 9, p41
586. Care din următorii factori contribuie la hipoventilaţie:
I. Bronşectazia
II. Poziţia înclinată, laterală sau cu hipocondrul drept înclinat
III. Relaxantele musculare fără ventilaţie asistată
IV. Acidoza respiratorie
V. Fibroza sau edemul pulmonar
I, II, III, V 9, p41
587. Respiraţia paradoxală este cel mai frecvent întâlnită în:
I. Pneumotorax
II. Pneumonie
III. Laringospasm
IV. Respiraţie controlată
V. Emfizem

I, 9, p41

588. În realizarea traheostomiei percutanate se recomandă ca acul să fie introdus:


I. Subcricoidian
II. Deasupra cricoidului

80
III. Prin membrana cricotiroidiană
IV. Lateral sub cartilajul tiroid
V. Nici una din cele de mai sus
I, 9, p42
589. Capacitatea vitală este redusă de:
I. Utilizarea relaxantelor musculare
II. Creşterea presiunii intracraniene
III. Pansamentele abdominale
IV. Durerea abdominală postoperatorie
V. Nu depinde de presiunea intracraniană
I, II, III, IV, 9, p42

590. Raportul dintre vasele sanguine şi nervi de-a lungul şanţului intercostal este dinspre cranial spre caudal:
I. Nerv, arteră, venă
II. Arteră, venă, nerv
III. Venă, artera, nerv
IV. Cele trei sunt paralele între ele
V. Artera şi vena sunt paralele, iar nervul lor este inferior
III, 9, p44
591. În privinţa irigaţiei plămânilor şi bronhiilor:
I. Artera pulmonară conţine sânge venos la presiune mare
II. Artera bronşică conţine sânge arterial la presiune mare
III. Vena bronşică dreapta se varsă obişnuit direct în vena cavă superioară
IV. Circuitul bronşic şi pulmonar se anastomozează în bronhiolele respiratorii
V. Artera bronşică conţine sânge venos la presiune normală
II, IV, 9, p44
592. Venele vertebrale ce drenează sângele de la creier sunt:
I. Lipsite de sistem valvular
II. Distensibile
III. Subiectul modificărilor gradientelor de presiune cerebrală
IV. Subiect al scurgerii în fiecare direcţie
V. Au sistem valvular
I, II, III, IV, 9, p45
593. Raporturile dintre elementele anatomice din canalul femural, dinspre lateral spre medial, sunt:
I. Vena, arteră, nerv, spaţiu gol, ligament
II. Arteră, venă, spaţiu gol, ligament
III. Nerv, arteră, venă, spaţiu gol, ligament
IV. Ligament, venă, arteră, spaţiu gol, nerv
V. Spaţiu gol, ligament, venă, arteră, nerv
III, 9, p45
594. Modificările fiziologice ce survin în timpul sarcinii cuprind:
I. Retenţia de apă şi sodiu

81
II. Şunt arterio-venos prin uter
III. Până la 40% creşterea debitului cardiac
IV. Creşterea considerabilă a presiunilor sistolică şi diastolică
V. Oliguria

I, II, III, 9, p47


595. După donarea a 500 ml sânge, volumul plasmatic al donatorului revine la normal în:
I. 1-2 ore
II. 8-10 ore
III. 24-28 ore
IV. 7-8 săptămâni
V. 8-10 săptămâni

I, 9, p47
596. O creştere a volumului plasmatic survine în:
I. Insuficienţă cardiacă congestivă
II. Hipotensiune
III. Poziţia întins pe spate
IV. Anestezia cu halotan
V. Decubit lateral

I, II, III, IV, 9, p49


597. Scăderea volumului plasmatic survine în:
I. Arsuri
II. Peritonită
III. Hipertensiune
IV. Feocromocitom
V. Intoxicaţia cu CO

I, II, III, IV, 9, p49


598. Care din următoarele este în primul responsabil de presiunea osmotică din plasma sanguină:
I. Fibrinogenul
II. Albumina
III. Globulina
IV. Histamina
V. Glucoza

II, 9, p50
599. Care din următoarele formulări descrie corect o fracţie a mecanismului coagulării:
I. Trombocitele reprezintă singurul mecanism esenţial pentru formarea tromboplastinei
II. Trombocitele transportă catecolamine şi serotonina
III. Calciul este necesar pentru aglutinarea trombocitelor

82
IV. Trombocitele determină reacţia normală a cheagului
V. Trombocitele nu determină reacţia normală a cheagului

II, IV, 9, p50


600. Care din următoarele droguri afectează funcţia plachetară:
I. Aspirina
II. Propanolul
III. Indometacina
IV. Nitroglicerina
V. Glicozidele cardiace

I , II, III, IV 9, p50


601. Care din următoarele substanţe este eliberată de trombocite:
I. ATP
II. ADP
III. Serotonina
IV. Histamina
V. Adrenalina

I, II, III, IV, 9, p50


602. În eritrocite, sistemele de tampon sunt:
I. H2CO3 – NaHCO3
II. Oxihemoglobinat acid – Oxihemoglobinat de potasiu
III. Fosfat acid de sodiu – fosfat bazic de sodiu
IV. Fosfat acid de potasiu – Fosfat bazic de potasiu
V. Proteinele

II, IV, 9, p51


603. Ce procentaj din puterea de tampon a sângelui îi revine hemoglobinei:
I. 10%
II. 20%
III. 30%
IV. 40%
V. 50%

V, 9, p51

604. Care este cel mai important de tampon din sânge:


I. H2CO3/NaHCO3
II. H2PO4B/HPO4B2
III. HbO2H/HbO2B
IV. HbHb/HbB

83
V. PH/PB

I, 9, p51
605. Care din următorii factori este considerat secundar în menţinerea presiunii sanguine:
I. Acţiunea de pompă a inimii
II. Rezistenţa periferică
III. Elasticitatea pereţilor arteriali
IV. Vâscozitatea sângelui
V. Vârsta pacientului

V, 9, p52
606. Tensiunea arterială:
I. Este un indicator sigur al performanţei ventriculare
II. Determină gradul de perfuzie coronariană
III. Este un bun indicator al consumului şi nevoii de oxigen a miocardului
IV. Este rezultanta debitului cardiac şi a rezistenţei periferice
V. Este un indicator sigur al hemoragiei

IV, 9, p52
607. Perfuziunea placentară devine inadecvată când tensiunea mamei luată la braţ scade la:
I. 100-110 mmHg
II. 75-80 mm Hg
III. 45-50 mm Hg
IV. 35-40 mm Hg
V. 15-20 mm Hg

II, 9, p53
608. Prsiunea diastolică se datorează în primul rând:
I. Acţiunii de pompă a inimii
II. Cantităţii de sânge din sistemul arterial
III. Rezistenţei periferice şi a elasticităţii arterelor
IV. Vâscozitatea sângelui
V. Frecvenţa pulsului

III, 9, p53

609. Arterele coronare:


I. Se dilată la injectarea inimii cu calciu
II. Se dilată la injectarea inimii cu potasiu
III. Se dilată când inima este injectată fie cu calciu, fie cu potasiu
IV. Se contractă la calciu şi se dilată la potasiu
V. Se contractă la injectarea inimii cu lidocaină

84
I, II, III, 9, p54

610. Presiunea în artera pulmonară este:


I. 25/8 mmHg
II. 50/20 mmHg
III. 80/120 mmHg
IV. -2 până la +3 mmHg
V. 60/120 mmHg

I, 9, p54
611. Timpul de circulaţie de la braţ la creier, în secunde, folosind tiopental, este:
I. 6 secunde
II. 8 secunde
III. 11 secunde
IV. 13 secunde
V. 16 secunde

IV, 9, p55

612. Miocardul are:


I. Un sistem de tampon echivalent cu cel al muşchilor
II. Sistolă mai lungă şi mai puternică când se adaugă calciu
III. Sistolă mai puternică în alcaloza respiratorie blândă
IV. Diastolă mai lungă când se adaugă potasiu
V. Diastolă mai scurtă când se adaugă potasiu

I, II, III, IV, 9, p55


613. Originea ritmului cardiac normal este în:
I. Nodul sino-atrial
II. Reţeaua Purkije
III. Nodul atrio-ventricular
IV. Fascicolul His
V. Centrii vagali

I, 9, p55
614. Unica cale prin care se transmite impulsul da la atriu la ventricul este:
I. Nodul sino-atrial
II. Nodul atrio-ventricular
III. Fascicolul His
IV. Reţeaua Purkije
V. Septul atriovenricular

85
III, 9, p55
615. Care din următoarele, privind EKG normală, este incorectă:
I. Unda P se datorează excitaţiei atriilor
II. Intervalul P-R variază între 0,12 şi 0,2 secunde
III. Complexul QRS nu trebuie să depăşească 0,1 secunde
IV. Unda T apare în timpul contracţiei ventriculare
V. Intervalul P-R reprezintă timpul de conducere al fasciculului His

V, 9, p56
616. În derivaţia 1 pe EKG unda P este în mod obişnuit:
I. Pozitivă
II. Absentă
III. De voltaj scăzut
IV. De voltaj mare
V. Negativă

I, 9, p56
617. De ce derivaţia a doua este folosită uzual pe masa de operaţie:
I. Nu necesită împământare
II. E mai puţin dificilă decât derivaţia a 3-a
III. Evidenţiază mai bine complexul ventricular
IV. Undele P sunt cel mai bine reprezentate
V. Este dată de legătură picior stâng – braţ stâng

IV, 9, p56
618. Care din următoarele este incorect privind intervalul P-R:
I. Măsoară timpul de conducere atrială
II. Se măsoară de la începutul lui P până la începutul lui R sau Q
III. Creşte semnificativ blocul AV
IV. Rămâne constant la bătrâneţe
V. Se scurtează în timpul efortului

IV, 9, p56

619. Presiunea osmotică intravasculară este:


I. Neafectarea de electroliţi şi molecule organice mici, întrucât trec liber prin membrana capilară
II. În primul rând afectată de coloizi proteici
III. Redusă de proteinele lichidului interstiţial care exercită o presiune de până la 4 mm Hg
IV. Nealterată de rata de difuziune a substanţelor liposulubile din plasma în lichidul interstiţial
V. Dependentă de cantitate de electroliţi în palsmă

86
I, II, III, IV, 9, p45
620. Care din următoarele sunt incorecte:
I. QRS este singurul complex ventricular
II. Intervalul Q-T măsoară complexul atrioventricular în întregime
III. Efectul digitalei determină deprimarea QRS
IV. Unda P este unda atrială
V. Unda P este unda ventriculară

I, II, III, V 9, p56


621. Calciul şi potasiul au efecte opuse pe EKG, după cum urmează:
I. Hiperpotasemia produce înălţarea undelor T
II. Hipocalcemia determină alungirea intervalelor QT
III. Hipopotasemia produce unda U
IV. Hipercalcemia determină tahicardie
V. Hiperpotasemia produce diminuarea segmentului S-T
I, II, III, IV, 9, p57
622. EKG poate da informaţii despre toate, cu excepţia:
I. Debitului cardiac
II. Intoxicaţiei digitalice
III. Dezechilibrului electrolitic
IV. Hipoxiei
V. Emboliei pulmonare

I, 9, p58
623. pe EKG, perioada refractară absolută a ventriculului este dată de:
I. Intervalul P-R
II. Intervalul Q-T
III. Intervalul R-T
IV. Intervalul Q-R
V. Unda T
II, 9, p58
624. Care din următoarele reduc nevoia de oxigen a inimii:
I. Dopamina
II. Halotanul
III. Efedrina
IV. Propanololul
V. Clorura de calciu
II, IV, 9, p59
625. Determinante pentru nevoia de oxigen miocardic sunt:
I. Prezenţa beta-stimulatorelor endo- sau exogene
II. Presiunea telediastolică a ventriculului stâng
III. Modificările postsarcinii prin droguri alfa-stimulante

87
IV. Gradul de constricţie al arterelor coronare
V. Cantitatea de K+ în sânge
I, II, III 9, p.59
626. Determinante pentru aportul de oxigen miocardic sunt:
I. Frecvenţa inimii
II. Tensiunea arterială diastolică
III. Hemoglobina
IV. Presiunea telediastolică a ventriculului stâng
V. Presiunea telediastolică a ventriculului drept
I, II, III, IV, 9, p59
627. Debitul cardiac depinde de:
I. Frecvenţa cardiacă
II. Vâscozitatea sângelui
III. Forţa de contracţie ventriculară
IV. Întoarcerea venoasă
V. Hemoglobină
I, II, III, IV, 9, p60
628. Presiunea venoasă centrală măsoară (depinde de):
I. Tonusul venos
II. Eficienţa ventriculară dreaptă
III. Volumul sanguin
IV. Debitul cardiac stâng
V. Volumul extracelular
I, II, III, 9, p61
629. Venoconstricţia are un mare rol în distribuţia volumului sanguin şi este influenţată de:
I. Activitatea musculară
II. Frig
III. Norepinefrină
IV. Hiperventilaţie
V. Glicozide cardiace
I, II, III, IV, 9, p62
630. În circulaţia normală, ce procent aproximativ îl conţin venele:
I. 10%
II. 30%
III. 40%
IV. 60%
V. 90%
IV, 9, p62
631. Mecanismele ce determină răspunsul cardiac la creşterea întoarcerii venoase sunt:
I. Creşterea stimulării simpatice a inimii
II. Un răspuns în concordanţă cu legea Starling
III. Creşterea secreţiei de noradrenalină în inimă

88
IV. Sporirea impulsurilor vagale către cord
V. Micşorarea stimulării simpatice a inimii
I, II, III, 9, p62
632. Diferenţa arterio-venoasă de oxigen este:
I. În mod esenţial normală numai în intoxicaţia cu CO
II. Scăzută în intoxicaţia cu cianuri
III. În mod esenţial normală într-o atmosferă cu 18% O2
IV. Scăzută în hipoxia datorată insuficienţei circulatorii
V. Scăzută în intoxicaţia cu barbiturice
I, II, III 9, p63
633. aportul tisular de oxigen este în ultimul rând şi direct dependent de:
I. Saturaţia hemoglobinei
II. Conţinutul de O2 al sângelui
III. Tensiunea oxigenului în plasmă
IV. Capacitatea de oxigenare a sângelui
V. Debitul sanguin
III, 9, p63
634. Care din următoarele afirmaţii privind efectele CO2 asupra aparatului cardio-vascular sunt adevărate:
I. Vasodilataţia periferică este un efect vascular direct
II. Simpaticotonia crescută se asociază cu debitul cardiac crescut
III. Hipotensiunea survine la îndepărtarea excesului de CO2
IV. Cele mai importante aritmii cardiace sunt cele ventriculare
V. Cele mai importante aritmii cardiace sunt cele atriale

I, II, III, IV, 9, p64


635. Care din următoarele descrie efectul cerebral al CO2-ului
I. Este un factor major în reglarea fluxului sanguin cerebral
II. Influenţează excitabilitatea neuronală a sistemului reticular activator
III. Influenţează presiunea LCR
IV. Poate avea un efect narcotic peste anumite concentraţii
V. Nu influenţează presiunea LCR

I, II, III, IV, 9, p65


636. Calciul acţionează pe inimă:
I. Lungind sistola şi crescându-i forţa
II. Lungind diastola
III. Crescând secundar presiune sângelui
IV. Antagonizând acţiunea digitalei
V. Micşorând diastola

I, II, III, 9, p65


637. Lichidul extracelular diferă de cel intracelular prin aceea că el conţine :

89
I. Mai puţine proteine
II. Mai mult sodiu
III. Mai puţin potasiu
IV. Mai puţin sodiu
V. Mai multe proteine
I, II, III 9, p66
638. Care din următoarele are concentraţia cea mai mică în lichidul intracelular:
I. Ionul de clor
II. Ionul de potasiu
III. Proteinele
IV. Ionul de fosfat
V. Ionul sulfat
I, 9, p66
639. Ionul de K+ din sânge se găseşte:
I. Liber în plasmă
II. Legat de clorul din plasmă
III. În plasmă sub formă de KHPO4
IV. Doar în eritrocite
V. Doar în leucocite

I, II, III 9, p66


640. Concentraţiile serice de potasiu sunt:
I. Crescute de alcaloză
II. Scăzute de acidoză
III. Crescute de acidoză şi scăzute de alcaloză
IV. Scăzute de acidoză şi crescute de alcaloză
V. Neschimbate de acidoză sau alcaloză
III, 9, p66
641. Azotul neproteic din sânge include:
I. Azotul ureic
II. Aminoacizii azotaţi
III. Creatinina
IV. Azotul dizolvat
V. Bradikinina
I, II, III, 9, p67
642. Acidul lactic din sânge este:
I. Dependent de cantitatea de piruvat disponibilă
II. Dependent de menţinerea activităţii normale a sistemului lactathidrogenazelor
III. Dependent de cantitatea de oxigen
IV. Resintetizat doar în ficat
V. Dependent de nivelul hemoglobinei
I, II, III, 9, p67

90
643. Care dintre reflexele următoare este incorect:
I. Plantă – tractul corticospinal
II. Hering-Breur – vag
III. Mioza – activitatea simpatică cervicală
IV. Bainbridge – vag
V. Sinus carotidian – nervi cranieni IX şi X
III, 9, p67
644. Reflexul Bainbridge este activat de:
I. Distensia atriului drept
II. Distensia atriului stâng
III. Distensia aortei
IV. Creşterea presiunii aortice
V. Scăderea presiunii aortice
I, 9, p68
645. Reflexul oculo-cardiac:
Survine la majoritatea manevrelor pe muşchii ochului
Survine în abasenţa hipoxiei sau hipercarbie
Rezultă din reflexe ce au ca suport nervul trigemen
Este prevenit de atropină
Este prevenit de prozerină

I, II, III, IV, 9, p68


646. Chemoreceptorii aortici şi carotidieni sunt stimulaţi de care din următoarele:
I. Presiune oxigenului din sângele arterial de 92 mm Hg
II. concentraţie de 24% oxigen în aer
III. Ascensiunea la o altitudine de 500 m
IV. Inhalarea unui amestec de aer conţinând 16 % oxigen
V. Saturaţia în oxigen a sângelui arterial de 97,4%
I, 9, p68
647. Stimularea chemoreceptorilor din arcul aortic produce:
I. Amlificarea respiraţiei, hipotensiune, bradicardie, vasoconstricţie
II. Amlificarea respiraţiei, hipotensiune, tahicardie, vasodilataţie
III. Amlificarea respiraţiei, hipertensiune, tahicardie, vasoconstricţie
IV. Amlificarea respiraţiei, hipertensiune, bradicardie, vasoconstricţie
V. Scăderea respiraţiei, hipertensiune, bradicardie, vasodilataţie
III, 9, p68
648. În bolile de inimă organismul compensează parţial reducerea volumului-bătaie ventricular prin:
I. Creşterea secreţiei de catecolamine endogene
II. Creşterea volumului diastolic ventricular, prin creşterea presarcinii
III. Hipertrofie ventriculară
IV. Reducerea postsarcinii
V. Bradicardie

91
I, II, III 9, p69
649. Pacientul cu angină pectorală de repaus este tratat pentru a reduce travaliul produs de care din factorii
următori:
I. Creşterea volumului sanuin
II. Tahicardia
III. Creşterea forţei de contracţie a cordului
IV. Creşterea rezistenţei periferice
V. Bradicardia
I, II, III, IV, 9, p69
650. Angina Prinzmetal se asociază cu:
I. Răspuns bun la nitroglicerină
II. Leziuni coronariene obstructive fixe
III. Durere toracică care cedează la exerciţiu
IV. Răspuns de regulă excelent la grefa pentru by-pass coronarian
V. Infarct miocardic acut
I, III 9, p70
651. Prelungirea intervalului P-R peste 0,2 sec este observată în:
Fibrilaţia atrială
Bloc de gradul I
Bradicardie sinusală
Ritmul bigeminat
Pulsul alternat

II, 9, p76
652. Defectele septale atriale se caracterizează în mod obişnuit prin:
I. Şunt dreapta-stânga
II. Şunt stânga-dreapta
III. Ambele survin în mod egal
IV. Viaţa normală până la 20 ani
V. Viaţa normală până la 40 ani
II, IV 9, p76
653. Coarctaţia de aortă duce la dilatarea cărora din arterele următoare:
I. Mamara internă
II. Subscapulare
III. Intercostale
IV. Carotida interna
V. Mezenterică

I, II, III 9, p77


654. Absenţa pulsului la extremităţile inferioare se observă în:
I. Tetralogia Fallot
II. Coarctaţia de aortă

92
III. Truncus arteriosus
IV. Sindromul Leriche
V. Radiculo-neuropatie
II, IV 9, p77
655. Un copil cianotic de 3 ani cu tetralogia Fallot pierde treptat sânge în timpul unei operaţii. Hematocritul scade
de la 60% la 50%. Care din următoarele vor rezulta din această situaţie:
I. Scade capacitatea de transport a oxigenului
II. Paturile unghiale devin mai roz
III. Scade conţinutul de oxigen
IV. Scade saturaţia de oxigen
V. Creşte saturaţia de oxigen
I, 9, p78
656. Pacienţii cu stenoză aortică au dureri anginoase datorită:
I. Scăderii tensiunii arteriale diastolice
II. Scăderii presiunii telediastolice a venrticulului stâng având drept rezultat afectarea perfuziei coronare
III. Alungirii timpului sistolic şi scurtării celui diastolic
IV. Atrofiei ventriculului stâng
V. Hipertrofiei ventriculului stâng
I, III 9, p79
657. Indicaţiile pentru pacemaker permanent includ:
I. Blocul complet
II. Boala nodului sinusal
III. Bradicardia cu sincopă
IV. Blocul Mobitz 2
V. Fibrilaţia atrială
I, II, III, IV, 9, p79
658. Pacemakerii temporari, aplicaţi în urgenţe, se indică în:
I. Bradicardia sinusală severă
II. Fibrilaţia atrială cu ritm lent
III. Bradicardia cu sincopă
IV. Blocul Mobitz 2
V. Fibrilaţie ventriculară
I, II, III 9, p79

659. Care din următoarele interferează cu pacemakerul permanent:


I. Digitala
II. Chinidina
III. Procainamida
IV. Dezechilibrele electrolitice
V. Propanololul

I, II, III, IV, 9, p79


660. Care din următoarele afecţiuni, în caz de intervenţie de urgenţă, prezintă prognosticul cel mai puţin grav:

93
I. Angina pectorală cu agravarea recentă a simptomatologiei
II. Insuficienţă cardiacă congestivă de debut
III. Sindromul Adams-Stokes cu bloc A-V complet
IV. Infarctul miocardic sechelar
V. Stenoză aortică severă

IV, 9, p70
661. Creşterea presarcinii la inimă duce la:
I. Bradicardie
II. Tahicardie
III. Scăderea debitului cardiac
IV. Creşterea debitului cardiac
V. Bloc atrioventricular

II, IV 9, p70
662. Insuficienţa cardiacă la copii este, cel mai frecvent, rezultatul:
I. Stenozei mitrale dobândite
II. Bolii congenitale de inimă
III. Stenozei aortice
IV. Anemiei
V. Fibroelastozei

II, 9, p70
663. Care din următoarele fenomene nu se observă în insuficienţa cardiacă congestivă:
I. Diminuarea reumplerii capilare
II. Cianoza
III. Hipotensiunea
IV. Creşterea complianţei pulmonare
V. Hepatomegalia

IV, 9, p71
664. Insuficienţa cardiacă se tratează cel mai bine prin:
I. Repaus la pat
II. Digitală
III. Diuretice tiazidice
IV. Reducerea aportului de potasiu
V. Diureza forţată

I, II, III, 9, p71


665. Diagnosticul de insuficienţă cardiacă dreapta este cel mai bine dat de:
I. Scăderea tensiunii arteriale
II. Creşterea presiunii venoase centrale

94
III. Scăderea presiunii venoase centrale
IV. Policitemie
V. Anemie

II, 9, p71
666. Care din următoarele semne nu apare nu apare în tamponada cardiacă:
I. Creşterea umbrei cardiace
II. Zgomote cardiace înăbuşite
III. Pulsul alternant
IV. Creşterea presiunii venoase centrale
V. Scăderea presiunii pulsului

III, 9, p72
667. Un bărbat de 60 ani a avut IMA înainte cu 2 luni de o apendicectomie de urgenţă. Care din următorii factori
cresc posibilitatea reinfarctizării:
I. Intervalul de 2 luni
II. Explorarea abdominală operatorie
III. TA de 160/100 mm Hg
IV. Tipul de anestezic utilizat
V. Intervalul de 9 luni

I, II, III 9, p72


668. La pacientul cu IMA recent, care factor este cel mai puţin important în evaluarea riscului operator:
I. Angina
II. Aritmia
III. Concomitenţa unei boli vasculare noncardiace
IV. Timpul de tromboplastină parţială (PTT) de 35 s
V. Alergia la ataractice

IV, 9, p72
669. Masajul cardiac extern efectuat corect:
I. Produce ventilaţie alveolară normală
II. Necesită ca pacientul să fie pe un plan tare
III. Reface debitul cardiac la 50% din normal
IV. Se poate asocia cu fractura uneia sau mai multor coaste
V. Reface debitul cardiac la 90% din normal

II, IV 9, p72
670. Drogurile utile în tratamentul opririi cardiace includ:
I. Izadrina
II. Norepinefrina
III. Bicarbonatul de sodiu

95
IV. Propanolul
V. Antagoniştii de calciu

I, III 9, p73
671. Dacă un pacient rămâne comatos după resuscitarea cardiopulmonară, tratamentul poate include:
I. Hipotermia
II. Opiacee
III. Corticosteroizi
IV. Limitarea concentraţiei de oxigen inspirat la 30%
V. Hipertermie

I, III, 9, p73
672. Toate drorurile de mai jos au acţiune asupra puseelor de tahicardie paroxistică atrială, exceptând:
I. Izadrina
II. Metoxamina
III. Fenilefrina
IV. Morfina i/v
V. Digitală intravenos şi chinidina oral

I, 9, p74
673. În fibrilaţia atrială:
I. Atriile au ritm neregulat
II. Ventriculii au ritm neregulat
III. Digtala determină scăderea frecvenţei ventriculare
IV. Unda F pe EKG poate apărea la o frecvenţă de 300/minut
V. Segmentul S-T este negativ

I, II, III 9, p74


674. Sindromul Adams-Stokes nu este caracterizat de:
I. Fibrilaţie ventriculară
II. Bradicardie
III. Tahicardie
IV. Sincopă
V. Angină pectorală

I, III 9, p75
675. Un pacient are un puls regulat de 44/minut. La efort, pulsul rămâne regulat de 44/minut. Aceasta indică:
I. Bloc complet
II. Normal
III. Hipertrofie ventriculară
IV. Hipertonie atrială
V. Ritm atrio-ventricular

96
I, II, III, 9, p75

676. Contracţiile ventriculare premature pot fi produse de:


I. Alcaloză metabolică
II. Migrarea potasiului şi hipopotasemie
III. Toxicitate digitalică
IV. Xilină 1 mg/kilocorp
V. Hipernatriemie

I, II, III 9, p75

677. În fibrilaţia ventriculară:


I. Defibrilarea cu curent continuu este eficace
II. Sunt indicate săruri de calciu
III. Sărurile de potasiu opresc fibrilaţia
IV. Sărurile de magneziu sunt primele folosite ca tratament
V. Defibrilarea cu curent alternativ este eficace

I, III 9, p76
678. Interferenţele electromagnetice afectează funcţionarea pacemakerului datorită:
I. Proastei funcţionări a bateriei
II. Terapiei electroconvusive
III. Întreruperii legăturilor
IV. Electrocauterizării continue
V. Electrocauterizării alternative
II, IV 9, p80
679. Hipertensiunea arterială pulmonară poate fi produsă de:
I. Boală mitrală
II. Emboliile pulmonare
III. Şuntul stânga-dreapta
IV. Ciroza hepatică
V. Peritonită difuză
I, II, III 9, p81
680. Un pacient cu stenoză mitrală are o presiune crescută în atriul stâng şi în artera pulmonară. Care din
următoarele produc şi ele creşterea presiunii în artera pulmonară:
I. Insuficienţa ventriculară dreapta
II. Stenoză tricuspidală
III. Insuficienţă aortică compensată
IV. Insuficienţă ventriculară stânga
V. Insuficienţa vasculară
IV, 9, p81

97
681. Staza venoasă poate duce la:
I. Hipotensiune
II. Acidoză metabolică
III. Creşterea sângerării în plaga operatorie
IV. Alcaloza respiratorie
V. Hiperpotasemie
I, II, III 9, p83
682. Staza venoasă în extremităţile inferioare este produsă de:
I. Insuficienţa cardiacă
II. Obstacole pe circulaţia cava inferioară
III. Poziţia Fowler
IV. Poziţia Trendelenburg
V. Ocluzia arterelor femurale
I, II, III 9, p83
683. Creşterea presiunii venoase centrale este observată adesea în:
I. Refluxul tricuspidian
II. Hiperventilaţie
III. Transfuzie masivă
IV. Ciroză hepatică
V. Pnacreonecroză
I, III 9, p83

684. Cele mai importante tulburări ventilatorii ce pot apărea în perioada postoperatorie sunt următoarele în afară de:
I. obstrucţia căilor respiratorii
II. hipoxia
III. hipercapnia
IV. hipoventilaţia
V. bronhospasmul
V, 13, pag. 216

685. Hipoxia postoperatorie poate avea mai multe cauze dintre care:
- Concentraţia scăzută de O2 în aerul inspirat
- dezvoltarea unor arii pulmonare în care raportul ventilaţie/perfuzie este modificat
- creşterea şuntului pulmonar dreapta-stânga
- Pneumoperitoneum după colecistectomie endoscopică peste 2 ore
- RA cu intubarea bronhului drept timp de 15 minute

I, II, III, 13, pag. 216

686. Creşterea şuntului pulmonar dreapta-stânga, fiind o cauză frecventă a hipoxiei postoperatorii cel mai frecvent
se întâlneşte în următoarele cauze:
- la bolnavii cu vârstă înaintată

98
- prezenţa debitului cardiac scăzut
- frison postoperator
- atelectazia
- Infarct miocardic acut

I, II, III, IV, 13, pag. 216

687. În apariţia hipoxiei hipoxice au influenţă factorii:


- presiunea barometrică
- concentraţia de oxigen în aerul inspirat (FiO2)
- ventilaţia alveolară
- consumul de oxigen
- Toate întrebările sunt corecte

V, 13, pag. 217

688. Hipoxia stagnantă depinde de:


- debitul cardiac
- fluxul sanguin regional
- concentraţia de oxigen în aerul inspirat (FiO2)
- Intoxicaţie cu CO
- presiunea barometrică

I, II, 13, pag. 186

689. Hipoxia anemică se întâlneşte în cazul:


- anemiei
- blocarea hemoglobinei
- modificării curbei de disociere a hemoglobinei
- Insuficienţă cardiacă acută
- micşorarea concentraţiei de oxigen în aerul inspirat

I, II, III, 13, pag. 186

690. Se întâlnesc următoarele forme de blocare a hemoglobinei:


- methemoglobina
- carboxihemoglobina
- sulfhemoglobina
- oxihemoglobină
- hidroxihemoglobină

99
I, II, III, 13, pag. 189

691. Folosirea pulsoximetrului în monitorizarea oxigenului sanguin este perturbată în următoarele condiţii:
- prezenţa în sânge a unor coloranţi
- existenţa unor hemoglobine anormale
- emiţătoare de radiaţii electromagnetice în vecinătate
- absenţa pulsului periferic
- Hipertensiune arterială

I, II, III, IV, 13, pag. 181

692. Consumul de O2
- se majorează în hipertermia malignă
- se majorează în anestezia generală
- la organismul sănătos depinde numai concentraţia de oxigen în aerul inspirat
- este de 2 l/min la un om sănătos
- se majorează la efort fizic

I, V, 13, pag. 180

693. Cea mai mare РСО2 se distinge în:


- aerul inspirat
- aerul alveolar
- sângele arterial
- sângele venos
- ţesuturi

V, 13, pag. 188

694. Cea mai puternică acţiune asupra hemoreceptorilor zonelor carotide, majorând respiraţia o are:
- cantitatea insuficientă de oxygen
- surplusul de oxygen
- surplusul de CO2
- acidul lactic
- pH

III, 13, pag. 189


695. Hipocapnia poate fi însoţită de următoarele în afară de:
- ameţeli
- tremor a degetelor mâinilor
- micşorarea TA
- pierderea cunoştinţei

100
- dilarea vaselor cerebrale cu edem cerebral
- convulsii

IV, 13, pag. 180

696. Hipercapnia poate fi însoţită de următoarele în afară de:


- tahipnoe
- tegumentele calde şi jilave
- majorarea TA şi intensităţii PS
- cianoză
- tremor muscular

IV, 13, pag. 180

697. Hipoxiaia poate fi însoţită de următoarele în afară de:


- excitaţie psihomotorie
- tahipnoe, tahicardie
- poliurie
- cianoză
- edem cerebral

III, 13, pag. 296

698. Presiunea oxygenului în sângele alveolar este:


- 30-39 mm Hg
- 40-45 mm Hg
- 60-66 mm Hg
- 96-100 mm Hg
- 110-180 mm Hg

IV, 13, pag. 297

699. În mecanismul producerii şocului termic se disting următorii factori care intervin simultan sau succesiv:
- şocul nervos
- plasmexodia (ieşirea apei, electroliţilor, proteinelor din vasele sangvine de la nivelul agresiunii termice)
- factorul toxic
- infecţia
- MSOF

I, II, III, IV, 22, pag. 653-717

101
700. Factorii determinanţi în apariţia şocului combustional sunt:
- întinderea leziunilor locale
- profunzimea leziunilor locale
- coexistenţa arsurilor căilor aeriene superioare
- asocierea altor traumatisme
- Insuficienţa ventriculului stâng

I, II, III, IV 22, pag. 653-717

701. Factorii favorizanţi în apariţia şocului combustional sunt:


- vârsta (copiii şi bătrânii)
- denutriţia
- diabetul zaharat
- insuficienţa respiratorie cronică
- În anamneză infarct miocardic acut 1 an în urmă

I, II, III, IV, 22, pag. 653-717

702. Sindromul circulator în şocul combustional se caracterizează prin:


- Hipercapnie
- hemoconcentraţie
- hipoxie stagnantă
- hipovolemie
- tulburări hemodinamice

II, IV, V, 22, pag. 653-717

703. Sindromul neuroendocrin în şocul combustional se caracterizează prin:


- eliberarea crescută de catecolamine
- eliberarea crescută de ACTH
- eliberarea diminuată de glucocorticoizi
- eliberarea crescută de hormoni tiroidieni, ADH, aldosteron
- eliberarea crescută de glucocorticoizi

I, II, IV, V, 22, pag. 653-717

704. Sindromul respirator în şocul combustional se caracterizează prin:


- hipoxie hipoxică
- hipoxie anemică
- hipoxie histo-toxică
- hipercapnie
- hipoxie anemică

102
I, III, V, 22, pag. 653-717

705. Sindromul metabolic în şocul combustional se caracterizează prin:


- pierderi mari de lichide şi substanţe energetice
- predominarea anabolismului
- acidoză metabolică
- alcaloză metabolică
- predominarea catabolismului

I, III, V, 22, pag. 653-717

706. Sindromul hematologic în şocul combustional se caracterizează prin:


- hemoconcentraţie
- trombocitopenie
- leucocitoză
- trombocitopenie
- anemie

I, III, IV, V, 22, pag. 653-717

707. Şocul combustional se caracterizează prin:


- temperatura normală a corpului
- hipertermie
- hipovolemie
- anemie
- hipernatriemie

I, III, 22, pag. 653-717

708. Şocul combustional la pacienţii de vârsta medie se dezvoltă în arsurile grave (gradul III-IV) cu suprafaţa:
- 5% a suprafeţei corpului
- 10% a suprafeţei corpului
- 15 % a suprafeţei corpului
- 20% a suprafeţei corpului
- 30% a suprafeţei corpului

III, 22, pag. 653-717

709. Cauzele insuficienţei hepatice în şocul combustional sunt următoarele în afară de:
- hipoxie tisulară
- hipoxie circulatorie

103
- hipovolemia
- intoxicaţia
- hemoliza

IV, 22, pag. 653-717

710. Cauzele pneumoniei la pacienţii cu arsuri sunt:


- autoinfecţia
- dereglarea funcţiei de drenaj a bronsiilor
- dereglarea ventilaţiei pulmonare
- dereglarea hemodinamicii în circuitul mic
- toate sus-numite

V, 22, pag. 653-717

711. Cele mai importante cauze de deces postoperator sunt următoarele:


a) insuficienţa renală acută
b) complicaţii septice
c) ischemia miocardică
d) şoc anfilactic
e) complicaţii pulmonare

II, III, V, 11, pag. 40-46

712. La aparatul respirator la vârstnici si bătrâni se constată următoarele schimbări:


I) atroifa parenchimului
II) hipertroifa parenchimului
III) sclerozarea vaselor
IV) mobilitate diminuată
V) creşterea ţesutului interstiţial

I, III, IV, V, 11 , pag. 40-46

713. Preoprator este necesar să se prevină orice complicaţie în cazul imobilizării la pat, prin următoarele în afară de:
I. gimnastică sportivă
II. favorizarea eliminării secreţiilor
III. antbioticoterapie
IV. bronhodilatatoare
V. gimnastica respiratorie

I, 11, pag. 40-46

104
714. Hipercapnia fiind frecventă la bătrâni, se recurge la:
I. nu trebuie normalizată
II. trebuie de adus la limitele normei
III. trebuie de transformat în hipocapnie
IV. Se efectuează respiraţia artificială continuă mai mult ca la cei tineri
V. Corect III, şi IV

I, 11 , pag. 40-46

715. La aparatul cardio-vascular la vârstnici şi bătrâni se constată următoarele schimbări:


I. arterioscleroza
II. hipertensiune arterială
III. hipertrofie ventriculară
IV. tulburări ischemice
V. Corect I şi III

I, II, III, IV, 11 , pag. 40-46

716. La aparatul excretor la vârstnici şi bătrâni se constată următoarele schimbări:


- scădere a numărului de nefroni
- scădere a fluxului plasmatic şi filtrării glomerulare
- scădere a răspunsului la HAD
- Corect II şi III
- scădere a clearance-urilor de uree şi creatinină

I, II, III, V, 11, pag. 40-46

717. Postoperator este necesar să se evite:


- supraîncărcarea cu lichide
- supraîncărcarea cu electroliţi
- Corect numai I şi II
- episoadelor ischemice renale
- supradozarea de droguri cu eliminare renală

I, II, IV, V, 11, pag. 40-46

718. Următoarele afirmaţii sunt corecte în afară de:


- MAC anestezicelor scade
- pragul durerii e crescut
- reacţia neuro-endocrină de răspuns este diminuată
- există o mare sensibilitate la hipoxie

105
- există o mică sensibilitate la hipercapnie

V, 11 , pag. 40-46

719. Indicaţii pentru dializă sunt:


- oligurie/anurie
- manifestări clinice de uremie
- uremia peste 180mg/dl
- creşterea creatininei cu peste 100µmol/zi
- hiperhidratare necorectabilă cu furosemid

I, II, III, IV, V, 11, pag. 829-868

720. Prin excreţia de urină se îndeplinesc funcţii de mare importanţă pentru organism în afară de:
- Menţinerea concentraţiei plasmatice a unor neionizate necesare metabolismului enzimatic şi plastic.
- controlul concentraţiei plasmatice a unor ioni (Na+, K+, Ca2+, Cl-, HCO3-, HPO4) – funcţia de izotonie (glucoză,
aminoacizi) şi a unor compuşi ai catabolismului proteic (uree, creatinină, acid uric etc.)
- Menţinerea echilibrului acido-bazic – funcţia de izohidrie
- controlul diverselor metabolisme prin inactivarea, distrugerea şi eliminarea unor hormoni (catecolamine, insulină,
glucagon, aldosteron etc.)
- Depozit de eritrocite

V, 11, pag. 829-868

721. Prin excreţia de urină se îndeplinesc funcţii de mare importanţă pentru organism în afară de:
- Menţinerea homeostazei volumului lichidelor extracelulare şi a volemiei – elimină excesul de apă – funcţia
izovolemică
- Menţinerea temperaturii corpului la nivel normal
- participă la controlul presiunii arteriale
- controlul eritropoezei medulare
- reglarea presiunii osmotice a lichidelor extracelulare şi a plasmei - funcţia de izotonie

II, 11, pag. 829-868

722. Problemele intraanestezice care pot afecta funcţia renală sunt:


- folosirea propofolului
- analgezia ineficientă
- hipotensiune de origine anestezică
- folosirea morfinei

106
- hipoxia

II, III, V, 11, pag. 829-868

723. Afectarea funcţiei renale şi apariţia unor complicaţii în aparatul excretor este în strânsă legătură cu:
- Durata respiraţiei artificiale postoperator
- durata operaţiei
- utilizarea diureticilor intraoperator
- parametrilor respiratori a aparatului de RA
- amploarea operaţiei

II, V, 11, pag. 829-868

724. Principalele funcţii ale aparatului excretor sunt următoarele în afară de:
- funcţia izovolemică
- funcţia de izotonie
- funcţia de poliserotonie
- funcţia de izoionie
- funcţia de izohidrie
III, 11, pag. 829-868

725. Cel mai bine perfuzat organ(e) din organism, primind 20% din debitul cardiac este:
- inima
- sistemul nervos central
- ficatul
- rinichii
- plămânii

IV, 11, pag. 829-868

726. Hiperpotasemia în insuficienţa renală acută poate provoca următoarele în afară de:
- tulburări de conducere cardiacă
- fibrilaţie atrială
- fibrilaţie ventriculară
- stop cardiac
- ritm ectopic

II 11, pag. 829-868

107
727. În tratamentul hiperpotasemiei în insuficienţa renală acută se folosesc următoarele în afară de:
- Soluţie de Calciu gluconic 10% i/v
- Bemegrid
- Hemodializă
- bicarbonat de natriu
- Glucoză + insulină

II, 11, pag. 829-868

728. Macrocirculaţia în şoc depinde de:


- forţa de contracţie a miocardului
- integritatea ţesutului miocardic
- fluxul coronarian
- preîncărcarea (aportul venos)
- rezistenţa periferică (postîncărcarea)

I, II, III, IV, V, 11, pag. 660-752

729. Tratamentul şocului include următoarele: 717L


- tratamentul etiologic
- tratamentul patogenetic
- tratamentul specific
- tratamentul sindromului reacţional
- Corect II şi IV

I, II, III, IV, 11, pag. 660-752

730. Sunt descrise următoarele tipuri fundamentale de reacţie hemodinamică: 675L


- reacţie hipodinamică
- reacţie hiperdinamică
- reacţie de tip colaps
- Corect doar I şi III
- Corect doar I şi II

I, II, III 11, pag. 660-752

731. Tratamentul specific al stării de şoc poate include următoarele măsuri în afară de: 718L
- hemostaza

108
- evacuarea focarului septic
- antibioticoterapia
- Corect numai I şi II
- Corect numai II şi III

I, II, III, 11, pag. 660-752

732. Tratamentul specific al stării de şoc se adresează leziunii primare şi este aplicat de obicei de următorii
specialişti în afară de: 718L
- chirurg
- internist
- anesteziolog-reanimatolog
- cardiolog
- traumatolog

III, 11, pag. 660-752

733. În cadrul centralizării circulaţiei majoritatea organelor, cu excepţia următoarelor sunt în vasoconstricţie :
- inima
- sistemul nervos central
- rinichii
- ficatul
- muşchii

I, II, 11, pag. 660-752

734. Tabloul clinic al şocului include următoarele simptome în afară de:


- alterarea stării de conştiinţă – agitaţie
- tahicardie
- hipotonie severă
- oligurie
- Cefalee

V, 11, pag. 660-752

735. Tabloul clinic al şocului include următoarele simptome în afară de:


- extremităţi reci, pale-cenuşii cu transpiraţii
- cianoză periferică
- extremităţi calde pal-roze
- alterarea stării de conştiinţă – somnolenţă, apatie
- dispnee

109
III, 11, pag. 660-752

736. Una din afirmaţiile de mai jos referitor la tratamentul şocului este incorectă:
- în şocul cardiogen poziţia pacientului de obicei este cu partea superioară a corpului ridicată şi membrele inferioare
în jos
- în şocul hipovolemic poziţia pacientului de obicei este în decubit dorsal cu picioarele ridicate
- Respiraţia artificială minimum 24 ore
- realizarea a 2-3 căi venoase de acces, inclusiv o venă centrală
- administrarea O2

III, 11, pag. 660-752

737. În tabloul clinic al şocului hipovolemic unul din simptomele de mai jos nu se întâlneşte:
- venele gâtului colabate
- tegumentele palide, umede şi reci
- sete intensă
- Alcaloză metabolică
- oligurie

IV, 11, pag. 660-752

738. În tabloul clinic al şocului cardiogen unul din simptomele de mai jos nu se întâlneşte:
- acrocianoză
- venele gâtului turgescente
- poziţia şezândă deseori
- semne de insuficienţă cardiacă (plămân de stază, edeme la picioare)
- Corect numai II, III, IV

V, 11, pag. 660-752

739.După cîte minute de la încetarea cirulaţiei sanguine cortexul suferă leziuni de necrobioză?
A.2-3 min
B.3-5 min
C.8-10 min
D.12-15 min
E. 15-20 min
Corect B
18 . P.50

740.Diagnosticul stopului cardiac se bazează pe următoarele semne:


A. Absenţa pulsului la artera carotidă
B.Inconştienţă
C.Pupile dilatate
D.Pupile înguste
E.Apnee
Corect A,B,C,E
18,. P.51

110
741.Permeabilitatea căilor aeriene superioare se asigură prin
A. Hiperextensia capului
B. Curăţarea orofaringelui
C. Tripla manevră Safar
D. Aplicarea canulei orofaringiene (Guedel)
E. Poziţionarea pacientuli în poziţia Trendelenburg
Corect A, B, C, D
18, P.53

742.La un pacient adult care nu respiră, însă pulsul carotidian este prezent se va impune:
A. Efectuarea resuscitării cardiopulmonare
B. Efectuarea ventilaţiei artificiale cu frecvenţa 12/min
C. Efectuarea ventilaţiei artificiale cu frecvenţa 20/min
D. Efectuarea masajului cardiac extern
E. Administrarea de oxigen pur pe mască
Corect B
18, P.55

743.Enumeraţi metodele corecte de efectuare a respiraţiei artificiale în stopul respirator


A. gură la gură
B. după Silvester
C. cu balonul Ambu
D. gură la nas
E. dupa Schafer
Corect A, C, D
20, . P.35

744.Pentru confirmarea stopului cardiac se va determina absenţa pulsului la artera


A. carotidă
B. radială
C. femurală
D.temporală
E. brahială
Corect A, C
18, P.51

745.Pentru efectuarea masajului cardiac extern podul palmelor se aplică


A. La mijlocul sternului
B. Pe hemitoracele stîng
C. La nivelul treimii inferioare a sternului
D. La nivelul treimii superioare a sternului
E. Pe hemitoracele drept
Corect C
18, P.55

746. La efectuarea masajului cardiac extern la adult este necesar să se realizeze o deplasare a sternului de:
A. 1-2 cm
B. 2-3 cm
C. 3-4 cm
D. 4-5 cm
E. 5-6 cm
Corect D
18, P.55

747. Raportul dintre ventilaţie şi compresiile cordului cînd resuscitarea se efectuează de un singur reanimator este:
A. 1:15
B. 2:15
C. 1:5
D. 2:5
E. 1:2
Corect B
18, P.56

111
748. Raportul dintre ventilaţie şi compresiile cordului cînd resuscitarea se efectuează de doi
reanimatori este:
A. 1:15
B. 2:15
C. 1:5
D. 2:5
E. 5:2
Corect C
18, P.56

749. Frecvenţa masajului cardiac la efectuarea resuscitării copilului este de:


A. 40 compresiuni/min
B. 60 compresiuni/min
C. 80 compresiuni/min
D. 90 compresiuni/min
E. peste 100 compresiuni/min
Corect E
18, P.67

750. Ventilaţia artificială la copil în caz de stop respirator se va face cu frecvenţa:


A. 12 respiraţii/min
B. 15 respiraţii/min
C. 20 respiraţii/min
D. 25 respiraţii/min
E. 30 respiraţii/min
Corect C
18, P.55

751. Manevra triplă Safar include următorele:


A. Hiperextensia capului pe gît
B. Lovitura precordială
C. Deschiderea gurii
D. Apăsarea pe cartilajul cricoid
E. Subluxaţia anterioară a mandibulei
Corect A,C,E
23, P.23

752. La realizarea manevrei Heimlich mîinele se aplică


A. Pe apendicele xifoid
B. Mai jos de ombilic
C. Între apendicele xifoid şi ombilic
D. Pe ombilic
E. Pe cutia toracică
Corect C
23, P.25

753. Care din adrenomimetice este drogul de elecţie în oprirea cardiocirculatorie?


a. Mezaton
B. Adrenalină
C. Noradrenalină
D. Dopamină
E. Izoprenalină
Corect B
18, P.59

754. Medicţia morţii clinice include următoarele droguri:


A. Propranolol
B. Morfină
C. Adrenalină
D. Na bicarbonat
E. Xilină (Lidocaină)
Corect C,D,E
18. P.59-60

112
755. La efectuarea defibrilării cordului electrozii se plaseză:
A. un electrod în regiunea apexului cardiac, celălalt pe hemitoracele drept, la nivelul coastelor IX-X
B. un electrod în regiunea apendicelui xifoid, celălalt pe hemitoracele drept, în regiunea coastelor II-III
C. un electrod sub clavicula dreaptă, celălalt în dreptul apexului cardiac
D. ambii electrozi pe hemitoracele stîng: unul la nivelul coastelor II-III, al doilea la nivelul coastelor IX-X
E. un electrod în regiunea apexului cardiac, celălalt în regiunea epigastrică
Corect C
18. P.62

756. Na bicrbonat în stopul cardiac se utilizează cu scopul:


A. combaterii deficitlui de Na
B. combaterii acidozei
C. creşterii osmolarităţii sanguine
D. creşterii furnizării de oxigen ţesuturilor
E. diminuării edemului cerebral
Corect B
18, P.59

757. Calea de elecţie a administrării drogurilor în stopul cardiac la maturi:


A. intravenoasă
B. intraarterială
C. endobronşică
D. subcutană
E. intracardiacă
Corect A
18. P.61

758. Doza de energie pentru primele trei şocuri electrice în caz de fibrilaţie ventriculară va fi:
A. 200 jouli
B. 200 jouli
C. 100 jouli
D. 360 jouli
E. 500 jouli
Corect A, B, D
18. P.62

759. Tratamentul după restabilirea activităţii cardiace dacă pacientul rămîne comatos include:
A. Hipotermie
B. aAalgezice centrale
C. Manitol
D. Hipertermie
E. Diminuarea concentraţiei oxigenului inhalat pînă la 30%
Corect A,C
18. P.65

760. În cadrul aspiraţiei unui corp străin în căile aeriene superioare se va efectua:
A. Manevra Safar
B. manevra Valsava
C. manevra Heimlich
D. manevra Sellick
E. lovitura precordială
Corect C
18, P.54

761. La efectuarea corectă a masajului cardiac extern:


A. Se asigură o ventilaţie alveolară adecvată
B. Pacientul trebuie să fie poziţionat pe un plan dur, în decubit dorsal
C. Debitul cardiac repreziintă 50% din debitul cardiac normal
D. Se poate asocia cu fracturi ale coastelor
E. Durata compresiei trebuie să fie egală cu durata relaxării
Corect B,D,E
23. P.101-105.

113
762. Complicaţii ale masajului cardiac extern pot fi:
A. Fracturi ale coastelor
B. Pneumotorace
C. Aspiraţrea conţinutului gastric
D. Rupturi ale organelor interne abdominale
E. Fibrilaţie ventriculară
Corect A, B, C, D
23, P.105

763. Masajul cardiac extern:


A. Se realizează cu o frecvenţă de 80-100 compresiuni/min
B. Debitul cardiac reprezintă aproximativ 25% din debitul cardiac normal
C. Perfuzia coronariană reprezintă 5-20% din normal
D. Asigură o ventilaţie alveolară normală
E. Amplitudinea compresiei e de aproximativ 4-5 cm
Corect A,B, C, E
23. P.101

764. Masajul cardiac extern la un adult se efectuează cu frecvenţa de:


A. 40 compresiuni/min
B. 60 compresiuni/min
C. 80 compresiuni/min
D. 120 compresiuni/min
E. 140 compresiuni/min
Corect C
18. P.55

765. Doza optimă de adrenalină în oprirea cardiocirculatorie este de:


A. 1 mg i.v.
B. 2 mg i.v.
C. 3 mg i.v.
D. 4 mg i.v.
E. 5 mg i.v.
Corect A
18. P.59

766. Defibrilarea cordului este indicată în:


A. Fibrilaţie arterială
B. Fibrilaţie ventriculară
C. Extrasistolie ventriculară
D. Tahicardie ventriculară fără puls
E. tahicardie sinusală
Corect B,D
18. P.62

767. La efectuarea respitaţiei artificiale gură la gură:


A. Volumul de aer insuflat este aproximativ 1000 ml
B. Durata insuflaţiei este de 1,0-1,5 s
C. Se urmăreşte expansiunea toracelui
D. Debitul cardiac reprezintă aproximativ 25% din debitul cardiac normal
E. Frecvenţa respiraţiei la adult e de 12/min
Corect A, B, C, E
18. P.54-55

768. Masajul cardiac intern se efctuează în caz de:


A. Plăgi toracice penetrante
B. Plăgi abdominale
C. Traumatisme toracice severe
D. Hemotorace
E. Tamponadă cardiacă
Corect A, C, D, E
18. P.59

114
769. Reducerea nivelului metabolismului cerebral în suportul vital prelungit se realizează prin:
A. Hipotermie moderată
B. Administrare de aniconvulsivante
C. Administrarea de barbiturice
D. Hipertermie moderată
E. Utilizarea adrenomimeticelor
Corect A, B, C
18. P.65

770. La efectuarea defibrilării cordului la copii energia primului şoc este de:
A. 1 J/kg
B. 2 J/kg
C. 3 J/kg
D. 4 J/kg
E. 5 J/kg
Corect B
18. P.62

771.Scala Glasgow apreciază:


A. Deschiderea ochilor
B. Reflexul fototmotor
C. Răspunsul verbal
D. Răspunsul motor
E. Reflexul oculocefalic
Corect A, C, D
14. P.802

772.Scala Pittsburg apreciază prezenţa:


A. Reflexului oculocardiac
B. Reflexului palpebral
C. Reflexului cornean
D. Reflexului fotomotor
E. Reflexului oculocefalic
Corect B, C, D, E
14. P.803-804

773.În resuscitarea avansată lidocaina (xilina) se admnistrează în doză iniţială de:


A. 0,5 mg/kcorp
B. 1 mg/kcorp
C. 2 mg/kcorp
D. 3 mg/kcorp
E. 4 mg/kcorp
Corect B
18. P.60

774.La efectuarea masajului cadiac extern la copii deprimarea sternului este de:
A. 0,5-1 cm
B. 1-2 cm
C. 2,5-3 cm
D. 3-4 cm
E. 4,5-5 cm
Corect B
18. P.67

775. La efectuarea masajului cardiac extern


A. Se realizează o tensiune arterială sistolică peste 100 mmHg
B. Fluxul sanguin carotidian reprezintă 20-30% din normal
C. Întrerupera mai mult de 5 s comportă riscul agravării suferinţei celulare
D. Palparea bilaterală a pulsului carotidian prezintă risc de ischemie cerebrală
E. Bolnavul îşi reface cunoştinţa
Corect A, B, C, D
18. P.56

115
776.Endobronşic pot fi administrate următoarele droguri:
A. Na bicarbonat
B. Adrenalină
C. Mezaton
D. Atropina
E. Lidocaina (xilină)
Corect B, D, E
18. P.61

777.Calciul se utilizează:
A. În stopul cardiac asociat cu hiperpotasemie şi hipocalcemie
B. În stopul cardiac asociat cu supradozare cu blocante ale canalelor pentru calciu
C. În stopul cardiac de orice geneză
D. În doză de 2 ml/70 kg – sol.clorură de calciu 10%
E. Se administrează numai în doză unică
Corect A, B,D
18. P.61

778.Lidocaina (xilina) în oprirea cardiocirculatorie:


A. Se administrează în doză iniţială 1 mg/kg
B. Se administrează în doză iniţială 2 mg/kg
C. Doza repeată este de 0,5 mg/kg după 8-10 min
D. Doza repetată este de 1 mg/kg după 8-10 min
E. Doza totală e 3 mg/kg
Corect A, C, E
18. P.60

779.Lovitura precordială:
A. Se aplică cu pumnul pe mijlocul sternului
B. Se aplică de la o înălţime de 30 cm
C. Poate transforma energia mecanică într-un impuls electric
D. Cu această manevră trebuie să înceapă resuscitarea cardiorespiratorie
E. Trebuie aplicată numai în primele momente de la oprirea cordului
Corect A, B, C, D
18. P.57-58

780.ECG în moartea clinică indică:


A. Fibrilaţie ventriculară
B. Tahicardie ventriculară fără puls
C. Asistolă
D. Fibrilaţie atrială
E. Disociaţie electromecanică – prezenţa complexelor QRS dar pulsul este absent
Corect A, B, C, E
18. P.62-64

781.Bicarbonatul de sodiu:
A. Poate produce supraîncărcare cu Na, cu hiperosmolaritate şi edem cerebral
B. Administrat în exces produce alcalemie
C. În stopul cardiac se administrează în doză iniţală de 1 mmol/kg
D. Nu se administrează în stopul cardiac
E. În stopul cardiac se administrează în doză iniţială de 2 mmol/kg
Corect A, B, C
18. P.59-60

782. Care este cel mai frecvent mecanism al stopului cardiac?


A. Blocul atrioventricular
B. Fibrilaţie ventriculară
C. Blocul sinoatrial
D. Extrasistolie atrială
E. Extrasistolie ventriculară
Corect B
15.P.51

116
783. Care sunt cele mai frecvnte anomalii structurale generatoare d moarte cardiacă subită?
A. Insuficienţa mitrală
B. Stenoza mitrală
C. Infarct miocardic extins
D. Stenoză aortică
E. Afecţiuni coronariene
Corect C,E
18. P.51

784.Lovitura precordială se aplică la nivelul:


A. Apendicelui xifoid
B. Mijlocului sternului
C. Zonei ventriculare stînge
D. Joncţiunii treimii superioare cu cele două treimi inferioare ale sternului
E. Hemitoracelui drept
Corect B
18. P.57

785.În prezenţa fibrilaţiei ventriculare se aplică un şoc electric cu energia de:


A. 50 J
B. 200 J
C. 150 J
D. 250 J
E. 100 J
Corect B
18. P.62

786. În prezenţa fibrilaţiei ventriculare energia maximă a şocurilor electrice adiţionale va fi de:
A. 200 J
B. 300 J
C. 360 J
D. 260 J
E. 400 J
Corect C
18. P.62

787. Sinapsa neuromusculară este formată din:


A. Axonul neuronului motor
B. Membrana presinaptică
C. Vezicule cu acetilcolină
D. Fanta sinaptică
E. Membrana postsinaptică
Corect B,D,E
21. P.105

788. Succinilcolina:
A. Este un relaxant muscular depolarizant
B. Este un relaxant muscular nedepolarizant
C. Este distrusă de către pseudocolinesterază
D. Este eliminată nemodificată renal
E. Produce fibrilaţie musculară
Corect A,C,E
14. P.230-231

789. Pentru intubarea endotraheală succinilcolina se utilizează în doză de:


A. 0,5-1,0 mg/kilocorp
B. 1,0-1,5 mg/kilocorp
C. 1;5-2,0 mg/kilocorp
D. 2,0-2,5 mg/kilocorp
E. 2,5-3,0 mg/kilocorp
Corect B
14. P.232

117
790. La administrarea cărui relaxant muscular se observă fasciculaţii musculare?
A. d-Tubocurarina
B. Succinilcolina
C. Pancuronium
D. Vecuronium
E. Rocuronium
Corect B
14. P.232

791. Efectele secundare ale succinilcolinei pot fi:


A. Hiperkaliemie
B. Tahicardie şi hipertensiune arterială
C. Bradicardie sinusală
D. Creşterea presiunii intragastrice şi intracraniene
E. Hipokaliemie
Corect A, B, C, D
14. P.233

792. .Succinilcolina:
A. Produce depolarizarea plăcii neuromusculare
B. Produce hiperpolarizarea plăcii neuromusculare
C. La administrarea ei relaxarea musculară se instalează lent, fără fasciculaţii neuromusculare
D. Relaxarea musculară este precedată de fasciculaţii musculare
E. Este distrusă de către pseudocolinesteraza plasmatică
Corect A, D,E
14. P.230-232

793. Administrarea succinilcolinei este însoţită de:


A. Creşterea presiunii intragastrice
B. Creşterea presiunii intraoculare
C. Eliberarea de kaliu din musculatura striată
D. Dureri musculare postoperatorii
E. Diminuarea presiunii intracraniene
Corect A,B, C, D
14. P.232

794. Durata de acţiune a succinilcolinei administrate intravenos în bolus este de:


A. 1-2 min
B. 2-3 min
C. 3-5 min
D. 5-10 min
E. 10-15 min
Corect C
13.P.82

795. Blocul dual se instalează la administrarea de


A. Succinilcolină
B. Atracurium
C. Rocuronium
D. Vecuromium
E. Mivacurium
Corect A
13.P.83

796. Pentru decurarizare se utilizează:


A. Succinilcolina
B. Neostigmina
C. Piridostigmina
D. Aminoglicozide
E. Pancuronium
Corect B,C
14. P.243

118
797. Hipertermia malignă poate fi declanşată de:
A. Atracurium
B. Vecuronium
C. Succinilcolină
D. Pancuronium
E. Galamină
Corect C
14. P.248

798. Administrarea dozelor mici de relaxante nondepolarizante înaintea administrării succinilcolinei se face cu
scopul:
A. Prevenirii hipertermiei maligne
B. Prevenirii instalării blocului dual
C. Prevenirii fasciculaţiilor musculare
D. Eliberării de acetilcolină
E. Asigurării unei relaxări musculare de lungă durată
Corect C
14. P.232

799. La administrarea căror droguri relaxarea musculară se instalează lent, fără fibrilaţii musculare?
A. Atracurium
B. Rocuronium
C. Succinilcolina
D. Pancuronium
E. Vecuronium
Corect A, B, D, E
13.P.83-87.

800. Pancuronium:
A. Este un relaxant muscular depolarizant
B. Este un relaxant muscular nondepolarizant
C. Nu eliberează histamină
D. Se poate folosi la bolnavii cu insuficienţă renală
E. Cea mai mare parte a substanţei se metabolizează în ficat
Corect B,C,D,E
13.P.86

801. Rocuronium:
A. Este un relaxant muscular nondepolarizant
B. Este un relaxant muscular depolarizant
C. Administrarea intravenoasă a unei doze de 0,6 mg/kg permite intubaţia în 60 s
D. Se elimină netransformat
E. Provoacă hipertensiune arterială
Corect A, C, D
13.P.84-85

802. Pancuronium în anestezie se utilizează cu scopul asigurării:


A. Analgeziei
B. Hipnozei
C. Relaxării musculare
D. Blocadei neurovegetative
E. Hipotensiunii dirijate
Corect C
14. P.217

803. La efectuarea decurarizării atropina se utilizează cu scopul:


A. Prevenirii bradicardiei
B. Diminuării secreţiei bronşice
C. Diminuării secreţiei salivare
D. Dilatării pupilei
E. Diminuării tonusului musculaturii netede
Corect A, B, C

119
14. P.242

804. Care din drogurile enumerate se distrug de către pseudocolinesterază?


A. d-Tubocurarina
B. Lidocaina
C. Pancuronium
D. Succinilcolina
E. Ketamina
Corect D
14. P.231

805. Care este mecanismul de acţiune al d-Tubocurarinei?


A. Preîntîmpină formarea acetilcolinei
B. Provoacă depolarizarea membranei postsinaptice
C. Scindează acetilcolina
D. Are acţiune competitivă cu acetilcolina
E. Preîntîmpină eliberarea acetilcolinei din vezicule
Corect D
14. P.203

806. Tubocurarina provoacă:


A. Relaxarea musculaturii netede
B. Hipnoză
C. Ganglioplegie în doze mari
D. Eliberarea histaminei într-o măsură mai mare decît pancuronium
E. Analgezie
Corect A, C
14. P.215, 217.

807. Efectele secundare ale Tubocurarinei sunt:


A. Eliberarea de histamină
B. Creştera nivelului potasiului seric
C. Ganglioplegie
D. Somnolenţă
E. Creşterea tensiunii arteriale
Corect A, C
14. P.215

808. Interacţiunea tubocurarinei şi acetilcolinei în sinapsa neuromusculară constă în:


A. Sinergism
B. Concurenţă pentru receptorii de pe membrana postsinaptică
C. Modificarea metabolismului
D. Asociere chimică
E. Neutralizare
Corect B
14. P.205

809. Ce se recomandă de a administra înaintea relaxantelor musculare depolarizante cu scopul prevenirii


fasciculaţiilor musculare?
A. Atropină
B. Prozerină
C. Pancuronium în doză mică
D. Clorură de calciu în doză mică
E. Clorură de potasiu în doză mică
Corect C
14. P.232

810. Neostigmina este un antidot al:


A. Succinilcolinei
B. Pancuroniumului
C. Vecuroniumului
D. Atracuriumului
E. d-Tubocurarinei

120
Corect B, C, D, E
14. P.241

811. După administrarea d-Tubocurarinei hipotensiunea arterială se dezvoltă în urma:


A. Scăderii debitului cardiac
B. Ganglioplegiei
C. Scăderii rezistenţei vasculare
D. Eliberării de histamină
E. Bradicardiei
Corect A, B, C, D
14. P.215, 216.

812. Hiperpotasemia se observă după administrarea:


A. d-Tubocurarinei
B. Pancuroniumului
C. Atracuriumului
D. Succinilcolinei
E. Rocuroniumului
Corect D
13.P.83

813. Atracurium:
A. Este un relaxant muscular nedepolarizant
B. Se utilizează cu scopul analgeziei
C. Se descompune spontan la temperatura corpului
D. Este indicat bolnavilor cu insuficienţă renală sau hepatică
E. Efectele hemodinamice sunt minime
Corect A, C, D
14. P.220-221

814. Decurarizarea:
A. Se efectuează în cazul utilizării relaxantelor musculare depolarizante
B. Se utilizează în cazul utilizării relaxantelor musculare nedepolarizante
C. Necesită revenirea ventilaţiei spontane deşi insuficientă ca amplitudine
D. Poate fi efectuată în cazul instalării relaxării musculare totale
E. Poate fi efectuată la finele anesteziei, indiferent de gradul refacerii respiaţiei
Corect B, C
14. P.241-243

815. Vecuronium:
A. Provoacă fasciculaţii musculare
B. Provoacă eliberare de potasiu din celule
C. Nu are efecte asupra tensiunii arteriale şi frecvenţei contracţiilor cardiace
D. Se metabolizeată în ficat
E. Produce eliberare de histamină într-o măsură mai mică decît tubocurarina
Corect C, D, E
13.P.87-88

816. Depolarizarea membranei postsinaptice se asociază cu:


A. Pătrunderea ionilor de clor în celulă
B. Pătrunderea ionilor de sodiu în celulă
C. Creşterea permeabilităţii membranei postsinaptice
D. Pătrunderea ionilor de potasiu în celulă
E. Ieşirea ionilor de sodiu din celule
Corect B, C
21. P.96

817. Blocada neuromusculară periferică poate fi augmentată de către:


A. Aminoglicozide
B. Antidepresante
C. Captopril
D. Antiacide
E. Antiaritmice

121
Corect A
14. P.230

818. Scăderea pseudocolinesterazei plasmatice se poate depista în:


A. Sarcină
B. Boli hepatice
C. Intoxicaţiile cu substanţe organofosforice
D. Hipertensiune arterială
E. Caşexie
Corect A, B, C, E
14. P.233-234

819. Succinilcolina nu provoacă:


A. Hipercaliemie
B. Dureri musculare
C. Scăderea presiunii intragastrice
D. Hipertensiune intraoculară
E. Creşterea presiunii intracraniene
Corect C
14. P.233.

820. Gallamina:
A. Se elimină renal
B. Se metabolizează în ficat
C. Produce tahicardie
D. Provoacă hipotensiune arterială
E. Provoacă relaxare musculară
Corect A, C, E
14. P.220

821. Decurarizarea:
A. Se efectuează în cazul utilizării relaxantelor musculare depolarizante
B. Se efectuează în cazul utilizării relaxantelor musculare nedepolarizante
C. Necesită revenirea ventilaţiei spontane deşi insuficientă ca amplitudine
D. Poate fi efectută în cazul instalării relaxării musculare totale
E. Poate fi efectuată la finele anesteziei, indiferent de refacerea respiraţiei
Corect B, C
14. P.241-243

822. Manifestările clinice majore ale hipertensiunii portale sunt:


A. Hemoragii din varicele gastroesofagiene
B. Splenomegalia cu hipersplenism
C. Ascita
D. Encefalopatia
E. Poliurie
Corect A, B, C, D
15.P.1885

823. Tratamentul medical al hemoragiilor de la nivelul varicelor esofagiene include:


A. Folosirea vasoconstrictoarelor (vasopresină sau somatostatină)
B. Tamponament cu balonaş
C. Sclerozarea endoscopică a varicelor
D. Splenectomia
E. Tratament cu alfa-blocante
Corect A, B, C
15.P.1886-1882

824. Somatostatina:
A. Este un vasoconstrictor splanhnic
B. Se administrează în bolus 250 mcg urmat de o perfuzie constantă 250 mcg/oră
C. Este un vasodilatator splanhnic
D. Este un antidepresant
E. Este un neuroleptic

122
Corect A, B
15.P.1886

825. Tratamentul ascitei include:


A. Restricţie de sodiu
B. Diuretice
C. Somatostatină
D. Efectuarea paracentezei
E. Implantarea şuntului peritoneovenos
Corect A, B, D, E
15.P.1889

826. Sindromul hepatorenal din cadrul cirozei hepatice se caracterizează prin:


A. Azotemie
B. Modificări structurale ale rinichilor
C. Hematurie
D. Poliurie
E. Retenţie de sodiu
Corect A, E
15.P.1890

827. În patogenia encefalopatiei hepatice sunt recunoscute următoarele substanţe cu excepţia:


A. Bromcriptina
B. Mercaptanii
C. Acizii graşi cu lanţ scurt şi fenolii
D. Acidul gama-aminobutiric
E. Amoniacul
Corect A
15.P.1890-1891

828. Tratamentul encefalopatiei din cadrul cirozei include următoarele:


A. Administrarea de propranolol
B. Limitarea ingestiei de proteine
C. Administrarea de lactuloză
D. Administrarea de neomicină
E. Administrarea de ranitidină
Corect B, C, D
15.P.1892

829. Vasopresina administrată cu scopul tratamentului hemoragiilor acute din varicele esofagiene:
A. Se administrează în doză de 0,1-0,4 unităţi pe min
B. Are efect vasoconstrictor generalizat
C. Produce dilatarea vaselor coronariene
D. Ameliorează circulaţia renală
E. Se administrează concomitent cu nitroglicerina pentru a reduce complicaţiile provocate de vasopresină
Corect A, B, E
15.P.1886

830. Tratamentul hemoragiilor din ruptura varicelor esofagiene se face cu:


A. Furosemid
B. Lactuloză
C. Somatostatină
D. Prednisolon
E. Ranitidină
Corect C
15.P.1886

831. În apariţia encefalopatiei hepatice sunt recunoscute următoarele substanţe:


A. Mercaptanii
B. Amoniacul
C. Levodopa
D. Aminoacitii

123
E. Acidul gama-aminobutiric
Corect A, B, E
15.P.1890-1891

832. În hemoragia din varice în primul rînd este necesar de a:


A. Adminstra adrenalină
B. Evalua şi înlocui rapid pierderile sanguine
C. Administra vasopresină
D. Administra propranolol
E. Scleroza endoscopic varicele esofagiene
Corect B
15.P.1886

833. Encefalopatia hepatică se caracterizează prin:


A. „Flapping tremor”
B. Modificări electroencefalografice
C. Comă
D. Hipertensiune arterială
E. Creşterea temperaturii
Corect A, B, C
15.P.1891

834. Octreotidul utilizat în hemoragiile variceale este:


A. Blocant al receptorilor H2
B. Anestetic local
C. Vasoconstrictor splanhnic direct
D. Beta2-blocator
E. Vasodilatator splanhnic
Corect C
15.P.1886

835. Lactuloza este:


A. antibiotic
B. H2-blocator
C. Vasoconscrictor splanhnic
D. Beta-blocator
E. Laxativ osmotic
Corect E
15.P.1892

836. Encefalopatia hepatică la pacientul cirotic este precipitată cel mai des de:
A. Utilizarea de diuretice
B. Sîngerările gastrointestinale
C. Dezechilibre electrolitice
D. Infecţii
E. Utilizarea de propronalol
Corect B
15.P.1891

837. Diureticele cu proprietăţi de economisire a potasiului utilizate în tratamentul ascitei sunt:


A. Furosemid
B. Manitol
C. Spironolactona
D. Triamteren
E. Amilorid
Corect C, D, E
15.P.1889

838. Tratamentul hemoragiilor acute din varicele esofagiene include:


A. Vasopresina
B. Somatostatina
C. Diazepam
D. Droperidol

124
E. Scleroterapie
Corect A, B, E
15.P.1886-1887

839. Tratamentul encefalopatiei include următoarele:


A. Excluderea proteinelor din alimentaţie
B. Antibiotice
C. Benzodiazepine
D. Laxative
E. Neuroleptice
Corect A, B, D
15.P.1892

840. Efectele secundare ale vasopresinei sunt:


A. Ischemie cardiacă
B. Hipotensiune arterială
C. Ischemia tractului gastrointestinal
D. Hiperkaliemie
E. Insuficienţă renală acută
Corect A, C, E
15.P.1886

841. Pentru a reduce complicţiile vasopresinei ea trebuie asociată cu:


A. Nitroglicerină
B. Lactuloză
C. Papaverină
D. Metronidazol
E. Isosorbid dinitrat sublingual
Corect A, E
15.P.1886

842. Pentru a preveni trecerea soluţiilor electrolitice din vase spre spaţiul extracelular ele trebuie să fie asociate cu:
A. Masă eritrocitară
B. Albumină
C. Corticosteroizi
D. Dopamină
E. Soluşie bicarbonat de sodiu
Corect B
20. P.173

843. Şocul hipovolemic se caracterizează prin:


A. Diminuarea volumului sîngelui circulant
B. Scăderea tensiunii arteriale
C. Creşterea presiunii venoase centrale
D. Oligurie
E. Creşterea frecvenţei contracşiilor cardiace
Corect A, B, D, E
18. P.113-114, 119

844. Principalul pericol pentru un pacient cu hemoragie acută prezintă:


A. Hipovolemia
B. Hipoproteinemia
C. Coagulopatia
D. Defifcitul de fibrinogen
E. Dezechilibrul acido-bazic
Corect A.
18. P.119-120

845. Scopul transfuziei în şocul hipovolemic este atingerea unui hematocrit de cel puţin:
A. 15%
B. 30%

125
C. 35%
D. 40%
E. 45%
Corect B
18. P.121

846. Dextranul 70 (Poliglucina):


A. Masa moleculară medie e 40.000
B. În doze mari poate provoca dereglări ale coagulării
C. Determinarea grupului sanguin se face înaintea administrării lui
D. Provoacă creşterea volumului sîngelui circulant
E. Doza zilnică trebuie să fie limitată la 1,5-2 g/kg
Corect B, C, D, E
18. P.122

847. Soluţia de albumină:


A. Este lipsită de pericolul de transmiere a hepatitei şi HIV
B. Nu are specificitate de grup
C. Se foloseşte pentru creşterea volemiei (V.S.C)
D. Este indicată cu scop nutritiv
E. Este indicată în tratamentul tulburărilor de coagulare
Corect A, B, C
18. P.184
11. P.1084

848. Soluţiile coloidale pentru refacere volemică sunt:


A. Gelatinele
B. Dextranul
C. Soluţia de albumină umană
D. Amidonul hidroxilat
E. Ringer-lactat
Corect A, B, C, D
18. P.121, 186.

849. Plasma proaspăt congelată:


A. Se utilizează pentru refacerea volemiei
B. Se utilizează cu scopul combaterii tulburărilor de coagulare
C. Se utilizează pentru antagonizarea anticoagulantelor cumarinice
D. Nu prezintă risc de transmitere a bolilor virale (HIV şi hepatită)
E. Se utilizează în tratamnetul coagulării intravasculare diseminate
Corect B, C, E
18. P.182

850. Principalele indicaţii ale transfuziei sunt:


A. Refacerea volemiei
B. Îmbunătăţirea capacităţii de transport a oxigenului
C. Combaterea tulburărilor de hemostază
D. Combaterea acidozei
E. Alimentare parenterală
Corect A, B, C
18. P.180-181

851. Pentru resuscitarea inişială în şocul hipovolemic este necesar de a administra:


A. Ser fiziologic
B. Masă eritrocitară
C. Soluşii de aminoacizi
D. Heparină
E. Mezaton
Corect A
15.P.244

852. Pentru refacerea volemiei în şocul hipovolemic se utilizează:


A. Albumină

126
B. Soluţie Ringer
C. Soluţie de glucoză
D. Soluţii de amidon
E. Soluţii aminoacizi
Corect A, B, D
15.P.244

853. În şocul hemoragic capacitatea de transport a oxigenului se realizează prin administrare de:
A. Soluţie Ringer
B. Albumină
C. Masă eritrocitară
D. Plasmă proaspăt congelată
E. Soluţie de glucoză
Corect C
15.P.244

854. Scopul transfuziei masei eritrocitare în şocul hemoragic este menţinerea concentraţiei hemoglobinei de:
A. 70 g/l
B. 80 g/l
C. 100 g/l
D. 120 g/l
E. 130 g/l
Corect C
15.P.244

855. În şocul hipovolemic se utilizează următoarele:


A. Adrenalina
B. Masă eritrocitară
C. Soluţii de amidon
D. Albumină
E. Soluşie Ringer
Corect B, C, D, E
15.P.244

856. Tratamentul de bază în şocul hipovolemic constă în administrare de:


A. Antibiotice
B. Vasopresoare
C. Lichide
D. Anticoagulante
E. Vasodilatatoare
Corect C
15.P.244

857. Creşterea activităţii adrenergice în şocul hipovolemic duce la:


A. Venodilataşie
B. Vasoconstricţie arterială
C. Venoconstricţie
D. Vasodilataţie arterială
E. Tahicardie
Corect B, C, E
15.P.240

858. Semnele clinice ale şocului hipovolemic sunt:


A. Poliurie
B. Tahicardie
C. Oligurie
D. Extremităţi reci şi palide
E. Hipotensiune arterială
Corect B, C, D, E
15.P.242

859. Şocul hipovolemic apare în urma:


A. Hemoragiei

127
B. Vărsăturilor
C. Diareii
D. Arsurilor
E. Infarctului miovardic
Corect A, B, C, D
15.P.237-238

860. Şocul hipovolemic nu se dezvoltă în urma:


A. Hemoragiei
B. Arsurilor
C. Infarctului miocardic
D. Embolismului pulmonar masiv
E. Stenoze valvulare severe
Corect C, D, E
15.P.238

861. Cauzele şocului hipovolemic sunt:


A. Embolism pulmonar masiv
B. Tamponada cardiacă
C. Hemoragiile
D. Depleţia de lichid
E. Anafilaxie
Corect C, D
15.P.238

862. Cateterizarea inimii drepte în şocul hipovolemic se face cu scopul:


A. Aprecierii echilibrului acido-bazic
B. Evaluării stării hemodinamice
C. Monitorizării răspunsului la terapie
D. Evaluării pronosticului
E. Evaluării saturaţiei oxigenului
Corect B, C
15.P.242

863. Mecanismul compensării activate în şocul hipovolemic includ:


A. Creştrea activităţii adrenergice
B. Activarea sistemului renină-angitenzină
C. Creşterea nivelului de hormon antidiuretic
D. Creşterea nivelurilor de ACTH şi aldosteron
E. Diminuarea activităţii adrenergice
Corect A, B, C, D
15.P.240

864. În şocul hipovolemic fluxul sanguin este redistribuit pentru a menţine perfuzia:
A. Inimii
B. Pielii
C. Rinichilor
D. Creierului
E. Intestinului
Corect A, D
15.P.241

865. Şocul hipovolemic sever se asociază cu:


A. Creşterea presiunii venoase centrale
B. Redistribuirea fluxului sanguin către inimă şi creier
C. Acidoză metabolică
D. Tahicardie
E. Hipotensiune arterială
Corect B, C, D, E
15.P.240

866. Cauzele edemului pulmonar acut cardiogen pot fi următoarele cu excepţia:


A. Infarctului miocardic acut

128
B. Valvulopatiilor stîngi
C. Aritmiilor paroxistice
D. Pneumoniilor
E. Hipertensiunei artriale
Corect D
17. P.139

867. Edemul pulmonar se dezvoltă în urma:


A. Creşterii presiunii capilare pulmonare
B. Alterării permeabilităţii membranei alveolo-capilare
C. Diminuării presiunii coloidosmotice
D. Diminuării capacităţii de resorbţie a sistemului limfatic
E. Creşterii presiunii coloidosmotice
Corect A, B, C, D
15.P.214

868. Drogul de elecţie în terapia diuretică a edemului pulmonar este:


A. Spironolactona
B. Manitol
C. Furosemid
D. Triamteren
E. Amilorid
Corect C
17. P.141

869. Optimizarea postsarcinii în edemul pulmonar acut se obţine prin administrare de:
A. Morfină
B. Furosemid
C. Nitroprusiat de sodiu
D. Captopril
E. Dopamină
Corect C, D
17. P.141

870. Reducerea presarcinii în edemul pulmonar acut se obţine prin administrare de :


A. Dopamină
B. Nitroglicerină
C. Dugitalice
D. Furosemid
E. Dexametazonă
Corect B, D
17. P.141

871. Medicaţia inotropă în edemul pulmonar acut include următoarele droguri cu excepţia:
A. Dobutamină
B. Morfină
C. Dopamină
D. Furosemid
E. Nitroglicerină
Corect B, D, E
17. P.142

872. Tratamentul insuficienţei cardiace acute stînga poate să includă:


A. Ventilaţie mecanică
B. Administrare de nitroglicerină
C. Administrare de furosemid
D. Administrare de nitroprusiat de sodiu
E. Administrare de dexametazon
Corect A, B, C, D
17. P.141-143.

873. Edemul pulmonar acut se dezvoltă în următoarele cazuri cu excepţia:

129
A. Presiune capilară pulmonară crescută
B. Presiune oncotică scăzută
C. Diminuarea permeabilităţii membranei alveolo-capilare
D. Presiune capilară pulmonară scăzută
E. Insuficienţa drenajului limfatic
Corect D
17. P.139

874. În edemul pulmonar acut bolnavul:


A. Are dispnee
B. Este anxios
C. Are tuse cu expectoraţie spumoasă
D. Preferă poziţie orizontală în decubit dorsal
E. Are tahipnee
Corect A, B, C, E
17. P.138

875. Reducerea întoarcerii venoase în edemul pulmonar acut se poate obţine prin:
A Poziţie şezîndă
B. Poziţie orizontală
C. Aplicarea garourilor
D. Flebotomie
E. Administrare de nitroglicerină
Corect A, C, D, E
17. P.140

876. Tratamentul sincopei din hipotensiunea arterială ortostatică include următoarele cu excepţia:
A. Poziţionare în decubit dorsal
B. Ridicarea la 45 a membrelor inferioare
C. Rehidratare
D. Administrarea simpatomimeticelor
E. Administrare de nitroglicerină
Corect E
17. P.154

877. Furosemidul:
A. Are efect diuretic
B. Produce hipokaliemie
C. Nu modifică nivelul kaliemiei
D. Produce o hipertensiune tranzitorie
E. Are efect venodilatator
Corect A, B, E
17. P.141

878. Sincopa cardiacă se poate dezvolta:


A. În stenoza aortică
B. În stenoza mitrală
C. La trecerea din clinostatism în ortostatism
D. În tulburări paroxistice de ritm şi de conducere
E. În mixomul atrial
Corect A, B, D, E
17. P.144

879. Edemul pulmonar poate fi provocat de:


A. Diminuarea întoarcerii venoase
B. Pneumotorax cu presiune negativă mare
C. Pneumonii bacteriene
D. Exces de perfuzii lichidiene la bolnavii cu insuficienţă renală
E. Insficienţa drenajului limfatic
Corect B, C, D, E
17. P.139

130
880. Care din măsurile terapeutice de mai jos nu se aplică în edemul pulmonar acut?
A. Administrarea intravenoasă de morfină
B. Oxigenoterapie
C. Administrare intravenoasă de furosemid
D. Administrare orală de spironolactonă
E. Administrare intravenoasă a nitroprusiatului de sodiu
Corect D
15.P.1431

881. Care sunt măsurile de urgenţă în edemul pulmonar acut?


A. Administrare intravenoasă de furosemid
B. Administrare intravenoasă de naloxonă
C. Administrare intravenoasă de morfină
D. Poziţie şezîndă
E. Administrare de oxigen pur
Corect A, C, D, E
15.P.1431

882. În edemul pulmonar acut se aplică următoarele măsuri terapeutice cu excepţia:


A. Oxigenoterapie cu presiune pozitivă
B. Menţinerea pacientului în poziţie şezîndă
C. Administrare de beta-blocante intravenos
D. Administrare de morfină intravenos
E. Administrare de diuretice de ansă intravenos
Corect C
15.P.1431-1432

883. Administrarea intravenoasă de morfină în tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen are următoarele
efecte:
A. Scade vasoconstricţia adrenergică asupra patului venos
B. Stimulează centrul respirator
C. Inotrop pozitiv
D. Creşte excreţia de sodiu
E. Reduce anxietatea
Corect A, E
15.P.1431

884. Morfina administrată în edemul pulmonar acut determină:


A. Reducerea vasoconstricţiei adrenergice venoase
B. Creşterea vasoconstricţiei adrenergice arteriolare
C. Reducerea anxietăţii
D. Tahicardie
E. Creşterea vasoconstricţiei adrenergice venoase
Corect A, C
15.P.1431

885. Reacţiile hemolitice acute se însoţesc de următoarele simptome cu excepţia:


A. Hemoglobinurie
B. Febră
C. Hipertensiune arterială
D. Dureri toracice şi/sau lombare
E. Tahicardie, tahipnee
Corect C
15.P.792

886. Riscurile hemotransfuziei sunt:


A. Coagulopatie
B Devierea curbei disocierii oxihemoglobinei
C. Hipopotasemie
D. Alcaloză metabolică
E. Infectarea cu plasmodiul malariei
Corect A, B, E
16.С.25,473,481

131
887. Transfuzia de sînge incompatibil duce la:
A. Edem pulmonar
B. Hemoliză şi insuficienţă renală acută
C. Coagulare intravasculară diseminată
D. Edem cerebral
E. Alcaloză metabolică
Corect B, C
15.P.792

888. Reacţiile transfuzionale non-hemolitice febrile:


A. Se caracterizează prin frisoane şi o creştere a temperaturii cu 1C sau mai mult
B. Se manifestă prin hipotensiune, hemoglobinurie, dureri lombare
C. Sunt provocate de anticorpii îndreptaţi împotriva antigenelor leucocitare ale donatorului şi a antigenelor HLA
D. Pentru majoritatea reacţiilor sunt responsabile izoaglutininele ABO
E. Se tratează prin administrare de antipiretice
Corect A, C, E
15.P.792

889. Cea mai eficientă metodă de îndepărtare a complexelor imune rezultate în cadrul lizei eritrocitelor:
A. Diureza forţată
B. Ultrafiltrarea plasmei
C. Aplicarea clisterelor
D. Enterosorbţia
E. Dializa peritoneală
Corect A
15.P.792

890. La stocarea masei eritrocitare are loc:


A. Diminuarea concentraţiei 2,3- difosfogliceratului
B. Hiperpotasemie
C. Modificări morfologice ale eritrocitelor
D. Hipopotasemie
E. Creşte afinitatea hemoglobinei faţă de oxigen
Corect A, B, C, E
16.С.23-25.

891. Boala grefă contra gazdă legată de transfuzie:


A. Este mediată de limfocitele T ale donatorului
B. Se manifestă prin febră, erupţie cutanată, diaree, anomalii ale funcţiei hepatice
C. Se caracterizează prin aplazie medulară şi pancitopenie
D. Poate fi prevenită prin iradierea componentelor celulare
E. Pentru prevenirea ei sunt indicate transfuzii directe de la membrii de familie
Corect A, B, C, D
15.P.793

892. Complicţiile transfuziei masive:


A. Hipopotasemie
B. Hipersodemie
C. Hipocalcemie
D. Trombocitopenie
E. Scăderea nivelului factorilor de coagulare
Corect C, D, E
16.С.473

893. Reacţiile anafilactice din cadrul hemotransfuziei:


A. Se pot declanşa la administrarea a numai cîţiva mililitri din componentul sanguin
B. Se dezvoltă mai des la pacienţii cu deficit de IgA
C. Se mainifestă prin hipotensiune, dificultate în respiraţie, greaţă, vărsături
D. Tratamentul include administrare de epinefrină
E. Sunt provocate de contaminare bacteriană
Corect A, B, C, D
15.P.793

132
894. Complicaţii ale hemotransfuziei pot fi următoarele:
A. Reacţii hemolitice
B. Reacţii anafilactice
C. Leziuni pulmonare acute
D. Hipercalcemie
E. Infectarea cu virusul hepatitei C
A. Corect A, B, C, E
15.P.792-794

895. Complicaţii ale transfuziei pot fi următoarele cu excepţia:


A. Reacţii hemolitice
B. Reacţii anafilactice
C. Leziuni pulmonare acute
D. Hipercalcemie
E. Infectarea cu virusul hepatitei C
A. Corect D
15.P.792-794

896. Complicaţiile hemotransfuziei mediate imun sunt următoarele:


A. Infectare virală
B. Purpură posttransfuzională
C. Leziuni pulmonare acute
D. Boala grefă-contra-gazdă
E. Reacţii hemolitice acute
Corect B, C, D, E
15.P.792-793

897. Pentru reacţiile trasfuzionale non-hemolitice următoarele afirmaţii sunt corecte:


A. Pentru aceste reacţii sunt răspunzătoare izoaglutininele ABO
B. Mediatorii acestor reacţii sunt anticorpii îndreptaţi împotriva antigenelor leucocitare şi aglutininelor HLA
C. Se caracterizează prin frisoane şi o creştre a temperaturii cu 1 C şi mai mult
D. Pot fi prevenite prin folosirea produselor sanguine sărăcite în leucocite
E. Tratamentul include diureza forţată
Corect B, C, D
15.P.792

898. Complicaţii ale hemotransfuziei pot fi următoarele cu excepţia:


A. Hiperpotasemie
B. Hipercalcemie
C. Supraîncărcare cu fer
D. Hipotermie
E. Aloimunizare
Corect B
15.P.793-794

899. Receptorii morfinici Sunt;


A. Alfa
B. Beta
C. Gama
D. Mu
E. Kapa
Corect C, D, E
13.P.61

900. Efectele secundare ale morfinei sunt:


A. Deprimarea centrului respirator
B. Greaţă
C. Vomă
D. Hipertensiune arterială
E. Extrasistolie ventriculară
Corect A, B, C
13.P.65

133
901. Morfina nu provoacă:
A. Midriază
B. Eliberare de histamină
C. Vomă şi greaţă
D. Constipaţie
E. Retenţie urinară
Corect A
13.P.65

902. Fentanil:
A. Este un analgezic opioid
B. În doze mari provoacă rigiditate musculară
C. Produce depresie respiratorie
D. Nu produce dependenţă fizică
E. Produce greaţă, vomă
Corect A, B, C, E
13.P.67

903. Depresia respiratorie îndusă de morfină va fi antagonizată prin administrare de:


A. Fentanil
B. Tramadol
C. Naloxonă
D. Ketamină
E. Diclofenac
Corect C
12, С.220

904. Antiinflamatorii nesteroidieni:


A. Inhibă funcţia ciclooxigenazei
B. Interacţionează cu receptorii morfinici
C. Rreduc sinteza prostaglandinelor
D. Provoacă depresie respiratorie
E. Pot provoca eroziuni ale mucoasei stomacului
Corect A, C, E
12, С222

905. Din grupul antiinflamatorilor nesteroidieni nu face parte:


A. Acidul acetilsalicilic
B. Tramadol
C. Diclofenacul
D. Ketorolakul
E. Indometacina
Corect B
12.С222-223

906. Analgezia în perioada postoperatorie poate fi realizată prin:


A. Administrare intramusculară, intravenoasă de morfină
B. Administrare peridurală de morfină
C. Administrare de analgezic la cererea pacientului
D. Infiltrarea plăgii postoperatorii cu lidocaină
E. Administrare de antiinflamatori nesteroidieni
Corect A, B, C, E
12- С110-115, T1-C.217.

907. Durera postoperatorie nu provoacă:


A. Bradicardie
B. Creşterea debitului-bătaie
C. Creşterea consumului de oxigen miocardic
D. Ileus
E. Retenţie urinară
Corect A
14. P.819

134
908. Durerea postoperatorie provoacă:
A. Scăderea secreţiei de hormoni catabolizanţi (catecolamine, cortizol, ACTH)
B. Vasoconstricţie generalizată
C. Dereglări ale respiraţiei
D. Inhibiţie a motilităţii gastrice
E. Tahicardie
Corect B, C, D, E
14. P.819-821

909. Fentanil nu provoacă:


A. Analgezie profundă
B. Hipertensiune arterială
C. Depresie respiratotrie
D.În doze mari – rigiditate musculară
E. Greaţă, vărsături
Corect B
13,.P.67

910. Petidina (Promedol):


A. Este un analgezic opioid sintetic
B. Lizează spasmul musculaturii netede
C. Provoacă eliberare de histamină într-o măsură mai mică decît morfina
D. Nu provoacă depresie respiratorie
E. Este un analgezic mai puternic decît morfina
Corect A, B, C
12.С214

911. Petidina (Promedol) nu provoacă:


A. Analgezie
B. Depresie respiratorie
C. Greaţă
D. Aritmii ventriculare
E. Vomă
Corect D
12.С214

912. Drogurile din grupul antiinflamatorilor nesteroidieni sunt:


A. Morfina
B. Diclofenac
C. Indometacina
D. Ketorolac
E. Fentanil
Corect B, C, D
12.С.223

913. Modificările histologice şi manifestările clinice din cadrul sindromului Mendelson sunt mai pronunţate al
aspiraţia conţinutului gastric cu un pH de:
A. mai mare de 6
B. 5-6
C. 4-5
D. 3-4
E. mai mic de 2,5
Corect E
13.P.227

914. Pentru prevenirea sindromului Mendelson este necesar de a administra:


A. Hipotensive
B. Diuretice
C. H2-blocante
D. Beta2-blocante
E. Alfa-blocante
Corect C

135
13.P.229

915. Pentru prevenirea sindromului Mendelson nu se administrază:


A. Corticosteroizi
B. H2-blocante
C. Anticolinergice
D. Antibiotice
E. Anticoagulante
Corect A, C, D, E
13.P.229

916. Manevra Sellick constă în efectuarea:


A. Masajului sinusului carotidian
B. Compresiunii abdominale
C. Compresiunii pe cartilajul cricoid
D. Loviturii precordiale
E. Hiperextensiunii capului cu subluxaţia anterioară a mandibulei
Corect C
13.P.229

917. Riscul apariţiei sindromului Mendelson este diminuat la:


A. Administrarea preoperatorie a H2-blocantelor
B. Efectuarea manevrei Heimlich
C. Efectuarea inducţiei ultrarapide
D. Administrarea preoperatorie de corticosteroizi
E. Efectuarea manevrei Sellick
Corect A, C, E
13.P.229

918. Toxicitatea unei substanţe este determinată de următorii factori:


A. Proprietăţile fizico-chimice ale substanţei
B. Doză, timpul de expoziţie şi concentraţia în sânge.
C. C.Calea de pătrundere.
D. Gen, vârstă, greutatea corporală, predispunerea individuală.
E. Factorii mediului extern.
Răspuns: A,B,C,D. 1.V-1 pag.10-31

919. Numiţi 3 căi de pătrundere a toxicelor în organism mai frecvent întâlnite în practică:
A. Digestivă.
B. Cutanată.
C. Respiratorie.
D. Parenterală.
E. Transplacentară
Răspuns: A,B,C, 1. V-1 pag.50.

920. Absorbţia toxicelor de la poarta de intrare depinde de următorii factori:


A. Lipo şi hidrosolubilitatea toxicului.
B. Gradul disociere a toxicului.
C. Mărimea moleculelor toxicului.
D. Vârsta , genul, greutatea corporală
E. Motilitatea intestinală.
Răspuns: A.B.C.E 1.V-1 pag.63.

921. Mecanismele de absorbţie a toxicelor sunt:


A. Difuziune simplă.
B. Transport pasiv.
C. Difuzia activă.
D. Transport activ.
E. Inhibarea concurentă.
Răspuns: A.B, D. 1. V-1 pag.62.

922. Care sunt reacţiile principale ale biotransformării toxicelor.

136
A. Oxidare.
B. Reducere.
C. Conjugare.
D. Hidroliză.
E. Substituţia.
Răspuns: A.B, C,D,E. 1.V-1,pag.85-86.

923. Acţiunea toxică a deferitelor substanţelor poate fi:


A. Reversibilă spontan.
B. Reversibilă prin antidotizm specific.
C. Ireversibilă.
D. Reversibilă parţial.
E. Ireversibilă în doze mari.
Răspuns:A,B.C. 1. V-1,pag.100.

924. Următoarele substanţe sunt membranotoxine exogene, cu excepţia:


A. Vitaminele liposolubile
B. Detergenţi sintetici.
C. Corticoizi.
D. Produsele oxidării peroxidice.
E. Micotoxine.
Răspuns:C . 2.pag.27-28;3.pag35-37.

925. Mecanismul principal de lezare a membranelor celulare în intoxicaţiile acute este:


A. Activarea fosfolipazei celulare proprii.
B. Oxidarea peroxidică a lipidelor.
C. Lezarea mecanică, determinată de schimbarea tensiunii osmotice.
D. Dereglarea metabolismului ATP
E. Acţiunea anticorpilor.
Răspuns:B. 2. pag.40.

926. Detoxicarea sulfanilamidelor, acidului acetilsalicilic are loc prin conjugarea cu:
A. Acidul sulfuric.
B. Proteinele
C. Acidul glucuronic.
D. Acidul glutamic
E. Glutationul.
Răspuns: C 7. pag 290, 355.

927. Intensitatea şi durata eliminării toxicelor din organism depinde de:


A. Calea de eliminare a toxicului.
B. Proprietăţile fizico-chimice ale toxicului.
C. Calea de pătrundere şi doza absorbită.
D. Starea fiziologică a organismului.
E. Toate.
Răspuns : E. 1.V-1,pag.90.

928. Care din aceste forme de hipoxie sunt întâlnite mai frecvent în intoxicaţiile exogene acute:
A. Hipoxia hipoxică.
B. Hipoxia respiratorie.
C. Hipoxia mixtă.
D. Circulatorie.
E. Tisulară.
Răspuns: toate . 2. pag.125.
929. Care din aceste intoxicaţii paralezează activitatea centrului respirator.
A. Barbiturice
B. Organofosforice
C. Ciuperci
D. Opioizi şi opioide
E. Oxidul de carbon (CO)
Răspuns: A. B. D. 1.V-2 pag.172;3.pag.174.

137
930. Afectarea activităţii centrului respirator poate surveni şi în rezultatul anoxiei cerebrale totale provocate
de:
A. Dereglările transportului de O2 sanguin
B. Dereglările hemodinamice
C. Dereglările hepatice.
D. Dereglările renale.
E. Dereglările de coagulare.
Răspuns: A; B; 3.pag.183,177.

931. Manifestările clinice a hipoxiei neurogene sânt:


A. Disritmia rispiratorică
B. Convulsiile
C. Micşorarea amplitudei excursiei cutiei toracice
D. Tahipnee inspiratorică
E. Raluri umede în plămâni
Răspuns: A; B; C; 2. pag.128

932. Hipoxia aspiraţional – obturaţională determinată de:


A. Asfixia mecanică
B. Aspiraţie
C. Bronhoreie
D. Bronholaringospazm
E. Edem pulmonar toxic
Răspuns: A; B; C; D; 2. pag 128.

933. Manifestările clinice a hipoxiei aspiraţional-obturaţionale sânt:


A. Acrocianoza
B. Tahipneia expiratorie
C. Tahipneia inspiratorie
D. Raluri umede
E. Colaps
Răspuns: A; C; D; 2.pag 128.
934. Hipoxia hipoxica forma pulmonară poate fi determinată de:
A. Pneumonii
B. Atelectazii
C. Edemul pulmonar toxic.
D. "Plămân de şoc"
E. Bronhoreie şi bronholaringospazm
Răspuns: A; B; C; D; 2.pag.128.

935. În care din următoarele forme de hipoxie este declanşată acidoza


respiratorică:
1). Neurogenă
2). Pulmonară
3). Aspiraţional-obturaţională
4). Tisulară.
5). Circulatorie.
Răspuns: 1; 3; 2. pag 133.
936. În care din aceste intoxicaţii survine edemul pulmonar toxic sau
traheobronşita toxică:
1) Intoxicaţii cu ciuperci
2) Intoxicaţii cu vapori de Cl
3) Intoxicaţii glicozide cardiace
4) Fosghen
5) Acizi neorganici.
Răspuns: 2; 4; 5; 2.pag.131
937. Declanşarea sindromului Mendelson este cauzata de:
A) Bronhoreie
B) Edem glotic
C) Aspirarea toxicului şi/sau conţinutului gastric
D) Hipersalivaţie
E) bronhiolospasm.
Răspuns: C; 2. pag 131.

138
938. Şocul exotoxic este o varietate a :
a) Şocului traumatic;
b) Şocului hipovolemic;
c) Şocului cardiogenic;
d) Şocului anafilactic;
e) Şocului combustional.
Răspuns: b. 5. pag.43.

939.Şocul în intoxicaţiile cu somnifere şi sedative are următoarele particularităţi:


a) se dezvoltă în primele 2 ore,
b) se dezvoltă peste 6-12 ore,
c) lipseşte stadiul de agitaţie ,
d) bolnavul este în comă,
e) bolnavul este agitat.
Răspuns: B,C,D. 5.pag.45.

940. Particulărităţiile hemodinamicii în şocul exotoxic sunt:


a) hipovolemia,
b) scăderea hemotocritului,
c)creşterea hemotocritului,
d)creşterea rezistenţei vasculare periferice,
e)scăderea volumului bătaie a cordului.
Răspuns: a, c, d, e. 5.pag.46.

941. Semnele clinice a şocului exotoxic sunt :


a)tensiunea artărială scăzută..‹90mmHg,
b) PVC crescut,
c) PVC negativ,
d) tahicardie ,
e) bradicardie.
Răspuns: a, c, d, e. 5. pag 54
942.Simdromul hipertensiv apare la următoarele intoxicaţii:
a) Fosfororganice,
b) Intoxicaţii cu substanţe curozive,
c) Monoxid de carbon,
d) Anilină,
e) β adrenoblocatoare.
Răspuns: a, b, c, d. 5. pag 60.

943.Efect cardiotoxic au următoarele substanţe:


a. aconitina,
b. coniină,
c. veratrina,
d. Vit. C,
e. Benzodiazepinele.
Răspuns: a, b, c . 5. pag 62.

944.Efectul cardiotoxic întoxicaţiile cu heroină este determinat de :


a. acţiune anticolinesterazică,
b. hipoxie
c. efect toxic direct asupra miocardului ,
d. efect holinolitic,
e. efect membranotoxic.
Răspuns: a, b, c. 5. pag.63.

945.În perioada timpurie-neunotană copii au toleranţă avansată la următoarele substanţe toxice:


a. SOF,
b. Alcool metilic,
c. Etilenglicol,
d. Medicamente,
e. CO.

139
Răspuns: a, b, c. 4. pag .135-136.

946.Pentru lavaj stomacal la copii de 2-3 ani se folosesc următoarele cantităţi de apă:
a. 5 litri
b. 2-3 litri
c. 1 litru
d. până la 6 litri
e. nu este corect nici un răspuns .
Răspuns: b. 4. pag .137.

947.Pentru enterosorbţie la copii până la 5 ani se administrează per / os carbune activat în următoarea
doză:
a. 0.3 gr/kg,
b. 1gr/kg,
c. 2gr/kg
d. 0.5gr/kg
e. 0.25gr/kg
Răspuns: b. 4. pag. 138.

948. La bătrâni medoda preferată de detoxicare extracorporală este:


a) hemodializa,
b) plazmafereza
c) dializa peritoneală,
d) hemocarboperfuzia,
e) limforeea.
Răspuns: c. 4. pag. 142.

949. Hemoterapia electrochimică are următoarele mecanisme:


a) accelerează biotransformarea substenţe toxice,
b) eliberează oxigen activ şi clor,
c) modifică activitatea oxidazelor,
d) ameliorează oxigenarea sângelui
e) corecte toate răspunsurile
Răspuns: e. 4. pag. 50;5. pag. 153.
950. Fiziohemoterapia în intoxicaţiile exogene acute include:
a) iradierea sângelui cu raze ultraviolete,
b) enterosorbţia,
c) magnetoterapia,
d) hemofiltrarea,
e) ozonoterapia.
Răspuns: a, c, e. 5.pag.130.

951. La intoxicaţiile cu substanţe corozive lavajul stomacal este efectuat cu :


a) cu sol. 0.1% permanganat de K,
b) cu sonda gastrică,
c) cu sol. de bicarbonat de sodiu,
d) cu apă încălzită,
e) nu se efectuează.
Răspuns: b. 5. pag.130-131.

952. Care este laxativul preferat utilizat după lavaj gastric în caz de intoxicaţii acute ?:
a) sulfatul de magneziu,
b) sulfatul de natriu,
c) uleiul de vazelină,
d) uleiul de răsărită,
e) bisacodil.
Răspuns: c. 5. pag. 132.

953. Care din răspunsurile următoare sunt incorecte? Cea mai efecientă metodă de epurare a intestinului
de substanţe toxice este:
a) metode de stimulare a peristalticei intestinale,
b) clistire evacuătoate,
c) lavaj intestinal,

140
d) enterosorbţia,
e) administrarea apei minerale.
Răspuns :a, b, d, e. 5. pag. 132.

954. Diureza forţată include:


a) încărcarea hidro-electrolitică,
b) diureza stimulată,
c) terapie infuzională de susţinere,
d) lavaj intestinal,
e) biosorbţia.
Răspuns :a, b, c. 4. pag. 22, 34-36.

955.Insuficienţa renală toxică poate apărea în următoarele cazuri :


a. Deficitul de eritropoetină;
b. Hemoliza intravasculară provocată de substanţe toxice;
c. Hemoragii masive .
d. Tulburări de utilizare a fierului;
e. În toate cazurile enumerate.
Răspuns b. 1. V-1 pag.487.
956.Anemia hemolitică toxică se dezvoltă în următoarele intoxicaţii:
a. sulfanilamidi,
b. săruri de cuprum,
c. acid salicilic,
d.acid nalidixic,
e.în toate cazurile.
Răspuns: e. 1.V-1 pag.536.

957. Enumeraţi sindroamele hepatice întâlnite la intoxicaţiile acute:


a) hepatită acută citolitică toxică,
b) hepatită acută toxică nespecifică,
c) hepatită acută toxică cu degenerare grasă,
d) hepatită acută colostatică
e) reacţie hepatice diverse.
Răspuns: a, b, c, d, e. 1. V-1 pag .428-440.
958. Enumeraţi sindroamele hematologice principali în practică toxicologică, cu excepţia :
A. Methemoglobinemia acută toxică.
B. Anemia hemolitică acută toxică.
C. Anemia aplastică acută toxică.
D.Anemia posthemoragică acută toxică.
E. Pancitopenia acută toxică.
Răspuns: D. 1. V-1. pag.520-538.

959. Semne caracteristice methemoglobinemie pot fi:


a)scăderea capacităţii de oxigen a sângelui,
b)deferenţa arteriovenoasă joasă a pO2,
c)hipocapnie şi alcaloză respiratorie,
d)apariţia în eritrocite a corpilor Heinţ,
e)oxidarea ferului eritrocitar din bivalent în trivalent.
Răspuns: a, b, c, d, e. 5. pag. 108.

960. Simptomele clinice dominante în methemoglobinemie sunt:


A. Paliditatea tegumentelor şi mucoaselor.
B. Icterul tegumentelor şi mucoaselor.
C. Hiperemia tegumentele şi mucoasele.
D. Cianoza tegumentele şi mucoasele.
E. Hipoxia şi anoxia cerebrală.
Răspuns :D. E. 5. pag.108-109.

961. Când c% Met Hb depăşeşte 60-70% din Hb totală apare:


A. Cefalee, vertij
B. Obnubilare, dispnee, cianoză difuză;
C. Colaps vascular, comă, exitus.
D. Hipertensiune.

141
E. Convulsii.
Răspuns: B, C, D,E. 1. V-1 pag 522; 5. pag .108.

962. În formă medie şi gravă tratamentul methemoglobinemiei constă în administrarea :


A. Acid ascorbinic.
B. Tiosulfat de sodiu.
C. Acid aminocapronic 5%.
D. Reopoliglucin.
E. Citohrom „C”
Răspuns: B. 5. pag 155; 4. pag.26-28.

963. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?:


f. Terapia antidot este eficientă preponderent în faza tinpurie a intoxicaţiei acute,
g. Terapia antidot este înalt specifică,
h. Terapia antidot joacă un rol important în profilaxia stărilor ireversibile,
i. Terapia antidot poate fi utilizată în toate intoxicaţiile acute,
j. Terapia antidot nu are contraindicaţii.
Răspuns: A, B, C. 4. pag.24-25.

964. Următoarele substanţe toxice blochează fermenţii piridoxalici :


A Disulfură de carbon,
B) Hidrazina,
C) Preparanele antituberculoase,
D)Compuşii cuprului,
E)Compuşii ferului
Răspuns: A, B, C. 6.pag. 83-88.

965. În intoxicaţiile cu alcool metilic ca antidot se foloseşte alcool etilic care are următoarele mecanisme:
A Sporeşte eliminarea alcoolului metilic,
B. Are afinitate net înaltă pentru alcooldehidrogenaza,
C. Inhibă alcooldehidrogenaza,
D. Neutralizează metaboliţii ,
E. Nu are nici un efect din cele enumerate.
Răspuns: B. 3. pag.227.

966. În cadrul hemoterapiei electrochimice a intoxicaţiilor acute pacienţilor li se administrează i/v


următoarele preparate cu excepţia :
A Ser fiziologic,
B. Citocromul C,
C. Soluţie de hipoclorit de sodiu,
D. Soluţie de CaCl,
E. Soluţie de MnSO4.
Răspuns: A, B, .D, E. 5. pag. 153. 4. pag. 50-52.

967. Tiosulfatul de sodiu este utilizat ca antidot în următoarele intoxicaţii:


A. Anilină,
B. Acid cianhidric,
C. Săruri de cuprum,
D. Săruri de mercur,
E. Toate.

Răspuns: E. 5.pag.156.

968. În care din aceste intoxicaţii este indicat lavajul gastric:


1) Barbiturice,
2) Acizi şi baze,
3) Vapori de Cl,
4) Metale grele ,
5) Fosghen.
Răspuns: 1; 2; 4; 4. pag. 30-31.2. pag 320, 352.

969. Care din aceste contraindicaţii sunt caracteristice pentru diureza forţată:

142
1) Colapsul,
2) Insuficienţa vasculara gr. II – III.
3) Oligurie
4) Azotemie
5) Edemul cerebral
Răspuns: 1,2,3,4; 3. pag.102.

970. În care din aceste intoxicaţii indicată utilizarea Hiperbaroterapiei:


A) Opiozi şi opioide,
B) Intoxicaţii cu CO,
C)Substanţe methemoglobinizante ,
D) Etilenglicol ,
E) Intoxicaţii cu cianide.
Răspuns: B, C. 4. pag.54. 3. pag. 202.

971. Activarea funcţiei de drenare a sistemului limfatic are drept scop:


A) Activează eliminarea toxicului din ţesuturi ,
B) Contribuie la restabilirea dereglărilor metabolice,
C) Creşte debitul cardiac,
D) Scade presarcina,
E) Creşte fluxul renal.
Răspuns: A, B. 2. pag. 205-206;5. pag.143.

972. În cadrul căreia din aceste intoxicaţii este indicată hemodializa:


A) Barbiturice
B) Compuşii metalelor grele
C) FOS
D) Iprit, Fosghen
E) Etilenglicol.
Răspuns: A; B; C; E; 2. pag. 206;5. pag 148;4. pag 63.

973. Dializa peritoneală este indicată în intoxicaţiile cu:


1) Barbiturice
2) Vapori de Cl
3) Fenoteazine
4) Fosghen
5) Opiozi şi opioide
Răspuns: 1; 3; 5; 2. pag. 211; 4. pag. 66-70.

974. Carbohemoperfuzia este indicată în intoxicaţiile cu:


1) Substanţe FOS
2) Barbiturice
3) Compuşii metalelor grele
4) Halogenaţi şi halogenuri
5) IA cu corozive.
Răspuns: 1; 2; 3; 4.pag.148-178; 2. pag.215-220.

975. Care din aceşti antidoţi este indicat în tratamentul intoxicaţiilor cu opioide:
1) Glicozide cardiace
2) Compuşii metalelor grele
3) Naloxona şi nalorfina
4) Anexat
5) Unitiol.
Răspuns: 3. 7. pag. 241; 4. pag.162.

976. Tratamentul specific în cadrul intoxicaţiilor cu substanţe organofosforice include:


1) Utilizarea colinoliticelor
2) Anticoagulantelor
3) Reactivatorii colinesterazei
4) Unitiol
5) Benzodiazepinelor
Răspuns: 1; 3; 4. pag. 237; 3. pag. 308.

143
977. Acetilcetiina se utilizează ca antidot în intoxicaţiile cu :
1) Paracetamol
2) Metamizol
3) Atropină
4) Dimedrol
5) Ciuperca „Amanita Falloides”
Răspuns: 1.5. 5. pag. 156.

978. În intoxicaţiile cu sâmburi de fructe se folosesc următori antidoţi:


A Tiosulfat de sodiu,
B. Amilnitrit,
C. Oxicobalamina,
D. Vit. C,
E. Vit. E.
Răspuns:A, B, C. 6. pag.144-146; 4. pag. 219.
979. Căile de pătrundere a dicloretanului în organizm sunt:
A Tractul digestiv,
B. Căile respiratorii,
C. Tegumentele,
D. Mucoasele,
E. Taote.
Răspuns: E. 3. pag.314.

980. În intoxicaţiile cu etilenglicol perioadă nefrotoxică se dezvoltă la :


A.24 ore de la momentul intoxicaţiei,
B. La 2-5 zile,
C. În primele ore,
D. la 8 zile,
E. nu se dezvoltă.

Răspuns: B. 3. pag. 255.

981. Insuficienţa cardiovasculară acută în intoxicaţiile acute poate fi sub formă de:
A. Colaps toxicogen primar.
B. Colaps somatogen primar.
C.Colaps somatogen secundar.
D. Insuficienţa ventriculară stângă acută (edem pulmonar).
E. Insuficienţă respiratorie acută
Răspuns: A,C,D,E. 2. pag. 123-124.

982. Tratamentul complex în intoxicaţiile cu acid acetic include:


A lavaj stomacal,
B. tratamentul durerii,
C. tratamentul combustiei tractului digestiv,
D. Terapia antidot,
E. hemodializă.
Răspuns: A, B, C. 2. pag.320-322.

983. Tratamentul adecvat al şocului exogen include:


A. Tratament etiotrop.
B. Tratament patogenetic.
C. Tratament simptomatic.
D. Toate, în asociere.
E. Profilactic
Răspuns: D. 2. pag. 110;

984. Principiile de bază a terapiei antişoc în intoxicaţiile acute sunt:


A. Restabilirea hemocirculaţiei adecvate.
B. Eliminarea rapidă a toxicului din organism.
C. Restabilirea desfuncţiilor organelor şi sistemelor cu organe.
D.Echilibrarea electrolitici şi metabolică.
E. Toate.
Răspuns: E. 3. pag.166; 5.pag. 56-59.

144
985. Toxicitatea fosfidului de Zinc este determinată de :
A. Cationul de Zinc,
B. Formarea fosfinei,
C. Activarea fermenţilor P-450,
D. Blocarea lactatdehidrogenazei,
E. Nici un factor enumerat.
Răspuns:B. 8. pag. 157.

986. Principalele cauze ale hipoxiile toxice extrapulmonare sunt:


A. Alcaloza metabolică,
B. Depresia cardiacă,
C. Colapsul,
D. Insuficienţa renală acută,
E. Hipertermia.
Răspuns: B, C, D. E. 1. V-1 pag. 309.

987. Substanţele toxice care produc hemoliza sunt următoarele cu excepţia:


A. Veninurile de şarpe,
B. Chinina,
C. Vit. D.
D. Plumbul,
E. Fenacetină.
Răspuns: C. 1. V-1 pag.308.
988. În stadiul toxicogen al intoxicaţiei acute cu alcool pot fi evidenţiate următoarele sindroame patologice
cu excepţia:
A. Stări comatoase.
B. Dereglări de respiraţie.
C. Dereglări a sistemului cardiovascular.
D. Sindromul miorenal.
E. Edem cerebral toxic
Răspuns: D. 3. pag. 246; 2. pag. 280.
989. În stadiul somatogen al intoxicaţiei acute cu alcool se evidenţiază următoarele sindroame patologice,
cu excepţia:
A. Dereglările funcţiei sistemului cardiovascular.
B. Procese inflamatorii a aparatului respirator.
C. Dereglări psihoemoţionale.
D. Sindrom miorenal.
E. Sindrom convulsivant.
Răspuns: A. 2.pag.280-283.
990. În evoluţia intoxicaţiei acute cu alcool pot fi evidenţiate următoarele faze:
A. Toxicogenă,
B. Convulsivantă,
C. Somatogenă,
D. Neurogenă,
E. Postcomatoasă.
Răspuns: A,C,E. 3. pag. 246-250.
991. Diagnosticul diferenţial al comei alcoolice se face cu următoarele patologii, cu excepţia:
A. Accident cerebro-vascular acut.
B. Intoxicaţie cu somnifere, narcotice, tranchilizante.
C. Coma hipoglicemică.
D. Coma hiperglicemică.
E. Traumă cranio-cerebrală.
Răspuns: D. 2. pag. 284.

992. În coma alcoolică pentru micşorarea bronhoreei şi hipersalivaţiei se administrează:


A. Adrenalina.
B. Strofantină.
C. Atropină.
D. Prednizolonă.
E. Eufilină
Răspuns: C. 2. pag. 285.

145
993. Acţiunile toxică a metanolului se manifestă prin:
A. Inhibarea SNC.
B. Acidoză metabolică.
C. Afectarea retinei.
D. Distrofia nervului optic.
E. Toate.
Răspuns: E. 2. pag. 287. 1. V-2 pag 58-59

994. Substratul morfologic în insuficienţa hepato-renală acută din intoxicaţia cu etilenglicol este:
A. Distrofia lipidică.
B. Distrofia hidronică a hepatociţilor
C. Distrofia coronară.
D. Distrofia hialino-celulară.
E. Distrofia şi necroza nefroteliului canalicular.
Răspuns: B, E. 2. pag. 288.

995. Perioadele intoxicaţiei acute cu etilenglicol sunt următoarele:


A. Incipientă.
B. Cardiotoxică.
C. Neurotoxică.
D. Hepatotoxică
E. Nefrotoxică.
Răspuns: A,C,D,E 2. pag. 288.

996. În caz de intoxicaţie cu etilenglicol. afectarea ficatului şi rinichilor se dezvoltă:


A. 1 zi.
B. 2-5 zi.
C. 5-7 zi.
D. Peste 1 lună.
E. Peste 6-8 ore.
Răspuns: B. 2. pag. 288.
997. Cea mai mare parte a alcoolului etilic absorbit este concentrată în:
A.. Pulmoni
B. Ficat.
C. Rinichi
D. Creier
E. Splină
Răspuns: B, C, D. 2. pag 278; 3. pag. 244.

998. Substanţele organo-fosforice reprezintă:


a) compuşi ai acidului sulfuric;
b) esteri;
c) eteri ai acidului fosforic;
d) eteri ai acizilor organici;
e)compuşi complecşi.
Răspuns: c. 3. pag. 291. 2. pag. 290.
999. Compuşi organo-fosforici sunt hidrolizaţi în mediul:
a) acid;
b) alcalin;
c) de alcooli;
d) cu conţinut de clor;
e)cu conţinut de oxigen.
Răspuns: b. 2. pag. 291; 3. pag. 292.
1000. Substanţele organofosforice se numesc după autor:
a) eterii Levington;
b) eterii Şreder;
c) eterii Langhe;
d) eterii Cuc;
e) eterii Şerington.
Răspuns: c. 2. pag. 289.
1001. Principalele cai de dezintegrare a substanţelor organofosforice în organism sunt:
a) oxidarea;
b) reducerea;

146
c) hidroliza fermentativă;
d) desulfurarea;
e) conjugarea
Răspuns: a, b, c, d, e. 2. pag. 292; 3. pag. 292-293.
1002. Substanţele organo-fosforice se elimină din organism în stare intactă:
a) prin căile respiratorii 20-25%, cu urină 30%;
b) prin căile respiratorii 50%, cu urină 10%;
c) prin piele 15%, cu urina 10%;
d) prin piele 21 %, cu urina 20%;
e) prin toate căile 70%.
Răspuns: a. 2. pag. 292; 3. pag.293

1003. Substanţele organo-fosforice pot pătrunde în organism pe cale:


a) orală;
b) prin tegumente şi mucoase;
c) inhalatorie;
d) parenterală;
e) prin toate căile enumerate.
Răspuns: e. 2. pag. 291; 3. pag.292.
1004. Mecanismul de acţiune a substanţelor organo-fosforice nu include:
a) blocada colinesterazei;
b) efecte colinergice;
c) efecte adrenergice;
d)blocada citocromilor;
e) formarea methemoglobinei.
Răspuns:a, b. 2. pag.293-294; 4. pag. 234.

1005. Dereglările din partea SNC în intoxicaţiile cu substanţe organofosforice se manifestă prin:
a) dezvoltarea timpurie a sindromului astenic;
b) stare de psihoză;
c) agitaţie psiho-motorie;
d) stare de comă;
e) toate semnele enumerate.
Răspuns: e. 2. pag. 295; 1. V-2 pag .172.

1006. Tabloul clinic al intoxicaţiilor cu substanţe organo-fosforice nu include:


a) mioza;
b) bronhoreea;
c) bradicardia;
d) icterul;
e) diareea.
Răspuns: d. 2. pag. 299. 1. V-2 pag.173-175

1007. Tratamentul intoxicaţiilor acute cu substanţe organo-fosforice nu include:


a) atropina;
b) prozerina
c) diazepam;
d) esenţiale;
e) vitamina E.
Răspuns: b. 2. pag. 305-308; 4. pag. 235-237.

1008. Primele semne de intoxicaţie cu ciuperca „Amanita Falloides” apar:


a) peste 2 ore după ingerare,
b) peste 6-8 ore,
c) peste 12 ore,
d) peste 24 ore,
e) peste 3 zile.
Răspuns: b. 4. pag. 155.

1009. Nu sunt considerate toxine de ciuperci următoarele substanţe:


a) amanitinele;
b) faloidinele;
c) canabinoizii;

147
d) acidul iboteic;
e) giromitrina.
Răspuns: c. 3. pag. 353; 7. pag.114-116.

1010. Mecanismul de acţiune alfaloidinelor şi amanitotoxinelor nu include:


a) lezionarea membranelor mitocondriale, endoplasmatice, lizosomale;
b) dereglarea transportului transmembranar activ;
c) frânarea sintezei acizilor nucleinici;
d) blocarea fermenţilor din grupa hidrolazelor;
e) afectarea tubului confort renal.
Răspuns: d. 3. pag. 353-354.

1011. Sindroamele principale în intoxicaţiile cu ciuperci sunt:


1) gastro-enteritic; 2) hematotoxic; 3) muscarinic; 4)faloidean.
a) numai 1,2şi 4;
b) toate cele enumerate;
c) numai 1,2,4;
d) 1,2,3,4;
e) 2,3,4.
Răspuns: b. 1. V-2 pag. 247-253.
1012. Pentru sindromul muscarinic semnele caracteristice sunt :
a) hipersalivaţia,
b) transpiraţia abundentă,
c) bradicardie,
d) tahicardie,
e) convulsii.
Răspuns: a, b, c. 7. pag. 117.

1013. În tratamentul intoxicaţiilor cu ciuperci sunt:


a) lavaj gastric;
b) enterosorbţia;
c) metodele extracorporale de detoxicare (hemocarboperfuţia, plasmafereza);
d) dializa peritoneală;
e) terapia antidot;
Răspuns: a, b, c, e. 4. pag. 155.

1014. Efecte toxice asupra SNC nu posedă următoarele plante:


a) Mătrăguna
b) Aconitul
c) Pelinul
d) Oleandra
e) Tutunul.
Răspuns: d. 4. pag. 145-173.

1015. Intoxicaţiile cu mătrăgună nu includ următoarele simptoame:


a) midriază;
b) tahicardie;
c) hipotermie;
d) hiperemia pielii;
e) halucinaţii.
Răspuns: c. 4. pag. 150.

1016. Intoxicaţia cu cânepă indiană manifestă următoarele semne clinice:


1) agitaţie psihomotorie; 2) midriază; 3) zgomot în urechi; 4) halucinaţii vizuale;
5) astenie generală; 6) somn adânc cu bradicardie şi hipotermie.

a) 1; 3; 4; 5;
b) toate
c) 2. 4. 5. 6.
d) 5. 6.
e) 1. 2. 3. 4.
Răspuns: b. 4. pag. 157.

148
1017. În intoxicaţiile cu migdal amar, sâmburi de caise, piersici ş.a. se folosesc ca antidot următoarele
preparate:
1. Glucoza; 2. Tiosulfatul de sodiu; 3. Amilnitritul; 4. Oxicobalamina;
5.Vit B6; 6. Citocromul C.

a) 1. 2. 3. 4.
b) 2. 3. 6.
c) 3. 4. 5. 6.
d) 1. 2. 6.
e) 1. 2. 4. 6.
Răspuns: a. 4. pag. 168-169; 6. pag. 143-150.

149
BIBLIOGRAFIE

1.Gh. Mogoş, N. Sitcai. Toxicologie clinică, V-1, V-2. Editura medicală .Bucureşti 1988, 1990.

2 E.A. Лужников, Л.Г. Костомарова. Острые отравления. М. «Медицина» 1989.

3.Е.А. Лужников. Клиническая токсикология. М. «Медицина» 1982.

4. Неотложная терапия острых отравлений и эндотоксикозов. Справочник. Под ред. Е.А.


Лужникова. М. «Медицина» 2001.

5.Е.А. Лужников, Ю.Н. Остапенко, Г.Н.Суходолова. Неотложные состояния при острых


отравлениях. Медпрактика- М. 2001.

6.Г.И.Оксенгендлер. Яды и противоядия. Л. «Наука». 1982.

7.Р. Лудевиг, К.Лос. Острые отравления. Перевод с нем. М. «Медицина».1983.

8.Ю.А. Ершов, Т.В. Плетенева. Механизмы токсического действия неорганических соединений. М.


«Медицина». 1989.
9.A. B. Tarrow 936 întrebări – test (răspunsuri şi comentarii) din „basic and clinical sciences in
anesthesiology”, Editura Militară, Bucureşti
10. V. I. Cojocaru Conduita perioperatorie în condiţiile riscului chirurgical – anestetic avansat, Chişinău,
2003
11.Proca Tratat de patologie chirurgicală, Bucureşti, 1998
12. Руководство по анестезиологии под ред. А. П. Эйнткенхеда, Т. Смита, Москва, 1999б том 1
13. M. Nicolae Anestezia în chirurgia celioscopică şi fibroendoscopia tubului digestiv. Tehnici şi riscuri,
Bucureşti, 1998
14. I. Cristea, M. Ciobanu Noul ghid de Anestezie, Terapie Intensivă, Bucureşti, 1992
15. Harrison Principiile medicinei interne 14th edition, ediţia a II a în limba romînă, Bucureşti, 2001
16. А. Румянцев, В. А. Аграненко Клиническая трансфузиология, Москва, 1997
17. I. A. Guţiu Urgenţe medicale Vol. I Patologie cardiovasculară, Bucureşti, 2003
18. I. Acalovschi Manual de Anestezie, Terapie Intensivă ed. II Cluj – Napoca, 2002
19. Ş. Marinescu Stări critice cu evoluţie critică, Bucureşti
20. C. Puişor Urgenţa medicală în accidentele grave, Bucureşti, 1995
21. Hăulică Fiziologie umană, Bucureşti, 1989
22. Angelescu Tratat de patologie chirurgicală
23. Anestezie – Terapie Intensivă Caiet de lucrări practice sub red. I. Acalovschi, Cluj – Napoca, 1997

150