Sunteți pe pagina 1din 158

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE

Prof. dr. ing. Liviu Adrian Crișan


Conf. dr. ing. Mihai Tripa
S.l. dr. ing. Grigore Marian Pop
2

Editura U.T.PRESS
Str.Observatorului nr. 34
C.P.42, O.P. 2, 400775 Cluj-Napoca
Tel.:0264-401.999 / Fax: 0264 - 430.408
e-mail: utpress@biblio.utcluj.ro
www.utcluj.ro/editura

Director: Prof.dr.ing. Daniela Manea


Consilier editorial: Ing. Călin D. Câmpean

Recenzia: Prof.dr.ing. Călin Neamțu


Conf.dr.ing. Dan Hurgoiu
Conf.dr.ing. Mihai Dragomir
3
TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE
CUPRINS
Introducere
Specificații geometrice ale produsului, SGP; Geometrical Product
Specifications, GPS
Multiplii și submultiplii metrului
Realizarea dimensiunilor
Evoluția metrologiei și a preciziei de fabricație
Capitolul I Dimensiuni liniare, toleranțe, abateri și asamblări
Dimensiuni liniare
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe
Asamblări
Asamblarea cu joc
Asamblarea cu strângere
Probleme rezolvate
TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE 4

Capitolul II Sistemul ISO de toleranțe și ajustaje pentru dimensiuni


liniare
Ajustaje
Standarde aplicabile
Abateri fundamentale
Sisteme de ajustaje
Simbolizarea dimensiunilor și ajustajelor
Alegerea sistemului de ajustaj
Ajustaje influențate de variații de temperatură
Calculul jocului dintre piston și cilindru
Probleme rezolvate
Anexe la Capitolul II
1. Valori pentru treptele de toleranțe standardizate
2. Clase de toleranțe recomandate și preferențiale
3. Ajustaje recomandate și preferențiale
4. Aplicații IOS și Android
5
TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE

Capitolul III Lanțuri de dimensiuni


Introducere
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare și paralele
Metoda de maxim și minim
Metoda algebrică
Metoda probabilistică
Metoda sortării
Metoda reglării
6
TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE

Capitolul IV Toleranțe geometrice


Simbolurile caracteristicilor geometrice
Indicarea toleranțelor geometrice
Indicarea elementului tolerat
Indicarea bazelor de referință
Abateri de formă
Abateri de orientare
Abateri de poziție
Abateri de bătaie
Anexă la capitolul IV
7
TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE
Capitolul V Toleranțe generale
Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare și unghiulare
Toleranțe geometrice generale

Capitolul VI Rugozitatea suprafeței


Suprafața geometrică ideală și cea reală
Elementul profilului
Parametrul de rugozitate Ra
Parametrii de rugozitate Rp, Rv și Rz
Parametrul de rugozitate Rt
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302
Aspecte privind alegerea rugozității optime

Bibliografie
8

TOLERANȚE ȘI
AJUSTAJE

Introducere
Introducere 9

Specificații geometrice ale produsului, SGP;


Geometrical Product Specifications, GPS
Geometria unei piese, sau a unui ansamblu, poate să fie descrisă printr-un set de
specificații care este cunoscut sub denumirea de: Specificații geometrice ale
produsului (SGP); (Geometrical Product Specifications (GPS)) acoperind cerințele
dimensionale, geometrice, topografia, respectiv profilul suprafețelor.

SGP(GPS)

Toleranțe dimensionale Toleranţe geometrice Topografia, textura și


parametrii de profil ai suprafeței
De formă Profil primar
Liniare
Unghiulare De orientare Profil de rugozitate

De poziţie Profil de ondulație

De bătaie
10

Multiplii și submultiplii metrului


kilometru km 103 m
hectometru hm 102 m
decametru dam 10 m
metru m 1m
decimetru dm 10-1 m
centimetru cm 10-2 m
10-3 m=
milimetru mm
0,001m
10-6 m=10-3
micrometru μm
mm
nanometru nm 10-9 m
picometru pm 10-12 m

În reprezentările grafice din ingineria mecanică se utilizează, fără a fi precizați explicit


pe desen, următorii submultiplii ai metrului:
• 1 mm = 1000 μm
• 1 μm = 0,001 mm
11
Realizarea dimensiunilor
La proiectarea unei piese se determină forma, dimensiunile, abaterile și
parametrii de stare ai suprafețelor.
Formele geometrice ideale (cilindru, plan, sferă, suprafețe de formă dată) sunt
considerate perfecte, fără erori, având suprafețe netede.
Forma ideală Forma efectivă
12
Realizarea dimensiunilor

Oricât de precis se prelucrează un produs, dacă se măsoară incorect, investiția


făcută în prelucrare este inutilă.

Inspecția are rolul de a ajuta la evaluarea conformității sau neconformității


produsului cu specificațiile, asigurând raportarea din timp a deficiențelor care apar în
procesul de producție.

Confirmarea caracteristicilor produsului se face prin măsurare.


13
Evoluția metrologiei și a preciziei de fabricație

[DUR 03]
Capitolul I
Dimensiuni liniare,
toleranțe, abateri și
asamblări

14
15

Dimensiuni liniare

Standardul internațional, ISO 286-1, furnizează definiții și reguli generale privind


dimensiunile liniare. Acest standard definește dimensiunea ca fiind:
"Un număr ce exprimă, cu ajutorul unei unități adoptate, valoarea numerică a
unei dimensiuni liniare”
Considerând expresia de mai sus „10 cm” sau „10 km” sunt dimensiuni dar nu și
„10 kg” sau „60oC ”. Standardul precizează faptul că noțiunea de „dimensiune” se
referă la dimensiunea liniară. Celelalte dimensiuni, de exemplu, cele unghiulare se
precizează explicit de fiecare dată. De altfel, standardul ISO 286-1 face diferență și
între diferitele dimensiuni liniare.
Mărimea unei piese poate fi apreciată prin dimensiunile ei liniare, fiind, de obicei, un
diametru (în cazul pieselor cilindrice) sau o lungime (în cazul pieselor prismatice).
16
Dimensiuni liniare

În procesul de fabricație există mai multe tipuri de dimensiuni:


 dimensiuni de funcționare – care au rol important în funcționarea ansamblului din care
piesa face parte, fiind elemente ale lanțului cinematic sau dimensiuni determinate de
sarcinile care solicită ansamblul (lungimea unei pârghii, diametrul unui arbore etc.);
 dimensiuni de asamblare – necesare asamblării a două sau mai multor piese care
trebuie să funcționeze cuplate. Aceste dimensiuni servesc atât la fabricarea
ansamblului, la prima asamblare, cât și la reparațiile din timpul exploatării pentru
înlocuirea unei piese ieșite din uz;
 dimensiuni auxiliare (intermediare) de execuție – necesare pentru operațiile
intermediare de realizare a piesei finite, dar care nu au nici o importantă din momentul în
care aceasta intră în exploatare;
 dimensiuni libere – care nu influențează funcționarea piesei și nici a ansamblului din
care face parte (diametrul unui mâner, lățimea sau adâncimea unei degajări pentru
reducerea greutății unei piese etc.).
17
Dimensiuni liniare
Dimensiunea nominală (caracteristică nominală întreagă) este
notată cu N.

În practica industrială, dimensiunile nominale nu se pot realiza datorită erorilor din


procesul de fabricație.
Erorile au mai multe surse:
• imprecizia mașinii-unelte;
• uzura sculei;
• deformația sistemului elastic mașină-unealtă – dispozitiv– sculă – piesă;
• deformațiile termice ale diferitelor componente ale mașinii-unelte, ale piesei de
prelucrat și ale sculei.
În plus, apar erori datorate mijloacelor de măsurare și control.

Dimensiunile efective (diferite de cele nominale) se determină prin măsurare și se


notează cu D (pentru alezaje), respectiv d (pentru arbori).
Dimensiuni liniare 18

Standardul ISO 286-1 definește dimensiunea efectivă drept mărimea unei


caracteristici geometrice obținute prin măsurare.

Dimensiunile liniare pot fi:


• exterioare;
• interioare;
• adâncimi (trepte);
• distanțe.

exterioare interioare adâncimi (trepte) distanțe


19

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


Diferenţa algebrică dintre dimensiunea efectivă (D, d) și dimensiunea nominală N
se numeşte abatere efectivă şi se notează cu E (pentru alezaje), respectiv, e (pentru
arbori):
E=D–N
e=d–N
Datorită faptului că execuţia unei dimensiuni la valoarea ei nominală este
imposibilă, se acceptă abateri, menținându-se funcționarea corectă a piesei în
ansamblu.
Dimensiunea efectivă trebuie să se încadreze între două dimensiuni limită, cea
minimă (limita inferioară a dimensiunii), și cea maximă (limita superioară a dimensiunii).

Dmax ≥ D ≥ Dmin

dmax ≥ d ≥ dmin
Respectând condițiile, piesa este utilizabilă, iar în caz contrar este rebut.
20
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe

Reprezentarea schematică a alezajului

N – dimensiunea nominală (caracteristică


Intervalul de toleranță al alezajului
nominală întreagă);
Dmax – diametrul maxim al alezajului (limita
superioară a dimensiunii alezajului);
EI TD
ES
+ Dmin – diametrul minim al alezajului (limita
0 inferioară a dimensiunii alezajului);
-
Dmax

TD – toleranța alezajului;
Dmin
N

ES – abaterea limită superioară a alezajului;


EI – abaterea limită inferioară a alezajului
(în acest caz și abatere fundamentală).
21
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe
Reprezentarea schematică a arborelui

N – dimensiunea nominală (caracteristică


Intervalul de toleranță al arborelui nominală întreagă)
+ dmin – diametrul minim al arborelui (limita
0 inferioară a dimensiunii arborelui);
es

-
dmax – diametrul maxim al arborelui (limita
ei

superioară a dimensiunii arborelui);


Td
N

Td – toleranța arborelui;
dmax

es – abaterea limită superioară a arborelui


dmin

alezajului (în acest caz și abatere


fundamentală);
ei – abaterea limită inferioară a arborelui.
22

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


Prin convenție, la notarea specificațiilor legate de alezaje se folosesc majuscule, iar
pentru arbori litere mici.

Cota nominală, N, poziționează linia de 0. Prin convenție, abaterea limită cea mai
apropiată de linia de 0 este abatere fundamentală și se reprezintă cu linie continuă.
Cealaltă abatere se reprezintă cu linie întreruptă.

La reprezentarea schematică, zona cuprinsă între liniile corespunzătoare dimensiunii


maxime și minime este așezată asimetric și se numește câmp de toleranță (interval de
toleranță).
În cazul alezajelor, reprezentarea intervalului de toleranță se face hașurat, la 45°, de
sus în jos și de la dreapta la stânga.
În cazul arborilor, reprezentarea intervalului de toleranță se face hașurat, la 45°, de
sus în jos și de la stânga la dreapta.
23
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe
Abaterea limită superioară (ES, es) reprezintă diferenţa algebrică dintre
dimensiunea maximă şi dimensiunea nominală.

ES = Dmax – N
es = dmax – N

Abaterea limită inferioară (EI, ei) reprezintă diferenţa algebrică dintre dimensiunea
minimă şi dimensiunea nominală.

EI = Dmin – N
ei = dmin – N

Numeric, abaterile limită pot să fie pozitive, negative sau 0, dar totdeauna:
ES > EI
es > ei
24

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


Pentru o cotă, diferența dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă se
numește toleranță și se notează cu TD (pentru alezaje) şi Td (pentru arbori):

TD = Dmax – Dmin , în cazul alezajelor


Td = dmax – dmin , în cazul arborilor

În funcție de abateri, toleranțele se exprimă astfel:

TD = ES – EI, în cazul alezajelor


Td = es – ei, în cazul arborilor
25
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe

Totdeauna: Dmax > Dmin


dmax > dmin

Deci, toleranța (TD , Td ) va fi un număr pozitiv.

Pentru aceeași dimensiune nominală, o toleranță mare implică o prelucrare mai


simplă, mai puțin precisă și, prin urmare, un cost redus.
Toleranțele mici generează o tehnologie de fabricație mai complexă (operații
suplimentare), respectiv utilizarea de mijloace de măsurare de precizie mai ridicată,
scumpind produsul finit.
Prin urmare, determinarea toleranței este o problemă de optimizare. Proiectantul
trebuie să stabilească cea mai mare toleranță care asigură funcționarea corectă a
piesei în ansamblul din care aceasta face parte.
26
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe
O cotă se caracterizează prin dimensiunea nominală, abaterea limită superioară și
abaterea limită inferioară, simbolizându-se astfel:

-pentru arbori;

- pentru alezaje;

Observații:
1. cota nominală și abaterile limită au aceeași unitate de măsură (mm);
2. abaterile limită se scriu cu același număr de zecimale (excepție, când o abatere este
0);
3. la abaterile limită se precizează semnul (excepție, când o abatere este 0);
4. dacă abaterile sunt egale în modul, valoarea numerică se scrie o singură dată, fiind
precedată de simbolul “±”;
5. dacă o cotă se referă la o suprafață cilindrică, valoarea nominală este precedată de
simbolul “ø”.
+0,1 -0,02 +0,020 +0,25
EXEMPLE: 54 -0,2
, Ø82 -0,04
, 24 +0,005
, 50 0
, 67±0,1
Asamblări 27

În majoritatea cazurilor piesele sunt montate în subansamble și ansamble ale


mașinilor, între ele fiind necesar să existe o corelație dimensională, care să asigure o
funcționare corespunzătoare.
La asamblarea a două piese de tipul arbore – alezaj, când piesa cuprinsă este
introdusă în piesa cuprinzătoare, exista o corelație dimensională stabilită, astfel încât
ansamblul să îndeplinească rolul funcțional pentru care a fost proiectat.
La asamblare, când montajul se face prin introducerea unui arbore în alezaj,
dimensiunea nominală (caracteristică nominală întreagă) a piesei cuprinse și a celei
cuprinzătoare sunt egale și se numește dimensiune nominală a asamblării.
În funcție de dimensiunile efective ale arborelui și alezajului, asamblările pot fi cu joc
sau cu strângere.

arbore alezaj
Asamblarea cu joc 28
Atunci când se dorește obținerea unei mișcări relative între cele două piese, dimensiunea
efectivă a arborelui, d, trebuie să fie mai mică decât dimensiunea efectivă a alezajului, D, astfel
încât să rezulte un joc între suprafețele celor două piese.

Alezaj
Alezaj

Arbore
Arbore

Mărimea jocului este egală cu diferență algebrică dintre dimensiunea alezajului și


dimensiunea arborelui, atunci când diametrul arborelui este mai mic decât al alezajului (valori
pozitive).

J = D – d > 0, d < D
Asamblarea cu strângere 29
Dacă se dorește blocarea rotației între arbore și alezaj este necesar ca dimensiunea efectivă a
arborelui, d, să fie mai mare decât dimensiunea efectivă a alezajului, D. În acest caz, asamblarea
se face forțat prin presarea arborelui în interiorul alezajului.

Alezaj Alezaj

Arbore
Arbore

Diferența, înainte de asamblare, dintre dimensiunea efectivă a alezajului, D, și dimensiunea


efectivă a arborelui, d, atunci când diametrul arborelui este mai mare decât diametrul alezajului, se
numește strângere și se notează cu S (valori negative).

S = D – d < 0, d > D
În realitate, strângerea, dacă există, este pozitivă.

S INTERPRETATĂ > 0
30

Probleme rezolvate
Problema 1.1: Un disc de frânare se montează pe un arbore al cărui diametru are
dimensiunea nominală N = 15 mm. Pentru o montare uşoară şi o funcţionare
corectă diametrul alezajului discului de frânare va trebui să aibă valori cuprinse
între Dmin = 14,980 mm şi Dmax = 15,015 mm.
Să se calculeze toleranța și abaterile limită ale alezajului.

Arbore

Disc de frânare
31

Rezolvare
Toleranţa alezajului este:
TD = Dmax – Dmin = 15,015 – 14,980 = 0,035 mm
TD = 0,035 mm = 35 µm
Abaterea limită superioară este:
ES = Dmax – N = 15,015 – 15 = 0,015 mm
ES = 0,015 mm= 15 µm
Abaterea limită inferioară este:
EI = Dmin – N = 14,980 – 15 = – 0,020 mm
EI = - 0,020 mm= - 20 µm
Verificarea corectitudinii rezolvării se face calculând toleranța alezajului folosind
abaterile limită:
TD = ES – EI = 0,015 – (– 0,020) = 0,035 mm
TD = 0,035 mm = 35 µm
Astfel, dimensiunea tolerată, scrisă cu abateri, a alezajului discului de frânare, va
putea fi simbolizată astfel:
+0,015
Ø15-0,020
32

Problema 1.2: Se asamblează un arbore cu un alezaj. Dimensiunea efectivă


(măsurată) a alezajului este 44,03 mm, dimensiunea efectivă (măsurată) a arborelui
este 44,01 mm.
Să se calculeze asamblarea și să se precizeze tipul acesteia.

Rezolvare
D = 44,03 mm
d = 44,01 mm
D – d = 44,03 – 44,01 = 0,02 mm > 0
Rezultă J = 0,02 mm = 20 µm, asamblare cu joc.
33

Problema 1.3: Se asamblează un arbore cu un alezaj. Dimensiunea efectivă


(măsurată) a alezajului este 44,03 mm, dimensiunea efectivă (măsurată) a arborelui
este 44,04 mm.
Să se calculeze asamblarea și să se precizeze tipul acesteia.

Rezolvare
D = 44,03 mm
d = 44,04 mm
D – d = 44,03 – 44,04 = - 0,01 mm < 0
Rezultă S = - 0,01 mm, asamblare cu strângere.
S interpretată = 0,01 mm = 10 µm
Capitolul II
Sistemul ISO de toleranțe
și ajustaje pentru
dimensiuni liniare

Ajustaje ISO

34
35
Ajustaje

La prelucrarea unor loturi de piese având aceeași dimensiune nominală,


es ES
arbori și alezaje, N ei și N EI , dimensiunile efective rezultate în urma prelucrării iau
valori oarecare, răspândite probabilistic în cadrul toleranțelor specificate.

La asamblarea unui lot de arbori cu un lot de alezaje, vor rezulta valori


diferite ale jocului sau strângerii.

Ajustajul este relația dintre o caracteristică dimensională exterioară și o


caracteristică dimensională interioară (alezajul și arborele de același tip), având
aceeași dimensiune nominală și care urmează sa fie asamblate.

Se pot forma trei tipuri de ajustaje, cu joc, cu strângere și intermediar


(de trecere).
Ajustaje 36

….

AJUSTAJ

….
Ajustajul cu joc 37
În acest caz, limita inferioară a dimensiunii alezajului este mai mare sau egală cu
limita superioară a dimensiunii arborelui.
Jmax = Dmax – dmin = ES - ei > 0 (jocul maxim)
Jmin = Dmin – dmax = EI - es ≥ 0 (jocul minim)
Tj = Jmax – Jmin = TD + Td (câmpul de toleranță al ajustajului cu joc)

Ajustajul cu joc (model nominal) 1- Intervalul de toleranță al alezajului


1 2 2- Intervalul de toleranță al arborelui

+
0

Jmax
Jmax

Jmin
-
N = Dmin
Ajustajul cu strângere 38
În acest caz, limita inferioară a dimensiunii arborelui este mai mare sau egală cu limita
superioară a dimensiunii alezajului.
Smax = Dmin – dmax = EI – es < 0 (strângere maximă)
Smin = Dmax – dmin = ES – ei ≤ 0 (strângere minimă)
Smax INTERPRETATĂ > 0 (strângere maximă interpretată)
Smin INTERPRETATĂ ≥ 0 (strângere minimă interpretată)
TS= Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = TD + Td (câmpul de toleranță al ajustajului
cu strângere)
Ajustajul cu strângere (model nominal) 1- Intervalul de toleranță al alezajului
1 2 2- Intervalul de toleranță al arborelui

Smin

Smax
+
0
-
N = Dmin
Ajustajul intermediar (de trecere) 39
În acest caz, intervalele de toleranță ale arborelui și ale alezajului, se suprapun total
sau parțial. Prin urmare, există joc sau strângere în funcție de dimensiunile efective ale
alezajului și arborelui.
Jmin = Smin = 0 (jocul minim, strângerea minimă)
Jmax = Dmax – dmin = ES – ei > 0 (jocul maxim)
Smax = Dmin – dmax = EI – es < 0 (strângere maximă)
Smax INTERPRETATĂ > 0 (strângere maximă interpretată)
Ti = Jmax + Smax INTERPRETATĂ = TD + Td (câmpul de toleranță al ajustajului intermediar)

Ajustajul intermediar (model nominal)


1 2 1- Intervalul de toleranță al alezajului
2- Intervalul de toleranță al arborelui

Jmax

Smax
+
0
-
N = Dmin
40
Standarde aplicabile
SR EN ISO 286-1:2010
SR EN ISO 286-2:2010
STAS 8100/5-90
STAS 8100/6-90
Se referă la dimensiuni liniare corespunzătoare suprafețelor cilindrice
conjugate, respectiv distanțe intre două suprafețe paralele opuse.
Caracteristici:
 Domeniul de dimensiuni: până la 40000 mm (împărțit în intervale de
dimensiuni)
 Toleranțe fundamentale: IT01, IT0, IT1, IT2 ... IT18. Acestea se calculează pe
intervale de dimensiuni, în funcție de media geometrică, D, a valorilor limită,
D1 și D2:
D D D
1 2
 Abateri fundamentale pentru arbori: a...zc, respectiv pentru alezaje: A...ZC.
41

Abateri fundamentale

Pentru a fixa poziția intervalului de toleranță fată de linia 0, indiferent de treapta de


toleranță aleasă, se definește abaterea fundamentală, care este abaterea limită cea
mai apropiată de linia zero.

Abaterea fundamentală coincide cu una din abaterile limită.

Standardul prevede abateri fundamentale, notate cu literele alfabetului latin sau


combinații de două litere, majuscule pentru alezaje (A,B,C,...ZC) și litere mici pentru
arbori (a,b,c,...,zc) .

Pentru a se evita confuziile, nu se folosesc literalele I, i, L, l, O, o, Q, q, W, w.


42
Abateri fundamentale pentru arbori
h este simbolul
arborelui unitar

N
Pentru abaterile fundamentale de la a la h, abaterea limită superioară (es) este abatere
fundamentală. Se calculează ei (abaterea limită inferioară) ei = es – Td = es – IT.
Pentru abaterile fundamentale de la j la zc, abaterea limită inferioară (ei) este abatere
fundamentală. Se calculează es (abaterea limită superioară) es = ei + Td = ei + IT.
În cazul abaterii fundamentale js intervalul de toleranță este simetric față de linia de 0 și
se poate scrie:
Td = es – ei = 2 es = – 2 ei = IT
Abateri fundamentale pentru alezaje 43

N
H este simbolul
alezajului unitar

Pentru abaterile fundamentale de la A la H, abaterea limită inferioară (EI) este abatere


fundamentală. Se calculează ES (abaterea limită superioara) ES = EI +TD = EI + IT.
Pentru abaterile fundamentale de la J la ZC, abaterea limită superioară (ES) este abatere
fundamentală. Se calculează EI (abaterea limită inferioară) EI = ES – TD = ES – IT.
În cazul abaterii fundamentale JS intervalul de toleranță este simetric față de linia de 0 și
se poate scrie :
TD = ES – EI = 2 ES = – 2 EI = IT
44

Sisteme de ajustaje

Clasa de toleranță este notată întotdeauna cu litera sau literele care indică
abaterea fundamentală și numărul care indică treapta de toleranță, de exemplu
pentru alezaje: H6, JS8, D5, S9, P7, respectiv pentru arbori: h7, d5, s9, p7.

1. Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (H)


2. Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (h)
45

Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (H)


Arborii având abaterea fundamentală de la a la h împreună cu alezajul unitar, H,
formează ajustaje cu joc.

N
Observație: Înainte de a face calcule, nu se poate specifica separația între
ajustajele intermediare și cele cu strângere.
46

Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (H)


Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (pentru o anumită dimensiune) presupune folosirea
unui singur interval de toleranță pentru alezajul având EI = 0, obținerea diferitelor jocuri
sau strângeri făcându-se prin asamblarea acestuia cu arbori având aceeași dimensiune
nominală, dar clase de toleranță diferite.

Alezaj Unitar

Strângere Intervalul de toleranță


Intermediar
al arborelui
Joc

Intervalul de toleranță al
alezajului

N
47
Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (h)
Alezajele având abaterea fundamentală de la A la H împreună cu arborele unitar, h,
formează ajustaje cu joc.

N
Observație: Înainte de a face calcule, nu se poate specifica separația între
ajustajele intermediare și cele cu strângere.
48
Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (h)
Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (pentru o anumită dimensiune) presupune folosirea
unui interval de toleranță pentru arborele având es = 0, obținerea diferitelor jocuri sau
strângeri făcându-se prin asamblarea acestuia cu alezaje având aceeași dimensiune
nominală dar clase de toleranță diferite.

Strângere
Intermediar
Joc
Intervalul de toleranță al
alezajului

Intervalul de
toleranță al
arborelui

N
Arbore Unitar
Simbolizarea dimensiunilor și ajustajelor 49

Notarea dimensiunilor tolerate


Simbolizarea unei dimensiuni tolerate cuprinde cota nominală, urmată de simbolul clasei
de toleranță și, facultativ, abaterile sau dimensiunile limită.
Dacă se notează dimensiuni cu toleranțe specificate prin abateri limită, acestea se scriu
cu același număr de zecimale și sunt precedate de semnele +, – sau ± (excepție când o
abatere este 0).

Astfel se pot folosi următoarele simbolizări:


50
Simbolizarea dimensiunilor și ajustajelor

Simbolizarea unui ajustaj trebuie să conțină:


 dimensiunea nominală comună;
 clasa de toleranță a alezajului urmată de specificarea principiului înfășurării;
 clasa de toleranță a arborelui urmată de specificarea principiului înfășurării.

Simbolizarea trebuie să aibă una din formele:


51
Alegerea sistemului de ajustaj
Alegerea sistemului de ajustaj trebuie să se bazeze doar pe rațiuni economice,
neexistând diferențe legate de funcționalitatea ansamblelor care folosesc cele două
sisteme.

Pentru un alezaj, având o anumită dimensiune și clasă de toleranță, sunt necesare


două scule: un burghiu și un alezor. Pentru n alezaje având dimensiuni și clase de
toleranțe diferite sunt necesare n burghie și n alezoare.

Obținerea arborilor prin strunjire presupune, indiferent de dimensiunea acestora,


utilizarea unui cuțit pentru degroșare și a unui cuțit pentru finisare.

Prin urmare, alezajele se prelucrează mai scump decât arborii.

În majoritatea cazurilor, din considerente economice, se recomandă alegerea


sistemului de ajustaj cu alezaj unitar, iar sistemul cu arbore unitar are aplicații
specifice (atunci când se utilizează bare trase care nu se mai prelucrează).
52
Ajustaje influențate de variații de
temperatură

Dilatarea liniară
L’=L[1+αl·(t’–t) ]
ΔL = L ’ – L = L · α l · ( t ’ – t )
L este lungimea piesei la temperatura t.
L ’ este lungimea piesei la temperatura t ’.
αl este coeficientul de dilatare termică liniară.
ΔL este variația de dimensiune.

Mijloacele de măsurare sunt etalonate la 20°C.

Tuburile și piesele pline se dilată similar.

Exemple de coeficienți de dilatare termică liniară [µm/(100 mm · °C)]: oțel 1,15;


fontă 1,1; aluminiu 2,3; cupru 2,7; sticlă 0,9; polistiren 6-8; invar 0,1; nylon 10-15.
UN I VERSI TATEA TEH N I CA
D I N C LUJ- N A PO C A
Ajustaje influențate de variații de 53

temperatură
Calculul jocului dintre piston și cilindru
Dmax ≈ dmin ≈ N Ψ=J/N
Jmax + ΔD = J’max + Δd
J’max = Jmax + ΔD – Δd
J’max = Jmax + N· αc · ( tc – t ) – N· αp · ( tp – t ) 1/N
Ψ ’max = Ψ max + αc · ( tc – t ) – αp · ( tp – t )

UN I VERSI TATEA TEH N I CA


D I N C LUJ- N A PO C A
Ajustaje influențate de variații de 54
temperatură
Calculul jocului dintre piston și cilindru
Cazuri particulare
Pistonul și cilindrul sunt din același material: αc = αp = α

J’max = Jmax + N· α · ( tc – tp) 1/N Ψ=J/N

Ψ ’max = Ψ max + α · ( tc – t p)

Pistonul și cilindrul sunt se încălzesc la fel: tc = t p = t ’

J’max = Jmax + N· (αc – αp) · ( t ’ – t ) 1/N


Ψ ’max = Ψ max + (αc – αp) · ( t ’ – t )

Dacă pistonul și cilindrul sunt din același material și se încălzesc la fel jocurile
limită nu se modifică.
J’max =UN IJVERSI
max TATEA TEH N I CA
D I N C LUJ- N A PO C A
Calculul jocului dintre piston și cilindru 55

Notații
N – cota nominală [mm];
Dmax – dimensiunea maximă a cilindrului la montaj [mm];
dmin – dimensiunea minimă a pistonului la montaj [mm];
Jmax – jocul maxim la montaj [mm];
J’max – jocul maxim în funcționare [mm];
J – joc [mm];
ΔDmax – variația dimensiunii maxime a cilindrului de la montaj la funcționare [mm];
Δdmin – variația dimensiunii minime a pistonului de la montaj la funcționare [mm];
ΔD– variația dimensiunii cilindrului de la montaj la funcționare [mm];
Δd – variația dimensiunii pistonului de la montaj la funcționare [mm];
αc – coeficientul de dilatare termică liniară pentru materialul cilindrului
[µm/(100 mm · °C)];
αp – coeficientul de dilatare termică liniară pentru materialul pistonului
[µm/(100 mm · °C)];
α – coeficientul de dilatare termică liniară comun pentru materialul cilindrului și
pistonului [µm/(100 mm · °C)];
t – temperatura de montaj, 20°C;
tc – temperatura cilindrului la funcționare [°C];
tp – temperatura pistonului la funcționare [°C];
t ’ – temperatura comună pentru cilindru și piston la funcționare [°C];
Ψ – jocul relativ;
Ψ max – jocul maxim relativ la montaj;
UN I VERSI TATEA TEH N I CA
D I N C LUJ- N A PO C A

Ψ ’max – jocul maxim relativ la funcționare.


Probleme rezolvate 56
Problema 2.1: Se consideră ajustajul Ø70 H7/p6. Să se calculeze ajustajul și să
reprezinte grafic intervalele de toleranță.
Rezolvare

+0,030 +0,030 +0,051 +0,051


Ø70 H7 sau Ø 70 sau Ø70 H7 0 Ø70 p6 sau Ø70 sau Ø70 p6 +0,032
0 +0,032
Calculul ajustajului Ø70H7/p6
Smax = EI – es = 0 – 0,051 = – 0,051 mm
57
Smin = ES – ei = 0,030 – 0,032 = – 0,002 mm
Smax INTERPRETATĂ = 0,051 mm
Smin INTERPRETATĂ = 0,002 mm
TS = Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = 0,051 – 0,002 = 0,049 mm
Verificare TS = TD + Td = 0,030 + 0,019 = 0,049 mm
TD = ES – EI = 0,030 – 0 = 0,030 mm
Td = es – ei = 0,051 – 0,032 = 0,019 mm
Reprezentarea schematică a intervalelor de toleranță pentru ajustajul Ø70 H7/p6
mm
p6
Intervalul de toleranță al arborelui
+0,051
es

Smin
+0,032 ei

Smax
+0,030 ES

+
0 EI
H7
Ø70

- Intervalul de toleranță al alezajului


Problema 2.2: Se consideră ajustajul Ø40 H7/n6. Să se calculeze ajustajul și să
reprezinte grafic intervalele de toleranță. 58
Rezolvare
Din ISO 286-1:2010 sau ISO 286-2:2010 rezultă:
Alezajul, Ø40 H7, are: Jmin = Smin = 0
ES = +25 µm Jmax = ES – ei = 0,025 – 0,017 = 0,008 mm
EI = 0 (alezaj unitar) Smax = EI – es = 0 – 0,033 = – 0,033 mm
Arborele, Ø40 n6, are: Smax INTERPRETATĂ = 0,033 mm
es = 33 µm Ti= Jmax + Smax INTERPRETATĂ
ei = 17 µm Ti= 0,008 + 0,033 = 0,041 mm
Reprezentarea schematică a intervalelor de toleranță pentru ajustajul Ø40 H7/n6
mm Intervalul de toleranță al arborelui
n6
+0,033 es
Jmax

Verificare
+0,025 Ti = TD + Td = 0,025 + 0,016 = 0,041 mm
ES ei
+0,017 TD = ES – EI = 0,025 – 0 = 0,025 mm
Smax

Td = es – ei = 0,033 – 0,017 = 0,016 mm


+
EI
0
H7
Ø40

- Intervalul de toleranță al alezajului


Problema 2.3: Se consideră ajustajul Ø40 H6/n6. Să se calculeze ajustajul și să
reprezinte grafic intervalele de toleranță. 59
Rezolvare
Din ISO 286-1:2010 sau ISO 286-2:2010 rezultă:
Alezajul, Ø40 H6, are: Smin = ES – ei = 0,016 – 0,017 = – 0,001 mm
ES = +16 µm Smin INTERPRETATĂ = 0,001 mm
EI = 0 (alezaj unitar) Smax = EI – es = 0 – 0,033 = – 0,033 mm
Arborele, Ø40 n6, are: Smax INTERPRETATĂ = 0,033 mm
es = 33 µm Ts = Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ
ei = 17 µm Ts = 0,033 – 0,001 = 0,032 mm
Reprezentarea schematică a intervalelor de toleranță pentru ajustajul Ø40 H6/n6
mm Intervalul de toleranță al arborelui
n6
+0,033 es
Smin

Verificare
+0,017 ei TS = TD + Td = 0,016 + 0,016 = 0,032 mm
Smax

+0,016 TD = ES – EI = 0,016 – 0 = 0,016 mm


ES
Td = es – ei = 0,033 – 0,017 = 0,016 mm
+
EI
0
H6
Ø40

-
Intervalul de toleranță al alezajului
Problema 2.4: Se dă ajustajul Ø36 H8/f7. Calculați ajustajul și precizați tipul acestuia.
60

Rezolvare

Din ISO 286-1:2010 sau ISO 286-2:2010 rezultă:

Alezajul, Ø36 H8, are:


ES = +39 µm
EI = 0 (alezaj unitar)
Arborele, Ø36 f7, are:
es = – 25 µm
ei = – 50 µm

ES – ei = 39 – (– 50) = 89 µm
EI – es = 0 – (– 25) = 25 µm

Calculul conduce la două valori pozitive, ceea ce înseamnă un ajustaj cu joc.


Jmax = 89 µm
Jmin = 25 µm
TJ = Jmax – Jmin = 89 – 25 = 64 µm
Problema 2.5: Se dă ajustajul Ø36 H7/n6. Calculați ajustajul și precizați tipul
acestuia. 61
Rezolvare

Din ISO 286-1:2010 sau ISO 286-2:2010 rezultă:


Alezajul, Ø36 H7, are:
ES = +25 µm
EI = 0 (alezaj unitar)
Arborele, Ø36 n6, are:
es = +33 µm
ei = +17 µm

ES – ei = 25 – 17 = 8 µm
EI – es = 0 – 33 = – 33 µm
Calculul conduce la o valoare negativă și o valoare pozitivă, ceea ce înseamnă
un ajustaj intermediar.
Jmin = Smin = 0
Jmax = 8 µm
Smax = – 33 µm
Smax INTERPRETATĂ = 33 µm
TI = Jmax + Smax INTERPRETATĂ = 8 + 33 = 41 µm
Problema 2.6: Se dă ajustajul Ø36 H7/s6. Calculați ajustajul și precizați tipul acestuia.
62
Rezolvare

Din ISO 286-1:2010 sau ISO 286-2:2010 rezultă:


Alezajul, Ø36 H7, are:
ES = +25 µm
EI = 0 (alezaj unitar)
Arborele, Ø36 s6, are:
es = +59 µm
ei = +43 µm
ES – ei = 25 – 43 = – 18 µm
EI – es = 0 – 59 = – 59 µm

Calculul conduce la două valori negative, ceea ce înseamnă un ajustaj cu


strângere.

Smax = – 59 µm
Smin = – 18 µm
Smax INTERPRETATĂ = 59 µm
Smin INTERPRETATĂ = 18 µm
TS = Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = 59 – 18 = 41 µm
Problema 2.7: Să se determine toleranțele ajustajului Ø25 mm, realizat în 63
sistemul cu alezaj unitar, pentru care jocul funcțional rezultat să fie cuprins între
0,020 mm și 0,075 mm.
Rezolvare
Rezultă EI = 0
Toleranța jocului se împarte astfel: 2/5 pentru arbore și 3/5 pentru alezaj
(arborele se realizează mai ușor decât alezajul).
TJ = Jmax – Jmin = 0,075 – 0,020 = 0,055 mm
TD = (3/5) · TJ = (3/5) · 0,055 = 0,033 mm
Td = (2/5) · TJ = (2/5) · 0,055 = 0,022 mm
TD = ES – EI; ES= TD + EI= 0,033 + 0 = 0,033 mm
Jmax = ES – ei; ei = ES – Jmax = 0,033 – 0,075 = – (0,075 – 0,033) = –0,042 mm
Jmin = EI – es; es = EI – Jmin = 0 – 0,020 = –0,020 mm
+0,033 - 0,020
alezaje: Ø25 mm; arbori: Ø25 mm
0 - 0,042

Din ISO 286-1:2010 sau ISO 286-2:2010 rezultă ajustajul standardizat: Ø25 H8/f7

- 0,020
Ø25 H8 +0,033 Ø25 f7
0 - 0,041

Jmax ISO = ESISO – eiISO = 0,033 – (– 0,041) = 0,074 mm < 0,075 mm = Jmax
Problema 2.8: Jocul maxim relativ la funcționare între piston și cilindru este 64
Ψ ’max = 0,0015 ... 0,0020 [mm/mm].
Cât este jocul maxim la funcționare, J’ max, pentru un motor cu diametrul cilindrului de
69,5 mm.
Rezolvare
Ψ=J/N
Ψ’ max = J’ max / N
J’max = Ψ’ max · N = (0,0015 ... 0,0020) · 69,5 = 0,104 ... 0,139 [mm]
Problema 2.9: Într-o etanșare cu labirint cu diametrul nominal de 120 mm, la
funcționare, bucșa de alamă se încălzește la temperatura de 120°C. Jocul minim la
funcționare (J’min) între alezaj și arbore nu trebuie să depășească 40 µm. La ce
temperatură se poate încălzi arborele de oțel, dacă la montaj jocul minim (Jmin) este de
12 µm ?
(αd = 1,15 [µm/(100 mm · °C)] și αD = 1,9 [µm/(100 mm · °C)] ).
Rezolvare
S-a demonstrat:
J’max = Jmax + N· αc · ( tc – t ) – N· αp · ( tp – t )
Prin analogie, formula anterioară se rescrie cu datele din problemă:
J’min = Jmin + N· αD · ( tD – t ) – N· αd · ( td – t )
40 = 12 + 120 · (1,9 / 100) · (120 – 20) – 120 · (1,15 / 100) · (td – 20)
td = 164,9 °C
Problema 2.10: În timpul funcționării, un ghidaj cu dimensiunea nominală de 40 mm se
încălzește, piesa cuprinsă ajungând la 90 °C, iar cea cuprinzătoare la 75 °C. 65
Piesele sunt din oțel (α = 1,15 [µm/(100 mm · °C) ] ). Ce abateri limită se prescriu la
execuție (montaj), dacă la funcționare trebuie să se asigure ajustajul 40 H7/g6
Rezolvare N ΔL
Dimensiuni la funcționare:
+0,025 - 0,009
40 H7 0 ; 40 g6 - 0,025
EI ES EI’ ES’
ES’ = 25 µm ΔL = N · α · ( t L – t ) = 40 · (1,15 / 100)· (75 – 20)
EI’ = 0 ΔL = 25 µm
es’ = – 9 µm Δl = N · α · ( t l – t ) = 40 · (1,15 / 100)· (90 – 20)
ei’ = – 25 µm Δl = 32 µm
Dimensiuni la montaj (20°C):
0 Piesa cuprinzătoare
ES = ES’ – ΔL = 25 – 25 = 0 40
- 0,025
EI = EI’ – ΔL = 0 – 25 = – 25 µm
es = es’ – Δl = – 9 – 32 = – 41 µm - 0,041
40 Piesa cuprinsă
ei = ei’ – Δl = – 25 – 32 = – 57 µm - 0,057
Jocuri la funcționare: Jocuri la montaj (20°C):
J’max = ES’ – ei’ = 25 – (– 25) = 50 µm Jmax = ES – ei = 0 – (– 57) = 57 µm
J’min = EI’ – es’ = 0– (– 9) = 9 µm Jmin = EI – es = – 25 – (– 41) = 16 µm
T ’J = J’max – J’min = TL + Tl = 41 µm TJ = Jmax – Jmin = TL + Tl = 41 µm
Jocurile limită scad de la montaj la funcționare, dar toleranța jocului este constantă.
66
Anexa 2.1. Valori pentru treptele de toleranțe
standardizate
Anexa 2.2. Clase de toleranțe recomandate și
preferențiale 67

Standardul ISO 286-1, precizează anumite clase de toleranțe recomandate și


preferențiale. Prin alegerea acestor clase de toleranțe se optimizează costurile. Se
reduce numărul sculelor de prelucrare și al mijloacelor de inspecție și măsurare
necesare.

Proiectantul va specifica alte clase de toleranțe doar în situații justificate.


68
Anexa 2.2. Clase de toleranțe recomandate și
preferențiale
js5

js6
js7

ARBORI

JS6

JS7

JS8

ALEZAJE
69
Anexa 2.3. Ajustaje recomandate și
preferențiale

Sistemul ISO permite alegerea unui număr foarte mare de ajustaje pentru
orice dimensiune nominală. Din considerente economice, standardul prevede
utilizarea unui număr redus de ajustaje recomandate și preferențiale. În
aplicațiile tehnice uzuale, acestea acoperă necesitățile.
În majoritatea cazurilor, la ajustajele recomandate și preferențiale, arborele
este realizat mai precis decât alezajul.
70
Anexa 2.3. Ajustaje recomandate și
preferențiale
Ajustaje recomandate și preferențiale în sistemul alezaj unitar (ISO 286)
Alezaj Clase de tolerante pentru arbori
unitar
Ajustaje cu joc Ajustaje Ajustaje cu strangere
intermediare

H6 g5 h5 js5 k5 m5 n5 p5

H7 f6 g6 h6 js6 k6 m6 n6 p6 r6 s6 t6 u6 x6

e7 f7 h7 js7 k7 m7 s7 u7

H8

d8 e8 f8 h8

d8 e8 f8 h8

H9

c9 d9 e9 h9

H11 b11 c11 d10 h10


71
Anexa 2.3. Ajustaje recomandate și
preferențiale
Ajustaje recomandate și preferențiale în sistemul arbore unitar (ISO 286)
Clase de tolerante pentru alezaje
Arbore
unitar Ajustaje cu joc Ajustaje intermediare Ajustaje cu strangere

h5 G6 H6 JS6 K6 M6 N6 P6

h6 F7 G7 H7 JS7 K7 M7 N7 P7 R7 S7 T7 U7 X7

h7 E8 F8 H8

h8 D9 E9 F9 H9

E8 F8 H8

h9 D9 E9 F9 H9

B11 C10 D10 H10


72
Anexa 2.4. Aplicații IOS și Android
ISO FITS

Rezultatul numeric afișat corespunde unui joc, nu unei strângeri (așa cum este
scris în engleză).
În cele trei cazuri, se confundă strângerea maximă cu cea minimă.

Standardele ISO sunt de referință. Aplicațiile pot avea erori.


73

Anexa 2.4. Aplicații IOS și Android


ISO Tolerances

73
74
Anexa 2.4. Aplicații IOS și Android
ISO Checker

74
75
Anexa 2.4. Aplicații IOS și Android
ISO Checker

75
76

Capitolul III
Lanțuri de dimensiuni

Lanțuri de dimensiuni
77
Introducere
Un lanț de dimensiuni este un șir de dimensiuni liniare sau unghiulare, în plan
sau în spațiu, care formează un contur închis.
Cel mai simplu lanț de dimensiuni liniare și paralele are 3 elemente (ajustajul
cu joc).

J=D–d ecuația simplificată a lanțului de dimensiuni

J
D
d

D
schema lanțului de
J – Joc, element rezultant
dimensiuni
D – cota alezajului, element măritor
d – cota arborelui, element reducător
78
Fiecare lanț de dimensiuni are un element rezultant (de
închidere) și două sau mai multe elemente componente.
Elementul de închidere (R) este dimensiunea care, în
procesul de prelucrare sau de montaj, se obține ultima.

Prin rezolvarea unui lanț de dimensiuni se poate înțelege:


 calculul elementului de închidere (R), atunci când se cunosc elementele
componente ale lanțului;
 calculul unui element component din lanț, când se cunoaște elementul de
închidere și celelalte dimensiuni componente;
 calculul toleranțelor elementelor componente, când se cunosc cotele nominale și
toleranța elementului rezultant.

+0,21
20 0
0
44 -0,1
79
Elementele lanțului de dimensiuni sunt vectori. Convențional, elementul rezultant se
consideră pozitiv de la stânga spre dreapta și de jos în sus.
Din originea acestuia se tratează elementele componente, închizându-se conturul.
În cazul lanțurilor de dimensiuni liniare paralele, raportul de transmitere, A,
pentru elementele componente măritoare este AMĂR = +1, iar pentru
elementele componente reducătoare este ARED = -1:
Elementul component este măritor dacă majorarea lui duce la creșterea elementului
rezultant.
Elementul component este reducător dacă majorarea lui duce la micșorarea
elementului rezultant.

+0,21
20 0
0
44 -0,1

+0,21
R 20 0

0
44 -0,1 schema lanțului de dimensiuni

, ecuația lanțului de dimensiuni


, -
80
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare
paralele

Metode de rezolvare

 De maxim și minim
 Algebrică
 Probabilistică
 Sortării
 Reglării
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare 81

paralele. Metoda de maxim și minim


Ajustajul cu joc : Jmax = Dmax – dmin = ES – ei > 0 (jocul maxim)
Jmin = Dmin – dmax = EI – es ≥ 0 (jocul minim)
𝐦𝐚𝐱 Tj = Jmax – Jmin = TD + Td (câmpul de toleranță al
𝐑 ajustajului cu joc)
𝐦𝐢𝐧
𝐑 𝐁 𝐀

𝐦𝐚𝐱 𝐦𝐚𝐱 𝐦𝐢𝐧


𝐦𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧 𝐦𝐚𝐱

𝐑 𝐑 𝐁 𝐁 𝐀 𝐀
𝐑 𝐑 𝐁 𝐁 𝐀 𝐀
𝐦𝐢𝐧
𝐀 𝐑 𝐁 𝐀
𝐦𝐚𝐱
𝐑 𝐁 𝐀
𝐦𝐢𝐧
𝐁
𝐑 𝐑 𝐑 𝐁 𝐀 𝐁 𝐀
𝐦𝐚𝐱
𝐑 𝐁 𝐀
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare 82

paralele. Metoda de maxim și minim


Problema 3.1: Să se determine elementul rezultant dacă B = 50 ± 0,1 mm și
+0,08
A= 30 - 0,06 mm.
Rezolvare 𝐑 𝐁 𝐀
𝐁
𝐁 𝐑 𝐁 𝐀
𝐁 𝐑 𝐁 𝐀
𝐀
𝐀 𝐑 𝐑 𝐑
+𝟎,𝟏𝟔
𝐀 −𝟎,𝟏𝟖
Verificare
𝐑 𝐁 𝐀

𝐁 𝐁 𝐁
𝐀 𝐀 𝐀
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare 83

paralele. Metoda de maxim și minim


Prin generalizare, pentru un lanț de dimensiuni cu n elemente componente, din care m
elemente măritoare și n – m elemente reducătoare, rezultă formulele:

m n n

R i MĂR i RED R i i
i=1 i=m+1 i=1
m n

R i MĂR i RED
i=1 i=m+1
m n

R i MĂR i RED
i=1 i=m+1
n

R i R R R
i=1
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare 84

paralele. Metoda algebrică


Metoda algebrică provine din metoda de maxim și minim.

Regulă:
Semnul “ ” din fața unui element component reducător schimbă abaterile între
ele și semnul acestora.

Observații:

 Elementul rezultant este determinant în rezolvarea lanțurilor de dimensiuni:


A=B+C ≠ B=A–C ≠ C=A–B
𝐀 𝐁 𝐂 ; 𝐁 𝐀 𝐂 ; 𝐂 𝐀 𝐁

 Păstrându-se semnele inițiale, se poate accepta modificarea succesiunii


elementelor componente;

 Verificarea corectitudinii calculelor se face utilizând toleranța elementului


rezultant. Aceasta trebuie să fie egală cu suma toleranțelor elementelor
componente.
Problema 3.2: Pentru un lanț de dimensiuni liniare, paralele, cu două elemente 85
componente, se dorește determinarea algebrică a dimensiunii rezultate prin însumarea
cotelor ,
, mm și , mm.
𝟎,𝟎𝟑𝟑 𝟎
𝟎,𝟎𝟏𝟕 𝟎,𝟎𝟏𝟖
Rezolvare
𝐄𝐒𝐑
R= 𝐑 𝐄𝐈𝐑
Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni

Verificare
Problema 3.3: Pentru un lanț de dimensiuni liniare, paralele, se dorește determinarea 86
,
algebrică a dimensiunii rezultate prin diferența între elementele componente ,
mm și , mm.
𝐄𝐒𝐑 𝟎
R= 𝐑 𝐄𝐈𝐑 𝟎,𝟎𝟏𝟖
Rezolvare
𝟎,𝟎𝟑𝟑
𝟎,𝟎𝟏𝟕
Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni

Regulă: Semnul “ ” din fața unui element component reducător schimbă


abaterile între ele și semnul acestora.

Verificare
Problema 3.4: Într-un lanț de dimensiuni liniare, paralele, elementul rezultant este
,
mm, iar elementul component măritor este ,
mm. 87
, ,
Să se determine elementul component reducător. 𝐄𝐒𝐱 𝟎,𝟎𝟓𝟔
𝐱 𝐄𝐈𝐱 𝟎,𝟎𝟖𝟎

Rezolvare 𝟎,𝟎𝟑𝟐
𝟎,𝟏𝟎𝟔
Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni


Regulă: Semnul “ ” din fața unui element component reducător schimbă
abaterile între ele și semnul acestora.

mm

mm

Verificare
88
Metoda probabilistică
În cazul producției de serie mare, pe mașini unelte automate, procesul fiind
stabil și cunoscut, factorii care acționează asupra dispersiei dimensiunilor sunt
întâmplători și au același ordin. Într-un astfel de proces, erorile sunt determinate
probabilistic și stabile în timp. Distribuția lor se face conform curbei lui Gauss,
respectiv o distribuție normală.

Acceptând un risc de rebut mai mic de 0,27%, toleranța se aproximează la o valoare


de 6 ori mai mare decât abaterea medie pătratică σ.
T=6σ
Metoda probabilistică 89

Relații simplificate de calcul pentru rezolvarea


probabilistică a lanțurilor de dimensiuni liniare paralele
n

R i i
i=1
n
2
Rp i
i=1
n

ORp i 0i O
i=1
Rp ORp Rp
Rp ORp Rp
Dacă un lanț de dimensiuni se rezolvă algebric și probabilistic, în cele două
cazuri, abscisele centrelor intervalelor (câmpurilor) de toleranță ale elementului
rezultant coincid.
ORa ORp
Problema 3.5: Să se determine, algebric și probabilistic, dimensiunea rezultantă
, ,
obținută prin scăderea între dimensiunile componente , mm și mm . 90
Rezolvare R= 𝑬𝑺𝑹
𝑹 𝑬𝑰𝑹 ,

Schema lanțului de dimensiuni ,


,

Ecuația lanțului de dimensiuni

Metoda algebrică
Semnul “−” din fața unui element component reducător schimbă abaterile între ele și
semnul acestora.

mm

mm
Verificare
=

=
Metoda probabilistică 91

Rezolvând probabilistic, pentru o precizie


impusă elementelor componente,
dimensiunea rezultantă va avea o
toleranță mai mică.
𝐑𝐩 𝐑𝐚

Verificare =
Problema 3.6: Să se determine, algebric și probabilistic, elementul component
,
reducător X, dacă elementul rezultant este , mm, iar elementul component
măritor este mm. 92
𝑬𝑺𝑿 𝟎,𝟐
Rezolvare 𝑿 𝑬𝑰𝑿 𝟎,𝟏

Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni

Metoda algebrică

mm
mm

mm
Verificare
=

=
Metoda probabilistică 93

Rezolvând probabilistic, pentru o precizie impusă elementului rezultant și celorlalte


elemente componente, dimensiunea componentă, de calculat, va avea o toleranță mai
mare. 𝐗𝐚 𝐗𝐩

Verificare =
Metoda sortării 94
Metoda se aplică la formarea ajustajelor între piese cu precizie deosebită (rulmenți).
Piesele componente se execută cu toleranțe mari, economice, iar ulterior se măsoară și
se formează câte n grupe. Asamblarea se face între piese aparținând unor grupe
omoloage. Jmax 1 = Jmax
Jmin 1 = Jmin

Jmax 2 = Jmax + TD – Td
Jmin 2 = Jmin + TD – Td

Jmax 3 = Jmax + 2 (TD – Td)


Jmin 3 = Jmin + 2 (TD – Td)
……………….

Jmax k = Jmax + (k-1) (TD – Td)


Jmin k = Jmin + (k-1) (TD – Td)
……………....

Jmax n = Jmax + (n-1) (TD – Td)


Jmin n = Jmin + (n-1) (TD – Td)
Jocurile limită cresc de la prima grupă, la grupa n. În vederea limitării variației, se poate
reduce numărul de grupe. Dacă toleranțele pentru alezaj și arbore sunt egale, T ’D = T ’d,
jocurile limită sunt aceleași (indiferent de grupă).
Metoda reglării 95

Utilizând metoda reglării elementul rezultant va avea o precizie ridicată deși elementele
componente au toleranțe mari, economice. Din proiectare se stabilesc elemente
componente a căror dimensiuni pot fi modificate ușor, astfel încât elementul rezultant să
ajungă între limitele prescrise.
În figură, piesa cilindrică se sprijină pe lagărele A, B și C. Alinierea lagărelor se poate
realiza prin reglarea continuă a elementelor compensatoare corespunzătoare pozițiilor A
și C.

CONCLUZIE
Proiectantul alege metoda adecvată de rezolvare a lanțurilor de dimensiuni.
96
Capitolul IV
Toleranţe geometrice

GD&T
97
Toleranțe geometrice

Toleranțele geometrice trebuie prescrise ținând seama de condițiile


funcționale.

Sunt influențate de condițiile de fabricație și de verificare.

•Forma perfectă este axa sau planul median.


•Forma reală (imperfectă, efectivă) este linia mediană sau suprafața
mediană.
Toleranţe geometrice 98

În standardul ISO 1101, toleranța geometrică aplicată unui element definește zona de
toleranță în interiorul căreia acest element trebuie să fie cuprins.

Zona de toleranță este spațiu limitat de una sau mai multe linii (curbe) sau suprafețe
geometric perfecte, caracterizate printr-o dimensiune liniară denumită toleranță.
Zona de toleranță poate să fie:
•suprafața din interiorul unui cerc;
•suprafața dintre două cercuri concentrice;
•suprafața dintre două cercuri paralele pe o suprafață conică;
•suprafața dintre două cercuri paralele cu același diametru;
•suprafața dintre două linii curbe echidistante sau dintre două drepte paralele;
•suprafața dintre două linii curbe neechidistante sau dintre două drepte neparalele;
•spațiul din interiorul unui cilindru;
•spațiul dintre doi cilindri coaxiali;
•spațiul din interiorul unui con;
•spațiul corespunzător unei suprafețe complexe
•spațiul dintre două suprafețe echidistante sau dintre două plane paralele;
•spațiul din interiorul unei sfere;
•spațiul dintre două suprafețe neechidistante sau dintre două plane neparalele.
99

Simbolurile caracteristicilor geometrice


100

Simbolurile caracteristicilor geometrice


101

Indicarea toleranțelor geometrice


Indicarea toleranțelor geometrice conține un indicator de toleranță
(cadru de toleranță) și opțional indicatorul planului și elementului,
respectiv indicații suplimentare.

Unde:
a – indicator de toleranță (cadru de toleranță);
b – indicatorul planului și elementului;
c – indicații suplimentare.
102
Indicarea toleranțelor geometrice
Indicatorul de toleranță este un cadru dreptunghiular împărțit în două
sau mai multe căsuțe care conțin, de la stânga la dreapta următoarele:

• simbolul caracteristicii geometrice;


• valoarea toleranței (în mm);
• această valoare este precedată de semnul Ø, dacă zona de toleranță
este circulară sau cilindrică, respectiv de SØ, dacă zona de toleranță este
sferică;
• dacă este cazul, această valoare este urmată de precizarea unor
secțiuni caracteristice (modificatori);
• dacă este cazul, litera sau literele ce identifică baza de referință sau
bazele de referință.
Valoarea toleranței (în mm)

Simbolul
caracteristicii Baze de referință
tolerate
103
Indicarea toleranțelor geometrice

a. toleranța la rectilinitate este de 0,1 mm;


b. toleranța la paralelism, în raport cu baza de referință A, este de 0,1 mm;
c. zona toleranței de poziție a elementului considerat, în raport cu sistemul de
referință A, B și C, este un cilindru cu diametrul de 0,1 mm;
d. zona toleranței de poziție a elementului considerat, în raport cu sistemul de
referință A, B și C, este o sferă cu diametrul de 0,1 mm;
e. zona de toleranță la coaxialitate este un cilindru cu diametrul de 0,1 mm,
având drept axă, axa comună corespunzătoare bazelor de referință A și B.
104

Când o toleranţă se aplică mai multor elemente acest lucru se va indica


deasupra indicatorului de toleranţă prin numărul elementelor urmat de semnul X.

6X
0,2

Exemplu de toleranță aplicată mai multor elemente

Dacă este necesar ca pentru un element să se specifice mai multe


caracteristici geometrice, cerinţele vor fi date în indicatoare de toleranţă aşezate
unul deasupra celuilalt.

0,01
0,06 B

Exemplu de specificare a mai multor caracteristici geometrice pentru un element


Indicarea elementului tolerat 105

Indicatorul de toleranță este legat de elementul tolerat printr-o line de indicație care
pornește dintr-o parte a acestuia și se termină cu o săgeată după cum urmează:
 pe conturul elementului sau pe o prelungire a acestuia, dar nu în dreptul liniei de cotă,
atunci când toleranța se referă la linia sau suprafața respectivă;
 în prelungirea liniei de cotă, când toleranța se aplică liniei mediane, suprafeței
mediane sau centrului elementului astfel cotat.
În cazul reprezentării 3D, linia de indicație se termină cu un punct. Linia ajutătoare de
indicație se termină cu un punct înnegrit, dacă suprafața este vizibilă, sau neînnegrit,
dacă suprafața este ascunsă.
106
Indicarea elementului tolerat

Exemple de legături între indicatorul de toleranță și elementul tolerat


107
Indicarea bazelor de referință

Baza de referință se identifică printr-o literă majusculă și se înscrie într-un


cadru legat de un triunghi de referință înnegrit sau ne înnegrit. Litera se repetă în
indicatorul de toleranță.

.
108
Indicarea bazelor de referință
Triunghiul de referință trebuie sa fie amplasat:
 pe conturul elementului sau pe o prelungire a acestuia dar nu în dreptul liniei de cotă
atunci când baza de referință este linia sau suprafața respectivă;
 în prelungirea liniei de cotă când baza de referință este axa, planul median sau centrul
elementului astfel cotat.
În cazul reprezentării 3D linia ajutătoare de indicație se termină cu un punct.
109

Indicarea bazelor de referință

Dacă baza de referinţă este doar o parte a unui element sau a unei zone indicate a
piesei, atunci poziţia sa trebuie dimensionată.
110
Indicarea bazelor de referință
ISO 5459 oferă posibilitatea de cotare simplificată a bazelor de referință:
111
Toleranțe de formă
Toleranța la rectilinitate
Indicarea pe desen
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Plan axial

Linia extrasă

Toleranța la rectilinitate

O generatoare oarecare efectivă a suprafeței cilindrice, determinată prin măsurare,


trebuie să fie cuprinsă între două drepte paralele situate la distanța t = 0.1 mm și
aflate în același plan cu axa cilindrului.
112
Toleranțe de formă
Toleranța la rectilinitate
Indicarea pe desen Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la rectilinitate

Cilindru

Element real, linia


mediană extrasă

Linia mediană extrasă a suprafeței cilindrice, determinată prin măsurare, trebuie să


fie cuprinsă într-o zonă cilindrică cu diametrul t = 0,08 mm.
113

Toleranțe de formă
Toleranța la planitate/planeitate

ideal cu muchie în treapte sinusoidal

triunghiular concav convex tip brăţară

Plan nominal (ideal) și abateri specifice acestuia


114
Toleranțe de formă
Toleranța la planitate/planeitate
Indicarea pe desen Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la planitate/planeitate

Suprafața reală extrasă

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele situate la distanța t = 0,08 mm.
115
Toleranțe de formă
Toleranța la circularitate

ideal trei lobi ovalitate eliptic

cerc dublu melc decalat n lobi


(spirală)
Cercul nominal (ideal) şi abaterile specifice acestuia
Toleranțe de formă 116
Indicarea pe desen Toleranța la circularitate

Simbol
Definirea zonei de toleranță pe suprafața cilindrică

Toleranța la circularitate

Baza de referință implicită

Plan de secțiune

Curbă extrasă

Circumferința efectivă, determinată prin măsurare, într-o


secțiune normală a suprafeței cilindrice, trebuie să fie
cuprinsă între două cercuri coplanare și concentrice, cu o
diferența a razelor de t = 0,03 mm.
117
Toleranțe de formă
Toleranța la cilindricitate

Conic Formă de butoi Formă de șa Formă încovoiată

Cilindrul nominal (ideal) și abateri specifice acestuia


Toleranțe de formă 118

Toleranța la cilindricitate
Simbol
Indicarea pe desen

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la cilindricitate

Suprafața reală extrasă

Suprafața cilindrică efectivă, determinată prin măsurare, trebuie sa fie cuprinsă


între doi cilindri coaxiali având o diferență pe rază t = 0,1 mm.
Toleranțe de formă 119

Toleranța la forma dată profilului


(profilului unei linii oarecare) Simbol
Indicarea pe desen Definirea zonei de toleranță
Toleranța la forma dată profilului

Baza de referință A

Plan paralel cu
baza de referință A
Linia reală
extrasă
În fiecare secțiune paralelă cu planul de referință A, linia determinată prin măsurare,
trebuie sa fie cuprinsă între două linii echidistante înfășurătoare ale cercurilor cu diametrul
t = 0,04 mm, ale căror centre sunt situate pe o linie cu formă geometrică exactă. Specificația
UF (United Feature, element reunit) se folosește pentru a combina 3 secțiuni cu profil circular
într-un singur element.
Toleranțe de formă 120

Toleranța la forma dată suprafeței


(profilului unei suprafețe oarecare) Simbol
Indicarea pe desen

Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă

Toleranța la forma dată suprafeței

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie sa fie cuprinsă între două
suprafețe echidistante înfășurătoare ale sferelor cu diametrul t = 0,02 mm, ale căror centre
sunt situate pe o suprafață cu formă geometrică exactă (SR- raza sferei, dimensiune teoretic
exactă).
Toleranțe de orientare 121

Indicarea pe desen Toleranța la paralelism Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la paralelism

Suprafața reală extrasă

Bază de referință C

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele aflate la distanța t = 0,1 mm și paralele cu axa de referință C.
Indicarea pe desen Toleranțe de orientare 122

Toleranța la paralelism
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Cilindru

Element real, linia


mediană extrasă

Bază de referință A
Toleranța la paralelism

Linia mediană extrasă a suprafeței cilindrice, determinată prin măsurare, trebuie


să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică, cu diametrul t = 0,03 mm, paralelă cu axa de
referință A.
Toleranțe de orientare 123

Toleranța la perpendicularitate
Simbol
Indicarea pe desen
Definirea zonei de toleranță
Suprafața reală extrasă

Bază de referință A

Toleranța la
perpendicularitate

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele aflate la distanța t = 0,08 mm și perpendiculare pe planul de
referință A.
Toleranțe de orientare 124

Toleranța la perpendicularitate
Simbol
Indicarea pe desen

Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă

Toleranța la
Bază de referință A perpendicularitate

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între


două plane paralele aflate la distanța t = 0,08 mm și perpendiculare pe axa de
referință A.
Indicarea pe desen Toleranțe de orientare 125

Toleranța la înclinare
Simbol
Definirea zonei de toleranță
Unghi teoretic exact, 75°

Suprafața reală extrasă

Bază de referință A

Toleranța la înclinare

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie


să fie cuprinsă între două plane paralele aflate la
distanța t = 0,1 mm și înclinate față de axa de referință
A la un unghi teoretic exact de 75°.
Toleranțe de poziție 126

Indicarea pe desenToleranța poziției nominale


Simbol
Definirea zonei de toleranță

Toleranța poziției nominale

Cilindru
Element real, linia
mediană extrasă

Bază de referință C
Bază de referință B
Bază de referință A

Linia mediană extrasă a alezajului, determinată prin măsurare, trebuie să fie


cuprinsă într-o zonă cilindrică, cu diametrul t = 0,08 mm, a cărei axă coincide cu
poziția teoretic exactă a alezajului în raport cu planele de referință C, A și B.
Toleranțe de poziție 127

Toleranța la concentricitate
Indicarea pe desen Simbol
Definirea zonei de toleranță
Toleranța la concentricitate

Bază de referință A

În orice secțiune normală (ACS- Any Cross-Section),


centrul efectiv al cercului interior, determinat prin
măsurare, trebuie să fie cuprins într-o zonă circulară
cu diametrul de t = 0,1 mm, concentrică, cu punctul
de referință A.
Toleranțe de poziție 128

Indicarea pe desen
Toleranța la coaxialitate Simbol

Definirea zonei de toleranță


Element real, linia
mediană extrasă

Toleranța la coaxialitate

Bază de referință A

Linia mediană extrasă a arborelui, determinată prin


măsurare, trebuie să fie cuprinsă într-o zonă
cilindrică, cu diametrul t = 0,1 mm, a cărei axă
coincide cu axa de referință A.
Toleranțe de poziție 129
Indicarea pe desen
Toleranța la simetrie Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la simetrie

Suprafața reală extrasă


Bază de referință A

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele aflate la distanța t = 0,08 mm și dispuse simetric în raport cu
suprafața de referință A.
Toleranțe de bătaie 130

Toleranța bătăii circulare radiale


Indicarea pe desen

Definirea zonei de toleranță Simbol

Plan de secțiune perpendicular pe axa de referință A

Toleranța bătăii circulare

Bază de referință A

Curbă extrasă

În orice secțiune normală pe axa de referință


A, circumferința efectivă, determinată prin
măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
cercuri coplanare și concentrice, cu o
diferența a razelor de t = 0, 1 mm.
Toleranțe de bătaie 131

Toleranța bătăii axiale (frontale)


Indicarea pe desen Simbol
Definirea zonei de toleranță
Bază de referință D

Curbă extrasă

Toleranța bătăii axiale (frontale)

Orice diametru
coaxial cu baza D

În orice tronson cilindric a cărui axă coincide cu axa


de referință D, circumferința efectivă, determinată
prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
cercuri situate la distanța axială t = 0,1 mm.
Toleranțe de bătaie 132

Toleranța bătăii totale radiale Simbol


Indicarea pe desen
Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă

Bază de referință comună A-B

Toleranța bătăii totale

Suprafața cilindrică efectivă,


determinată prin măsurare, trebuie sa
fie cuprinsă între doi cilindri coaxiali
având o diferență pe rază t = 0,1 mm
(axele acestora coincid cu baza de
referință comună A-B).
Toleranțe de bătaie 133

Toleranța bătăii totale axiale


Simbol
(frontale)
Definirea zonei de toleranță
Indicarea pe desen
Suprafața reală extrasă
Bază de referință D

Toleranța bătăii totale axiale (frontale)

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare,


trebuie să fie cuprinsă între două plane aflate la
distanța t = 0,1 mm și situate perpendicular pe axa
de referință D.
ANEXA 4.1 (selecție) 134

Descriere Simbol
Zone combinate (Combined Zone) CZ
Zone separate (Separate Zones) SZ
Între (Between)
Element reunit (United Feature) UF
Pentru orice secțiune (Any cross-section) ACS
Dimensiune teoretic exactă (Teoreticlly exact
dimension, TED)
Principiul maximului de material (Maximum
material requierment, MMR)
Principiul minimului de material (Least material
requierment, LMR)
Condiţia de reciprocitate (Reciprocity
requirement, RPR)
Indicarea zonelor de referință

Principiul înfășurării (Envelope requierment)


Capitolul V 135

Toleranțe generale
SR EN 22768-1
SR EN 22768-2

ISO 2768
136
Toleranțe generale
SR EN 22768-1 Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare și unghiulare;
SR EN 22768-2 Toleranțe geometrice generale

Toleranțele generale se
referă la elemente
nespecificate prin toleranțe
individuale: dimensiuni
liniare și unghiulare,
respectiv toleranțe
geometrice (de rectilinitate,
planitate, circularitate,
paralelism,
perpendicularitate, simetrie
și bătaie).
137

AVANTAJE
 Desenele sunt mai ușor de citit, rezultând o mai bună înțelegere a
acestora.

 Se limitează calculele de toleranțe, economisindu-se timp la


proiectare.

 Desenul permite identificarea rapidă a pieselor care pot fi realizate


într-un proces de execuție normal.
138
Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare
și unghiulare (SR EN 22768-1:1995)
Există 4 clase de precizie și anume: fină ( f ), mijlocie (m), grosieră ( c ) și
grosolană ( v ).
Tabelul 5.1. – Abateri limită pentru dimensiuni liniare cu excepția teșiturilor
clasă de Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale, mm
toleranță peste 0,5 peste 3 peste 6 peste 30 peste 120 peste
până la 3 până la 6 până la 30 până la până la 400
120 400 până la
1000
f ±0,1 ±0,1 ±0,2 ±0,3 ±0,4 ±0,6
m ±0,2 ±0,2 ±0,4 ±0,6 ±1,0 ±1,6
c ±0,4 ±0,6 ±1,0 ±1,6 ±2,4 ±4,0
v - ±1,0 ±2,0 ±3,0 ±5,0 ±8,0

EXEMPLU de notare deasupra indicatorului: ISO 2768 – m


RESPINGERE
Dacă nu este afectată funcționalitatea, piesele care nu se încadrează în
toleranțele generale nu sunt obligatoriu respinse.
139
Toleranțe geometrice generale
(SR EN 22768-2:1995)
Există 3 clase de precizie și anume: H, K și L
Pe desen, se notează norma ISO 2768, clasa de toleranță corespunzătoare
toleranțelor generale ale dimensiunilor liniare și clasa de toleranță
corespunzătoare toleranțelor geometrice generale.
Tabelul 5.2. – Toleranțe generale la rectilinitate și planitate
Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale, mm
clasă de până la peste10 peste 30 peste 100 peste 100 peste 1000
toleranță 10 până la până la până la până la până la
30 100 300 1000 3000
H 0,02 0,05 0,1 0,2 0,3 0,4
K 0,05 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8
L 0,1 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6

EXEMPLU de notare deasupra indicatorului: ISO 2768 – mK


140

Capitolul VI
Rugozitatea suprafeței
141
Suprafața geometrică ideală și cea reală
Rugozitatea suprafeței este definită ca fiind ansamblul neregularităților ce
formează relieful suprafeței reale și a căror pas este relativ mic în raport cu adâncimea
lor.
Neregularitățile sunt urme ale sculei de prelucrare, pori, zgârieturi, smulgeri,
etc., care apar datorită mișcărilor de așchiere, vibrațiilor (elasticitatea sistemului
mașină-unealtă – dispozitiv – sculă – piesă) sau altor cauze.

Suprafață geometrică ideală Suprafață geometrică reală


142
piesa reală
plan transversal de secţionare

secţiune transversală

profil transversal

secţiune longitudinală

profil longitudinal

piesa ideală plan longitudinal de secționare


143
Elementul profilului
Linia medie
Zp
Z(x)
X

Zt
Zv

Xs
Xs – lungimea elementului profilului pe axa x;

Zv – distanța dintre axa x și punctul cel mai de jos al golului;

Zp – distanța dintre axa x și punctul cel mai înalt al proeminenței profilului;

Zt – suma înălțimii proeminenței Zp și a adâncimii golului Zv;

Z(x)- valoarea ordonatei într-o poziție oarecare x.


144
Parametrul de rugozitate Ra

Linia medie

Ra - abaterea medie aritmetică a profilului, adică media aritmetică a valorilor absolute


ale ordonatelor Z(x) în limitele lungimii de bază de rugozitate, lr;

lr - lungimea de bază de rugozitate;

Z(x) - înălțimea profilului evaluat într-o poziție oarecare x.


145
Parametrii de rugozitate Rp, Rv și Rz
Linia medie

Rp

Rz
Rv

lr

Rp = Zpmax - înălțimea maximă de proeminență a profilului de rugozitate, adică cea


mai mare înălțime de proeminență a profilului în limitele unei lungimi de bază de
rugozitate, lr;

Rv = Zvmax - adâncimea maximă de gol a profilului de rugozitate, adică cea mai mare
adâncime a profilului în limitele unei lungimi de bază de rugozitate, lr;

Rz = Rp + Rv - înălțimea maximă a profilului de rugozitate, adică sumă a celei mai mari


dintre înălțimile proeminențelor profilului și a celei mai mari dintre adâncimile golurilor
profilului, în limitele unei lungimi de bază de rugozitate, lr.
146
Parametrul de rugozitate Rt
lr1 lr2 lr3 lr4 lr5

Rt

Linia medie

ln
ln - reprezintă lungimea de evaluare, care poate cuprinde una sau mai multe lungimi
de bază de rugozitate

Rt - înălţimea totală a profilului de rugozitate, adică sumă a celei mai mari dintre
înălțimile proeminențelor profilului și a celei mai mari dintre adâncimile golurilor
profilului, în limitele unei lungimi de evaluare, ln.
147
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302
aceeași stare
suprafață obținută îndepărtarea pentru toate
prin îndepărtare de de material suprafețele de
simbol de bază material interzisă pe contur
148
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302
Simbolul folosit pentru notarea rugozității și a unor cerințe suplimentare privind
starea suprafeței
c

e d b

a, b – parametri de rugozitate (în μm);

d – simbolul care indică orientarea neregularităților;

c – procedeul de fabricație, indicații privind tratamentul termic, termochimic sau


alte condiții referitoare la fabricație;

e – adaos de prelucrare (în mm).


Simbol Orientarea neregularităţilor Exemple 149

Paralele cu planul de proiecţie a


= suprafeţei simbolizate

Perpendiculară pe planul de
_|_ proiecţie a suprafeţei simbolizate

Incrucişată, inclinată faţă de


X planul de proiecţie a suprafeţei
simbolizate

M In mai multe direcţii oarecare

Aproximativ circulară şi
C concentrică faţă de centrul
suprafeţei simbolizate
Aproximativ radiale faţă de
R centrul
suprafeţei simbolizate

P Protuberanțe
150

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

Ra 3.2

Rz 16
T

Suprafața este obținută prin îndepărtare de material, având


valoarea maximă admisă pentru Ra de 3.2 μm, valoarea maximă
admisă pentru Rz de 16 μm și striații perpendiculare față
de direcția de măsurare.
151

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302


În majoritatea cazurilor rugozitatea se notează pe desenele de
execuție. ISO 1302 prevede că indicarea rugozității pe desene se face doar o
singură dată pentru o suprafață și numai pe una din proiecțiile piesei
reprezentate, dacă este posibil acolo unde sunt indicate cotele dimensionale
ale suprafeței respective. Simbolurile se dispun astfel încât să poată fi citite de
jos în sus și din dreapta desenului, în limitele înclinării admise, fără a fi
întrerupte sau întretăiate de linii de cotă sau ajutătoare.

Amplasarea simbolurilor de indicare a stării suprafețelor


152

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

În cazul suprafețelor de rotație, starea suprafețelor se indică pe o singură


generatoare, cât mai aproape de cota aferentă. Starea suprafețelor pieselor
prismatice trebuie indicată o singură dată. Dacă suprafețele pieselor prismatice
au stări diferite, acestea trebuie indicate separat.

Notarea stării suprafețelor


153

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302


Dacă un număr mic dintre suprafețele unei piese au altă rugozitate (față
de celelalte care au aceeași rugozitate), acestea se indică explicit pe
suprafețele respective. Notarea rugozității majorității suprafețelor se indică pe
desen, deasupra indicatorului, după care între paranteze se trece simbolul
rugozității. Toate suprafețele a căror stare nu este indicată pe piesă au
aceeași rugozitate, și anume cea din fața parantezei.

Piese pentru care aceeași stare este impusă majorității Notarea simplificată,
suprafețelor explicitarea pe desen
154

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

Pentru suprafețele care formează ajustaje, dacă este cazul, rugozitatea se


indică pe desenul de ansamblu, pentru fiecare dintre suprafețele respective,
chiar dacă aceasta este identică.

Notarea rugozității pentru ajustaje


(pe desenul de ansamblu)
155

Aspecte privind alegerea rugozității optime

La prescrierea rugozității unei suprafețe trebuie să se aibă în


vedere rolul funcțional al suprafeței respective, toleranțele
dimensionale și posibilitățile de execuție.

În cazul ajustajelor, se recomandă alegerea aceleiași rugozității


pentru ambele piese.

La ajustajele cu strângere este indicată alegerea unei rugozități


cât mai mici, datorită faptului că în timpul montajului,
microneregularitățile pot fi aplatizate, influențându-se caracterul
ajustajului.
Parametrul de rugozitate Rz [μm] Parametrul de rugozitate Ra [μm]
Anexa 6.1.
Sursa :Star 156
Condiții Condiții Condiții
Transmision- Cugir speciale de speciale de speciale de
prelucrare/ Condiții prelucrare/ prelucrare/ Condiții Condiții speciale de
valorile minime normale de valorile maxime valorile minime normale de prelucrare/ valorile
Procedeul de prelucrare obținute prelucrare obținute obținute prelucrare maxime obținute
Turnare: Turnare sub presiune 4 10-100 160 - 0.8-30 -
Turnare în forme 10 25-60 250 - 3.2-50 -
Turnare în forme de nisip 25 63-250 1000 - 12.5-50 -
Sinterizare - 1.6-10 - - 0.3-1.6 -
Extrudare 4 25-100 400 0.8 3.2-12.5 25
Matrițare 10 63-100 1000 0.8 2.5-12.5 25
Laminare la rece/ trefilare 4 25-100 400 0.8 3.2-12.5 25
Ambutisare 0.4 4-10 16 0.2 1-3.2 6.3
Rulare: Lustruire 0.1 0.5-6.3 10 0.025 0.06-1.6 2
Electroeroziune cu fir EDM 0.8 2.8-10 16 0.1 0.4-1 3.2
Prelucrare cu fascicol de electroni 1.5 5-10 31 0.2 0.4-5 6.3
Tăiere cu flacără 16 40-100 1000 3.2 8-16 50
Tăiere cu LASER - 10-100 - - 1-10 -
Tăiere cu plasmă - 6-280 - - 1-10 -
Tăiere prin forfecare - 10-63 - - 1.6-12.5 -
Tăiere cu jet de apă 4 16-100 400 1.6 6.3-25 50
Găurire 16 40-160 250 1.6 6.3-12.5 25
Alezare 0.1 2.5-25 40 0.05 0.4-3.2 12.5
Zencuire 6.3 10-25 40 0.8 1.6-6.3 12.5
Strunjire longitudinală 1 4-63 250 0.2 0.8-12.5 50
Strunjire frontală 2.5 10-63 250 0.4 1.6-12.5 50
Frezare 1.6 10-63 160 0.4 1.6-12.5 25
Honuire: Super finisare 0.04 0.1-1 2.5 0.006 0.02-0.17 0.34
Honuire 0.04 1-11 15 0.006 0.13-0.65 1.6
Lepuire 0.04 0.25-1.6 10 0.006 0.025-0.2 0.21
Lustruire - 0.04-0.25 0.4 - 0.005-0.035 0.05
Rectificare 0.1 1.6-4 25 0.012 0.2-0.8 6.3
Bibliografie 157

1. Bernd Klein, Toleranzmanagement Dimensionelle und Geometrische Produktspezifizierung durch,


Universität Kassel;
2. Crişan, L.A , Tripa, M., Pop, G.M. Control Dimensional- Lucrări de laborator, 2014, UTPRESS, ISBN 978-
606-737-027-0;
3. Crişan, L.A., Metode moderne de măsurare. Specificaţii geometrice ale produselor – Editura DACIA, Cluj
Napoca, 2004, ISBN 973-35-1840-9;
4. F. Charpentier, Handbook for the geometrical specification of products. The ISO-GPS standards, Edit.
Réseau Canopé, ISBN : 978-2-240-03973-6, 2016;
5. Henzold, G.: Geometrical Dimensioning and Tolerancing for Design, Manufacturing and Inspection, A
handbook for Geometrial Product Specification using ISO and ASME standards, second edition, 2010,
ISBN 978-0-7506-6738-8;
6. Itu, T., s.a., Tolerante și măsurări tehnice. Lucrări de laborator, Lito, Institutul Politehnic Cluj-
Napoca,1990;
7. Itu, T., Tripa, M., Tolerante si ajustaje. Curs. Probleme rezolvate, Editura U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2005;
8. L. Mathieu, A. Ballu, “GPS card”: A Tool for Univocal Expression of Geometrical Specifications,
Proceedings of the 10th CIRP Seminar on Computer Aided Tolerancing, 2007;
9. MUVOT- Blended Learning course on Measurement Uncertainty for advanced vocational training,
Project Coordinator, Wojciech Plowucha, www.muvot.ath.eu.
10. Osanna,P.H. – Basic Quality Management and Metrology, curs A.U.M., T.U. Wien, 1999;
11. Pavel, Gh., Itu, T., Tolerante si masurari tehnice.Curs, Lito Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1988;
12. Tripa, M., Itu, T., Tolerante si ajustaje în ingineria industriala, Editura U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2003;
Bibliografie 158

Colecția de standarde GPS

1. EN ISO 1101:2013: Geometrical product specifications (GPS) - Geometrical tolerancing - Tolerances of


form, orientation, location and run-out (ISO 1101:2012, including Cor 1:2013)
2. EN ISO 5459:2012: Geometrical product specifications (GPS) - Geometrical tolerancing - Datums and
datum systems (ISO 5459:2011)
3. ISO 5458:1998 Geometrical Product Specifications (GPS). Geometrical tolerancing. Positional
tolerancing;
4. SR EN 22768-1:1995: General tolerances. Part 1: Tolerances for linear and angular dimensions without
individual tolerance indications;
5. SR EN 22768-2:1995: General tolerances. Part 2: Geometrical tolerances for features without individual
tolerance indications;
6. SR EN ISO 1302:2002 ver.eng. Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Indicarea stării suprafeţei în
documentaţia tehnică de produs;
7. SR EN ISO 286-1:2010 Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Sistem de codificare ISO pentru
toleranţe la dimensiuni liniare. Partea 1: Baze de toleranţe, abateri şi ajustaje
8. SR EN ISO 3274:2001 ver.eng. Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Starea suprafeţei. Metoda
profilului. Caracteristici nominale ale aparatelor de măsură cu contact (palpator)
9. SR EN ISO 4287:2003/A1:2009 Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Starea suprafeţei: Metoda
profilului. Termeni, definiţii şi parametri de stare ai suprafeţei. Amendament 1: Număr de proeminenţe;
10. SR EN ISO 4288:2002 ver.eng. Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Starea suprafeţei. Metoda
profilului. Reguli şi proceduri pentru evaluarea stării suprafeţei;
11. SR EN ISO 8015:2011: Geometrical product specifications (GPS) - Fundamentals - Concepts, principles
and rules (ISO 8015:2011);