Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2014
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Bucureşti, 2014
CUPRINS
Unitatea de învăţare 1
BAZELE GENERALE ALE TEORIEI, METODICII ŞI PRACTICII
JOCULUI DE HANDBAL.
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
BAZELE GENERALE ALE TEORIEI, METODICII ŞI PRACTICII
JOCULUI DE HANDBAL.
1.3.1. Handbalul ca disciplină sportivă
1.3.2. Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice
1.3.3. Handbalul ca disciplină ştiinţifică
1.3.4. Handbalul ca mijloc asociat kinetoterapiei
1.3.5. Handbalul în învăţământul de toate gradele
1.3.6. Caracteristicile jocului de handbal
1.3.7. Tendinţe de evoluţie ale jocului de handbal
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 2
ISTORICUL JOCULUI DE HANDBAL
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Date care au marcat handbalul la nivel internaţional
2.3.2. Date care au marcat istoria handbalului în România
2.3.3. Palmaresul României la handbal
2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
2.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 3
TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Definirea principalilor termeni
3.3.2. Tehnica în atac
3.3.3. Tehnica în apărare
3.3.4. Tehnica portarului
3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
3.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 4
TACTICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN ATAC
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Definirea principalilor termeni
4.3.2. Acţiunile tactice individuale în atac
4.3.3. Acţiunile tactice colective în atac
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
4.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 5
TACTICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN APĂRARE
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Definirea principalilor termeni
5.3.2. Acţiunile tactice individuale în atac
5.3.3. Acţiunile tactice colective în atac
5.3.4. Acţiunile tactice specifice portarului
5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
5.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 6
ATACUL ÎN JOCUL DE HANDBAL: FAZE DE JOC, FORME ŞI SISTEME DE JOC
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare
6.3.1. Faza I-a a atacului - Contaatacul
6.3.2. Faza a II - a a atacului – Contraatacul susţinut
6.3.3. Faza a III - a a atacului – Organizarea
6.3.4. Faza a IV- a a atacului –Jocul în sistem
6.3.5. Forme de joc în atac
6.3.6. Sisteme de joc în atac
6.3.7. Rolul şi sarcinile jucătorilor pe posturi
6.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
6.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 7
APĂRAREA ÎN JOCUL DE HANDBAL: FAZE DE JOC, FORME ŞI SISTEME DE
JOC
7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1. Faza I-a a apărării – Replierea
7.3.2. Faza a II - a a apărării – Zona temporară
7.3.3. Faza a III - a a apărării – Organizarea
7.3.4. Faza a IV- a a apărării –Jocul în sistem
7.3.5. Forme şi sisteme de joc în apărare
7.3.5.1. Apărarea pe zonă
7.3.5.2. Apărarea om la om
7.3.5.3. Apărarea combinată
7.3.7. Sarcinile jucătorilor pe posturi
7.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
7.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 8
HANDBALUL – MIJLOC AL EDUCAŢIEI FIZICE
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare
8.3.1 Etapizarea predării handbalului în lecţia de educaţie fizică.
8.3.1.1. Etapa I
8.3.1.2. Etapa a II-a
8.3.1.3. Etapa a III-a
8.3.1.4. Etapa a IV-a
8.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
8.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 9
METODICA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR
TEHNICE SPECIFICE JOCULUI ÎN ATAC
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare
9.3.1 Mişcarea în teren
9.3.2. Obişnuirea cu mingia
9.3.3. Ştafete şi jocuri pentru învăţarea deprinderilor motrice specifice
9.3.4. Exerciţii de pasare a mingii de pe loc
9.3.5. Prinderea şi pasarea mingii din deplasare
9.3.6. Driblingul – conducerea mingii
9.3.7.Fentele sau mişcările înşelătoare
9.3.8. Aruncarea la poartă
9.3.8.1. Aruncarea la poartă din alergare
9.3.8.2. Aruncarea la poartă cu sprijin pe sol precedată de elan de pas
încrucişat
9.3.8.3. Aruncarea la poartă precedată de paşi adăugaţi
9.3.8.4. Aruncarea la poartă din săritură
9.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
9.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 10
METODICA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR
TEHNICE SPECIFICE JOCULUI ÎN APĂRARE
10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare
10.3.1. Poziţia fundamentală de apărare
10.3.2. Blocarea aruncărilor la poartă
10.3.3. Scoaterea mingii de la adversar
10.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
10.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 11
METODICA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII ACŢIUNILOR TACTICE DE BAZĂ
11.1. Introducere
11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
11.3. Conţinutul unităţii de învăţare
11.3.1. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice în apărare
11.3.1.1. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice individuale şi
colective în apărare
11.3.1.2. Metodica învăţării şi consolidării fazelor jocului în apărare
11.3.2. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice în atac
11.3.2.1. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice individuale şi
colective în atac
11.3.2.2. Metodica învăţării şi consolidării fazelor de joc în atac
11.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
11.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 12
ACCIDENTĂRI FRECVENTE ÎN JOCUL DE HANDBAL
12.1. Introducere
12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
12.3. Conţinutul unităţii de învăţare
12.3.1. Statistica accidentărilor
12.3.2. Factorii de risc
12.3.3. Modalităţi de prevenire a accidentărilor
12.3.4. Noţiunea de „Core Stability” şi aplicabilitatea ei în handbal
12.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
12.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 13
REGULAMENTUL JOCULUI DE HANDBAL
13.1. Introducere
13.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
13.3. Conţinutul unităţii de învăţare
13.3.1. Terenul de joc
13.3.2. Timpul de joc
13.3.3. Mingea de joc
13.3.4. Echipa
13.3.5. Echipamentul
13.3.6. Portarul
13.3.7. Jucarea mingii
13.3.8. Comportamentul faţă de adversari
13.3.9. Aruncarea liberă
13.3.10. Aruncarea de la 7 m
13.3.11. Sancţiuni
13.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
13.5. Bibliografie
Unitatea de învăţare 14
BEACH-HANDBALL
14.1. Introducere
14.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
14.3. Conţinutul unităţii de învăţare
14.3.1. Originea şi evoluţia jocului
14.3.2. Sistemele de joc în atac şi apărare
14.3.2.1. Atacul
14.3.2.2. Apărarea
14.3.3. Contribuţii la handbalul în sală şi avantajele practicării beach-handball
14.3.4. Regulamentul jocului de beach-handball
14.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
14.5. Bibliografie
INTRODUCERE
Obiectivele cursului
Cursul îşi propune comunicarea fondului de informaţii teoretice specifice, utile şi
minimale necesare profesorului de Educaţie Fizică şi Sport pentru a putea utiliza handbalul ca
mijloc al educaţiei fizice.
Competenţe conferite
Cunoaştere şi înţelegere - descrierea conceptelor referitoare la activitatea de
planificare a conţinuturilor specifice sportive şi de performanţă motrică; cunoaşterea şi
folosirea adecvată a terminologiei specifice jocului de handbal; utilizarea în
comunicarea profesională a indicatorilor specifici jocului de handbal necesar aprecierii
condiţiei fizice şi motricităţii;
Explicare şi interpretare - utilizarea cunoştinţelor în evaluarea capacităţilor psiho-
somato-funcţionale ale jucătorilor şi altor practicanţi ai jocului de handbal; selectarea
şi introducerea conţinuturilor specifice jocului de handbal în activităţile sportive pe
grupe de vârstă şi nivel de pregătire; explicarea biomecanicii tehnicii şi tacticii
specifice jocului de handbal;
Aplicare - proiectarea şi planificarea conţinuturilor specifice handbalului în
activităţile sportive şi de performanţă motrică; metodologia utilizării principiilor
învăţării specifice metodicii jocului de handbal; adaptarea activităţii specifice la
cerinţele, mijloacele şi standardele specifice sportului şi performanţei motrice;
Utilizare adecvată - utilizarea tehnicilor şi procedeelor de formare a deprinderilor în
scop de relaţionare în activităţi specifice sportului şi performanţei motrice;
desfăşurarea de activităţi în scopul transmiterii, cultivării spiritului sportiv şi fair-
play-ului;
După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilităţi privind:
iniţierea, însuşirea şi demonstrarea elementelor, procedeelor şi acţiunilor tactice
fundamentale ale jocului de handbal;
aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite în jocul bilateral;
cunoaşterea regulamentului de joc;
organizarea şi desfăşurarea eficientă a activităţilor sportive specifice jocului de
handbal;
cunoaşterea importanţei şi rolului jocului de handbal în activităţile sportive şi de
performanţă motrică.
Structura cursului
Cursul este compus din 14 unităţi de învăţare, în următoarea succesiune:
Unitatea de învăţare 1 Bazele generale ale teoriei, metodicii şi practicii jocului de
handbal (2 ore)
Unitatea de învăţare 2 Istoricul jocului de handbal (2 ore)
Unitatea de învăţare 3 Tehnica jocului de handbal (2 ore)
Unitatea de învăţare 4 Tactica jocului de handbal în atac (2 ore)
Unitatea de învăţare 5 Tactica jocului de handbal în apărare (2 ore)
Unitatea de învăţare 6 Atacul în jocul de handbal: faze de joc, forme şi sisteme de joc (2
ore)
Unitatea de învăţare 7 Apărarea în jocul de handbal: faze de joc, forme şi sisteme de joc
(2 ore)
Unitatea de învăţare 8 Handbalul mijloc al educaţiei fizice (2 ore)
Unitatea de învăţare 9 Metodica învăţării şi consolidării elementelor şi procedeelor
tehnice specifice jocului în atac (2 ore)
Unitatea de învăţare 10 Metodica învăţării şi consolidării elementelor şi procedeelor
tehnice specifice jocului în apărare (2 ore)
Unitatea de învăţare 11 Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice de bază (2 ore)
Unitatea de învăţare 12 Accidentări frecvente în jocul de handbal (2 ore)
Unitatea de învăţare 13 Regulamentul jocului de handbal (2 ore)
Unitatea de învăţare 14 Beach-handball (2 ore)
Teme de control (TC)
Desfăşurarea lecţiilor practice va respecta planificarea semestrială în conformitate cu
tematica din calendarul disciplinei, iar studenţii vor trebui să realizeze 2 referate respectând
temele de mai jos:
1. Referat cu tema: „Conţinutul tehnico-tactic al jocului de handbal”
2. Referat cu tema: „Metodica învăţarii elementelor tehnice specifice jocului de handbal”
Bibliografie obligatorie
1. Bota, I., Bota, M. (1990) - Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului,
Ed.Sport–Turism, Bucureşti
2. Cercel, P. (1980) - Handbal - Exerciţii pentru fazele de joc, Ed.Sport–Turism,
Bucureşti
3. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
4. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
5. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
6. Igorov Bosi., M., (2009) - Handbal – Metodică, Ed. Moroşan, Bucureşti
7. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 1
BAZELE GENERALE ALE TEORIEI, METODICII ŞI PRACTICII JOCULUI DE
HANDBAL.
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Handbalul ca disciplină sportivă
1.3.2. Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice
1.3.3. Handbalul ca disciplină ştiinţifică
1.3.4. Handbalul ca mijloc asociat kinetoterapiei
1.3.5. Handbalul în învăţământul de toate gradele
1.3.6. Caracteristicile jocului de handbal
Tendinţe de evoluţie ale jocului de handbal
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.5. Bibliografie
Tendinţe pozitive
- creşterea măestriei tehnico – tactice a jucătorilor, permite
aplicarea în practică cu exactitate a unor sisteme de joc în atac şi
apărare;
- apariţia unor combinaţii de mare subtilitate şi fineţe, precum şi
apariţia jocului acrobatic în apropierea şi pe deasupra spaţiului de
poartă, contribuie la creşterea spectaculozităţii jocului;
- pregătirea fazei de finalizare cu o circulaţie rapidă de minge şi
jucători pentru a pune în dificultate apărătorii;
- creşterea numărului de contraatacuri pe durata jocului;
- combinaţiile tactice între doi şi trei jucători sunt sunt folosite cu
mare eficienţă, iar acţiunile tactice individuale sunt subordonate
planului tactic al echipei;
- apariţia de noi procedee tehnice, cu mari dificultăţi în execuţie,
executate de jucători deosebit de înzestraţi din punct de vedere
fizic şi psihic;
- creşterea vitazei de joc în toate fazele atacului;
- perfecţionarea jocului în apărare, jocul individual în apărare a
devenit un joc atletic, bărbătesc care cere un angajament fizic
total din partea apărătorilor;specializarea jucătorilor pe posturi,
atât în atac, cât şi în apărare;
- creşterea bagajului de cunoştinţe teotrtice de tactică şi strategie;
Tendinţe negative
Deşi tendinţele negative care frânează dezvoltarea calitativă a
jocului de handbal sunt mai puţine la număr, trebuie evidenţiate şi
analizate pentru a găsi căile şi mijloacele de înlăturare a lor. Acest lucru
poate fi realizat prin îmbunătăţirea procesului instructiv – educativ şi
sporirea exigenţei factorilor de conducere faţă de maniera de joc a
sportivilor.Câteva din elementele care frânează dezvoltarea jocului de
handbal şi diminuează din spectaculozitatea lui:
- jocul neregulamentar practicat de apărători ăn mod intenţionat şi
premeditat;
- abundenţa faulturilor intenţionate cum ar fi: blocarea
neregulamentară a atacanţilor, îmbrăţişări, împingerile cu mâinile,
ţinerile, îmbrâncirea în semicerc etc. diminuează frumuseţea
jocului;
- atacarea brutală a jucătorului cu mingea de către apărători cu scop
de intimidare;
Dintre acţiunile neregulamentare a atacanţilor faţă de apărători
enumerăm:
- ţinerea apărătorului la semicerc de către pivotul echipei din atac;
- îmbrâncirea şi împingerea apărătorului în semicerc cu scopul
facilitării propriului demarcaj;
- blocarea neregulamentară a apărătorului;
- tragerile de timp şi jocul pasiv;
- lipsa de fair – play faţă de adversari . spectatori
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
Sinteza unităţii de învăţare 1
Din punct de vedere teoretic, handbalul poate fi privit din patru puncte de vedere: ca
mijloc al educaţiei fizice, ca disciplină sportivă, ca disciplină ştiinţifică şi ca mijloc asociat
kinetoterapiei.
Datorită complexităţii sale, a îmbinării armonioase a mişcărilor naturale (alergarea,
săritura şi aruncarea) cu deprinderile motrice specifice (simple şi accesibile), precum şi
datorită solicitărilor fizice şi psihice sub care se desfăşoară jocul, handbalul poate fi
considerat un excelent mijloc al educaţiei fizice.
În ultimii ani handbalul a cunoscut o dezvoltare deosebită, în prezent, organizându-se
competiţii la toate categoriile, de la juniori până la handbalul de înaltă performanţă. În plus, a
apărut o ramură a handbalului, beach-handball, care poate fi considerat atât ca o disciplină de
sine-stătătoare, cât şi un excelent mijloc de pregătire pentru handbalul clasic.
Ca disciplină ştiinţifică, handbalul studiază jocul din punct de vedere tehnic, tactic,
fizic, psihologic şi teoretic. De asemenea se studiază istoricul şi evoluţia jocului, legăturile cu
alte discipline sportive de la care împrumută metode şi mijloace de pregătire. Pentru a putea
realiza o pregătire optimă a echipelor se fac legături cu alte discipline ştiinţifice specializate,
cum ar fi: fiziologia, biomecanica, biochimia, pedagogia, psihologia, etc.
În ultimii ani, o nouă disciplină – kinetoterapia - şi-a făcut loc în peisajul activităţilor
de educaţie fizică şi sport. Această disciplină utilizează mijloace preluate din diferite
disciplinele sportive, handbalul fiind una dintre disciplinele sportive de la care s-au preluat
anumite mijloace.
Mai mult, asociaţiile oamenilor cu disabilităţi au utilizat disciplina sportivă handbal în
activităţile lor sportive. La ora actuală, se joacă handbal pentru hipoacuzici (arbitrajul nu se
face cu fluierul, ci cu steguleţe) şi mai nou, se joacă handbal în cărucioare.
Handbalul, ca disciplină sportivă este prezent în programele de studiu la toate nivelele
învăţământului, începând cu clasa I şi terminând cu anul II din învăţământul superior.
Jocul de handbal reprezintă un ansamblu de acţiuni specifice, corelate între ele, în care
jucătorul îşi reglează în mod conştient toate acţiunile în funcţie de coechipieri, adversari,
minge, timp şi spaţiu de joc, precum şi faţă de regulament.
Handbalul este un joc de echipă cu un pronunţat caracter dinamic.
Jocul de handbal poate fi învăţat şi practicat cu uşurinţă, deoarece majoritatea
elementelor tehnice se mazează pe mişcările naturale, iar manevrarea mingii se realizează cu
mâna.
Dă stisfacţie imediată începătorilor datorită reuşitelor atacului.
Are o tehnică simplă şi relativ uşor de învăţat.
Contribuie la dezvoltarea somatică armonioasă şi influenţează pozitiv
psihomotricitatea prin acţiunile motrice mai simple sau mai complexe care apar în timpul
jocului.
Este un joc sportiv accesibil fiind uşor de practicat, indiferent de vârstă sau sex.
Regulamentul de joc cuprinde reguli puţine, simple şi uşor de aplicat.
Materialele, echipamentul şi instalaţiile necesare practicării jocului nu sunt
costisitoare.
Jocul de handbal se desfăşoară în viteză şi într-un ritm susţinut.
Se permite contactul corporal în limitele prevăzute de regulament.
Acţiunile tehnico-tactice se aplică în joc în luptă directă cu adversarul.
Studierea jocului la marile competiţii (J.O., C.M. sau C.E.) au scos în evidenţă
tendinţele spre care tinde să evolueze jocul de handbal. Ca orice activitate umană şi acest joc
are tendinţe pozitive, dar şi tendinţe negative. Cunoaşterea în profunzime a jocului, a
spiritului său, ne face să accentuam evoluţiile pozitive şi să incercăm, prin măsurile luate să
stopăm tendinţele negative.
Tendinţe pozitive
- Creşterea măiestriei tehnico-tactice a jucătorilor;
- Scăderea numărului de greşeli tehnice;
- Folosirea cu siguranţă a acţiunilor tactice colective;
- Scăderea numărului de jucători care participă la combinaţiile tactice;
- Acţiunile tactice individuale sunt subordonate planului tactic al echipei;
- Creşterea numărului de contraatacuri pe durata unui joc;
- Folosirea unui număr ridicat de procedee tehnice;
- Apariţia unor procedee tehnice noi;
- Creşterea vitezei de joc;
- Perfecţionarea jocului în apărare;
- Specializarea jucătorilor pe posturi;
- Creşterea bagajului de cunoştinţe teoretice ale jucătorilor.
Tendinţe negative
- Jocul neregulamentar practicat de către apărători;
- Faulturile intenţionate;
- Atacarea brutală a atacanţilor de către apărători;
- Obstrucţionarea apărătorilor de către atacanţi;
- Tragerile de timp şi jocul pasiv;
- Lipsa de fair-play faşă de adversari, spectatori şi arbitrii;
Bibliografie obligatorie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 2
ISTORICUL JOCULUI DE HANDBAL
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Date care au marcat handbalul la nivel internaţional
2.3.2. Date care au marcat istoria handbalului în România
2.3.3. Palmaresul României la Handbal
2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
2.5. Bibliografie
Handbal în 7
Masculin 4 medalii aur: 1961 RFG; 1964 Cehoslovacia;
1970 Franţa; 1974 RDG
2 medalii bronz: 1967 Suedia; 1990
Cehoslovacia.
Feminin 1 medalia aur: 1962 România
2 medalii argint: 1973 Yugoslavia; 2005 Rusia
Cupe europene
Cupa Campionilor Europeni – Liga campionilor
1961 – Ştiinţa Bucureşti feminin
1964 – Rapid Bucureşti feminin
1965 – Dinamo Bucureşti masculin
1968 – Steaua Bucureşti masculin
1977 – Steaua Bucureşti masculin
Cupa Cupelor
1989 – Ştiinţa Bacău feminin
2007 – Oltchim Râmnicu Vâlcea feminin
Cupa EHF
1984 - Chimistul Râmnicu Vâlcea feminin
1985 – Minaur Baia Mare masculin
1988 - Minaur Baia Mare masculin
1989 - Chimistul Râmnicu Vâlcea feminin
1993 – Rapid Bucureşti feminin
Teste de evaluare/autoevaluare
Bibliografie
1. FRH – Istoria jocului de handbal
2. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
3. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 3
TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Definirea principalilor termeni
3.3.2. Tehnica în atac
3.3.3. Tehnica în apărare
3.3.4. Tehnica portarului
3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
3.5. Bibliografie
Teste de evaluare/autoevaluare
3.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
2. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
3. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 4
TACTICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN ATAC
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Definirea principalilor termeni
4.3.2. Acţiunile tactice individuale în atac
4.3.3. Acţiunile tactice colective în atac
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
4.5. Bibliografie
Fig.3 Fig.4
Blocajul
Blocajul este acţiunea tactică prin care se favorizează demarcajul
direct, creearea culoarelor de pătrundere sau a celor de aruncare. În
esenţă, blocajul se realizează de către un atacant, cu sau fără minge, prin
bararea cu corpul a drumului unui apărător. Blocajul se poate realiza cu
faţa, cu spatele sau cu o latură a corpului. Blocajul poate fi:
- blocaj cu mingea pentru jucătorul fără minge;
- blocaj fără minge pentru jucătorul cu minge;
- blocaj fără minge pentru jucătorul fără minge;
- dublu blocaj. (fig. 5, 6, 7)
Fig.5 Fig.6
Fig.7
Fig.8 Fig.9
Învăluirea
Învăluirea este o acţiune tactică între inter, extremă şi pivotul de
pe aceeaşi parte a terenului. Interul atacă culoarul dintre apărătorul
intermediar şi cel lateral. Pivotul blochează exterior apărătorul central. În
momentul în care interul strânge apărătorii intermediar şi lateral, lasă
mingea extremei venite prin spatele său care aruncă la poartă prin
culoarul apărut între apărătorul intermediar şi cel central. Învăluirea poate
fi interioară sau exterioară. (fig. 12, 13)
Fig.12 Fig.13
Concepte şi termeni de reţinut: tactica jocului, acţiuni tactice individuale în atac, acţiuni
tactice colective în atac.
Tactica jocului – reprezintă organizarea şi coordonarea acţiunilor jucătorilor în vederea realizării
succesului prin folosirea conştientă, în limitele regulamentului şi a moralei sportive a celor mai
corespunzătoare complexe de procedee, valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor proprii,
precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor.
Acţiuni tactice individuale în atac – reprezintă totalitatea principiilor şi regulilor după care
acţionează un atacant atunci când se află în luptă directă cu un apărător sau în situaţie de
colaborare cu 1 – 2 coechipieri.
Acţiuni tactice colective în atac - reprezintă totalitatea principiilor şi regulilor după care se
desfăşoară jocul de ansamblu al echipei, atunci când jucătorii, colaborând, acţionează în mod
unitar împotriva sistemului defensiv advers.
4.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 5
TACTICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN APĂRARE
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Definirea principalilor termeni
5.3.2. Acţiunile tactice individuale în atac
5.3.3. Acţiunile tactice colective în atac
5.3.4. Acţiunile tactice specifice portarului
5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
5.5. Bibliografie
Alunecarea
Alunecarea este acţiunea tactică utilizată împotriva blocajelor.
Apărătorul care marchează strâns un atacant, în momentul în care, cu
vederea periferică, sesizează un atacant care are intenţia să îl blocheze,
face un pas în spate. În acel moment, el marchează la supraveghere
adversarul, lăsând un culoar prin care va trece atacantul care încearcă să
facă blocajul. După trecerea acestuia, face din nou marcaj strâns.
Zidul de apărare la aruncările libere de la 9 m
În cazul aruncărilor libere de la 9 m, apărătoriiformează un zid de
apărare în funcţie de care se orientează portarul în poartă. Zidul este
format din 2 sau 3 jucători, în funcţie de locul din care se execută
aruncarea liberă. Cu cât acest loc este situat mai central, cu atât numărul
jucătorilor care formează zidul de apărători este mai mare.
Repartizarea apărătorilor la aruncările de la 7m
Aruncarea de pedeapsă de la 7 m este destul de frecvent apărată
de portari. Pentru a putea recupera mingea şi pentru a declanşa
contraatacul, echipa trebuie să.şi ia anumite măsuri. Astfel, 4 apărători
rămân în apropierea semicercului propriu, pentru a putea recupera
mingea, iar ceilalţi doi se deplasează către linia de centru, pentru a putea
declanşa un contraatac în situaţia în care mingea este recuperată.
Teste de evaluare/autoevaluare
Răspundeţi cu adevărat sau fals, sau încercuiţi răspunsurile corecte.
1. Ca număr de acţiuni tactice, apărarea este mai săracă decât atacul.
2. Prima acţiune tactică colectivă în apărare este repartizarea adversarilor.
3. Marcajul, reprezintă o acţiune tactică colectivă de apărare.
4. Acţiuni tactice colective de apărare sunt:
a. Repartizarea adversarilor
b. Marcajul
c. Preluarea, predarea şi schimbul de oameni
d. Atacarea adversarului aflat în posesia mingii
5.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 6
ATACUL ÎN JOCUL DE HANDBAL: FAZE DE JOC, FORME ŞI SISTEME DE JOC
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare
6.3.1. Faza I-a a atacului - Contaatacul
6.3.2. Faza a II - a a atacului – Contraatacul susţinut
6.3.3. Faza a III - a a atacului – Organizarea
6.3.4. Faza a IV- a a atacului –Jocul în sistem
6.3.5. Forme de joc în atac
6.3.6. Sisteme de joc în atac
6.3.7. Rolul şi sarcinile jucătorilor pe posturi
6.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
6.5. Bibliografie
Fig.2
Fig.4
Fig. 5
Fig.7
Concepte şi termeni de reţinut: fază de joc, formă de joc în atac, sistem de joc în atac,
Faza de joc – reprezintă un moment al jocului în atac, în care jucătorii au anumite sarcini.
Formă de joc în atac – reprezintă totalitatea principiilor după care acţionează un jucător în
atac, în cadrul fazei a IV-a a atacului.
Sistem de joc – modalitatea de dispunere a jucătorilor în teren în cadrul unei forme de joc în
atac.
Teste de evaluare/autoevaluare
Răspundeţi cu adevărat sau fals, sau încercuiţi răspunsurile corecte.
1. Faza I a atacului se numeşte contraatac susţinut.
2. În faza a III-a a atacului nu există elementul tehnic “aruncare la poartă”.
3. Forma de atac poziţional se exprimă în joc prin două sisteme de joc.
4. Interii trebuie:
a. să primească şi să paseze mingea în pătrundere spre poartă;
b. să fie siguri în folosirea fentelor de pasare şi aruncare la poartă;
c. să cunoască bine procedeele necesare angajării pivotului;
d. să fie capabili să efectueze starturi rapide, să posede o foarte bună viteză de
deplasare.
6.5. Bibliografie
1. Cercel, P. (1980) - Handbal - Exerciţii pentru fazele de joc, Ed.Sport–Turism,
Bucureşti
2. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
3. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Igorov Bosi., M., (2009) - Handbal – Metodică, Ed. Moroşan, Bucureşti
5. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 7
APĂRAREA ÎN JOCUL DE HANDBAL: FAZE DE JOC, FORME ŞI SISTEME DE
JOC
7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1. Faza I-a a apărării – Replierea
7.3.2. Faza a II - a a apărării – Zona temporară
7.3.3. Faza a III - a a apărării – Organizarea
7.3.4. Faza a IV- a a apărării –Jocul în sistem
7.3.5. Forme şi sisteme de joc în apărare
7.3.5.1. Apărarea pe zonă
7.3.5.2. Apărarea om la om
7.3.5.3. Apărarea combinată
7.3.7. Sarcinile jucătorilor pe posturi
7.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
7.5. Bibliografie
Fig. 1
Sistemul de apărare pe zonă 6:0 este un sistem de apărare destul
de des folosit. Acest sistem are o densitate bună a jucătorilor, fiecare
apărător raspunzând de o zonă destul de mică, care se suprapune parţial
cu zona apărătorului învecinat. Lărgimea acestui sistem este
satisfăcătoare, apărătorii fiind dispuşi de la o margine până la cealaltă a
terenului. Punctul sensibil al acestui sistem de apărare este reprezentat
de adâncimea sistemului, aceasta fiind redusă deoarece jucătorii sunt
dispuşi pe o singură linie.
Aceste caracteristici determină următorul procentaj: 80% din
goluri sunt înscrise prin aruncări de la distanţă şi 20% din aruncări de la
semicercul de 6 m.
În funcţie de sarcinile jucătorilor, acest sistem se poate
transforma temporar în sistemele de apărare pe zonă 5:1 sau 4:2.
Denumirea apărătorilor în cadrul acestui sistem este dată de
poziţia fiecăruia în cadrul sistemului:
- doi apărători laterali – stânga (ALS) şi dreapta (ALD);
- doi apărători intermediari – stânga (AIS) şi dreapta (AID);
- doi apărători centrali – stânga (ACS) şi dreapta (ACD).
În funcţie de locul ocupat de apărători, aceştia se împart în două
categorii:
apărătorii din marginea terenului (ALS şi ALD)
apărătorii blocului central (AIS, AID, ACS şi ACD).
În general în cadrul acestui sistem jucătorii se deplasează în
triunghi cu vârful spre atacantul direct, retragerea la semicerc făcându-
se oblic înapoi pe direcţia de pasare a mingii.
Avantajele acestui sistem de apărare:
- restrânge spaţiul de acţionare al adversarilor la semicerc;
- are o privire de ansamblu asupra întregului atac advers;
- poziţiile fiecărui jucător sunt bine fixate;
- există posibilitatea unei bune colaborări cu portarul.
Dezavantajele sistemului:
- permite aruncările de la distanţă;
- este ineficient împotriva unui atac rapid;
- ineficient împotriva adversarilor care joacă pentru menţinerea
rezultatului;
- nu favorizează declanşarea contraatacului.
Sistemul de apărare pe zonă 6:0 poate fi aplicat cu eficienţă în
cazul în care atacul advers nu dispune de jucători eficienţi în linia de 9
m şi manevrează lent mingea.
Fig. 2
Fig. 3
Fig. 4
Spre deosebire de sistemele de apărare pe zonă 5:1 şi 4:2, la care
apărătorii sunt dispuşi pe două linii, în cazul sistemului de apărare pe
zonă 3:2:1 apărătorii sunt dispuşi pe trei linii. Acest lucru determină o
adâncime mare pentru acest sistem, fiind deosebit de eficient împotriva
atacurilor bazate în principal pe aruncări de la distanţă.
Cele trei linii sunt dispuse astfel: trei apărători în apropierea
spaţiului de poartă, doi apărători plasaţi la 8 – 9 m şi un apărător
avansat, care acţionează la 9 – 11 m de poartă. (vezi fig. 4)
Densitatea acestui sistem de apărare este crescută fiind realizată
prin mişcările efectuate de apărătorii care se deplasează în bloc pe parte
pe care se joacă mingea. În schimb, lăţimea acestui sistem lasă de dorit,
existând destul spaţiu de manevră pe zonele laterale. Lăţimea scăzută se
datoreză în principală creşterii adâncimii prin dispunerea jucătorilor pe
trei linii.
Cei trei apărători din zona spaţiului de poartă sunt: doi apărători
laterali – stânga (ALS) şi dreapta (ALD) şi un apărător central (AC). Cei
doi apărători care formează linia a doua sunt doi apărători intermediari –
stânga (AIS) şi dreapta (AID). Prin sarcinile tactice şi prin rolul pe care
îl au în cadrul sistemului defensiv se apropie foarte mult de profilul
zburătorului. Apărătorul care formează linia a treia se numeşte vârf sau
zburător (Z).
Avantajele sistemului de apărare pe zonă 3:2:1:
este un sistem de apărare foarte elastic, putându-se trece cu uşurinţă la
sistemele de apărare 3:3 sau 5:1;
- poate fi aplicat cu succes împotriva oricărui sistem de atac;
- favorizează contraatacul şi contraatacul susţinut;
- acordă puţine posibilităţi de aruncare la poartă de la distanţă;
- asigură în permanenţă superioritate numerică zonală.
Dezavantajele sistemului de apărare pe zonă 3:2:1:
- acţionarea în acest sistem este legată de un consum energetic
ridicat, deoarece adâncimea şi densitatea se pot asigura la timp
doar printr-un mare travaliu.
- cu toată adâncimea şi densitatea sa, acestui sistem îi lipseşte
lărgimea, zonele laterale fiind periclitate.
Acest sistem de apărare se aplică cu mult succes împotriva
echipelor care se bazează în atac exclusiv pe aruncări de la distanţă sau
împotriva echipelor care au o circulaţie a mingii greoaie.
Concepte şi termeni de reţinut: fază de joc, formă de joc în apărare, sistem de joc în
apărare.
Faza de joc – reprezintă un moment al jocului în apărare, în care jucătorii au anumite sarcini.
Formă de joc în apărare – reprezintă totalitatea principiilor după care acţionează un jucător
înapărare, în cadrul fazei a IV-a a atacului.
Sistem de joc în apărare – modalitatea de dispunere a jucătorilor în teren în cadrul unei
forme de joc în apărare.
6.5. Bibliografie
1. Cercel, P. (1980) - Handbal - Exerciţii pentru fazele de joc, Ed.Sport–Turism,
Bucureşti
2. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
3. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
4. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Igorov Bosi., M., (2009) - Handbal – Metodică, Ed. Moroşan, Bucureşti
6. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 8
HANDBALUL – MIJLOC AL EDUCAŢIEI FIZICE
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare
8.3.1 Etapizarea predării handbalului în lecţia de educaţie fizică.
8.3.1.1. Etapa I
8.3.1.2. Etapa a II-a
8.3.1.3. Etapa a III-a
8.3.1.4. Etapa a IV-a
8.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
8.5. Bibliografie
8.3.1.1. Etapa I
Obiective:
1. Formarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ – utilitare şi
sportiv elementare. (obişnuirea cu mingea, iniţierea în elementele
tehnico-tactice fundamentale)
2. Dezvoltarea spiritului de echipă şi de colaborare, în funcţie de un
sistem de reguli acceptate. (minihandbal)
Conţinuturi:
prinderea şi pasarea mingii cu două mâini de pe loc şi din deplasare;
pasarea mingii cu o mână de pe loc şi din deplasare;
dribling simplu şi multiplu de pe loc şi din deplasare;
aruncarea la poartă cu o mână;
ştafete şi jocuri de mişcare cuprinzând procedeele învăţate;
minihandbal.
Mijloace:
Obişnuirea cu mingea (OM):
mingea peste pod;
mingea prin tunel;
culesul şi semănatul cartofilor;
ştafetă cu rostogolirea mingii;
ştafetă cu transportarea mingii şi ocolirea de obstacole
Iniţierea în elementele tehnico-tactice fundamentale (IT):
fereşte capul: colectivul este împărţit în echipe egale
numeric; fiecare echipă se dispune în coloană câte unul,
având în faţă câte un căpitan; căpitanul pasează mingea pe
rând fiecăruielev, care după ce a pasat înapoi, se ghemuieşte;
câştigă echipa care execută cel mai repede până la ultimul
elev; iniţial se pasează cu două mâini, după care se foloseşte
doar o mână.
cine ţine mingea mai mult: două echipe egale numeric luptă
pentru câştigarea şi păstrarea mingii; câştigă echipa care
reuşeşte cel mai mare număr de pase; iniţial se lucrează pe un
spaţiu redus, pentru ca apoi spaţiul să se marească treptat,
până se ajunge la jumătate de teren de handbal;
ştafetă cu dribling în linie dreaptă, cu ocolirea unui obstacol
şi pasă către elevul următor; se lucrează cu mâna
îndemânatecă, apoi cu cealaltă iar ca ultimă execuţie,
driblingul se execută alternativ, cu o mână şi cu cealaltă;
apără cetatea: două echipe, una considerată în atac, cu minge,
cealaltă considerată în apărare; echipa din atac încearcă prin
pase să se apropie de o zonă de ţintă (o saltea) pe care
trebuie să pună mingea; echipa din apărare încearcă să
intercepteze mingea sau să nu lase echipa din atac să pună
mingea în zona de ţintă.
Minihandbal (MH):
Se joacă pe teren redus (lungime 20m şi lăţime 16m), cu
porţi de dimensiuni reduse (2,4m lungime şi 1,6m înăltime)
cu minge nr. 0. Echipele sunt formate din 5 sau 6 jucători,
dintre care unul este portar. Suprafaţa de poartă este un
semicerc cu raza de 5m. Reprizele sunt de câte 10 minute.
Reguli de bază:
nu se intră cu sau fără minge în semicerc;
regula paşilor;
regula „dublu dribling”
nu se admit faulturi între jucători.
În tabelul 2 am realizat un model de plan calendaristic pentru 10
lecţii de educaţie fizică cu temă de handbal.
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
lecţiei
Obişnui OM 1 OM 3 OM 5 OM 1 OM 2 OM 3
rea cu 5’ 4’ 4’ 4’ 4’ 3’
mingea OM 2 OM 4
5’ 4’
Iniţiere IT 1 IT 3 IT 3 IT 1 IT 3 IT 2 IT 2 IT 1 IT 4
în 4’ 4’ 4’ 4’ 4’ 4’ 4’ 4’ 5’
element IT 4 IT 4 IT 2 IT 2 IT 4 IT 4 IT 3
ele 4’ 4’ 5’ 6’ 4’ 4’ 4’
tehnico-
tactice
Miniha MH MH MH MH
ndbal 10’ 10’ 10’ 15’
Tab. 2 Model de plan calendaristic de 10 lecţii în prima etapă de predare a
handbalului
8.3.1.2. Etapa a II-a
Obiective:
1. Asimilarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice (învăţarea
elementelor tehnico-tactice fundamentale; iniţiere în jocul bilateral);
2. Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor necesară
desfăşurării activităţilor sportive.
Conţinuturi:
Procedee tehnice folosite în atac:
alergare cu schimbarea direcţiei de alergare;
pasa în doi de pe loc cu o mână de deasupra umărului;
pasa din alergare între 2 – 3 jucători în acelaşi plan şi în
adâncime;
pasarea mingii în diferite direcţii;
dribling simplu şi multiplu;
aruncarea la poartă din sprijin pe sol.
Procedee tehnice folosite în apărare:
poziţia fundamentală de apărare
deplasarea în poziţie fundamentală.
Acţiuni tactice folosite în atac:
demarcajul;
dispunerea în atac în cadrul sistemului de atac în semicerc;
Acţiuni tactice folosite în apărare:
dispunerea în sistemul de apărare poziţional 6:0
Joc bilateral cu respectarea regulilor.
Teste de evaluare/autoevaluare
Răspundeţi cu adevărat sau fals, sau încercuiţi răspunsurile corecte.
1. În etapa I de instruire se realizează obişnuirea cu mingea.
2. Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor necesară desfăşurării activităţilor
sportive este un obiectiv prezent în toate etapele de instruire.
3. Consolidarea şi perfecţionarea jocului bilateral este un obiectiv specific etapei a II-a
de instruire.
4. În etapa a IV-a de instruire se urmăreşte:
a. Formarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ – utilitare şi sportiv
elementare. (obişnuirea cu mingea, iniţierea în elementele tehnico-tactice
fundamentale)
b. Asimilarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice (învăţarea elementelor
tehnico-tactice fundamentale; iniţiere în jocul bilateral);
c. Asimilarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice necesare practicării
jocului (perfecţionarea elementelor tehnico-tactice).
d. Consolidarea şi perfecţionarea jocului bilateral.
8.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 9
METODICA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR
TEHNICE SPECIFICE JOCULUI ÎN ATAC
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare
9.3.1 Mişcarea în teren
9.3.2. Obişnuirea cu mingia
9.3.3. Ştafete şi jocuri pentru învăţarea deprinderilor motrice specifice
9.3.4. Exerciţii de pasare a mingii de pe loc
9.3.5. Prinderea şi pasarea mingii din deplasare
9.3.6. Driblingul – conducerea mingii
9.3.7.Fentele sau mişcările înşelătoare
9.3.8. Aruncarea la poartă
9.3.8.1. Aruncarea la poartă din alergare
9.3.8.2. Aruncarea la poartă cu sprijin pe sol precedată de elan de pas
încrucişat
9.3.8.3. Aruncarea la poartă precedată de paşi adăugaţi
9.3.8.4. Aruncarea la poartă din săritură
9.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
9.5. Bibliografie
Fig.1
pase în zig-zag
suveică dublă
pase în triunghi
pase în pătrat
9.5. Bibliografie
1. Bota, I., Bota, M. (1990) - Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului,
Ed.Sport–Turism, Bucureşti
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Igorov Bosi., M., (2009) - Handbal – Metodică, Ed. Moroşan, Bucureşti
4. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 10
METODICA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR
TEHNICE SPECIFICE JOCULUI ÎN APĂRARE
10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare
10.3.1. Poziţia fundamentală de apărare
10.3.2. Blocarea aruncărilor la poartă
10.3.3. Scoaterea mingii de la adversar
10.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
10.5. Bibliografie
Figura 1
Figura 2
Figura 3
Figura 5
Figura 7
Figura 9
Figura 10
Exerciţiul 14 - Tehnica „ecranului” (fig.11) Cei doi apărători centrali
acţionează într-un spaţiu limitat de două jaloane. Mingea circulă pe
traseul ED - ID - IS. Interul stânga aruncă la poartă sau angajează
pivotul. După pasa ID la IS, apărătorul intermediar stânga se deplasează
rapid în diagonală în spate marcând pivotul. În acest timp apărătorul
intermediar dreapta iese, atacând IS. În cazul în care IS aruncă la poartă,
apărătorul care marchează pivotul trebuie să încerce să blocheze
aruncarea la poartă.
Figura nr.11
Figura nr.12
Figura nr.13
Figura nr.14
10.5. Bibliografie
1. Bota, I., Bota, M. (1990) - Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului,
Ed.Sport–Turism, Bucureşti
2. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
3. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Igorov Bosi., M., (2009) - Handbal – Metodică, Ed. Moroşan, Bucureşti
5. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 11
METODICA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII ACŢIUNILOR TACTICE DE BAZĂ
11.1. Introducere
11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
11.3. Conţinutul unităţii de învăţare
11.3.1. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice în apărare
11.3.1.1. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice individuale şi
colective în apărare
11.3.1.2. Metodica învăţării şi consolidării fazelor jocului în apărare
11.3.2. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice în atac
11.3.2.1. Metodica învăţării şi consolidării acţiunilor tactice individuale şi
colective în atac
11.3.2.2. Metodica învăţării şi consolidării fazelor de joc în atac
11.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
11.5. Bibliografie
Figura nr.1
Figura nr.3
Figura 4
Figura 5
Figura 6
Figura 8
Figura 9
Figura 10
Figura 11
1. Bota, I., Bota, M. (1990) - Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului,
Ed.Sport–Turism, Bucureşti
2. Cercel, P. (1980) - Handbal - Exerciţii pentru fazele de joc, Ed.Sport–Turism,
Bucureşti
3. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
4. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
5. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
6. Igorov Bosi., M., (2009) - Handbal – Metodică, Ed. Moroşan, Bucureşti
7. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 12
ACCIDENTĂRI FRECVENTE ÎN JOCUL DE HANDBAL
12.1. Introducere
12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
12.3. Conţinutul unităţii de învăţare
12.3.1. Statistica accidentărilor
12.3.2. Factorii de risc
12.3.3. Modalităţi de prevenire a accidentărilor
12.3.4. Noţiunea de „Core Stability” şi aplicabilitatea ei în handbal
12.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
12.5. Bibliografie
Nivelul de atenţie
Ora de desfăşurare a jocurilor şi a antrenamentelor. Pe intervalul
orar 19 – 20 sunt de trei ori mai multe accidentări decât pe alte intervale
orare. În acest interval de timp se manifestă cel mai pregnant sindromul
de hipoglicemie.
Numărul de rezerve. S-a observat că există o relaţie directă între
numărul de rezerve şi numărul de accidentări. Astfel, numărul de
accidentări creşte direct proporţional cu numărul de rezerve. Important
nu este ca numărul de rezerve să fie mare, ci, ca acei jucători care intră în
teren să fie pregătiţi să ia parte la competiţie.
Absenţa contactului fizic. Absenţa unui adversar sau a unui coechipier
în apropiere determină o scădere a nivelului de atenţie. Aproximativ 60%
dintre entorsele de genunchi apar în absenţa contactului fizic, iar
jumătate dintre accidentările grave se petrec în absenţa contactului fizic
cu un adversar sau cu un coechipier.
12.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
2. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
Unitatea de învăţare 13
REGULAMENTUL JOCULUI DE HANDBAL
13.1. Introducere
13.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
13.3. Conţinutul unităţii de învăţare
13.3.1. Terenul de joc
13.3.2. Timpul de joc
13.3.3. Mingea de joc
13.3.4. Echipa
13.3.5. Echipamentul
13.3.6. Portarul
13.3.7. Jucarea mingii
13.3.8. Comportamentul faţă de adversari
13.3.9. Aruncarea liberă
13.3.10. Aruncarea de la 7 m
13.3.11. Sancţiuni
13.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
13.5. Bibliografie
13.3.4. Echipa
Echipa de handbal este formată din 14 jucători, dintre care
minim unul este portar. Pe terenul de joc se pot găsi, în acelaşi timp,
maxim 7 jucători, restul fiind jucători de schimb.
Pentru a începe jocul, pe teren trebuie să fie prezenţi minim 5
jucători, echipa putându-se completa până la 14 pe parcursul jocului,
inclusiv al prelungirilor. Dacă în timpul jocului numărul jucătorilor
scade sub 5, jocul va continua.
Jucătorii de schimb pot participa la joc în orice moment, fără a
anunţa scorerul sau cronometrorul. Numărul de schimbări pe parcursul
jocului este nelimitat. Un jucător poate intra în teren doar în momentul
în care jucătorul schimbat părăseşte spaţiul de joc. În cazul în care
jucătorul de schimb intră în teren înainte ca jucătorul schimbat să iasă,
sau nu foloseşte spaţiul de schimb, comite greşeala schimbare greşită,
sancţionată cu eliminare pe timp de două minute.
13.3.5. Echipamentul
Echipamentul folosit în jocul de handbal este de două feluri:
echipamentul jucătorului de câmp şi echipamentul portarului.
Echipamentul jucătorilor de câmp este uniform, fiind compus din
tricou şi pantalon scurt. Tricourile au inscripţionat pe spate numerele de
concurs, între 1 şi 21. Înălţimea numărului de pe spate este de 20 cm, iar
a celui de pe piept de 10 cm. Opţional se pot inscripţiona numere şi pe
şorturi. Culoarea tricourilor trebuie să se diferenţieze evident de
culoarea tricourilor echipei adverse şi de culorile celor doi portari.
Încălţămintea este tip sport, cu talpa plată, din cauciuc sau un
material asemănător.
Echipamentul portarului diferă la culoare de echipamentul
propriei echipe, al echipei adverse şi al portarului advers. În general
portarii au tricouri cu mânecă lungă, cu apărători la coate şi umeri şi
pantaloni lungi, cu apărători la genunchi şi şolduri.
13.3.6. Portarul
Portarul în momentul în care părăseşte suprafaţa de poartă
devine jucător de câmp, ca urmare se va supune regulilor specifice
jucătorilor de câmp. În suprafaţa de poartă, portarul are voie să:
- atingă mingea cu orice parte a corpului în acţiunea de apărare a
porţii;
- să se deplaseze cu mingea în mână în orice direcţie şi să facă
oricâţi paşi doreşte;
- să intre şi să iasă în spaţiul de poartă fără a avea mingea sub
control.
Portarului nu îi este permis :
- să pericliteze adversarul în timpul acţiunii de apărare a porţii;
- să intre şi să iasă din spaţiul de poartă cu mingea sub control;
- să atingă sau să intre în posesia mingiilor care stau sau se
rostogolesc pe sol în afara spaţiului de poartă, atunci când el se
află în interiorul spaţiului de poartă;
- să atingă cu piciorul mingiile care stau pe sol sau care se
îndreaptă din spaţiul de poartă spre spaţiul de joc.
13.3.10. Aruncarea de la 7 m
Este o aruncare directă spre poartă, care trebuie executată în 3
secunde de la fluierul arbitrului. Se acordă în următoarele situaţii:
- fault în timpul aruncării la poartă într-o situaţie clară de gol;
- apărare în semicerc sau creearea unui avantaj faţă de adversar
prin intrarea în suprafaţa de poartă;
- întreruperea jocului într-un moment avantajos, de către un oficial
al unei echipe sau de un fluier auzit din tribună, indiferent de
locul în care se găseşte mingea.
În momentul aruncării de la 7 m cel care execută aruncarea nu
are voie să calce linia de 7 m, să ridice piciorul de pe sol sau să joace
încă o dată mingea dacă aceasta nu a fost atinsă de portarul advers sau
de bara porţii. În momentul executării aruncării, jucătorul trebuie să aibă
un picior pe sol. Se consideră aruncare la poartă din momentul în care
mingea părăseşte mâna aruncătorului.
În timpul execuţiei aruncării de la 7 m nici un jucător nu are voie
să intre în spaţiul delimitat de liniile de 6 şi 9 m, în afara executantului.
13.3.11. Sancţiuni
Sancţiunile disciplinare se acordă progresiv în timpul jocului,
acestea fiind: atenţionarea verbală, avertismentul, eliminarea temporară,
descalificarea şi eliminarea definitivă.
Atenţionarea verbală se acordă la începutul jocurilor în cazul în
care nu se respectă distanţa de 3 m de minge în cazul aruncărilor libere,
faulturilor sau altor nereguli minore.
Avertismentul se semnalizează cu cartonaş galben şi se acordă
în următoarele situaţii:
- faulturi repetate asupra adversarilor;
- nerespectarea regulilor în cazul aruncărilor libere;
- conduită nesportivă faţă de adversari sau oficiali.
O echipă în timpul jocului poate primi maxim trei avertismente.
Avertisment se poate acorda şi unui jucător sau oficial aflat pe banca de
rezerve. Pentru jucătorii de schimb şi oficiali se poate arăta un singur
avertisment.
Eliminarea temporară se semnalizează de către arbitru cu două
degete ridicate deasupra capului, iar cu cealaltă mână se indică jucătorul
sancţionat. Eliminarea temporară se acordă în următoarele situaţii:
- dacă jucătorul nu lasă mingea pe sol în momentul acordării unei
aruncări libere în favoarea echipei adverse, sau la fluierul
arbitrului;
- schimbare greşită;
- greşeli repetate de menţinerea distanţei faţă de minge în cazul
aruncărilor libere;
- faulturi repetate;
- conduită nesportivă repetată;
În această situaţie, jucătorul sancţionat părăseşte terenul pe timp
de două minute, iar echipa sa va juca în inferioritate numerică. La
expirarea celor două minute va intra în teren acelaşi jucător sau unul
dintre jucătorii de schimb.
Eliminarea temporară poate fi acordată şi băncii de rezerve, doar
o singură dată. În această situaţie va fi scos un jucător de pe teren, iar
echipa va juca în inferioritate timp de două minute.
Un jucător poate primi în timpul jocului două eliminări
temporare.
Descalificarea se semnalizează cu cartonş roşu. Descalificarea
se acordă unui jucător pentru cea de a treia eliminare temporară sau
direct, fară ca jucătorul să aibă eliminări temporare în prealabil.
Descalificarea se acordă direct în următoarele situaţii:
- dacă loveşte sau trage din spate sau lateral braţul unui adversar
aflat pe punctul de a arunca la poartă;
- execută o acţiune în urma căreia adversarul este lovit la cap sau
gât;
- loveşte corpul sau figura adversarului în orice mod;
- împinge sau împiedică un adversar în timp ce acesta aleargă.
Jucătorul căruia i s-a acordat descalificarea părăseşte suprafaţa
de joc, echipa joacă în inferioritate numerică timp de două minute, după
care va intra un alt jucător pe teren. În situaţia în care descalificarea se
acordă băncii de rezerve, cel căruia i s-a acordat va părăsi incinta
terenului, va fi scos un jucător de pe teren, iar echipa va juca în
inferioritate timp de două minute. La expirarea timpului de 2 minute, se
va completa efectivul echipei.
Eliminarea definitivă este cea mai gravă sancţiune şi se
semnalizează cu braţele încrucişate deasupra capului, după care se
indică jucătorul căruia i s-a acordat.
Eliminarea definitivă se acordă în cazul în care un jucător dă
dovadă de comportament nesportiv grosolan (injurii la adresa
adversarilor sau arbitrilor, lovirea adversarului sau arbitrilor) în timpul
jocului. În această situaţie, jucătorul părăseşte incinta de joc, iar echipa
va juca în inferioritate numerică tot restul jocului.
Teste de evaluare/autoevaluare
Răspundeţi cu adevărat sau fals, sau încercuiţi răspunsurile corecte.
1. În cazul în care o echipă este sancţionată cu descalificare nu mai are dreptul să
înlocuiască jucătorul descalificat.
2. Un jucător poate primi doar două eliminări temporare pe parcursul unui joc.
3. Timpul de joc este de 2x30 min pentru jucători între 12 şi 16 ani.
4. Mingea de joc pentru senioare are următoarele dimensiuni:
a. circumferinţă de 50 – 52 cm şi o greutate de cel puţin 315 g
b. circumferinţa mingii este de cel puţin 48 cm si greutatea de 290 g
c. circumferinţă de 54 – 56 cm şi o greutate de 325 – 400 g
d. circumferinţă de 58 – 60 cm şi o greutate de 425 – 475 g
13.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
2. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S.,
Bucureşti
3. www.frh.ro – Regulamentul Jocului de Handbal
Unitatea de învăţare 14
BEACH-HANDBALL
14.1. Introducere
14.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
14.3. Conţinutul unităţii de învăţare
14.3.1. Originea şi evoluţia jocului
14.3.2. Sistemele de joc în atac şi apărare
14.3.2.1. Atacul
14.3.2.2. Apărarea
14.3.3. Contribuţii la handbalul în sală şi avantajele practicării beach-handball
14.3.4. Regulamentul jocului de beach-handball
14.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
14.5. Bibliografie
14.3.2.1. Atacul
Din punct de vedere ofensiv majoritatea echipelor dezvoltă un
sistem de atac cu un pivot, în care jucătorii sunt dispuşi astfel: un inter
stânga (IS), un inter dreapta (ID), un centru (C) şi un pivot (Pv).
Alte combinaţii la dispunerea jucătorilor sunt de exemplu:
- cu patru jucători în linia a doua (1 IS, 1 ID, 1 CS şi 1 CD);
- cu jucătorii dispuşi pe două linii (1 IS, 1 ID şi 2 Pv);
- o altă posibilitate este transformarea în timpul atacului a
sistemului de atac cu un pivot în sistem de atac cu doi pivoţi.
14.3.2.2. Apărarea
Din punctul de vedere al apărării, apar puţine sisteme de joc:
- sistemul clasic cu cei trei apărători dispuşi pe o linie: doi
apărători laterali (ALS şi ALD) şi un apărător central (AC);
- sistemul de apărare cu jucătorii dispuşi pe două linii: un zburător
(Z) şi doi apărători centrali (2 AC);
- sistemul de apărare combinat 2+1: doi apărători centrali(2 AC) şi
un apărător om la om;
- forma de apărare om la om pe tot terenul sau în jumătate de teren.
Această formă de apărare (om la om) se utilizează foarte rar,
deoarece nu are randament datorită faptului că în permanenţă există un
jucător liber, nemarcat de nici un apărător.
b. Timpul de joc:
- timpul de joc este de două reprize a câte 10 minute:
- dacă la sfârşitul reprizei este egal se foloseşte regula Golului de aur,
adică se joacă până se înscrie primul gol;
- câştigătorul unei reprize primeşte 1 punct;
- dacă ambele jumătăţi sunt câştigate de aceeaşi echipă, aceasta este
câştigătoarea per total cu scorul de 2:0;
- dacă fiecare echipă câştigă câte o repriză, sunt folosite Shoot-out-uri.
c. Shoot-out:
- ambii portari stau cu un picior pe linia de poartă;
- jucătorii de câmp care execută stau în spaţiul de joc, cu un picior în
punctul în care linia de poartă şi linia de margine se întâlnesc;
- la fluier, jucătorul de câmp pasează portarului propriu; în timpul pasei
mingea nu are voie să atingă solul;
- în momentul în care mingea părăseşte mâna jucătorului, portarii se pot
mişca;
- portarul cu mingea rămâne în spaţiul de poartă şi trebuie ca în timp de
trei secunde fie să arunce spre poarta adversă, fie să paseze propriului
coechipier; în timpul acestei pase, mingea nu are voie să atingă solul;
- în timpul shoot-out jucătorii implicaţi rămân în propria zonă de schimb;
jucătorii care au executat, se întorc în propria zonă de schimb;
- se aleg cinci jucători de echipă care vor executa alternativ; câştigătoare
este echipa care a înscris cele mai multe goluri după 5 execuţii;
- dacă nici după 5 execuţii nu se decide rezultatul, se aleg din nou 5
jucători pentru executarea shoot-out; în această rundă sau în următoarele,
meciul se decide îndată ce o echipă ia conducerea după un număr egal de
execuţii.
d. Time out
Time out se acordă:
- la o descalificare sau o eliminare definitivă;
- la aruncarea de la 6m;
- la cererea unei echipe; fiecare echipă are dreptul la un time out pe
repriză de câte un minut, în timpul regulamentar de joc, nu şi în
prelungiri; o echipă poate cere time out numai când este în
posesia mingii;
- la semnalul sonor al oficialilor jocului;
- la consultaţii între arbitrii;
- la eliminarea unui oficial al unei echipe.
Mingea de joc
Mingea este confecţionată din cauciuc şi trebuie să nu fie
alunecoasă.
Pentru echipale masculine, mingea are o circumferinţă de 54 – 56
cm şi o greutate de 350 – 370g, iar pentru feminin, o circumferinţă de 50
– 52cm şi o greutate de 280 – 300g. pentru meciurile de copii poate fi
folosită o minge mai mică.
La fiecare joc se vor prezenta trei mingi regulamentare. Mingiile
de rezervă vor fi păstrate pe mijloc, în spatele fiecărei porţi.
Echipa
La jocurile şi turneele de beach-handball pot fi organizate pentru
echipe masculine, feminine şi mixte. O echipă este formată din 8
jucători.
La începutul jocului trebuie să fie prezenţi la teren minim 6
jucători. Dacă numărul de jucători scade sub 4, jocul este oprit, iar
cealaltă echipă este declarată învingătoare.
Pe teren pot fi maxim 4 jucători de echipă, 3 jucători de câmp şi
un portar. Restul jucătorilor vor rămâne în prorpriul spaţiu de schimb. În
orice moment al jocului echipa trebuie să aibă unul dintre jucători
desemnat ca portar. Un jucător recunoscut ca portar, poate deveni jucător
de câmp în orice moment şi invers, un jucător de câmp poate deveni
oricând portar.
Echipamentul
Toţi jucătorii de câmp ai unei echipe trebuie să poarte echipament
uniform. Combinaţiile de culori şi designul echipamentului celor două
echipe trebuie să fie diferit. Jucătorii folosiţi de o echipă ca portari vor
avea aceeaşi culoare a echipamentului, dar diferită de a jucătorilor de
câmp ai ambelor echipe şi a portarilor adverşi. Jucătorii trebuie să poarte
numere care sunt de cel puţin 10cm înălţime pe piept.
Toţi jucătorii joacă în picioarele goale. Sunt permise şosetele sau
bandajele sport, în schimb nu sunt permise încălţările sport sau alte tipuri
de încălţări.
Nu se permite purtarea de obiecte care pot fi periculoase pentru
ceilalţi jucători, cum ar fi: cerceii, brăţările, ceasurile, agrafele, etc. Sunt
permise benzile pentru cap din material moale şi şepcile de soare, dar
întoarse cu partea dură la spate.
Portarul
Are dreptul:
- să atingă mingea cu orice parte a corpului în timpul acţiunii de
apărare a porţii, în interiorul spaţiului de poartă;
- să se deplaseze cu mingea în spaţiul de poartă fără să se supună
regulilor jucătorilor de câmp;
- să părăsească spaţiul de poartă fără minge şi să participe la joc în
câmpul de joc; în această situaţie va respecta regulamentul care
se aplică jucătorilor de câmp.
Nu are dreptul:
- să părăsească spaţiul de poartă cu mingea sub control;
- să pună adversarul în pericol în acţiunea de apărare a porţii;
- să atingă mingiile care se rostogolesc sau stau pe sol în afara
spaţiului de poartă atunci când el se află în spaţiul de poartă;
- să revină în spaţiul de poartă cu mingea sub control;
- să atingă cu laba piciorului sau cu gamba în spaţiul de poartă,
mingea care stă sau se rostogoleşte pe sol în direcţia spaţiului de
joc.
Jucarea mingii
Se permite:
- aruncarea, prinderea, oprirea, împingerea sau lovirea mingii prin
folosirea mâinilor, braţelor, corpului, trunchiului, coapselor şi
genunchilor;
- ţinerea mingii maxim 3s;
- să se facă 3 paşi cu mingea în mână;
- driblingul de pe loc sau din deplasare;
- să treacă mingea dintr-o mână în alta;
- să joace mingea în genunchi, şezând sau întins pe sol:
Nu se permite:
- să se atingă mingea cu orice parte a membrului inferior de la
genunchi în jos;
- să se atingă mingea decât o singură dată dacă aceasta nu a atins
solul, alt jucător sau dacă nu s-a dat gol între timp;
- să se ţină mingea în posesia echipei fără a efectua o acţiune
evidentă de a ataca sau arunca la poartă (joc pasiv).
Aruncarea liberă
Jocul se întrerupe şi se reia cu aruncare liberă pentru adversari
atunci când:
echipa aflată în posesia mingii a comis o abatere de la regulament care
conduce la pierderea posesiei mingii.
În momentul acordării aruncării libere, jucătorul care se află în
posesia mingii trebuie să lase mingea pe sol în locul în care se găseşte.
Când se execută o aruncare liberă, jucătorii echipei în atac nu au voie să
stea la o distanţă mai mică de 1m de linia spaţiului de poartă al
adversarilor înainte ca aruncarea liberă să fie executată. Adversarii
trebuie să fie la o distanţă de cel puţin 1m de executantul aruncării libere.
Aruncarea liberă se execută fără semnal sonor dat prin fluier de
către arbitru, de pe loc şi în orice direcţie.
Aruncarea de la 6m
Aruncarea de la 6m se acordă atunci când:
- se întrerupe neregulamentar o şansă clară de gol, în orice loc al
terenului de către un jucător sau oficial al echipei adverse;
- se aude un fluier neautorizat în momentul unei şanse clare de gol;
- o şansă clară de gol a fost întreruptă de către cineva care nu
participă la joc;
- un jucător a fost faultat în momentul unei şanse clare de gol.
În momentul acordării aruncării de la 6m, arbitrii trebuie să
acorde time-out. Dacă se înscrie prin aruncare de la 6m, se acordă 2
puncte.
Aruncarea de la 6m trebuie executată spre poartă în timp de 3s de
la fluierul arbitrului. Jucătorul care execută această aruncare nu trebuie
să atingă sau să depăşească linia de 6m înainte ca mingea să-i părăsească
mâna.
Sancţiuni
În jocul de beach-handball se prevăd următoarele sancţiuni:
eliminarea temporară, descalificarea şi eliminarea definitivă.
Eliminarea temporară se acordă pentru:
- faulturi asupra unui adversar;
- faulturi care trebuie sancţionate progresiv;
- abateri împotriva unui adversar care execută o aruncare liberă;
- comportament nesportiv a unui jucător sau oficial al echipei;
- schimbare greşită;
- faulturi repetate;
- nelăsarea mingii jos în momentul fluierului arbitrului;
- abateri repetate la executarea aruncărilor libere;
- la descalificarea unui jucător sau a unui oficial aflat în spatiul de
schimb.
A doua eliminare a unui jucător atrage după sine descalificarea.
Jucătorul eliminat poate fi înlocuit sau poate intra în teren la schimbarea
posesiei mingii.
14.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.