Sunteți pe pagina 1din 32

1.

SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

1.1. Definirea conceptului de „sănătate şi securitate în muncă”

Securitatea şi sănătatea în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având


ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea
vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la
procesul de muncă.
Din conjugarea acestor doi termeni, aplicaţi unui sistem de muncă a luat naştere
expresia „securitate şi sănătate în muncă”, ce s-a transformat ulterior într-un concept amplu
şi complex.
Preocupările statelor pentru crearea unui mediu de muncă sigur şi sănătos au crescut
odată cu intensificarea eforturilor de dezvoltare economică, socială şi morală şi, cu
certitudine, şi funcţie de nivelul de civilizaţie atins, respectiv de respectul pe care fiecare ţară
l-a acordat drepturilor fundamentale ale omului, între care şi cel la protecţie în muncă.
Uniunea Europeană (UE) constituie organizaţia cea mai activă de integrare
multisectorială a statelor semnatare ale tratatelor de constituire, în domeniile economic,
social, politic, al drepturilor cetăţeneşti şi al relaţiilor externe.

1.2. Obiectivul general al securităţii şi sănătăţii în muncă


Eliminarea tuturor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cu ajutorul
prevenirii reprezintă obiectivul general al securităţii şi sănătăţii în muncă. Acest obiectiv
cuprinde, de asemenea, reducerea consecinţelor în cazul producerii accidentelor şi/sau
îmbolnăvirilor profesionale.
Prevenirea trebuie să cuprindă toate situaţiile care afectează sau pot afecta integritatea
sistemului de muncă şi continuitatea proceselor de muncă.
Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane, tehnice, economice şi
organizatorice cu efect pozitiv în rezultatul următoarei ecuaţii:
Pericol/Risc + Împrejurări favorizante = Accident/Incident
Aplicând acestei ecuaţii principiile generale de prevenire ale Directivei Cadru, se pot
determina următoarele obiective de urmărit:
- eliminarea pericolelor/ riscurilor sau reducerea
consecinţelor potenţiale la sursă,
- eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante
în vederea scăderii probabilităţii de producere a unui eveniment nedorit (accidente
de muncă, îmbolnăviri profesionale, incidente periculoase etc.),
- prevederea de măsuri şi mijloace adecvate pentru a
face faţă situaţiilor de urgenţă.
Pentru obţinerea unei eficienţe cât mai mari a acţiunii preventive într-o organizaţie
este absolut necesară coordonarea adecvată a cunoştinţelor şi informaţiilor pe care le pot

1
aduce cele patru discipline de studiu: igiena industrială, ergonomia, psiho-sociologia muncii
şi medicina muncii.

2. ASPECTE GENERALE PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ


3.
2.1. Cadrul legislativ
Legislaţia de securitate şi sănătate în muncă este o componentă a sistemului naţional
de reglementări, care stabileşte responsabilităţile instituţiilor implicate, cadrul de înfiinţare şi
organizare a activităţii în domeniu şi asigură respectarea principiilor de prevenire a
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea că se
află într-un proces de armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.
Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la
măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii (Legea nr.53/2003) conţine
prevederi juridice care, prin aplicarea lor, contribuie la apărarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.
Sistemul legislativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se fundamentează pe
prevederile Constituţiei, republicată, care stipulează:
art. 22(1) - ”Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanelor
sunt garantate ...” şi:
art. 41(2) - “Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc
securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui
salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea
muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice”.
Sistemul legislativ din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă reprezintă o
componentă a sistemului legislaţiei de protecţie socială, prin care se urmăreşte asigurarea
protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională generate
de procesele de muncă.
Legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este armonizată cu legislaţia
europeană în domeniu şi este într-un continuu proces de transformare.
Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea 319/2006 au fost introduse
principiile prevenirii enunţate anterior care, datorită abordării globale a securităţii şi sănătăţii
în muncă, determină schimbarea atitudinii angajatorilor şi lucrătorilor, prin implicarea lor în
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Legea şi normele metodologice de
aplicare a acesteia, definesc cadrul organizatoric al securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi
atribuţiile instituţiilor statului privind coordonarea şi controlul acestei activităţi. Prevederile
Legii 319/2006 se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private,
angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor cu excepţia forţelor armate, poliţiei şi
a altor cazuri care vin în contradicţie cu prevederile legii.
Pentru asigurarea cadrului necesar participării şi informării lucrătorilor cu privire la
aspectele de securitate şi sănătate în muncă, Legea nr.319/2006 prevede crearea comitetelor
de securitate şi sănătate în muncă la nivelul unităţilor economice cu peste 50 de salariaţi,
obligând totodată angajatorii de a asigura condiţiile de desfăşurare a activităţii acestora.

2.2. Obligaţiile angajatorilor privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă

2
Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în
toate aspectele legate de muncă. În cazul în care acesta apelează la servicii externe, nu este
exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. Obligaţiile lucrătorilor în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare
pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii
în muncă.
De asemenea, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate,
angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării riscurilor şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea
nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul
activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de
condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul
să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
Atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe
întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi
igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să
determine în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
De asemenea, angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

3
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenta accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă
mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum şi a accidentelor de muncă;
d) să elaboreze, pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale,
rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii trebuie să ia următoarele măsuri:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a
echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a
căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire
profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice
corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii
în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a
măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a
prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi,
prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii
lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în
muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra
riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de
prevenire şi de protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de
legislaţia specifica;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a
testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o
execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic,
ulterior angajării;
k) să ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi
neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
4
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau
al pierderii calităţilor de protecţie.
Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către
angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către
angajatori.
Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual
de muncă.

2.3. Obligaţiile lucrătorilor


Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi
alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de
muncă.
Lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele
de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienta a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar,
pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de
muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,
pentru a permite angajatorului să se asigure ca mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

5
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Obligaţiile de mai sus se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

2.4. Personalul cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în


muncă

2.4.1. Lucrătorii desemnaţi pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie


Desemnarea nominală a lucrătorului/ lucrătorilor pentru a se ocupa de
activităţile de prevenire şi protecţie se face prin decizie a angajatorului.
Angajatorul va consemna în fişa postului activităţile de prevenire şi protecţie
pentru care lucrătorul desemnat trebuie să dispună de capacitatea, timpul necesar şi
mijloacele adecvate să le efectueze.
Pentru a putea să desfăşoare activităţile de prevenire şi protecţie, lucrătorul desemnat
trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului mediu.
Angajatorul stabileşte numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea
întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de
distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii. De asemenea, acesta trebuie să
asigure mijloacele adecvate şi timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnaţi să poată
desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie conform fişei postului.

2.4.2. Lucrătorii desemnaţi pentru măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi


de evacuare
Angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplica măsurile de prim ajutor, de
stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor. Aceste măsuri trebuie adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente.
De asemenea, angajatorului îi revine responsabilitatea de a stabili legăturile necesare
cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de
urgenţă, salvare şi pompieri.

2.4.3. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi


sănătăţii în muncă
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt aleşi de către şi dintre lucrătorii din întreprindere şi/sau
unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern
sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă,

6
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, în funcţie de numărul total
al lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate.
Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul şi numele reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire corespunzătoare cel puţin
nivelului de bază.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă sunt consultaţi, participă şi pot desfăşura următoarele activităţi:
a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în
muncă;
b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate
în muncă;
d) aduc la cunoştinţa angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă
propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

2.5. Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie


Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către
angajator, în următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator, în condiţiile art. 9 alin. (4) din legea 319/2006, a
atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile
de prevenire şi protecţie;
c) prin înfiinţarea unui serviciu intern de prevenire şi protecţie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate în cadrul întreprinderii şi/sau al
unităţii sunt următoarele:
1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului
de muncă, respectiv executant, sarcina de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă
şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
2. elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
3. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/ posturilor de lucru;

7
4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce
revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu
aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul
de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, stabilite prin fişa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate
pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a
informaţiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;
9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi asigurarea
ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific ;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea
tipului de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor H.G. nr. 971/2006 privind
cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;
12. evidenta meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica, pentru care este
necesară autorizarea exercitării lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesita testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea funcţionarii sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de
măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul
noxelor în mediul de muncă;
16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor
efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;
18. întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului, inclusiv cele
referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile;
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este
cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane
competente, conform prevederilor din H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru
din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual
de protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1048/2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă;

8
21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitarii adecvate a echipamentelor individuale
de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
H.G. nr. 1048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor;
23. întocmirea evidentelor;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din
întreprindere şi/sau unitate;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
26. colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de
prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de
prevenire şi protecţie;
27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor
angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de
muncă;
28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a
planului de evacuare;
29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea
contractelor de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori
străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi.

2.6. Responsabilitatea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor


În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv angajatorul poate efectua
activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr.
5 la H.G. nr.1425/2006;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în
întreprindere şi/sau unitate;
c) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază.
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute mai sus, angajatorul poate
organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie, şi/sau să apeleze la servicii externe.
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, dar angajatorul nu realizează
în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie, pentru activităţile pe care nu le realizează
acesta trebuie să apeleze la servicii externe.
În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv, angajatorul
poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:

9
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr.
5 la H.G. nr.1425/2006;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în
întreprindere şi/sau unitate;
d) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului de bază.
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, angajatorul trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi lucrători, sau poate organiza serviciul intern de
prevenire şi protecţie, şi/sau să apeleze la servicii externe.
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus dar angajatorul, lucrătorii
desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie,
angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.
În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători, angajatorul
trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serviciu intern de
prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul
întreprinderii.
În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în
anexa nr. 5 la H.G. nr.1425/2006, angajatorul trebuie să organizeze serviciu intern de
prevenire şi protecţie.
În cazul în care lucrătorii desemnaţi sau, după caz, serviciul intern de prevenire şi protecţie
nu posedă capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de
prevenire şi protecţie, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul
trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie.
În cazul în care serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacităţile şi aptitudinile
necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie, angajatorul trebuie să
apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

2.7. Servicii de prevenire şi protecţie


2.7.1. Serviciile interne de prevenire şi protecţie
Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care
îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu şi/sau superior şi, după caz, alţi lucrători care pot
desfăşura activităţi auxiliare.
Conducătorul serviciului de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele
minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului
superior.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directă a
angajatorului ca o structură distinctă.

10
Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să
desfăşoare numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi complementare
cum ar fi: prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.
Angajatorul este obligat să prevadă în regulamentul intern sau în regulamentul de
organizare şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora
serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele
materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie
desfăşurate în întreprindere.
Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în
funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi
lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de
prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.
Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător
desfăşurarea activităţilor specifice.
În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe
servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea medicală,
dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate.

2.7.2. Servicii externe de prevenire şi protecţie


Serviciul extern de prevenire şi protecţie asigură, pe bază de contract, activităţile de
prevenire şi protecţie în domeniu. Acesta trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare
desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie.
Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele materiale
necesare pentru a-şi desfăşura activitatea;
b) să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi
de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.
Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care
îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
corespunzătoare nivelului mediu şi/sau superior şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura
activităţi auxiliare.
Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească
cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului superior.
În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singură
persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare nivelului superior.

11
Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie
să cuprindă cel puţin următoarele:
a) activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către serviciul extern de
prevenire şi protecţie;
b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi/serviciul intern de prevenire şi protecţie
şi/sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie;
c) clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.
Serviciul extern are obligaţia să transmită inspectoratului teritorial de muncă pe raza
căruia îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa o copie de pe certificatul de abilitare, în termen
de 10 zile de la data primirii acestuia. De asemenea, trebuie să întocmească, în două
exemplare, un raport de activitate semestrial, care va fi înaintat inspectoratului teritorial de
muncă pe raza căruia îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa serviciul extern. Inspectoratul va
analiza rapoartele de activitate şi va restitui un exemplar serviciului extern, iar un exemplar îl
va arhiva.

2.8. Instruirea lucrătorilor


Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o
instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special
sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi
riscuri, periodică şi ori de câte ori este necesar.
Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care
desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării
activităţilor.
Instruirea nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor
acestora, trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara
întreprinderii şi/sau unităţii.
Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea
cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru. Perioada în
care se desfăşoară instruirea este considerată timp de muncă.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;

12
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite
mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz,
vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator. Fiecare angajator are
obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau
activităţi. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului
predat, a duratei şi datei instruirii.
Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi
va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii
în urma examenului medical la angajare.
Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi
pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator,
angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile
specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în
muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor
şi/sau unităţii, în general. Această instruire se consemnează în fişa de instruire colectivă.

2.8.1. Instruirea introductiv-generală


Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice
întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau
unităţii, în general.
Instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de
persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile
pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general. Angajatorul stabileşte prin
instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.

13
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate
în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
Instruirea introductiv-generală trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de
către angajator şi se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.

2.8.2. Instruirea la locul de muncă


Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop
prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii
exercitate.
Instruirea la locul de muncă se efectuează tuturor lucrătorilor, inclusiv la schimbarea
locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
Instruirea la locul de muncă se realizează de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către
conducătorul locului de muncă.
Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în
muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de
prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care
efectuează instruirea.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului
de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;

14
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind
activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea
echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de
prim ajutor.
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face
numai după verificarea cunoştinţelor de câte şeful ierarhic superior celui care a făcut
instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

2.8.3. Instruirea periodică


Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi
actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă. Intervalul
dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile
locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul
tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează
instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale
lucrătorilor, confirmând astfel ca instruirea a fost făcută corespunzător. Instruirea periodică se
va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sau, după caz, de
lucrătorul desemnat sau de serviciul intern ori extern de prevenire şi protecţie; tematicile vor
fi aprobate de către angajator şi vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind
activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii,
inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata instruirii periodice suplimentare nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau

15
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-
a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi
aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

2.9. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă


Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare
pentru dobândirea capacităţilor şi aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităţilor de
prevenire şi protecţie, sunt următoarele:
a) nivel de bază;
b) nivel mediu;
c) nivel superior.
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului de bază sunt:
a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil
tehnic;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore.
Nivelul de bază se atestă prin diploma de studii şi certificat de absolvire a cursului.
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
corespunzătoare nivelului mediu sunt:
a) studii în învăţământul postliceal în profil tehnic;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 80 de ore.
Nivelul mediu se atestă prin diploma de studii şi certificat de absolvire a cursului.
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului superior sunt:
a) studii superioare tehnice;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 80 de ore;
c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durată de cel puţin 180 de ore.
Nivelul superior se atestă prin diplomă de studii şi certificate de absolvire a cursurilor.
Cursurile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează de către
furnizori de formare profesională autorizaţi conform prevederilor art. 18-27 din
Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază.

16
2.10. Informarea lucrătorilor
Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia
măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul
fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate privind desemnarea lucrătorilor cu responsabilităţi de prim ajutor, de
stingere a incendiilor, de evacuare a lucrătorilor, precum şi numărul acestora, instruirea şi
echipamentul pus la dispoziţia lor.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din
orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau
în unitatea să, să primească informaţii adecvate privind aspectele de mai sus, care privesc
aceşti lucrători.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi,
să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie;
b) evidente şi rapoarte;
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi
informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.

2.11. Consultarea şi participarea lucrătorilor


Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora
la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
Acest lucru implică:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;
c) participarea echilibrată.
Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor iau parte în mod echilibrat sau sunt
consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) informaţii privind măsurile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe;
e) organizarea şi planificarea instruirii.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte
propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării
surselor de pericol.
17
Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor
salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi
atribuţiile potrivit legii.

2.12. Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un


număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi
pe teritoriul României. De asemenea, inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor
teritoriale de muncă pot impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în
muncă în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători, în funcţie de natura
activităţii şi de riscurile identificate.
În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa
mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă, numărul acestora fiind stabilit prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de
organizare şi funcţionare.
Trebuie constituit un comitet de securitate şi sănătate în muncă şi în cazul activităţilor
care se desfăşoară temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.
În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate şi
sănătate în muncă revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii
lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe
de o parte, şi angajator sau reprezentantul sau legal şi/sau reprezentanţii săi în număr
egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă
parte. Angajatorul sau reprezentantul sau legal este preşedintele comitetului de securitate şi
sănătate în muncă.
Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este
secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi
pe o perioada de 2 ani, modalitatea de desemnare a acestora fiind stabilită prin contractul
colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi
desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează:
a) de la 50 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;
b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;
c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;
g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.
Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin decizie
scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusă la cunoştinţa tuturor
lucrătorilor. La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă vor fi convocaţi sa

18
participe lucrătorii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie şi, în
cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire şi
protecţie, reprezentanţii acestora. De asemenea, pot fi invitaţi sa participe inspectori de
muncă.
Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi
sănătate în muncă cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel puţin
jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi poate lua decizii cu votul a cel puţin doua
treimi din numărul membrilor prezenţi.
Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, comitetul de securitate şi
sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii:
a) analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul
de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi
funcţionare;
b) urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor
necesare realizării prevederilor lui şi eficienta acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii
condiţiilor de muncă;
c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare
consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării
anumitor deficiente;
d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a
echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi
protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenta grupurilor
sensibile la riscuri specifice;
g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi
îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;
h) urmăreşte modul în care se aplica şi se respecta reglementările legale privind securitatea
şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari;
i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune
introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;
j) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi
evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în
urma cercetării;
k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi
face un raport scris privind constatările făcute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către
conducătorul unităţii cel puţin o data pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în
muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienta acestora în anul încheiat, precum şi
propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.

19
CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ

EVALUAREA NIVELULUI DE RISC


LOCUL DE MUNCA NR. 1 LA SC HOME DESIGN SRL
„PERSONAL TEHNICO-ADMINISTRATIV”

PROCESUL DE MUNCA
Executa lucrari de birou, prin specificul functiei detinute , lucreaza cu ajutorul
computerului.

a) Mijloace de productie
 Computer
 Imprimanta
 Copiatoare
 Masa de lucru, scaune
 Rechizite

b) Mediul de munca
Executantul isi desfasoara activitatea in incinta inchisa:
 Iluminat natural si artificial
 Curenti de aer datorati circulatiei permanente pe usile de accces in birou si ventilatiei
naturale

FACTORII DE RISC IDENTIFICATI

Factori de risc Forma concreta de manifestare Consecint Nivel


identificati a factorilor de risc a maxima partial
previzibila de risc
Factori de risc Electrocutare prin atingere Deces 3
electric directa:conductor neizolati sau cu
izolatie imbatranita; fire
desprinse;atingeri ale retelei
electrice;tablouri electrice fara protectie.
Electrocutare prin atingere indirecta sau Deces 3
prin aparitia tensiunii de pas:
- legaturi la instalatia de
impamantare ci grad ridicat de

20
coroziune;fara papuci de prize;
- izolatii strapunse accidental si
scurgeri de condens.
Factori de risc Cadere de la acelasi nivel prin ITM 3
mecanic dezechilibrare sai/sau cadere 3 – 45 zile
impiedicare, alunecare, cicnire-
suprafete alunecoase, denivelate
Alunecarea pe scari la urcare si coborare Deces 3
Suprasolicitare Dureri musculo – scheletale datorate ITM 2
fizica pozitiei de lucru vicioase. 3 – 45 zile
ITM 2
Suprasolicitarea in fata ecranului de 3 – 45 zile
vizualizare
Suprasolicitare Sprasolicitarea psihica datorita ITM 3
psihica concentrarii permanente, operatiilor 3 – 45 zile
repetitive, monotonia muncii.
Imbolnaviri Posibilitatea transmiterii bolilor datorita ITM 3
datorate lucrului in utilizarii in comun a echipamentelor de 3 – 45 zile
comunitate lucru
Incendiu provocat Datorita nerespectarii normelor PSI Deces 3
de instalatia
electrica, tigari
Accidentarea in Nerespectarea traseului declarant si a Deces 3
timpul deplasarii de regulilor de circulatie
la domiciliu la locul
de munca si invers

MASURI DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Nr. Factori de risc Masuri propuse / Nominalizarea


Crt. masurii
1 Electrocutare prin atingere Pentru protectia impotriva
directa:conductor neizolati sau cu electrocutarii prin atingere directa
izolatie imbatranita; fire trebuie sa fie realizate urmatoarele
desprinse;atingeri ale retelei masuri tehnice:Acoperirea cu material
electrice;tablouri electrice fara electroizolante ale partilor active
protectie. (izolarea de protective) ale instalatiilor
Electrocutare prin atingere indirecta si echpamentelor electrice.
sau prin aparitia tensiunii de pas: Inchideri in carcase sau acoperiri cu
- legaturi la instalatia de invelisuri exterioare;
impamantare ci grad ridicat de Ingradiri;
coroziune;fara papuci de prize; Protectia prin amplasare in locuri
izolatii strapunse accidental si scurgeri inaccesibile prin asigurarea unor
de condens. distante minime de securitate;
Realizarea circuitelor de masa
conform prevederilor tehnice si de
securitate in vigoare.

21
Pentru protectia impotriva atingerii
indirecte trebuie sa fie realizate
urmatoarele masuri tehnice:
a. folosirea tensiunilor foarte
joase de securitate TFJS;
b. legarea la pamant;
c. legarea la nul de protectie;
d. izolarea suplimentara de
protective, aplicata utilajului,
in procesul de fabricare;
e. izolarea amplasamantului;
f. separarea protectiei;
g. folosirea mijloacelor de
protective electroizolante;
Pentru protectia impotriva
electrocutarii trebuie sa fie realizate
urmatoarele masuri organizatorice:
a. executarea interventiilor la
instalatiile electrice trebuie sa
se faca numai de catre personal
calificat in meseria de
electrician, autorizat si instruit
pentru lucrul respectiv;
b. elaborarea unor instructiuni de
lucru pentru fiecare interventie
la instalatiile electrice;
c. verificarea zilnica, inainte de
inceperea lucrului a
echipamentelor;
d. verificarea periodica conform
prescriptiilor tehnice a
mijloacelor de protectie si a
echipamentelor tehnice la
societati autorizate.
2 Cadere de la acelasi nivel prin Masuri organizatorice: delimitare cai
dezechilibrare sai/sau cadere de acces, mentinerea suprafetelor
impiedicare, alunecare, cicnire- cailor de deplasare in perfecta stare de
suprafete alunecoase, denivelate curatenie, marcarea denivelarilor, a
obstacolelor; usile transparente trebuie
sa fie marcate corespunzator, la
inaltimea vederii; curatenia in incaperi
sa se efectueze in afara programului de
lucru;dimensionarea incaperilor sa
corespunda numarului de personae; sa
nu existe fire sau cabluri care sa
impiedice deplasarea.
3 Alunecarea pe scari la urcare si Masuri organizatorice: curatenia sa se
coborare efectueze in afara programului de
lucru; caile de evcuare si iesirile de
urgenta sa fie semnalizate in mod

22
corect si neblocate.
4 Dureri musculo – scheletale datorate Masuri tehnice: amneajarea locului de
pozitiei de lucru vicioase. munca trebuie sa ofere utilizatorilor
confort si libertate de miscare; scaunul
trebuie sa ofere o pozitie confortabilaa
corpului, miscare libera; inaltimea
scaunului si a spatarului reglabile cu
usurinta; echipamentele cel mai des
utilizate sa poate fi usor de accesat.
Masuri organizatorice: pauze
corespunzatoare sau alternarea
activitatilor.
5 Masuri tehnice: imaginile pe
Suprasolicitarea in fata ecranului de monitoare sa fie bine definite cu
vizualizare posibilitati de reglare, fara fenomene
de reflexive care deranjeaza,sa se
respecte distanta de 50 – 80 cmm intre
ochi si ecran; videoterminalelel vor fi
astfel amplasate astfel incat directia de
privire sa fie paralela cu sursele de
lumina( naturala si artificiala);
ferestrele sa fie prevazute cu jaluzele
care sa reduca lumina de pe ecran.
Masuri organizatorice: planificarea
sarcinilor astfel incat folosirea zilnica
a ecranului de vizualizare sa fie
intrerupta periodic prin pause sau
schimbari de activitate, care sa reduca
suprasolicitarea in fata ecranului de
vizualizare; durate reala de lucru in
fata ecranului sa fie mai mica de 6 ore
pe zi; problemele de vedere ale
lucratorilor sa fie monitorizate in mod
periodic.
6 Sprasolicitarea psihica datorita Masuri tehnice: software-ul trebuie sa
concentrarii permanente, operatiilor fie usor de utilizat si adaptat nivelului
repetitive, monotonia muncii. de cunostinte si experientei a
lucratorului.
Masuri organizatorice: planificarea
sarcinilor astfel incat activitatea sa fie
intrerupta periodic prin pauze sau
schimbari de activitate, care sa reduca
suprasolicitarea; conditiile de
microclimate, iluminat si zgomot vor
fi cele prvazute de reglementarile in
vigoare pentru locuri de munca cu
nivel ridicat de concentrare a atentiei.
7 Posibilitatea transmiterii bolilor Masuri tehnice: se va asigura fiecarui
datorita utilizarii in comun a operator echipament de lucru
echipamentelor de lucru individual (casti, microfoane), in cazul

23
in care nu este posibil se va asigura
dezinfectarea echipamentului.
Masuri organizatorice: control medical
periodic.
8 Incendiu provocat de instalatia Masuri thnice: dotarea locului de
electrica, tigari, datorita nerespectarii munca cu mijloace de prima
normelor PSI interventie in caz de incediu.
Masuri organizatorice: respectarea
regulilor de fumat in incinta unitatii si
a regulilor de semnalizare in
instructiunile SSM
9 Nerespectarea traseului declarant si a Masuri organizatorice: respectarea
regulilor de circulatie traseelor trecute in fisa de protectie;
respectarea regulilor de circulatie
stabilite de legislatia in vigoare;
atentie sporita.

INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU DEPARTAMENTUL CONTABILITATE,


FUNCTIA ECONOMIST

A) AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCA

Art.1 . Amenajarea locului de munca trebuie astfel realizata incat sa ofere utilizatorilor
confort si libertate de miscare sis a diminueze in masura maxim posibila riscurile de
natura vizuala, mentala si posturala.
Art.2 . Posturile de munca trebuie concepute si amenajate astfel incat sa permita unor
persoane diferite sa realizeze o gama diversa de sarcini de munca, intr – un mod
confortabil si eficace, la nivelul de peformante cerut.
Art.3 . Daca utilizatorii se deplaseaza de la un punct de lucru la altul, este indicat sa
se prevada elementele de prindere sub planul de lucru, pentru a usura miscarea.
Art. 4 . Distanta dintre unghiurile de vedere trebuie sa fie in raport cu cerintele sarcinii
de munca si in conformitate cu pozitia de lucru standard.
Art. 5 . Inaltimea optima a centrului ecranului trebuie sa corespunda unei directii de
privire inclinate inte 10 si 20º sub planul orizantal care trece la nivelul ochilor.
Art. 6 . Inaltimea tastaturii trebuie sa asigure in timpul utilizarii un unghi intre brat si
antebrat de minimum 9º.
Art. 7 . In pozitie asezat, distanta dintre planul de lucru si suprafata de sedere trebuie sa
fie cuprinsa intre 200 si 260 cm.
Art. 8 . Ecranul, suportul de documente si tastatura trebuie amplasate la distante
aproximativ egale fata de ochii utilizatorului, respectiv 600 - 150 mm.
Art. 9 . Posturile de lucru la video terminale vor fi amplasate intre sirurile de corpuri de
iluminat din incaperea de lucru si la distanta fata de ferestre.
Art. 10 . Se va evita, pe cat posibil, amplasarea videoterminalelor in incaperi vitrate de
mari demensiuni.
Art.11 . Amenajarea posturilor de munca intr-o incapere trebuie realizata astfel incat sa
se asigure:

24
- accesul usor si rapid al utilizatorilor la toate partile echipamentului, la pozitiile
cablurilor si la prizele electrice, fara intreruperea activitatii in desfasurare sau cu o
intrerupere minima;
- un spatiu de lucru care sa raspunda nevoilor de spatiu personal, de comunicare intre
indivizi si de intimidate.

Art. 12. Conductorii electrici si cablurile trebuie sa respecte urmatoarele conditii:


- sa nu prezinte risc de lectrocutare;
- sa aiba o lungime suficienta pentru a se adapta la nevoile reale si previzibile ale
utilizatorilor, inclusive in cazul unei reamenajari a incaperii;
- sa asigure accesul usor iar intretinerea sa se efectueze fara intreruperea activitatii;
- cablajul trebuie sa corespunda intregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.
- Conductorii electrici nu vor traversa caile de acces fara a fi protejati impotriva
deteriorarii lor mecanice.

B) EXPLOATAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

Art. 13. Se interzice lucratorilor sa utilizeze echipamentele de calcul pe care nu le cunosc


si pentru care nu au instruirea necesara.
Art.14. Se interzice indepartarea dispozitivelor de protective ale achipamentelor de
calcul.
Art.15 . Se interzice efectuarea oricarei interventii in timpul functionarii echipamentului
de calcul.
Art.16 . Se interzice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fara
legatura la pamant.

C) Cerinte pentru mobilierul de lucru

Art. 17 . Mobilierul de lucru trebuie conceput si realizat in functie de caracteristicile


antropofunctionale ale utilizatorilor si de caracteristicile sarcinii de lucru, astfel inacat sa
asigure acestora libertatea miscarilor, o pozitie corectasi o performanta ridicata.

D) Planul de lucru

Art. 18 . Planul de lucru va avea o suprafata suficienta pentru o amplasare flexibila a


ecranului, tastaturii, documentelor si exipamentului auxiliary.
Art. 19 . Latimea minica va fi de 800 mm.
Art. 20. Suprafata de lucru trebuie sa fie mata pentru a evita reflexiile.
Art. 21. Inaltimea minima a spetiului liber disponibil pentru membrele inferioare sub
planul de lucru va fi de 700 mm.
Art. 22. (1) Scaunul trebuie sa fie stabil si sa-i pemrita utilizatorului libertate de miscaresi
o pozitie confortabila. (2) Inaltimea scaunului trebuie a poate fi reglabila.
Art. 23. Scaunul trebuie prevazut cu mecanism de basculare astfel incat sa fie posibila o
basculare de cateve grade inainte a suprafetei de sedre si sa poata fi adoptate pozitii de
lucru inclinate (caz in care bascularea trebuie sa functioneze sincronat cu inclinarea
spatarului).
Art. 24. (1) Spatarul scaunului trebuie sa fie reglabil atat ca inaltime cat si ca inclinare.

25
(2)Spatarul trebuie sa spijine zona lombara, umerii si partea superioara a toracelui si
trebuie sa fie convex in regiunea lombara pentru a deveni plat .
Art. 25. (1) Daca este necesar, locul de munca va fi prevazut cu razem pentru picioare.
(2) Razemul trebuie pozitionat pe sol si trebuie sa prezinte stabilitate.

(3) Suprafata trebuie sa fie antederapanta si sa reprezinte o marime suficienta pentru a


permite libertate de miscare (latime mai mare sau egala cu 450 mm si adancime mai mare sau
egala cu 350 mm)

(4) Inclinarea suprafetei de spijin trebuie reglabila intre 0° - 15°.

E) CRINTE PRIVIND INTERFATA CALCULATOR/OPERATOR

Art. 26. La proiectarea,selectarea si modificarea sofware-ului precum si la proiectarea


sarcinilor de utilizare a echipamentului cu ecran de vizualizare, se vor respecta urmatoarel
prevederi:

a) software-ul trebuie sa corespunda sarcinii de lucru;

b) software-ul trebbuie sa fie usor de utilizat si adaptat nivelului de cunostinte si


experientei operatorului, price facilitate de virificar cantitativa sau calitativa va
fi ausa la cunostinta operatorilor;

c) sistemel trebuie sa afiseze informatiile intr-un format si ritm care sa fie adaptat
operatorilor;

d) principiile ergonomice ale software-ului trebuie sa fie aplicate, in special, la


prelucrarea datelor de catre operator.

F. ILUMINATUL

Art. 27. Iluminatul incaperilor de lucru va fi proiectat in functi de caracteristicile sarcinii de


munca si crintelor vizuale ale lucratorilor, astfel incat sa asigure niveluri de iluminare adecvat
intre ecran si mediu, pentru obtineea performantei vizuale ridicate.

Art. 28. Ferestrele vor fi prevazute cu un sistem corespunzator de protectie reglabil;

Art.29. Posibilele reflexii si straluciri pe ecran vor fi evitate.

G. MICROCLIMATUL

Art. 30. In incaperile in care se desfasoare activitati de prelucrare automata a datelor, s vor
asigura conditiile de cofort termic, valorile parametrilor de microclimat fiind cele prevazute
in Normele generarle de securitate si protectie a muncii.

Art.31. Echipamentul apartinand postului de lucru nu va produce o caldura excesiva, care sa


produca disconfortul lucratorilor.

H. ZGOMOT

Art. 32. Zgomotul emis de chipamentele care apartin postului de munca nu trebuie sa distraga
atentia si sa perturbe comunicarea verbala.

26
Art. 33. Imprimantele de mare viteza, care constituie surse dezgomot, vor fi aszate in incaperi
separate de sala calculatoarelor, izolate fonic si prevazute su geamuri transparente pentru a
facilita vizualizarea procesului de imprimare.

Masuri privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

Mod de actiune in caz de accident :

 accidente usoare – se plica tratamentul individual folosind cunostintele dobandite la


cursurile sanitare de prim ajutor ;

 accidente grave – se apeleaza serviciul de ambulanta 112, si se acorda primul ajutor


astfel: la hemoragii se aplica pansamnete compresive iar in cazuri mai grave s va pune
garoul(orice obiect asemanator); la fracturi ale oselor se aplica atele; la fracturi ale
coloanei vertebrale nu se misca accidentatul pana la sosirea ambulantei;in caz de
lectrocutare se va proceda imediat la intreruperea contactului intre conductorul electric si
vicima prin demontarea sigurantelor de la panoul electric, sectinarea conductorului cu un
obiect izolat si indepartarea victimei prin impingere c o scandura uscata; in toate cazurile
de accident daca nu au fost afctate functiile vitale (inima, plamani,creier) se va proceda
imediat o resuscitare cardio – respiratorie respectiv efectuarea masajului cardiac extern si
respiratie gura la gura sau gura la nas.

Obligatiile angajatilor in domeniul situatiilor de urgenta:

 Sa sesizeze seful ierarhic, conducerii unitatii orice abatere sau situatie care ar putea
provoca evenimente deosebite ( scurgeri lichide de gaze, spargeri de conducte,
scurtcircuite, etc);

 Sa nu arunce bete de chibrituri sau resturi de tigari aprinse pe jos sau in cosurile de
gunoi;

 Sa nu umezin locurile unde sunt depozitate materiale combustibile sau unde este afisat
“ FUMATUL INTERZIS”;

 Sa nu depuna pe calorifere, sobe, radiatoare sau alte locuri periculoase hartii, tesaturi
sau alte materiale combustibile;

 Este interzis sa se depoziteze in spatii inchise sau incaperi subsante inflamabile;

 Este interzis sa se foloseasca prize defecte, cabluri rupte, cu izolatia deteriorata sau
fara stecher;

 Inainte de parasirea incaperii se va scoate din priza mijloacele de incalzit electrice


pentru a preveni posibilele incendii;

 Este interzis a bloca culoarele sau scarile cu materiale care pot impiedica evacuarea in
caz de urgenta .

27
 In caz de cutremur se procedeaza astfel: nu se intra in panica; daca suntem in cladire
ne adapostim sub o grinda, tocul usii, masa, birou. Nu se paraseste cladirea dacat dupa
incetarea cutrmurului;

 In caz de incediu se procedeaza astfel: se da alarma, se suna la 112 si se anunta


superiorii.

Daca este posibil se opreste curentul, se asigura prima interventie pentru localizarea si
stingerea focului folosindu-se mijloacele de stingere din dotare; se actioneaza in acelasi timp
cu mai multe stingatoate in directia in care date vantul; se iau masuri de evacuare din calea
focului, se vor aplica prevederile din planurile de evacuare.

Evacuarea lucratorilor in situatii de urgenta

Evacuarea lucratorilor se face in ordine dupa un plan bine stabilit.

Conducatorul locului de munca sigura ordinea de evacuare si urmareste ca tot personalul sa


evacueze zona deplasands catre limita de siguranta.

Vor intra in actiune echiple de interventie care vor desfasura activitatea dupa scenariul
sinainte stabilit.

Consecintele posibile necunoasterii si nerspectarii legislatiei de securitate si sanatate in


munca

Obligatii ale lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in muca:

 Sa cunoasca caracteristicile si modul de exploatare a mijloacelor tehnice din dotare’

 Sa-si insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei in domeniul securitatii si


sanatatii in munca specifice;

 Sa participe la toate insructajle planificate, sa manifeste receptibilitate si


responsabilitate;

 Sa comunice imediat angajatorului orice situatie care poate contitui un pericol sau
accidentele suferite de propria persoana;

 Sa coopereze cu angajatorul si persoana cu atributii in domeniul SSM pentru


realizarea oricaror masuri si cerinte dispuse in scopul protectiei sanatatii si securitatii
in munca a lucratorilor;

 Sa se prezinte la birou in stare psihico – fizica buna, sa fie odihnit, sa nu se afle sub
influenta bauturilor alcoolice si a stupefiantelor;

 Sa nu doarma in timpul srviciului;

 Sa-si ajute colegii de serviciu la nevoie;

28
 Sa nu intreprinda actiuni care i-ar periclita viata ori santatea si sa retina colegii de
serviciu de la astfel de activitati.

Tematica instruirii la locul de munca

In cadrul SC HOME DESIGN SRL, angajatorul isi asuma obligatia de a asigura securitatea
si sanatatea lucratorilor.

Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv generala si are ca scop
prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile
de prevenire si protective la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru.
Instruirea la locul de munca se face tuturor lucartorilor directi ai locurilor de munca,
sefi departamente, birouri. Instruirea se face in grupe de maxin 20 persoane si are ca durata
obligatoriu 8 ore.
Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre
lucratorul desemnat si arpobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana ce
efectueaza instruirea.

Instruirea la locul de munca va cuprinde:

a) Informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specific locului


de munca sau postului de lucru;
b) Prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de
lucru;
c) Masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
d) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati
specific ale locului de munca;
e) Instruirea la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice pe care
persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului
individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor;

Admiterea la munca a lucratorului instruit se face numai dupa verificarea cunostintelor de


catre seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se consemneaza in fisa de instruire
individuala.

29
ANEXA 1
Legislaţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă


H.G. nr. 1425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
H.G. nr. 1875 din 22 decembrie 2005 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă
de riscurile datorate expunerii la azbest
H.G. nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii
H.G. nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
şantierele temporare sau mobile
H.G. nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare
la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot
H.G. nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate la locul de muncă
H.G. nr. 1007 din 2 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la asistenţa medicală la bordul navelor
H.G. nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
H.G. nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
H.G. nr. 1049 din 9 august 2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran
H.G. nr. 1050 din 9 august 2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj
H.G. nr. 1051 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare
H.G. nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor
explozive
H.G. nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
locul de muncă

30
H.G. nr. 1092 din 16 august 2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi biologici în muncă
H.G. nr. 1093 din 16 august 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi
cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
H.G. nr. 1135 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
la bordul navelor de pescuit
H.G. nr. 1136 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice
H.G. nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
H.G. nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
prezenţa agenţilor chimici
H.G. nr. 600 din 13 iunie 2007 privind protecţia tinerilor la locul de muncă
H.G. nr. 601 din 13 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
H.G. nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor
Lege nr. 258 din 19 iulie 2007 privind practica elevilor şi studenţilor
Ordin nr. 34 din 23 februarie 1999 privind autorizarea electricienilor
Ordin nr. 706 din 26 septembrie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiaţiile optice artificiale
Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor
externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de
informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Ordin nr. 242 din 23 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind formarea
specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului
şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile

31
Bibliografie selectivă

1. Coteanu I, Seche L, Seche M.- - DEX - Dicţionarul Explicativ al Limbii Române,


coordonatori şi alţii Academia Română – Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan”, ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1998
2. Darabont A, Pece St, - Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, vol.1
Dăscălescu A. şi 2, Editura Agir, Bucureşti, 2001
3. Manolescu A, Lefter V, - Managementul Resurselor Umane, Editura
Deaconu A. Economică, Bucureşti, 2007
-
Adrese utile Internet

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale


www.mmuncii.ro
Ministerul Sănătăţii Publice
http://www.ms.ro
Inspecţia Muncii
http://www.inspectmun.ro
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii
www.protectiamuncii.ro
Institutul Naţional de Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă
http://www.insemex-petrosani.go.ro/
Institutul de Sănătate Publică Bucureşti
http://www.ispb.ro/
Institutul de Sănătate Publică Timişoara
http://www.ispt.ro/
Institutul de Sănătate Publică Iasi
http://www.pub-health-iasi.ro/
Universitatea de Medicina "Carol Davila" - Catedra de Medicina Muncii
http://www.univermed-cdgm.ro/
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale
http://www.incsmps.ro/
Institutul Naţional pentru Informare şi Documentare (INID)
http://www.inid.ro/
Institutul European Român
http://www.ier.ro
http:// www.infoeuropa.ro
Legislaţia Uniunii Europene
http://europa.eu

32