Sunteți pe pagina 1din 1

STUDENT: CARAMILEA IULIAN, an II, masterat practice

Sensul teologic al termenului de proprietate

Noțiunea de ”proprietate” derivă din cuvântul ”propriu”, care în termeni


teologici, cu raportare directă la Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și
pământul1, face ca, în sensul spiritual al cuvântului, doar Dumnezeu poate fi
autenticul proprietar a toate, în calitate de creator, cu drepturi depline de a
se bucura și dispune de lucruri.
Biserica operează cu termenul de persoană, în sensul de ființă umană
purtătoare a chipului lui Dumnezeu, dar totodată operează cu termenii de
persoană fizică și persoană juridică potrivit contextului și partenerului de
dialog.
Astfel se poate vorbi despre subiectul dreptului de proprietate.
Sfintele canoane nu prevăd nimic cu privire la aceasta, ci doar la faptul că
episcopul este iconomul, chivernisitorul averii bisericești.

1 Facere 1,1; Facere 2,1; Ieșire 20,11; 4 Regi 19,15; Ps 120,2 etc