Sunteți pe pagina 1din 58

Subiecte examen an VI sesiunea iunie 2020

1. Premisele reluării tratamentului endodontic (curs endo 2010)

- incidenta situatiilor ce impune tratament endodontic

- complexitatea cazurilor – probleme de diagnostic

- arsenalul terapetic actual “revolutia industriala” (Ingle, 2002)

- aprecierea prognosticului

- aprecierea rezultatelor obtinute

2. Elementele favorizante ale apariţiei incidentelor şi accidentelor(curs endo 2010)

- pozitia dintelui pe arcada → vizibilitate, acces

- morfologie corono-radiculara

- gradul de distructie coronara

- restaurari coronare sau corono-radiculare preexistente

- imagine radiologica absenta, inadecvata sau incorect interpretata

- complexitatea sistemului endodontic

3. Elementele determinante ale apariţiei incidentelor şi accidentelor(curs endo


2016)

- erori de diagnostic si/sau prognostic

- tehnica si instrumentar inadecvate situatiei clinice respective

- abdicarea de la principiile acceptate ale terapiei endodontice in oricare dintre etapele


acesteia

- neglijarea restaurarii corono-radiculare adaptate la necesitatile unui dinte devital

→ NU erorile de tehnica reprezinta cauza directa a esecurilor terapeutic


prezenta factorilor iatrogeni la nivelul canalelor radiculare netratate sau incomplet tratate
constituie elementul etiologic principal al patologiei periradiculare.
4. Elementul etiologic principal a patologiei periapical (net)

NU ERORILE DE TEHNICA reprezinta cauza directa a esecurilor terapeutice ci

PREZENTA FACTORILOR PATOGENI la nivelul canalelor radiculare netratate sau


incomplet tratate

5. Incidentele şi accidentele ce pot surveni în cursul tratamentului endodontic (curs


endo 2016)

1. Anestezie insuficientă – complicaţii locale, loco-regional, generale

2. Abordarea eronată a altui dinte

3. Cavitate de acces incorectă – localizare, dimensiune, perforaţii, retenţie de ţesut pulpar


(discromie)

4. Perforaţii
a. La nivelul parodonţiului parginal
b. Podeaua CP
c. Radicular – transpoziţia apexului, zipping, stripping (fenestrare)

5. Crearea de praguri – curbura canalelor

6. Fractura instrumentarului în spaţiul endodontic favorizată de curburi

7. Fracturi coronare sau radiculare verticale

8. Trepanarea apexului cu traumatizarea ţesuturilor periapicale în cursul instrumentării


canalului radicular

9. Lezarea mecanică directă a parodonţiului apical prin introducerea dincolo de apex a


conurilor de hârtie (odontometrie incorectă/absentă)

10. Iritarea tisulară locală periapicală cu subst med

11. Emfizem tisular – proiectarea sol pt irigaţii endodontice sau a jetului de aer în sp
periapical

12. Iritarea mecanică şi chimică det de OC în exces

13. Efracţia sinusului maxilar – instrumentare în exces a canalului radicular sau prin OC cu
depăşire

14. Fracturi sau perforaţii provocate de pivoturi endodontice incorect utilizate


15. Ingestia sau aspirarea instrumentarului endodontic

16. Reacţia alergică la anumite substanţe chimice

Reacţii neurotoxice – parestezii sau chiar anestezie permanentă a NAI

6. Care este cea mai frecventă situație de anestezie insuficientă în endodonție?(curs 8-


13 martie.2020)

cea mai frecvent întâlnită este pulpita acută, în special la molarii mandibulari

• explicaţie posibilă: anestezicele uzuale nu au efect asupra fibrelor pulpare C, care sunt
activate şi participă la transmisia durerii în cazul inflamaţiei acute (Tronstad, 2003)

Soluţii:

• eugenolul aplicat 1-2 minute pe suprafaţa dentinară la nivelul peretelui pulpar sau
parapulpar (acesta este activ atât asupra fibrelor A cât şi C) permite deschiderea camerei
pulpare; se injectează apoi anestezic intrapulpar - dureros dar cu efect imediat şi
profund (Tronstad, 2003)

- efect controversat

• alternative: anestezia intraligamentară, intraosoasă

(Nusstein,2003; Gallatin,2000) sau intrapulpară

7. Alternative și rate de succes la anestezia tronculară periferică (curs 9-13 martie)

· anestezia intraosoasă - rata de succes 86 - 91%

· anestezia intraligamentară - rata de succes 75 - 95%

· anestezia intrapulpară - rata de succes practic 100%

8. Mijloace de a evita anestezia insuficientă a pulpei dentare (curs 9-13 martie)

recomandări:

- evaluarea anesteziei pulpare prin testare electrică sau termică înainte de a se încerca
deschiderea camerei pulpare

- pacienţii cu antecedente ale unor anestezii nereuşite au şanse mai mari de a repeta
asemenea situaţii
- o injectare lentă (60 de secunde) creşte rata de succes a anesteziei în raport cu una
rapidă (15 secunde), în special în situaţia anesteziei tronculare periferice

- realizarea unei infiltraţii anestezice pentru nervul bucal creşte semnificativ şansele se
succes ale unei anestezii la nervul alveolar inferior (de la 71% la 88%)

- anestezie intraosoasă realizată ulterior celei tronculare periferice (succes în 90% din
cazuri timp de min 60 de minute)

- durata de instalare:

· părţi moi în 5 - 9 minute;

· pulpa dentară 15 – 16 minute; la 19 – 27% din cazuri peste 15 min, iar la 8% peste
30 min

9. Mijloace de realizare și caracteristici ale anesteziei intraosoase (curs 9-13 martie +


carte Iliescu - caracteristicile)

Impune anumite dotări:

· X-tip

o Dispozitiv~ac scurt prins în mâner de freză – se fixează la o poesă, intră în os direct –


se decuplează piesa, rămâne tipul ~tunel – se cuplează seinga cu carpula

· Intra-Flow

o Perforator, transfuzor. Element de cuplare, piesă de mână

o Se inseră carpula, se fixează tipul, se injectează anestezic

· Stubident

o Introducerea de tunel

o Se poate face o anestezie locală pentru mucoasă

o Locul anesteziei – în fcţ de rădăcini

o Direct în ţesut osos spongios

Soluţia anestezică este injectată direct în ţesutul osos spongios adiacent dintelui ce urmează a fi
anesteziat.

Caracteristici:

· Succes obtinut dupa injectarea in zona distala > in zona meziala. Cu exceptia: M2 maxilari,
M2 mdb – recomandabila injectia zona meziala.
· Inductie anestezica aproape imediata

· Durata suficienta pt extirpare pulpara

· Nu a fost studiata pt dintii cu PAA (parodontita apicala acuta)

Instructiuni producator: localizare perforatie in zona gingiei fixe: os cortical mai subtire,
injectia la distanta egala de structuri radiculare adiante.

10. Mijloace de realizare și caracteristici ale anesteziei intraligamentare

(curs 9-13 martie):

● Dispozitiv special – seringă armată Paroject


● Arc + trăgaci – elim o porţie de anestezic
● Sistem computerizat Wand – stomatologie estetică

Caracteristici: (Iliescu)
· Tehnica: inj 0,2 ml solutie mezial & distal fata de dintele ce se doreste a fi
anesteziat cu seringa traditionala/ atraumatica (diametru ac 25, 27, 30). Seringile
standard sunt la fel de eficiente ca cele intraligamentare
· Inductia anestezica: imediata. Daca anestezia nu e adecvata à reinjectare.
· Durata anesteziei pulpare in cazuri asimptomatice cand anestezia intralig
suplimenteaza anestezia la spix este de 23 minute. Operatorul trb sa fie rapid &
pregatit pt o reinjectare daca anestezia profunda dispare.
· Dintii adiacenti pot fi anesteziati cu inj intralig pt 1 singur dinte. De aceea inj intralig
periodontala nu poate fi folosita pt dg dif.
· Nu poate fi utilizata la dd mandibulari inf. Ruta aceasta de injectare este un tip de
injectie intraosoasa deoarece sol anestezica e fortata sa treaca prin tabla osoasa
cribriforma in zonele spongioase din jurul dintelui, nu prin lig periodontal.
· Prezenta unui vasoconstrictor ↑semnificativ eficienta, sol anestezice cu c% ↓VC nu sunt
foarte eficiente pe acest tip de anestezie (bupivacaina cu adrenalina 1:200.000)

11. Caracteristicile anesteziei intrapulpare (Iliescu)

Indicatie:

· pulpita ireversibila la molari mandibulari la care injectia intraosoasa chiar repetata


nu produce anestezie profunda (5-10% cazuri). Durerea persistenta la incercarea de
extirpare pulpara

Avantaje:

· anestezie profunda daca adm cu presiune

· inductie imediata

· nu sunt necesare alte seringi / ace speciale


Dezavantaj:

· ac pozitionat in tesut vital si foarte dureros – injectia va fi dureroasa, intensitate


moderata-severa, pacientul trebuie avertiza.

12. Cauzele abordării endodontice eronate a unui alt dinte (curs 9-13 martie)

· anamneză absentă sau incorect interpretată

· examen clinic superficial

· absenţa examenelor paraclinice

· absenţa corelării datelor clinice cu cele paraclinice

· Ingle

o Abordare de rutină – coroborarea ex clinic cu ex Rx, testarea vitalităţii pulpare

· Proba anestezică – anestezie plexală, intraligamentară

13. Consecinţele unei cavităţi de acces incorecte ( curs 8-13 martie de la pg22)

- Modificarea morfologiei interne a camerei pulpare - împiedicarea accesului

corect la nivelul canalului radicular

- neîndepărtarea în totalitate a tavanului camerei pulpare->resturi pulpare->condiţii de


instalare a discromiei
- perforaţii la nivel parodontal marginal
- perforarea podelei camerei pulpare la nivelul furcaţiei
- perforatie laterala- pericolul perforaţiei la nivel radicular lateral – fenestrare favorizată
de curburile radiculare si diferențele de grosime ale dentinei radiculare la nivelul
curburii interne, respectiv externe
- praguri

din ppt lp

Cavitate de acces subdimensionată: vizibilitate redusă, imposibilitatea introducerii acelor, erori


în determinarea lungimii de lucru

Cavitate de acces supradimensionată: slăbește rezistența dintelui → fractură

14. Etiologia perforaţiilor spaţiului endodontica


Cauza perforatiei este crearea unei cavitati de acces incorecta.

ppt lp

O perforație a rădăcinii este o comunicare mecanică sau patologică formată între tesutul
parodontal de susținere al dintelui și sistemul endocanalicular

Cauzele iatrogenice ale perforațiilor radiculare

-Pregătirea accesului trebuie sa tina cont de implantarea dintelui si de eventualele


abateri ale coroanei sau ale rădăcinii fata de axul lung al dintelui.

-Identificarea canalului poate fi problematică în cazurile în care a avut loc o calcifiere


evidentă a camerei pulpare. Radiografiile preoperatorii vor avertiza medicul cu
privire la numărul preconizat de canale radiculare și poziția lor probabilă.

-Pregatirea canalului se face intotdeauna dupa negocierea canalului, tinand cont de


anatomia originala a canalului si evitand utilizarea excesiva a unor instrumente cu
diametru prea mare in etapa de preevazare si ulterior pe parcursul instrumentarii.

-Prepararea lacasului in vederea inserarii unui dispozitiv corono-radicular evaluarea


configuratiei canalului pentru a evita abaterea frezelor de la axul lung al dintelui.

15. (Nr uitat) Localizările posibile ale unei perforații endodontice (curs 8-13 martie de
la pg 24)

-perforatii la nivel parodontal marginal

-perforarea podelei camerei pulpare la nivelul furcatiei

-perforatia laterala

- perforatia la nivel radicular lateral: “stripping” (fenestrarea)- favorizată de curburile


radiculare si diferentele de grosime ale dentinei radiculare

-perforatia radiculara in ⅓ apicala

-transportul apexului prin utilizarea unor ace de calibru mai mare in raport cu cele
intrumentele endo din aliaj Ni-Ti se pot fractura prin suprasolicitare torsionala si oboseala la
incovoiere
16. Caracteristicile perforaţiei la nivel radicular lateral (sub rezolvate)

Se numeste stripping sau fenestrare.

Aceasta perforatie nu este data neaparat de patrunderea propriu-zisa a instrumentului ci


de subtierea progresiva a dentinei in acea zona in care dentina este cea mai subtire (curbura
interna = zona periculoasa).

17. Elemente favorizante ale perforaţiilor din treimea apicală

utilizarea unui ac Kerr de calibru mai mare decat ar trebui

18. Etiologia transportării apicale ( sub rez)

-transportul apexului prin utilizarea unor ace Kerr de calibru mai mare in raport cu cele de
calibru minim → “clepsidra”, “zipping”

Transportarea apicala nu este o perforatie propriu-zisa ci o largire a unui orificiu deja


existent (constrictia apicala)

ppt lp -In tentativa de a atinge lungimea de lucru prin incercari succesive se mareste
pragul care capata aspect de fermoar iar canalul un contur de lacrima sau

-in final se perforeaza peretele la nivelul pragului pe peretele extern

19. Elementele ce favorizează producerea pragurilor ( Curs 1, slide 34)


- cavitate de acces neadecvata
- instrumentar rigid, lipsit de flexibilitate
- absenta precurbarii
- intrumentar endodontic de calibru prea mare

20. Erori clinice în etiologia apariției pragurilor ( Curs 1, slide 34)


- cavitate de acces neadecvată
- instrumentar rigid, lipsit de flexibilitate
- absența precurbarii
- intrumentar endodontic de calibru prea mare

21. Mijloace de rezolvare a pragurilor ( Curs 1, slide 35 si din word CURSURI ENDO 2016)

- precurbarea accentuata a unui ac Kerr de calibru mic

- Odontometrie precisă

- Rx cu ac pe canal

- Instrumente de mici dimensiuni (neapărat precurbare)

- miscari de rotatie reciproce in sens orar si antiorar

- Endobender

22. Factori etiologici ai fracturii instrumentarului endodontic (Lp INCIDENTE, ACCIDENTE,


IATROGENII - slide 13, 14)
- erori in crearea cavitatii de acces
- anatomia radiculara (curburi accentuate)
- structura instrumentelor endodontice
- tehnica de instrumentare
- limitarea deschiderii gurii
- pozitia dintelui pe arcada
- pulpoliti sau canale calcificate

23. Posibilități de abordare în situația existenței unui obstacol în canalul radicular (nu
am gasit in cursuri sau lp. Asta ni s a spus la stagiu)

24. La ce nivel al canalelor radiculare se pot fractura instrumentele endodontice?(Lp


INCIDENTE, ACCIDENTE, IATROGENII - slide 15)

25. Truse utilizate pentru îndepărtarea instrumentelor endodontice fracturat (sa va


uitati in curs, sapt 15-20 martie- sunt multe poze si mai usor de retinut cate ceva)
● Piesa Steiglitz – cel mai frecvent utilizată
● Pensa Peet
a. Trebuie introduse deschise
b. Şanse mici de reuşită
c. Doar când proemină instrumentele
● Trusa Masseran
1. Mini Endo- pentru instrumente mici in zona radiculara 1/3 coronara
2. Micro Mega

Mod de actiune: inserarea unui tub ce prezinta in interior un piston cu varf ascutit ce trece de
fragment si il impinge lateral si il prinde intre piston si tub extractia ( se face in canale drepte)

■ freze Glidden Gates modificate


■ utilizarea frezelor Gates Glidden modificate + instrumentarului ultrasonic
■ extractorul Conceillier

26. Truse utilizate pentru îndepărtarea pivoturilor endodontice metalice fracturate


(curs sapt 23-27 martie)
● Utilizarea frezelor de tip Rotopro= freze netăietoare care acţ prin vibraţie cu mişcări
circumferenţiale în jurul ştiftului
● Dispozitivul Gonon

Mod de actiune
-degajare de jur imprejurul pivotului
-fixare cu dispozitive speciale
-extractie cu clestele din trusa

● Kitul Ruddle
a. Post Removal System (PRS) –pentru pivoti
b. Sybron Endo
● Instrument Removal System (IRSTM)
● Dispozitivul Conon/Vonon- freza Trepan
● Dispozitivul Ivory → pivoturi
● Eggler Post Remover → pivoturi
● Extractorul Cancelier
○ Sondă teşită, boantă, filet (capăt)
○ Mânerul joacă rolul de pârghie
○ Mobilizarea fragmentului – rotaţii, basculare
● Endo Rescue Kit (Komet)
○ Gates-Glidden ~
○ Freză con invers concavizată ~

27. Modalitatea de acţiune a dispozitivelor de îndepărtare a pivoturilor fracturate


(curs sapt 23-27 martie)

sunt mai sus cateva cuvinte la fiecare dispozitiv+ pozele din curs

28. Rolul jucat de freza de tip trepan pentru îndepărtarea pivoturilor metalice fracturate
Dispozitivul Conon/Vonon

a. Se bazează pe cupluri de forţe


i. Degajare- crearea unui şanţ circular în structura dură dentară, fixare,
extracţie
b. Freza tip Trepan – tub metalic, se montează la piesa dreaptă şi acţ ca un
bisturiu circular- orificiile sunt pt evacuarea DDR (+lavaje)

29. Mijloace ultrasonice pentru îndepărtarea instrumentarului și pivoturilor fracturate


● Dispozitive US
i. Dislocare US – directă/mediată
ii. Dispozitive US la care se ataşează instr endodontic
iii. Anse pt aparatul US
iv. Anse US adaptate dislocării fragmentelor – freze GG modificate
● Dislocarea DCR – desfiinţarea coleretei pericervicale – treapta faţă V – acţionare cu
vibraţii US
● Dislocarea pivoturilor fracturate cu dispozitive US

** ideal este contactul direct dintre ansa si instr fracturat

*necesita o expunere a fragm prin crearea unei platforme necesare accesului direct la niv
fragm fracturat

*simpla utilizare a anselor US poate determina dislocarea fragm, aceastea sunt de obicei
asociate cu sist dedicate indepartarii acestora- IRS, Masseran, Meitrac, Endo Rescue
Kit

30. Expunerea instrumentului fracturat în vederea dislocării ultrasonice

Dislocarea DCR –necesita o expunere a frag prin crearea unei platforme necesare accesului
direct la niv fragm fracturat- desfiinţarea coleretei pericervicale prin utilizarea frezelor Gates
Glidden modificate( vf taiat, tesit)– treapta faţă V – acţionare cu vibraţii US

Instrumentarul ultrasonic este de electie indepartarea fragemntelor fracturate. In


functie de dimensiunea canalului, lungime, diametru, se alege o ansa ultrasonica. Se
pozitionează aproape de instrumentul fracturat, chiar in contact cu acesta. Se realizează
miscari fine, in jurul instrumentului fracturat, dislocandu-l din canal.

31. Etiologia fracturilor radiculare verticale în cursul tratamentului endodontic (sub de


endo mai vechi)

•tratamentul mecanic intempestiv

•condensarea laterală și verticală


•preparația pentru RCR și cimentarea acestuia

32. Tipuri de fracturi radiculare verticale (gasit pe net)


- complete/ incomplete
- supraosoase/infraosoase
33. Aspectul radiologic patognomonic în situația fracturii verticale radiculare (articol
prof. Dimitriu B.)

De cele mai multe ori, în cazul VRF, resorbția osoasă are aspect de halou,
extins circumferențial periradicular( în forma literei “U”). Radiotransp. laterală ce
progresează apical poate avea forma clasică de “J”.

34. Atitudinea terapeutică în situația existenței unei fracturi radiculare verticale


(Iliescu, articol)

-în cele mai multe cazuri se realizează extracția dintelui afectat (mai ales la monorad.)

-în cazul pluriradicularilor se poate realiza: premolarizarea(separare unui molar coronar si


radicular și transformarea în 2 premolari) sau hemisecționarea(separare și îndepărtarea
unei răd+ jum. coronară coresp.) dintelui în cauză

35. Elementele ce reprezintă un eşec al tratamentului endodontic (curs 30martie-3 apr)

•canale radiculare netratate

•obturații de canale incorecte: neomogene, incomplete, cu depășire

•absența vindecării unei leziuni periapicale preexistente

•evoluția unei leziuni periapicale preexistente

•apariția unei leziuni periapicale consecutiv tratamentului endodontic

•menținerea sau reapariția unei simptomatologii clinice

•lipsa de corelare a simptomatologiei clinice cu aspectul radiologic

! am mai gasit și chestia asta:

esecul unui tratament endodontic poate aparea si in urmatoarele situatii:

o infiltratii marginale- de-a lungul obturatiei de canal prin:

- pierderea integrității restaurării coronare (fractura)


- absența adaptării marginale a restaurării coronare
- recidivă de carie, carie secundară
- patologie parodontală marginală netratată
o fractură radiculară- determinată de utilizarea incorectă a unui pivot

o disfuncție ocluzală - determinată de restaurarea coronară incorect adaptată

36. Manifestările clinice care impun reluarea tratamentului endodontic (tot sub)

• Durere

• Edem

• Fistulă

• Mobilitate

• Percuție în ax+ (pozitivă)

37. Aspectele radiologice care impun reluarea tratamentului endodontic

· Eşec
a. Apare o leziune periapicală sau se măreşte cea existentă
b. În decurs de 4 ani leziunea periapicală preex a rămas identică sau şi-a
micşorat dimensiunea fără a dispărea complet
c. Apar semne Rx de RR sau hipercementoză
d. Există o contradicţie între simptomatologia clinică şi imaginea Rx

38. Criterii radiologice de apreciere a rezultatelor tratamentului endodontic

Bun=micșorarea/vindecarea radiotransparentei periapicale

Rau= resorbție radiculara sau hipercementoza

39. Cum poate compromite restaurarea de durată succesul tratamentului endodontic?

Sucesul initial al terapiei endo poate fi compromis de o restaurare coronara sau corono
radiculara incorecta:

Ca moment al executiei
• In conceptie
• Dpdv al materialelor utilizate
• Nerespectarea tehnicii specifice
Esecul nu este endodontic!!!!
Eşecul unui tratament endo poate apărea în următoarele situaţii

- Infiltraţii marginale prin pierderea intehrităţii, absenţa adapării marginale, recidivă

- Fractură radiculară – utilizarea incorectă a unui pivot

- Disjuncţia ocluzală – restaurare coronară incorect adaptată/carie secundară

40. Definerea succesului conform Criteriilor Societății Europene de Endodonţie

La minimum un an de la finalizarea tratamentului endodontic:


Succes: - absenţa totală a simptomatologiei clinice specifice (durere, edem, fistulă)
-dintele este funcţional
-imagine radiologică lipsită de orice elemente patologice

41. Definerea eșecului conform Criteriilor Societății Europene de Endodonţie

-aparitia unei leziuni periapicale sau marirea leziunii preexistente

-leziunea periapicala a ramas identica in decurs de 4 ani sau si-a micsorat dimensiunea fara a
disparea complet
-apar semne radiologice de resorbtie radiculara sau hipercementoza
-existenta unei contradictii intre simptomatologia clinica si imaginea radiologica

42. Mijloace de a evita modificarea configuraţiei interne a camerei pulpare

-utilizarea frezelor cu varf inactiv (ex: ENDO-Z, fissure bur-Maillefer) sau a


echipamentului ultrasonic.

43. Mijloace de identificare a canalelor radiculare

Cunoasterea variabilitatii anatomice endodontice.

Examinarea pe radiografie a canalelor in incidenta ortoradiala si excentrica.


Examinarea santului care uneste orificiile canalelor radiculare

Pentru o imagine marita si iluminare perfecta: microscop, lupe.

44. Clasificarea sistemului endodontic după Weine

I• 1 orificiu/ 1 canal/ 1 foramen

II• 2 orificii/ 2 canale / 1 foramen

III• 2 orificii/ 2 canale/ 2 foramene

IV• 1 orificiu/ 2 canale/ 2 foramene

45. Caracteristici ale anatomiei endodontice la molarul I superior

Prezinta 3 radacini (MV-DV-P) .Radacina P este mai lunga decat cele V, radacina MV este
curba spre distal iar cea DV poate fi dreapta sau curbata. Camera pulpara are pe sectiune
orizontala forma de triunghi cu baza vestibular si varful palatinal, proiectia se afla in
jumatatea meziala a fetei ocluzale. Poate sa prezinta 3 canale (10-60%) sau 4 canale. In
proportie de 77-85% al doile canal la nivelul radacinii MV, numit MB2, meziolingual sau
meziopalatinal. Acest canal este intotdeauna situat palatinal de canalul MV.

46. Variabilitatea anatomică a sistemului endodontic la premolari

Pm 1 maxilar (3 variante tipice) (2 radacini)

-2 canale fuzionate

-2 canale separate in aceeasi radacina

-2 canale in 2 radacini distincte

Pm1 mandibular (1 radacina intotdeauna si de obicei 1 canal)

-2 canale in 24% din cazuri

47. Variabilitatea anatomică a sistemului endodontic la molarii inferio


- intre 5 si 31% din molarii inferiori au 2 canale distale

- alte studii (Faba-Campos, Pomeranz, 2000) descriu situatii cu 3 canale meziale

- situatii de molari inferiori avand canale in forma literei “C”intre 2,7 si 8% la


populatia mixta din punct de vedere etnic si pana la 34,6% la populatia asiatica (Wen
Lin Chai, 2004)

48. Avantajele utilizării microscopului operator

-imagine clara si iluminata a campului operator

-marire de pana la 20 ori

Cred mai treb ceva ..

49. Mijloace de determinare corectă a odontometriei

-Metoda clinicăindicate → “zipping”

❖ metoda tactilă ce se traduce prin senzația de stramtorare a canalului in timpul


permeabilizarii canalului prin atingerea zonei de constrictie apicala (jonctiunea cemento-
dentinara).

❖ acul se scoate din canal și se compara cu lungimea fixată pe imaginea radiologica și cu


lungimea medie cunoscută a canalului

❖ dacă aceste date corespund înseamnă ca s-a stabilit corect lungimea canalului și se notează
pe fișă

-Metoda clinico-radiologică

❖ tehnica constă din efectuarea unei radiografii dentare cu acul introdus în canal până în zona
de constrictie apicala

❖ pentru a obține lungimea corecta a canalului se scade din lungimea măsurată pe radiografie a
acului din canal 1 mm, distanța ce corespunde erorii prin modul de expunere al filmului

❖ metoda dick ce utilizează o singura radiografie și o formula după tipul D=Ad/a

din care D= lungimea reala a dintelui, A= lungimeaacului introdus in canal,


d=lungimea dintelui pe radiografie, a=lungimea acului pe radiografie

❖ Radiografia cu sonda bimetalica se face prin introducerea in canal a acelor sonda bimetalice
Kurait

-Metode electronice

❖ sunt frecvent utilizate datorită preciziei ridicate

❖ metoda se bazează pe corelatia dintre valoarea rezistenței electrice între un instrument


introdus în canalul radicular și un electrod aplicat pe mucoasa orala

50. Cauzele erorilor de odontometrie

1. Necunoaşterea lungimii medii radiculare

2. Absenţa imaginii Rx sau lipsa de calitate a acesteia

3. Neutilizarea unor mijloace electronice de determinare

4. Nerespectarea timpilor operatori şi a instrumentarului endodontic adecvat

5. Erori în cursul tratamentului biomecanic de canal care modifică lungimea de lucru


iniţial stabilită

6. Odontometria în cazul canalelor rectilinii şi, respectiv, curbe

51. Cauzele obturaţiei incomplete a canalelor radiculare

-erori de odontometrie

-scurtarea lungimii de lucru (irigatie insuficienta, etc)

-instrumentarea insuficienta a canalului radicular

-crearea de praguri, cai false, perforatii

-con master de calibru prea mare

-instrumentar de obturatie de calibru prea mare: spreadere, pluggere, ac Lentullo

-consistenta crescuta a cimenturilor de sigilare

52. Cauzele obturaţiei de canal cu depăşire


erori de odontometrie
-

-perforatie apicala directa (transportarea si largirea foramenului apical)

- con master de calibru prea mic

-cantitate crescuta de ciment de sigilare proiectat dincolo de constrictia


apicala

-gutaperca fluidificata in exces in situatia obturatiei prin tehnicile ce utilizeaza


incalzirea acesteia

53. Metode de obturație de canal care favorizează depăşirea spaţiului endodontic

-erori de odontometrie

-perforaţie apicală directă (trepanarea şi lărgirea foramenului apical)

-con master de calibru prea mic

-cantitate mare de ciment de sigilare proiectat dincolo de constricţia apicală

-gutapercă fluidificată în exces în situaţia obturaţiei prin tehnicile ce utilizează încălzirea


acesteia

54. Cauzele obturaţiei de canal neomogene

- erori de odontometrie

- perforatie apicala directa (transportarea si largirea foramenului apical)

- con master de calibru prea mic

-cantitate crescuta de ciment de sigilare proiectat dincolo de constrictia apicala

- gutaperca fluidificata in exces in situatia obturatiei prin tehnicile ce


utilizeaza incalzirea acesteia

55. Caracterul tridimensional al diferitelor metode de obturaţie de canal


● obturatie monocon =>nu este omogen si complet
● obt cu gutaperca =>perfect etans si omogen

56. Factori în selecţia metodei de restaurare a dinților devitali


● cantitatea restanta de tesuturi dure dentare sanatoase
● pozitia dintelui pe arcada
● tipul de ocluzie
● solicitarea determinata de dd antagonisti
57. Etiopatogenia diminuării rezistenţei ţesuturilor dure dentare la dinţii devitali

- Modificarea propr fizice ale ţesuturilor dentare

o Nu există dovezi indiscutabile

o Deshidratare dentinară – antrenează slăbirea reţelei de cg dentinar colabarea reţelei


deshidratare

- Pierderea de ţesuturi dure dentare

o Leziuni cu pierdere de substanţă de origine carioasă/non-carioasă

o Îndepărtarea tavanului CP – creşterea prof totale a cavităţii

o Cresc posibilităţile de flexiune la nivelul pereţilor laterali – dacă se încep în totalitate


tavanul CP tensiunile interne se concentrează la baza cuspizilor

o De cmm ori – fractură oblică/subgg

- Pierderea sensibilităţii proprioceptive

o Absenţa PD – dispariţia anumitor propr mecao-ceptoare ale odontonului

o Modificarea pragului de percepţie a solicitărilor ocluzale poate det apariţia senzaţiei de


disconfort abia la atingerea unei sarcini ocluzale duble faţă de cea resimţită anterior pierderii
vitalităţii

o Fb nv α, β – fcţ proprioceptive

58. Explicația modificării proprietăţilor fizice ale ţesuturilor dentare la dinții devitali
(gr 17) curs 6-10 aprilie
- diminuarea rezistenţei structurale, cu apariţia pericolului fracturii coronare,
corono-radiculare sau radiculare
- scăderea rezistenţei ţesuturilor dure dentare la dinţii devitali reprezintă o
constatare clinică evidentă, de etiopatogenie însă controversată:
a. modificarea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor dentare: nu există
dovezi indiscutabile; s-a luat în discuţie deshidratarea dentinară,
care antrenează slăbirea reţelei de colagen dentinar
b. pierderea de ţesuturi dure dentare: leziuni cu pierdere de
substanţă de origine carioasă sau non-carioasă (=> pierderea
integrităţii crestelor marginale); dimensiunile cavităţii de acces;
îndepărtarea tavanului camerei pulpare (=>creşterea profunzimii
totale a cavităţii); cresc posibilităţile de flexiune la nivelul
pereţilor laterali
c. pierderea sensibilităţii proprioceptiv: în condiţiile absenţei pulpei
dentare ar fi posibilă dispariţia anumitor proprietăţi mecano-
receptoare ale odontonului; modificarea pragului de percepţie a
solicitărilor ocluzale poate determina apariția senzaţiei de
disconfort abia la atingerea unei sarcini ocluzale duble faţă de cea
resimţită anterior pierderii vitalităţii (deşi la nivelul pulpei
dentare nu s-au putut individualiza proprioreceptori specializaţi,
există dovezi în favoarea existenţei fibrelor nervoase A-β, a căror
funcţii proprioceptive sunt binecunoscute)

59. În ce constă pierderea de ţesuturi dure dentare la dinții tratați endodontic? curs 6-
10 aprilie
- pierderea suplimentară de ţesut dur, prin necesitatea respectării timpilor
operatori specifici
- subminarea uneori accentuată a structurii dentare restante
- alterarea caracterului fizionomic
60. Caracterul minim invaziv al tratamentului endodontic și de restaurare ulterioară.
curs 6-10 aprilie

Caracterul minim invaziv se manifestă în patru etape ale tratamentului endodontic:

- în decursul instrumentării canalului radicular


- în etapa de selecţie a pivotului endodontic
- în momentul preparării spaţiului pentru pivot, dacă acest lucru este necesar
- prin modalitatea de alegere a materialului de restaurare

61. Calităţile pe care trebuie să le prezinte pivoturile endodontice. curs 13-17 apr
- pivoturile reprezintă un mijloc de ancorare şi de rigidizare a restaurării sau a
bontului coronar realizate consecutiv
- nu scrie nicaieri subiectul asta clar...cred ca trebuie sa zicem de la noi...sa fie
usor de adaptat, non-toxice, sa fie alese astfel incat sa nu se fractureze dintele
(de-astea clasice...cred)

62. Condițiile în care decizia de utilizare a unui pivot este fermă. curs 6-10 apr
- tratament endodontic perfect
- status parodontal favorabil
63. Condițiile în care decizia de utilizare a unui pivot este discutabilă. curs 6-10 apr
- tratament endodontic sub monitorizare
- renunţarea la o eventuală reluare a tratamentului endodontic
- perspectiva unei intervenţii chirurgicale endodontice ulterioare în caz de eşec

64. Contribuie pivotul la creşterea rezistenței dintelui tratat endodontic? curs 6-10 apr
- conceptul conform căruia pivotul contribuie la creşterea integrităţii structurale a
dintelui tratat endodontic, a cărui rezistenţă a fost redusă prin preparaţie, este
complet eronat !
- toate studiile clinice indică faptul că rezistenţa structurilor dentare restante este
direct proporţională cu cantitatea dentinei conservate în decursul tratamentului
endodontic
- rezistenţa la fractură este influenţată direct de grosimea stratului dentinar la
nivel radicular

65. Ce influențează direct rezistenţa la fractură a dintelui după tratamentul endodontic?


curs 6-10 apr
- rezistenţa la fractură este influenţată direct de grosimea stratului dentinar la
nivel radicular

66. Funcţia principală a pivotului endodontic. curs 13-17 apr


- obiectivul principal al complexului format din pivot şi bontul coronar este de a
înlocui structura dentară absentă în scopul de a asigura retenţionarea restaurării finale
- necesitatea plasării unui pivot este dependentă de structura dentară supragingivală
disponibilă pentru restaurare: atunci când această structură este mult diminuată,
plasarea unui pivot devine o condiţie esenţială pentru posibilitatea realizării
restaurării
- funcţia pivotului este de a asigura ancorarea la nivelul canalului radicular a
complexului pivot + restaurare directă sau pivot + bont coronar

67. Funcţiile principale ale bontului realizat pe baza unui pivot endodontic prefabricat.
curs 13-17 apr

Bontul poate fi considerat extensia supragingivală a pivotului. Funcţiile principale ale


bontului:
- a crea o platformă accesibilă pentru restaurarea finală
- a transfera spre suportul radicular forţele la care restaurarea va fi supusă

68. Cum trebuie să distribuie forțele pivotul endodontic? curs 13-17 apr
- un avantaj suplimentar al pivotului este dat de capacitatea acestuia de a distribui
forţele la care este supusă restaurarea finală pe o suprafaţă mai mare la nivel
radicular (cu cât este mai mică suprafața dentinară pe care se exercită solicitarea, cu
atât creşte şansa de fractură radiculară)

69. Elemente decizionale privind utilizarea unui pivot (curs 13-17 apr)

• când se impune utilizarea unui pivot

• care sunt criteriile de selecţie ale unui pivot

• care este rolul jucat de pivot în corelaţie cu bontul coronar şi restaurarea finală

• care este dimensiunea axială optimă a pivotului

• dimensiunea transversală / forma / tipul de pivot recomandate

• spaţiul necesar pivotului

• materialul de fixare ideal

70. Când se impune utilizarea unui pivot (curs 13-17 apr)

• Pierdere semnificativă de ţesuturi dure dentare

• Restaurare morfo-funcţională coronară direct/indirect si devin necesara retenţionarea


(ancorarea)

• Atunci când restaurarea este posibilă doar prin ancorare la componenta radiculară prin
utilizarea unui pivot =>decizia de utlizare este determinata de

- Cant de structură dură dentară restantă

- Gradul de solicitare ocluzală

- Rolul protetic ulterior al dintelui respectiv


- Posibilităţi de redare a fizionomiei

71. Parametrii de selecţie ai unui pivot (curs 13-17 apr)

-pozitia dintelui pe arcada

-tipul ocluziei

-functiile dintelui restaurat

-cantitatea de substanta dura dentara restanta

-anatomia si dispunerea canalelor radiculare

72. Utilizarea pivoturilor la dinții frontali (curs 13-17 apr)

• dinţii frontali sunt supuşi în principal unor forţe de forfecare

• plasarea corectă a unui pivot nu afectează rezistenţa la fractură în condiţiile utilizării soluţiei
protetice – coroana de înveliş

• soluţia pivot + restaurare coronară directă poate deveni

periculoasă, datorită posibilelor solicitări ocluzale excentrice, în special în dinamica mişcărilor


antero-laterale mandibulare

• forţele ocluzale au valori mai reduse

• diferenţa de rezistenţă a dentinei între dinţii vitali şi devitali joacă aici un rol mai mic

frontali superiori

o situaţie favorabilă:

- canal cu secțiune transversală circulară

- canal situat central

- grosime adecvată a rădăcinii

o eroare posibilă: perforaţie radiculară în contextul unei angulări vestibulare


importante

frontali inferiori
- rădăcină în pişcot → cantitate redusă de dentină la nivelul secțiunii transversale

- prezenţa a două canale (10 - 45%)

73. Utilizarea pivoturilor la dinții laterali (curs 13-17 apr)

• molarii superiori

- cel mai frecvent se utilizează canalul palatinal

- rareori canalul disto-vestibular al molarilor superiori

• molarii inferiori

- canal distal

- niciodată la nivelul canalelor meziale

• premolarii maxilari

- rădăcini gracile

- se preferă canalul vestibular pentru premolarii cu

două canale radiculare

se indică pivoturile în special în situaţia premolarilor ce participă la un ghidaj lateral de


grup

74. Importanța relațiilor ocluzale în contextul utilizării pivoturilor endodontice (curs 13-17
apr)

• scopul clinic al tratamentului endodontic -reintegrarea morfo-funcțională în cadrul ADM

• adesea ignorată: necesitatea de a asigura ulterior tratamentului endodontic funcţia ocluzală


prin restaurarea directă sau indirectă realizată

• necesitatea respectării relațiilor ocluzale statice și dinamice

75. Importanța funcţiilor dintelui restaurat în contextul utilizării pivoturilor endodontice


(curs 13-17 apr)

• caracterul funcţional al dinţilor diferă în raport cu poziţia pe arcadă și solicitările ocluzale


• o situaţie particulară o reprezintă cazurile clinice în care dintele respectiv constituie un
stâlp de punte sau serveşte la ancorarea sau sprijinul unei proteze adjuncte

• alţi factori care influenţează comportamentul clinic al dintelui restaurat ulterior


tratamentului endodontic: implantarea osoasă reală, numărul dinţilor restanţi, calitatea
dinţilor antagonişti

76. Importanța cantității, calității și situării structurii dure dentare restante pentru
restaurare (curs 13-17 apr)

• grosimea dentinei radiculare restante trebuie să asigure rezistenţa la solicitările ocluzale ce


sunt transmise de-a lungul pivotului

• cantitatea de structură dură dentară supragingivală poate fi decisivă în decizia de utilizare a


pivotului- uneori poate fi necesară aplicarea metodei de erupţie forţată prin terapie
ortodontică

• atenţie la eventualele fisuri existente - se propagă de-a lungul dentinei radiculare

77. Importanța configurației canalelor radiculare în contextul utilizării pivoturilor (curs


13-17 apr)

Caracteristicile sistemului endodontic al dintelui respectiv

• lungimea canalului radicular

• direcţia acestuia

• curburile existente

• numărul de canale prezent la nivelul rădăcinii respective

• canale laterale sau accesorii care se desprind din acea porţiune a canalul principal în care
va fi plasat pivotul

78. Criterii de selecţie a metodei de restaurare a dinţilor trataţi endodontic (curs 6-10)
● cantitatea restantă de ţesuturi dure dentare sănătoase
● poziţia dintelui pe arcadă
● tipul de ocluzie
● solicitarea determinată de dinţii antagonişti
● caracteristicile anatomiei radiculare respective(dimensiuni axiale și
transversale, direcţie, curburi)

79. Rolul jucat de pivot în corelaţie cu restaurarea de durată directă sau indirectă (curs
13-17 apr)

Restaurarea finală: restaurare directă sau indirectă

- restaurare directă: obturație având drept element central pivotul endodontic prefabricat, cu
redarea caracteristicilor morfo-funcţionale coronare

- restaurare indirectă: bont coronar direct sau dispozitiv corono-radicular, urmat de o


microproteză unidentară (coroană de înveliş)

80. Dimensiunile optime ale pivotului endodontic

-lungimea pivotului: 2/3 din lungimea rădăcinii


- în canalul radicular trebuie menţinută obturaţia de canal pe o lungime de minimum 4 - 5 mm în
sens apico-coronar
- diametrul pivotului nu trebuie să depăşească o treime din diametrul radicular
- se preferă adaptarea dimensională a pivotului la canalul radicular şi nu invers

81. Tipurile de pivoturi endodontice- curs 27-30 aprilie

Ø metalice
• turnate: diferite tipuri de aliaje (inclusiv nobile)
• prefabricate: din oţel, titan, aliaje de Ni-Cr
• Cilindrice cu filet
– Para-Post
• Conice cu filet
– Kurer, Dentatus, Flexi-Post

Ø non-metalice
• fibre de carbon (fibre unidirecţionale incluse într-o matrice epoxi)
- Composipost C-POST, Aesthetic Post, Light Post
• materiale ceramice (oxid de zirconiu)
- Cerapost, Cosmopost
• materiale compozite armate cu fibre de sticlă
- Fibrekor Post System,

Ø variantă: fibre de polietilenă acoperite cu sistem adeziv fulate direct în canalul radicular şi
fotopolimerizate in situ
- Ribbond

82. Eşecurile pivoturilor metalice- curs 27-30 aprilie

Cauze eşecurilor restaurărilor cu pivoturi metalice:


- desprinderea pivotului (59 din 100 de eşecuri)
- parodontite apicale consecutiv fisurilor radiculare(42 din 100 de eşecuri)
- carii secundare (19 din 100 de eşecuri)
- fracturi radiculare (10 din 100 de eşecuri)
- fracturi ale pivotului (6 din 100 eşecuri)
cele mai frecvente fracturi radiculare sunt induse de pivoturile autoînfiletabile (rezultate obţinute
prin analiza fotoelastică a tensiunilor interne)
-pivoturile conice cu filet produc fracturi radiculare de 20 ori mai frecvent comparativ cu cele
cilindrice cu filet
-pivoturile fără filet cimentate produc o rată mai mică de fracturi, prin comparaţie cu cele care se
introduc prin înfiletare activă

83. Ce tip de pivoturi au coeficientul de elasticitate similar cu cel al dentinei?-curs 27-30


aprilie

Pivoturi din material compozit armat cu fibra de sticla

84. Compoziția pivoturilor din material compozit armat cu fibre de sticlă-curs 27-30
aprilie

-fibre de sticla incluse in pivoturile din compozit contin SiO2,CaO,B2O3 sau SiO2,Al2O3
sau MgO
-matricea contine rasini epoxidice,Bis-GMA sau mai rar polimeri de tip PMMA (polimetil
metacrilati)
-mai pot fi incluse si particule care sa determine cresterea rezistentei si a radioopacitatii
85. Radioopacitatea comparativă a diferitelor tipuri de pivoturi endodontice curs 27-30
aprilie

Pivoturile metalice sunt mai radioopace comparative cu cele de compozit armate cu fibre de sticla

86. Spațiul necesar pivotului în raport cu instrumentarea endodontică realizată-curs 27-30


aprilie

???- nu sunt sigura de raspuns

-spatiul pentru pivot corespunde limitelor instrumetarii endodontice

-lungimea pivotului: 2/3 din lungimea rădăcinii


- în canalul radicular trebuie menţinută obturaţia de canal pe o lungime de minimum 4 - 5 mm în
sens apico-coronar
- diametrul pivotului nu trebuie să depăşească o treime din diametrul radicular
- se preferă adaptarea dimensională a pivotului la canalul radicular şi nu invers

87. Avantajele reconstrucţiei de bont fără utilizarea pivoturilor

-evitarea diminuarii rezistentei radacinii


-scaderea riscului de perforatie
-transimiterea mai uniforma a sarcinilor la nivel radicular
-o eventuala fractura ulterioara are o localizare mai favorabila
-bontul poate fi mai usor refacut in caz de esec
-tratamentul endodotic poate fi reluat pe cale ortograda,daca acest lucru devine necesar
-costurile si durata tratamentului de restaurare sunt mai reduse

88. Avantajele reconstrucţiei de bont cu utilizarea pivoturilor prefabricate din răşini


armate

-posibilitatea restaurarii de tip monobloc


-ancorarea si armarea bontului prin utilizarea pivotului permite o rezistenta suplimentara a acestuia
-se considera ca fixarea adezvina a pivotului si realizarea imediata a restaurarii de durata prin
mijloace si tehnici adezive directe scad riscurile de microinfiltratie microbiana
-eliminarea necesitatii restaurarii temporare
-posibilitati superioare de rezolvare fizionomica

89. Examinarea pacientului cu discromie dentară- curs 4-8 mai


Anamneza amanuntita:
–maladii generale
-medicatie actuala
-daca prezinta obiceiuri alimentare
-momentul instalarii discromiei
-daca discromia prezinta un caracter stationar sau progresiv
-eventuala sensibilitate dentara
-tratamente stomatologice in antecedente

Examinarea atenta a suprafetelor dentare:


-textura suprafetei dentare
-sensibilitatea la palpare cu sonda

Examene paraclinice:
-test de vitalitate
-examen radiologic
-transiluminare

90. Substanțele cu rol decolorant utilizate în tratamentul discromiilor dentare-curs 4-8


mai

-se bazeaza pe 3 sustante: peroxide de hidrogen, perborat de sodiu, peroxid de carbamide

Peroxidul de hidrogen:
- cel mai frecvent ultilizat in solutii apoase stabilizate avand concentratie de 30-35%
-exista si sub forma de geluri dioxid siliconice,unele fotoactivabile,avand concentratie de 35%
-este caustic
-sol de concentratie mare sunt termodinamic instabile putand chiar exploda daca nu sunt refrigerate
-ultilizat in tehnica de cabinet tip power bleaching ,cu sau fara activare luminoasa sau laser

Perborat de sodiu:
-agent antioxidant disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparate comerciale
-stabil cand e uscat,in prezenta acizilor,aerului cald sau apei se descompune formand metaborat de
na, peroxid de hidrogen si oxigen liber
-e prezent in 3 forme: mono, tri, tetrahidrat, care difera in privinta continutului in oxigen, acesta
determinand capacitati decolorante diferite
-preparatele obisnuite sunt alcaline
-este mai usor de controlat si mai sigur decat solutiile de peroxid de H fiind materialul de electie in
decolorarile intracoronare tip “walking bleach”

Peroxid de carbamida:
-exista in concentratii de 3-45%, cele mai frecent ultilizate: 10,15 sau 20 ptr tehnica decolorarii la
domiciliu si 30-40% pt tehnica decolorarii in sala de asteptare
-materialele comerciale include:glicerina ,acid fosforic,acid citric sau aromatizanti
-concentratia de 30-35% este utilizata un timp limitat in tehnica decolorarii ‘in sala de asteptare’ iar
concentratiile mici se regasesc in metoda de tip ‘home bleaching’

91. Etiologia discromiei dinţilor devitali

Discromii intrinseci (endogene)


modificări ale structurii sau grosimii ţesuturilor dure dentare: hipo sau hiperplazii
adamantine,
hipermineralizări, înaintarea in vârstă
incorporarea de pigmenţi in timpul odontogenezei: discromia tetraciclinică, fluoroza, porfiria
difuzia posteruptivă de substanţe cu capacitatecolorantă la nivelul ţesuturilor dure dentare
dinspre sistemul endodontic: în necroză, prin hemoragii intrapulpare sau iatrogen, ca urmare
a terapiei endodontice
cauze necunoscute

Discromii extrinseci (exogene)


bacterii cromogene salivare → coloraţii verzui sa negricioase
pigmentări de origine alimentară (cafea, ceai) → coloraţie galbenă sau cafenie
clorhexidina → coloraţie galbenă
fumatul → impregnare nicotinică brun-negricioasă
impregnarea determinată de materiale de obturaţie (amalgamul de argint) igiena orală
defectuoasă → placă bacteriană, tartru
procese carioase primare sau secundare
92. Elemente iatrogene în etiologia discromiei dinţilor devitali

discromii de cauză iatrogenă: resturi de pulpă în camera pulpară, substanțe medicamentoase


(paste conținând fenol, iodoform), exces de material de obturație de canal în camera pulpară,
obturații de amalgam care impregnează dentina cu compuși sulfidici →coloratie variabila :
roz portocalie, bruna, cenusie

93. Posibilităţile de tratament ale discromiei dinţilor devitali – enumerare

decolorarea (albirea) dinților


• decolorarea internă ambulatorie - “walking bleach”
• decolorarea simultană internă si externă
• aplicarea concomitentă cu oricare dintre cele două tehnici de cabinet a decolorării
ambulatorii la domiciliu – “home bleaching”

94. Condiția obligatorie pentru a putea aplica tehnica de decolorare internă ambulatorie

Dintele sa fie devital

95. Caracteristicile primei şedinţe de tratament prin decolorare internă ambulatorie

îndepărtarea obturaţiei de la nivelul camerei pulpare


plasarea cimentului cu ionomeri de sticlă la nivelul orificiului de emergență al canalului
radicular
aplicarea materialului: amestec de perborat de sodium şi ser fiziologic sau apă distilată (până
la consistenţa “nisipului ud”)
obturaţie coronară temporară CIS

96. Utilizările cimentului cu ionomeri de sticlă în cadrul tehnicii decolorării interne

plasarea cimentului cu ionomeri de sticlă la nivelul orificiului de emergență al canalului


radicular
obturaţie coronară temporară CIS
97. Evoluția postoperatorie a tehnicii decolorării interne ambulatorii

eventualitatea rezorbției radiculare sau cervicale externe (în cazul aplicării tehnicii
decolorante de tip “walking bleach” dinților devitali)

98. Riscurile aplicării tehnicii decolorării interne ambulatorii

eventualitatea rezorbției radiculare sau cervicale externe (în cazul aplicării tehnicii
decolorante de tip “walking bleach” dinților devitali)
studii in vitro au sugerat că țesuturile dure dentare ar putea fi afectate structural, pe o anumita
adâncime, in cazul unor concentraţii mari sau prin aplicarea îndelungată a agenţilor
decoloranţi
unii autori descriu capacitatea anumitor substanţe ce eliberează peroxizi de a avea potențial
citotoxic, genotoxic sau mutagen - aspect neconfirmat
arsuri chimice ale mucoasei produse de agentii de albire
parodontita apicala

99. Mijloace de reducere a riscurilor tehnicii decolorării interne ambulatorii

verificarea corectitudinii tratamentului endodontic


varsta pacientului >25 ani
protejarea mucoasei
izolarea obturatiei de canal (
calitatea agentului de albire
evitarea gravajului acid
evitarea unor agenti de albire puternici
evitarea surselor de caldura
dispensarizarea pacientului

100. Alternative în situaţia ineficienţei metodei specifice de decolorare internă


ambulatorie

-albirea simultan intern-extern


-decolorare internă şi externă + “home bleaching”
-microabraziunea

101. În ce constă metoda terapeutică de microabraziune a smalţului?

-izolare perfectă (digă)


- periaj profesional
- amestec acid clorhidric 18% si pulbere de piatră ponce
- frecare energică timp de 10 – 12 secunde a suprafeţei dentare cu ajutorul
unor cupe de cauciuc special destinate acestui scop
- spălare abundentă sub izolare si aspiraţie

102. Instrumentar și materiale utilizate în metoda de microabraziune a smalţului

materiale tipizate
• Opalustre (Ultradent)
• PREMA (Premier Dental Products)
instrumentar
•cupe de cauciuc

103. Efectele clinice ale microabraziunii smalţului

-smaltul devine mai regulat cu aspect neted si lucios


-rezistenta mai mare la demineralizare
-dintii sunt protejati impotriva colonizarii cu steptococcus mutant
-reducerea grosimii smaltului
-dintii capata o culoare maronie sau galbuie, fiind expus tesut dentar cu nuanta gri
-sensibilitatea dintilor vitali

104. Conexiuni între tehnicile de albire și soluțiile de restaurare

• metodă de albire facilitează obținerea unui rezultat optim ulterior, prin fațetare vestibulară
(directă sau indirectă) sau microabraziune
• anumite situaţii impun încă de la stabilirea diagnosticului abordarea integrată a unor metode
terapeutice aplicate succesiv: formele severe de discromii tetraciclinice sau determinate de
fluoroză, coexistenţa cu discromia a unor manifestări de tip distrofic, leziuni eroziv -
abrazive, procese carioase
• cazurile în care discromia persistă sau este insufficient rezolvată prin decolorare impun
continuarea terapiei cu mijloace restauratoare

105. Monitorizarea în tratamentul endodontic ortograd

Element crucial si inseparabil legat de tratamentul endodontic.


Reexaminarea la un anumit interval de timp de la finalizarea tratamentului endodontic.
Scopul:
- prevenirea acutizarilor si instituirea tratamentului adecvat
- evaluarea rezultatului si mentinerea lui in timp

- Monitorizarea reprezinta o reexaminare totala post- terapeutica realizata conform unui


algoritm bine stabilit.
- Monitorizarea implica notare istoricului afectiunii, a simptomatologiei subiective si
obiective si a tuturor testelor relevante inclusiv examenul radiologic.
- Intervalul de monitorizare este de 1 an pe o perioada obligatorie de 4 ani (ESE)

Vindecarea implica modificari histopatologice care le preced pe cele radiologice care necesita
mai mult timp pentru a fi evidentiate.

Un dinte cu parodontita vindecata poate fi exclus de la monitorizare, deoarece inversarea


proceselor de vindecare a fost raportata foarte rar in studii efectuate pe 4 ani.

Aparitia unei leziuni periapicale, stagnarea pe toata durata monitorizarii sau modificarea
dimensiunilor in sensul cresterii unei leziuni preexistente impune interventia terapeutica

106. Managementul terapeutic în persistența radiotransparenței periapcale după


tratamentul endodontic ortograd

Reevaluare si revizuire

Retratament ortograd

Chirurgie periapicala

Extractie
107. Afecțiunile în care poate persista radiotransparența periapicală după
tratamentul endodontic ortograd

Reinfectarea canalului endodontic (PTED)

Cicatrice periapicala

Tumori benigne odontogene si non-odontogene si tumori maligne care mimeaza


radiotransparenta periapicala

108. Factorii preoperatori de care depinde succesul tratamentului endodontic


ortograd

Varsta si sexul pacientului nu influenteaza prognosticul tratamentului endodontic primar, dar


diagnosticul corect, planul de tratament si selectia cazurilor au importanta deosebita.

In ceea ce priveste localizarea pe arcada, monoradicularii au prognostic superior


pluriradicularilor, molalrii inferiori avand cea mai mica rata de succes terapeutic. exista insa
si studii care au observat succes in 90% din cazuri la pluriradiculari si in 70% din cazuri la
monoradiculari; aceste rezultate ar putea fi explicate prin instrumentarea mai atenta a
canalelor inguste ale pluriradicularilor, dar mentinerea unor rezultate optime presupune
cunoasterea in detaliu a anatomiei interne a dintilor. Prezenta simptomelor preoperatorii nu
influenteaza prognosticul, dar reprezinta un indicator al tipului microorganosmelor, virulentei
si cantitatii acestora la nivelul canalului radicular.

In general, dintii cu leziuni periapicale cu diametrul sub 5 mm au un prognostic mai bun fata
de cei cu leziuni mai mari; se pare ca exista o relatie de proportionalitate directa intre
marimea leziunii si numarul speciilor microbiene implicate in etiologia parodontitei apicale ,
aspect care se reflecta in ratele diferite de succes.

Starea de sanatate parodontala sau generala, cu exceptia pacientilor cu SIDA nu influenteaza


direct succesul terapiei endodontice, dintii fiind pierduti frecvent ca urmare a complicatiilor
bolii parodontale si nu datorita esecului terapiei endodontice.

109. Factorii intraoperatori de care depinde succesul tratamentului endodontic


ortograd

Pentru asigurarea succesului terapeutic trebuie realizat tratamentull chemo-mecanic riguros si


obturarea etansa a sistemului endodontic cu asigurarea unei inchideri coronare ermetice, care
sa previna microinfiltratiile.
Cavitatea de acces trebuie sa permita introducerea directa a instrumentelor endodontice pe
toata lungimea canalului radicular, cu atat mai important in cazul sistemelor rotative din Ni-
Ti. Daca este incorect realizata, ca extindere si localizare, poate duce la omiterea unui canal
radicular, mentinerea de resturi pulare sau material de obturatie la nivelul coroanei, limitarea
actiunii mecanice ssau rupeprea instrumentelor endodontice si posibilitatea modificarilor de
culaore ale dintelui in timp.

Diametrul portiunii apicalii a prepararii este evaluat diferit in literatura de specialitate, astfel,
unii autori considera ca o largire prea mare trebuie evitata, deoarece poate duce la
transportarea canalului cu efect negativ asupra prognosticului, iar altii sustin ca acest aspect
este nesemnificativ.

Largirille prea mici au fost asociate cu un prognostic nefavorabil, datorita mentinerii infectiei
endodontice in aceasta zona. In plus, depasirea apexului provoaca leziuni tisulare, hemoragie
si inflamatie tranzitorie, iar daca aceasta devine continua, apare un raspuns inflamator cronic
la nivel periapical.

Obturatia de canala trebuie sa fie plasata la maximum 2 mm distanta de apex, iar depasirile
sau obturatiile incomplete la dintii cu leziuni periapicale cronice duce la esec, fiind factori
prognostici nefavorabili.

Examenul microbiologic modern permite identificarea microorganismelor implicate in


infectiile endodontice, in special a celor anaerobe, gram negative. Aceste tehnici sunt inca
greu accesibile si costisitoare fiind rar folosite in practica. Teste microbiologice negative sunt
asociate cu succes al tratamentului endodontic in 94% din cazuri, iar cele pozitive cu doar
68% din cazuri.

Prognosticul poate fi influentat de speciile bacteriene de la nivelul canalului radicular, care in


ciuda tratamentului nu sunt eliminate, undeori patrund chiar in tesutul periapical si realizeaza
pe suprafata cementului in imediata apropiere a foramenului apical, o structura asemanatoare
biofilmului oral, motiv pentru care a a fost numita placa bacteriana extraradiculara.

Exacerbarile aparute in cursul terapiei endodontice nu influenteaza prognosticul; daca aceasta


se realizaeaza in doua sedinte se indica refacerea pansamentului antimicrobian inaintea
obturatiei radiculare.

Indepartarea completa a dentinei ramolite de la nivelul peretilor canalelor radiculare este


practic imposibil si de aceeas reducerea numarului microorganismelor se bazeaza si pe
folosirea unor cantitati sufieciente de NaOCl sau EDRA acestea avand influenta favorabila
asupra prognosticului.

Exista inca controverse legate de rolul pe care il are Ca(OH)2 in imbunatatirea prognosticului
tratamentului endodontic primar. Conform rezultatelor din literatura, dintii care au fost
obturati endodontic in cursul a 1-2 sedinte de tratament au prognostic mai bun decat cei la
care terapia s a realizat in mai multe sedinte.

Folosirea zilarii absolute cu diga este un important factor prognostic pozitiv care permite
realizarea tratamentului in conditii de asepsie si siguranta.
Complicatiile terapiei endodontice reprezentate de perforatii, instrumente rupte sau extruzia
masiva a materialului de obturatie la nivelul tesuturilor periapicale, sunt factori prognostici
negativi ai tratamentului endodontic primar.

Depasirile cu gutaperca sunt in general bine tolerate, dar la acestea se adauga antrenarea in
afara radaciinii a fragmentelor de dentina infectata care mentin raspunsul inflamator
periapical. In absenta infectiei, materialul din regiunea periapicala poate fi aliminat partial
sau total in cursul perioadei de vindecare.

Instrumentele fracturate in canal au influenta variabila asupra prognosticului in functie de


diagnosticul initial( dinte vital sau infectie endodontica) momentul la care a survenit fractura
in cursul instrumentarii si localizarea fragmentului in canalul radicular.

Astefel, un instrument steril, intr-un canal neinfectat si plasat in treimea apicala nnu pare sa
influeneze prognosticul. Pe de alta parte, fragmentul plasat la distanta de foramenul apical,
intr-un canal infectat va duce probabil la esec.

110. Factorii postoperatori de care depinde succesul tratamentului endodontic


ortograd

Restaurarea coronara a dintilor obturati endodontic are importanta deosebita in succesul


tratamentului pe termen lung, iar obturatiile trebuie realizate in izolare absoluta, pentru a
elimina riscul patrunderii microorganismelor in interiorul dintelui.

Desi tipul obturatiei coronare (provizorii, de durata) nu pare sa influenteze prognosticul


terapiei endodontice, trebuie subliniata importanta realizarii unei inchideri ermetice. Absenta
sigilarii coronare este cea mai frecventa cauza a esecului terapiei endodontice, fiind asociata
cu un prognostic nefavorabil, iar microinfiltratia saliver si microoganismelor de la nivelul
cavitatii bucale compromit vindecarea periapicala si succesul terapeutic.

O varianta buna de restaurare este coroana de invelis, care asigura protectie si impotriva
eventualelor fracturi corono-radiculare oblicare care pot compromite mentinerea dintelui pe
arcada.

Dispozitivele corono-radiculare reprezinta un factor de risc pentru dintii tratati endodontic


deoarece se pot asocia cu fracturi verticale sau perforatiii, datele din literatura indicand ca in
53% din cazuri extractia s-a datorat acestor complicatii. In plus, pot influenta negativ
prognosticul, daca obturatia radiculara restanta la nivel apical are o lungime mai mica de 3
mm.

111. Etiopatogenia PTED

Flora microbiana rezista la tratament


Biofilmul extraradicular ( Actinomyces spp)

Chistul periapical adevarat

Fisura sau fractura radiculara

Infiltratie coronara

Reactie de corp strain

112. Pricipalele caracteristici ale patogenilor microbieni din PTED

secreția enzimelor proteolitice

motilitatea

capacitățile de stare latente / în lipsa unor surse nutritive

anaerobioza strictă

rezistența la alcalinitate

caracteristici oportuniste

113. Speciile microbiene din infecția endodontică secundară (persistentă)

Enterococcus faecalis,

Streptococcus spp.,

P. micros

F. necrophorum.

114. Factorii preexistenți care afectează rezultatul tratamentului endodontic

Infectie prelungita(slide nr 29,Curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

Prezenta fistulei

Etansare coronara discutabila

Fisuri

Leziuni endo-parodontale

115. Enumerați factorii care intervin în recolonizarea unui dinte tratat endodontic
care are o obturație de canal satisfăcătoare (gr 18) (curs 25-29 mai, slide 19-20)
-difuzarea scazuta a agentilor antimicrobieni

-intrarea celulelor in stari cu energie scazuta

-diferentierea in subpopulatii tolerante

-expresia genelor de rezistenta antimicrobiene specifice biofilmului

116. Microbiota infecției endodontice secundare (slide nr19,curs Dr.Chirila 25-29


mai 2020)

-Enterococcus faecalis

-Streptococus spp

-P.micros

-F.necrophorum

117. Caracteristicile biofilmului endocanalicular din infecția endodontică secundară


(refractară) (curs 25-29 mai, slide 19-20)

- Un studiu recent a arătat că anaerobele gram-negative considerate anterior legate de leziunile


simptomatice au fost prezente în cazuri asimptomatice.

- O nouă ipoteză sugerează că diferite compoziții ale microbiotei endodontice pot duce la
caracteristici similare ale patologiei endodontice.

- O alta ipoteza consacrata este că tratamentul canalului radicular poate avea un efect direct
asupra microbiotei creând un dezechilibru și selectând anumite specii prin modificarea ecologiei
spațiului canalului radicular.

- Studiile actuale reevaluează rolul etiopatologic unic al E. faecalis în dezvoltarea infecției


endodontice refractare care arată în schimb prezența unei infecții polimicrobiene mai complexe.

- Uneori bacteriile care se aflau într-o stare latentă în canale au devenit mai agresive din cauza
schimbărilor din mediul local.

- Anumite bacterii precum Enterococcus feacalis intră în tubulii dentinali și se sustrag acțiunii
tuturor componentelor și medicamentelor antimicrobiene.

- Aceste bacterii supraviețuiesc acolo ani întregi datorită caracteristicilor lor fiziologice unice și
devin active intr-un stadiu ulterior, care duce la o infecție endodontică persistentă.
118. Infecția nosocomiala în PTED (slide nr22,curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

-utilizarea consumabilelor nesterile sau contactul cu suprafete de mediu infectate poae duce la
transmiterea in spatiul canalului rad.al agentilor patogeni,care poate evolua intr-o infectie
secundara,ulterior.
-staphylococcus epidermidis si propionibacterium acnes care nu sunt prezente in comensal
comun al cavitatea bucala au fost izolate in infectii refractare endodontice
-cresterea asepsei/sterilitatii in timpul tr endo poate prevenii infectiile nosocomiale

119. Diagnosticul infecției endodontice refractare (secundară)(slide nr24,curs


Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

-dg este important pt clinician pt a minimiza sansele de esec.

-examenul clinic care releva prezenta si semnelor rx de leziune periapicala care nu se vindeca sau se
extinde este indicativ pt a presupune prezenta unei infectiei endo refractara

-prezenta unei leziuni periapicale mari nu este direct legata de incarcatura bacteriana

-clinicianul confirma rareorii prezenta bacteriilor

-esantionarea microbiologica clinica nu este frecvent utilizata

-clinicianul se poate baza doar pe semnele clinice ale patplogiei endodontice

-detectarea tulpinelor ascociate in special cu patologia persistenta /refractara nu este inca practica in
mediile clinice de zi cu zi

-metodele de cultivare nu, metode moleculare sunt scumpe

-se pot utiliza dispozitive bazate pe fluorescenta pt a confirma prezenta bacteriilor in tr esuat al
canalului radicular

-o infectie endo cu adevarat refractara poate sa nu fie eradicata,chiar utilizand cele mai avansate
tehnici non-chirurgicale

120. Factorii care joacă un rol în supraviețuirea microbiană din biofilmele


persistente (rezistente) (slide nr25,curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

-difuzarea scazuta a agentiilor antimicrobieni


-intrarea celulelor in stari cu energie scazuta

-diferentierea in subpopulatii tolerante

-expresia genelor de rezistenta a antimicrobiene specifice biofilmului

121. Fistula în etiopatogenia PTED (slide nr 27,Curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

Existenta traectului fistulos este asociata cu biofilme mai complexe,care s-au dovedit a fi mai
rezistente

-P.acnes poate fi izolata in prezenta fistulelor.Aceasta tulpina bacteriana a fost descrisa ca un


agent patogen care poate duce la esecul implanturilor ortopedice,a valvei cardiace si a altor
suprafete protetice predispuse la dezvoltarea biofilmului
-Formarea tracturilor fistuloase faciliteaza infectia suprafetei externe a radacinilor,ceea ce duce
la formarea biofilmului extra-radicular,care este in accesibil prin tr endo ortograd
-Dezvoltaraea biofilmului extra-radicular este asociata si cu tulpini bacteriene specifice ca
Actinomyces actinomycetemcomitans,care pot fi prezent si in biofilme polimicrobiene
interradiculare

122. Indicele de restaurabilitate in tratamentul endodontic ortograd (slide nr


29,Curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

-cand structura reziduala coronara a dd e mai mica de 30%,rezultatul tr canal rad scade
semnificativ din cauza sanselor mai mari de reinfectie
-atingerea unui nivel satisfacator de sigilare coronara pare sa fie independenta de tipul de
material de restaurare folosit si mai mult legat de substratul dentinar existent
-alt parametru imp.momentul furnizarii restaurari finale

123. Restaurarea coronară în tratamentul endodontic ortograd(slide nr 28,Curs


Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

Sigilarea coroanara si restaurarea


-cantitatea de structura dura dentara restanta este cruciala pt asigurarea unei restaurarii reusite
care previne infiltratiile coronare
-prezenta unor goluri marginale in restaurarile coronare poate duce la o reinfectare prompta
-marimea medie a celulelor bacteriene de 2 microm permite o trecere rapida prin restaurarea
defectuoasa sau deficitara
-lipsa sigiliului coronar creste sansele de reinfectare a sistemului endodontic chiar si in prezenta
unei obturari satisfacatoare a canalului radicular.

124. Procedurile operative obligatorii înantea începerii tratamentului chemo-


mecanic propriu-zis și rolul lor în prevenirea infecției endodontice secundare(slide nr
35,Curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

-indepartarea restaurarilor existente


-confirmarea restaurarii viitoarei coroane-restaurari directe/indirecte
-indepartarea dentinei alterate
-reducerea sanselor de reinfectare a spatiului endodontic
-absenta fisurilor
-prevenirea infectarii bacteriene

125. Identificarea și permeabilizarea canalelor radiculare ca factor etiopatogenic al


PTED(slide nr 38,Curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

-canalele care nu sunt permeabilizate macroscopic pot fi permeabile pentru microorganismele


care vor coloniza liber nisa si vor atinge apexul
-pulpolitii pot fi prezenti si pot obstructiona accesul la orificiile canalelor radiculare
-pulpolitii pot crea o podea falsa la nivelul furcatiei
-spatiul virtual dintre podeaua de furcatiei si pulpolitii poate fi fecvent colonizat bacterian
-chiar in absenta unei infectii preexistente resturile de pulpa pot reprezenta un viitor substrat pt
bacteriile care infecteaza spatiul endodontic

126. Interrelația etiopatogenică dintre instrumentarea canalului radicular și PTED


(slide nr 43,Curs Dr.Chirila 25-29 mai 2020)

1.dificultatea oricarui tip de instrument de a contacta intreaga suprafata a peretelui canalului


radicular
-combinatie tehnica fortelor compensate cu tehnica circumferentiala si anticurbura ,maximizeaza
contactul cu peretii dentinari si a indeparta biofilmul aderent
-alijul Ni-Ti are capacitate de centrare in canale curbe,cea ce conduce la prezenta de zone
natinse ale canalului (49% din suprafata totala raman neatinsa)
-prevazarea reduce contaminarea incrucisata de la 1/3 coronara la 1/3 mijlocie si 1/3 apicala
-utilizarea a diferitilor bureti reduce sansa de contaminare incrucisata intre canale diferite/intre
canal individual
-miscari de intrare si iesirea a acului intr-un burete saturata in NaOCl/CHX >> curatarea 85-
100%
2.nu exista dovezi clare care sa permita clinicienilor determinare a punctului final al debridarii
canalui radicular
127. Interrelația etiopatogenică dintre lavajul endodontic și PTED (slide nr 48,Curs
Dr.Chirila 25-29mai 2020)

-În endodontie se folosesc trei categorii principale de substanțe de irigație: agenți de


dizolvare a țesuturilor, agenți antibacterieni și agenți, de chelare.

-Acul de irigare care permite cea mai bună dinamică de fluid a irigantului în sistemul
canalului radicular este cel cu fanta laterală. În comparație cu cea plată sau teșită, riscul de
extrudare a irigantuluieste limitat.

- Calibrul ( diametrul) acului folosit pentru irigare, afectează nivelul de irigație din canalul
instrumentat.

- Mai multe studii au raportat prezența unui plan de stagnare dincolo devârful acelor de
irigație sub care schimbul de irigante este limitat.

-Cunoașterea diametrului acului permite determinarea eficientă a nivelului exact atins de


iriganti.

-Pentru a obține un schimb continuu de irigante, acul cu fanta laterala trebuie poziționat în
mod ideal la 2 mm din lungimea de lucru.

-Irigarea trebuie efectuată prin exprimarea ușoară a pistonului seringii cu degetul arătător și
menținerea unei mișcări continue de intrare și ieșire pentru a evita blocarea acului.

-Unul dintre principalii factori care afectează eficacitatea irigației este complexitatea
anatomiei spatiului endodontic.

- Structura dentinei limitează microscopic efectul irigării în tubulele dentinale iar

compoziția dentinară poate de asemenea amortiza efectul irigantelor.

- Dinamica fluidelor reprezintă o limitare majoră a timpului de contact și a stresului de


forfecare a irigantelor împotriva biofilmului.

- Conceptul de plan de stagnare dincolo de vârful acul limitează schimbul de iriganti.

-Prezența vaporilor, a balonului de aer, a dopurilor de resturi dentinale sau a altor blocaje care
închid vârful creează un sistem închis care limitează efectul irigării.

-Utilizarea irigării cu presiune negativă este, teoretic,avantajoasă; cu toate acestea, nu există


dovezi cu privire la un rezultatîmbunătățit.

Nevoia de a mări porțiunea apicală a canalului pentru a găzdui canula poate să nu fie posibilă
în canalele curbe.
-Prezența detritusului este încă vizibilă în istmuri și în canalele laterale ale sistemul
endodontic.

-Palparea patentei și agitarea manuală a conului gutaperca poate perturba prezența bulelor de
aer.

Pentru a depăși deficiențele irigării neactive, au fost introduse mai multe alternative și
sisteme adjuvante.

-Irigarea pasivă cu ultrasunete (PUI) a fost dezvoltată și testată pe scară largă pentru a
îmbunătăți perturbarea biofilmului endodontic

128. Căile de comunicare între țesutul pulpar și țesutul parodontal parodontal (slide
nr3,Curs Dr.Chirila 18-22 mai 2020)

comunicare morfologica:

1.Foramenul apical

2.Canalele laterale si accesorii

3.Canalicule dentinare

4.anomalii de dezvoltare radiculara

comunicare iatrogena:

5.perforatiile din timpul trat.endo

6.fracturile verticale

7.resorbtii radiculare interne sau externe

129. Canaliculele dentinare de la nivelul dintilor frontali superiori și rolul lor în


patologia endo-parodontală

Canaliculele dentinare se formeaza in timpul secretarii matricei organice de catre


odontoblaste in procesul de dentinogeneza
Canaliculele dentinare au un traseu relativ drept.
Diametrul lor descreste pe masura ce creste distanta fata de pulpa.
Canaliculele dentinare se extind de la pulpă la jonctiunea cemento- dentinara.
Densitatea canaliculelor dentinei radiculare descreste pe directie corono-apicala.
Canaliculele dentinare contin un fluid similar in compozitie lichidului extracelular.
Deschiderea canaliculelor dentinare spre tesutul parodontal este sigilata de catre cement.
Daca smaltul nu intalneste cementul la nivelul joctiunii cemento dentinare canaliculele
dentinare sunt expuse si devin cai de comunicare directa intre tesutul pulpar si cel parodontal.
Interventiile parodontale pot expune canaliculele dentinare.
Canaliculele dentinare reprezinta o zona unde microorganimele parodontale pot persista si
totodata un portal cu dublu sens pentru bacterii, toxine, mediatori ai inflamatiei si substante
iritante.
1.1./2.1. 18,9%-42,6%
1.2./2.2. 5,5%-26%
1.3./2.3. 3,4%-30%

130. Canaliculele dentinare de la nivelul dintilor frontali inferiori și rolul lor în


patologia endo-parodontală

3.1./3.2./4.1./4.2 0%-20 %

3.3./4.3 4,5%-30%

131. Canaliculele dentinare de la nivelul premolarilor superiori și rolul lor în


patologia endo-parodontală

1.4./2.4. 17,8%-49,5%

1.5/2.5 12.9-59.5%

132. Canaliculele dentinare de la nivelul premolarilor inferiori și rolul lor în


patologia endo-parodontală

3.4./4.4./3.5/4.5/ 8,8%-44,4%

133. Canaliculele dentinare de la nivelul molarilor superiori și rolul lor în patologia


endo-parodontală

1.6/2.6 36-51%

1.7/2.7 36-51%

134. Canaliculele dentinare de la nivelul molarilor inferiori și rolul lor în patologia


endo-parodontală

3.6./4.6 30%-45%

3.7./4.7 34%-49%
135. Clasificarea canalelor accesorii de la nivelul furcației molarilor superiori

Tipul 1 - parodontiul și camera pulpă comunică prin canale accesorii drepte

Tipul 2 - canale accesorii care provin din camera pulpara și se termină în dentină

Tipul 3 - canale accesorii care provin din parodontiu și se termină în dentină

Tipul 4 - canalele accesorii care provin din camera pulpara trec prin dentină și se
întorc în camera pulpara

Tipul 5 - canalele accesorii care provin din parodontiu trec prin dentină și cement și
revin in parodontiu

Tipul 6 - canale accesorii găsite în dentină și / sau ciment, dar fără ieșire

136. Clasificarea canalelor accesorii de la nivelul furcației molarilor inferiori


137. Joncțiunea cemento-dentinară și rolul ei in etiopatogenia leziunilor endo-
parodontale
138. Inerrelația pulpei cu țesutul parodontal în etiopatogenia leziunilor endo-
parodontale
139. Interrelatia țesutului parodontal cu țesutul pulpar în etiopatogenia leziunilor
endo-parodontale
140. Fracturile radiculare verticale și rolul lor în dezvoltarea leziunilor endo-
parodontale
141. Iatrogeniile și rolul lor în dezvoltarea leziunilor endo-parodontale
142. Clasificarea Simon a leziunilor endo -parodontale
143. Clasificarea Foce a leziunilor endo -parodontale(2011)

Clasa I: Leziuni parodontale induse de PB cu evolutie corono-apicala

Clasa II: Leziune parodontala apico-coronara cu origine endodontica

Clasa III leziuni endo parodontale combinate

ClasaIV Leziuni pseudo endo parodontale pentru situatia clinica initiala si examinarile
radiologice indica surse endo si paro

144. Diagnosticul pozitiv al leziunilor endo-parodontale

Examenul clinic

1. Inspectie: observarea cariilor, restaurarilor infiltrare, linii de fractura, discromii si


aprecierea igienei. Mucoasa si gingia permite observarea posibilelor modificari de
culoare, volum sau un eventual traect fistulor. Drenarea infiltratului inflamator spre
ext se poate realiza la nivelul gingiei, muc sau in zona sulculara strabatand fibrele lig
paro. Dupa examinarea fistulei sa stabilim originea si directia sa cu un con de
gutaperca si Rx
2. Palpare: determinam sensibilitatea zonei
3. Percutie : raspuns pozitiv = inflamatie a lig paro, sensibilitate la percutia in ax este
caracteristica patologiei endodontice, sensibilitate la percutie transversala = afectare
parodontale
4. Mobilitate dinti: depinde de integritatea complexului de sprijin si mobilitate mare
arata afectare parodontala
5. Parodontometria ( Normal= lez endo, un sigur perete= lez endo si fractura verticala
radiculara, mai multi pereti= lez paro)
6. teste de vitalitate( Negativ= endo, pozitiv = paro)
7. , rx, evidentierea prin colorare a eventualelor fisuri radiculare

145. Tratamentul leziunilor endo-parodontale

Tratamentul combinat endo-paro nu difera de cel al leziunilor endo/paro separat .

Leziunile endodontice vor fi tratate cat mai corect cu controlul cat mai bun al MO din canale
finalizat cu o obturatie de canal cat mai omogena, iar tratamentul endodontic este PRIMUL care se
va realiza.

Leziunile parodontiului marginal vor fi tratate prin terapie parodontala desi atasamentul
parodontal NU se va regenera foarte putin sau deloc. Prima masura este imbunatatirea igienei orale
si se va asocia sau nu tratament parodontal sistemic(in cazul acutizarilor parodontale). Se va face o
reevaluare clinica la 1,2,6,12,18 luni. Se indica evaluare radiologica imediat post-tratament, la 6, 12,
18 luni

In situatiile in care leziunea peri-apicala si marginala nu are tendinta de remitere la 6 luni


dupa tratamentul clasic, se va interveni prin chirurgie endodontica(rezectie apicala) combinata cu
tratamentul parodontal chirurgical si sistemic de reducere a adancimii de sondare.

Evolutia pozitiva se poate observa radiologic la 12 luni cand defectul osos ar trebui sa fie
vindecat intr-o proportie semnificativa iar la 18 luni defectul osos ar trebui sa fie vindecat in
totalitate iar parodontiul sa fie clinic sanatos.

146. Elementele componente ale sistemului de instrumentare rotativă


ProTaper Universal

Set de 6 instrumente din Ni-TI = 56%Ni si 44% Ti ( elasticitate si flexibilitate buna,


rezistenta la coroziune), iar forma pe sectiune este triunghiulara( eficienta ridicata in taiere,
reduce supraf de contact intre dentina si instrument).

Sunt :
❖ 3 instrumente de largit S (Shaping- active in ⅓ coronar si mediu cu miscare
de pensulare sau brushing) :

S1( mov- diametru de 0,17mm, 2-11% conicitate, iar lungime de 21/25, iar partea activa de 14 mm)

S2( alb, diametru 0,20, 2-11% conicitate)

SX( 0,19 diametru, lunfime 19mm, parte activa 14 mm,3,5-19% conicitate)

❖ 3 instrumente de finisat ( finishing- active in ⅓ apical- miscare :

in and out)

F1 ( galben , 0,20 diametru, 7-5,5% conicitate)

F2( rosu , diametru 0,25, conicitate 8-5,5%)

F3( albastru 0,30%, conicitate 9-5%)

Ace suplimentare F4( negru 0,40%), F5( galben (0,50%)

147. Caracteristicile părții active la sistemul de instrumentare rotativă


ProTaper Universal

Se repeta ce e mai sus+

Varful inactiv, netaietor, risc mic de praguri si cai false, respecta anatomia endodontica si
eficienta crescuta in indepartarea detritusului.

Conicitatea multipla, progresiva 2-19%= mai putine instrumente pentru un tratament


complet, pe toata lungimea de lucru, timp mai scurt, stres asupra acului mai scazut, largire mai
eficineta in sens corono- apical, facilitarea dezinfectiei chemomecanice, reduce efectul de ,,
insurubare’’, a ,, oboselii’’ asupra acului( risc mic de fractura a instrumentului).

148. Elementele componente ale sistemului de instrumentare rotativă


ProTaper Next

149. Caracteristicile părții active la sistemul de instrumentare rotativă


ProTaper Next
● Sectiune rectangulara( miscare asimetrica swagger),
● structura aliajului este multicristalina,
● flexibiliatate mare, eficienta sportita în taiere, rezistenta ciclica si efect de memorie
● agitarea irigantului si transportul detritusului dentinar spre coroana
150. Indicațiile reluării tratamentului endodontic
1. apariția simptomatologiei clinice la dinții ce au suferit anterior tratament endodontic:
durere la masticație, percuție în ax pozitivă, fistulă, inflamația țesuturilor moi,
mobilitate, modificări de culoare ale țes.dure dentare

2. PAC ce nu și-au diminuat diametrul după 4 ani

3. PAC nou formate

4. dinți care au pierdut integritatea restaurării coronare

5. dinți la care se dorește o nouă restaurare coronară

6. dinți cărora li s-a fracturat coroana (necesitatea aplicării unui pivot intraradicular)

151. Contraindicațiile reluării tratamentului endodontic

1. perforații ale 1/3 apicale ale rădăcinii

2. fractură radiculară verticală

3. anatomie radiculară nefavorabilă (formă, grosime dentinară ramasă)

4. obturație de canal neadecvată, dar restaurare coronară bună → CONTROL la 6 luni/1


an

5. considerații protetice: raport coroană – rădăcină nefavorabil

6. considerații economice

152. Etapele de reluare ortogradă a tratamentului endodontic

1. Realizarea accesului către spațiul endodontic:

- trepanarea restaurării coronare

- îndepărtarea în totalitate a restaurării coronare

- îndepărtarea dispozitivului corono-radicular

2. Îndepărtarea materialelor de obturație de canal: gutapercă, ciment de sigilare, Resilon

3. Reinstrumentarea canalelor și dezinfecția lor

4. Obturația de canal

5. Restaurarea coronară definitivă

153. Principii de îndepărtare a materialului de obturație de canal


Principii de bază:

• îndepărtarea materialului existent este mai ușoară dacă motivul eșecului este infiltrarea
obturației

• pentru a obține o curățare eficientă a sistemul endodontic este necesar accesul până la
apex

• metoda crown down este cea mai folosită

• traseul neinstrumentat inițial este mai greu de curățat în timpul retratamentului toate
preparațiile își măresc diametrul după retratament

• irigare și dezinfecție f.bune deoarece în cazul reluarilor de tratament toate canalele


trebuiesc considerate contaminate

• solvenții, deși utili, pot afecta curățarea canalelor radiculare

• toate metodele de îndepărtare a materialelor din canal lasă detritusuri pe pereții


radiculari

• este nevoie de f.multă răbdare!

154. Mijloace de îndepărtare a materialului de obturație de canal(aici poate cere


doar enumerare, nu stiu sigur asa ca am pus si tehnica)

1. Instrumentar manual: ace Kerr și Hedstroem

- ideal când canalul prezintă o obturație nesatisfăcătoare și există spațiu sau acesta poate
fi creat între gutapercă și pereții canalului

- acul Kerr mare (de ex.ISO 30) se plasează în spațiu și se rotește în sensul acelor de ceas
până când gutaperca se ”agață” de ac, apoi se trage acului împreună cu gutaperca
într-o singură bucată.

- sealerul se răzuiește de pe pereți cu ajutorul acului Hedstroem (de ex. 25 ISO).

2. Utilizarea solvenților chimici

• Cloroformul: cel mai eficient solvent chimic → toxic, potențial carcinogenetic

• Uleiuri esențiale: eucaliptol, ulei de portocale → ajută la îndepărtarea gutapercii și a


majorității sealerilor

• Uleiuri specifice: Gutasolv - pt.gutapercă Endosolv E - pt.sealeri cu ZnO eugenol,


Endosolv R, Resin Remover – pt.sealeri cu rășină
Tehnică: se creează cu o freză Gates-Glidden/un ac kerr mare (ex. 40) un orificiu pilot în
treimea coronară

- se aplică 1 picătură de solvent în orificiul pilot cu seringa de lavaj si se lasă să


acționeze timp de 1 minut

- acul kerr 30 ISO se plasează în orificiul pilot, se rotește în sensul acelor de ceas apoi se
extrage coronar împreună cu o bucată de gutapercă

- ramolirea mat.de obturație progresiv, pe distanțe de 3-4 mm, aplicând succesiv picături
de solvent și așteptând să acționeze

- lavaje alternative și cu hipoclorit de sodiu 2,5%

- după ce s-a atins lungimea de lucru, se racleaza peretii circumferential cu


Hedstroem25/30 apoi lavaje cu hipoclorit de sodiu 2,5%.

- sfârsitul operațiunii: soluţia de lavaj are un aspect clar, limpede și pe ace nu se mai
observă urme de materiale

* solvenții se pot folosi fie în combinație cu instrumentar manual, fie cu instrumentar


rotativ.

3. Instrumentar rotativ nespecific

- freze Gates-Glidden și Paeso pentru îndepărtarea gutapercii din treimile coronară și


medie a canalelor radiculare

- !NU în porțiunea curbă a canalului → folosirea adițională a instrumentalului manual

4. Instrumentar rotativ specific (Protaper Retreatment, Mtwo Retreatment,


Reciproc)

- cea mai eficientă metodă de îndepărtare a materialului de obturație endodontică (viteza


de rotație a instrumentarului generează căldură fricțională ce asigură ramolirea
gutapercii și îndepărtarea ei mai ușor)

- se poate asocia cu folosirea solvenților

- tehnică similară, îndepărtare în crown-down din aproape în aproape cu ace rotative

5. Instrumentar ultrasonic

- vârful ultrasonic ramolește gutaperca, dar metoda este cel mai des folosită în asociație
cu instumentar manual sau rotativ și nu solitară

- tehnică folosită pentru îndepărtarea sealerului aderent de pereții canalului radicular,


după ce a fost îndepărtată gutaperca.

6. Instrumentar încălzit :

- plugger încălzit (System B pen) → poate îndepărta toată masa de gutapercă → risc de
extruzie scăzut
→ poate doar încălzi gutaperca și aceasta se va extrage cu ace kerr/hedstroem prin
rotirea lor în

masa de gutapercă

155. Indicațiile tratamentului endodontic într-o ședință

• Dinți cu anatomie obișnuită, cu pulpă vitală și fără afectarea parodonțiului apical

• Dinți fracturați unde primează aspecul estetic imediat al restaurării

• Pacienți care nu mai pot reveni la tratament

• Pacienți care necesită antibioprofilaxie sau sedare

156. Contraindicațiile tratamentului endodontic într-o ședință


● Dinti cu parodontita apicala acuta
● Imposibilitatea de uscare a canalelor
● Dinti cu nivel ridicat de complexitate anatomica
● Tratamente la pacienti cu disfunctii temporo-mandibulare
● Tratamente la pacienti cu stare de sanatate delicata, care nu suporta sedinte lungi de
tratament

157. Avantajele tratamentului endodontic într-o ședință

1. Familiarizarea cu morfologia radiculara, forma canalelor si conturul apical faciliteaza


obturatia de canal.

2. Elimina riscul contaminarii cu bacterii in cazul folosirii unei obturatii provizorii.

3. Reducerea timpului de lucru avantaj medic/pacient.

4. Comod pentru pacient, nu necesita programari aditionale si reduce episoadele de


durere/anxietate de la fiecare sedinta

5. Cost scazut.

6. Permite reluarea functionalitatii dintelui imediat in conditii de siguranta

158. Riscurile tratamentului endodontic într-o ședință


● complicații :
1. Complicatiile pe termen scurt sunt : inflamatie la nivel periapical, durere
moderata sau acuta (flare-ups, durere insuportabila si tumefactie). Acestea au
fost asociate cu transportarea prin instrumentare si irigare a dentinei debridate
si bacterii in spatiul periapical.
2. Complicatiile pe termen lung sunt : inflamatie persistenta si infectii. Acestea
duc la abcese, radiotransparente la nivel periapical sau durere severa ce
impun tratament enodontic retrograd (rezectie apicala) sau extractia dentar.
● dezavantaje :
1. Accesul dificil la spatiul endodontic in cazul unor fenomene acute.
2. Oboseala medicului in cazul unei singure sedinte de lucru prelungita.
3. Oboseala si discomfortul pacientului in cazul unui tratament prelungit.
4. Nu exista oportunitatea de a introduce un dezinfectant intracanalar (altul
decat efectul irigarii cu NaOCl in timpul tratamentului).
5. In cazul unei acutizari (flare-up) nu se poate reintervenii ortograd ci singurele
optiuni sunt reinterventia sau tratamentul chirurgical (rezectia apicala).
159. Etiologia și prevenirea apariției blocajului în cursul instrumentării endodontice
● etiologie :
1. Nerespectarea apexului în timpul trat mecanic de canal, duce la un blocaj al
acestuia cu detritus
2. Instrumenatrea canalului necorespunzator
3. Nerespectarea ordinii acelor de canal in timpul trat mecanic de canal
4. Omiterea recapitularii dupa fiecare ac introdus
5. Lipsa lavajului endo in timpul instrumentarii
● prevenire :
1. Utilizarea unor substanțe în timpul trat endo percum EDTA care duce la
deblocarea unor canale calcificate
2. Irigații in timpul instrumentarii
3. În timpul instrumentării și irigării se recomandă mișcarea de “dute-vino” a
acului
160. Ce reprezintă pragul apărut în cursul tratamentului endodontic?
● Este un eșec al tratamentului endo
● Apare datorită :
1. Cavitate de acces neadecvata
2. Instrumentar endodontic de calibru prea mare
3. Instrumentar rigid, lipsit de flexibilitate
4. Absenta precurbarii
● Rezolvarea pragului prin precurbarea accentuata a unui ac Kerr de calibru mic
161. Ce reprezintă și în ce circumstanțe apare “zipping”-ul?
● Transportul apexului prin utilizarea unor ace Kerr de calibru mai mare in
raport cu cele de calibru minim → “clepsidra”, “zipping”
● Transportarea apicala nu este o perforatie propriu-zisa ci o largire a unui
orificiu deja existent (constrictia apicala)
162. Ce reprezintă fenestrarea și unde se produce cel mai frecvent?
● Fenestrarea sau “stripping”
● Fenestrarea reprezinta perforatia la nivelul peretelui lateral radicular ce nu este
data neaparat de patrunderea propriu-zisa a instrumentului ci de subtierea
progresiva a dentinei in acea zona in care dentina este cea mai subtire (curbura
interna = zona periculoasa).
● Etiologie : 1-neprecurbarea acului, 2-nu am facut preevazarea in 1/3 coronara
a canalului radicular

164-Factorii prognostici care determină succesul reparației unei perforații

(slide13 in lp13aprilie-incidente,accidente iatrogenii in tr endo)

-intervalul de timp dintre aparitia perforatiei si reparatia acesteia (imediat,are prognostic


favorabil)
-locatia perforatiei (cele apicale au prognostic mai bun)
-marimea

+(volum 2-iliescu,pagina 691)

-posibilitati sigilari defectului (folosirea MTA)

-posibila contaminare cu microorganisme.

165-Factori favorizanți în apariția fracturii instrumentarului endodontic (curs


incidente accidente word 2010/ sub rezolbvate cele 9 pagini)

Factorii favorizanti:

• Pozitia dintelui pe arcada (vizibilitate,acces)

• Morfologia corono-radiculara

• Gradul de distructie coronar

• Restaurari coronare sau corono-radiculare preexistente

• Imaginea radiologica absenta, inadecvata sau incorect interpretata

• Complexitatea sistemului endodontic

166-Factori determinanți în apariția fracturii instrumentarului endodontic

(slide 15 din lp 13 aprilie,incidente,accidente)


-erori in crearea cavitatii de acces
-anatomia radiculara
-structura instrumentelor endodontice
-tehnica de instrumentare

SAU

(curs incidente accidente word 2010/ sub rezolvate cele 9 pagini)

Factorii determinanti:

• Eroare de diagnostic si/sau prognostic

• Tehnica si instrumentar inadecvate situatiei clinice respective

• Abdicarea de la principiile acceptate ale terapiei endodontice in orice etapa

• Neglijarea adaptarii restaurarii corono-radiculare la dinte devital

167-Prevenirea incidentelor, accidentelor și iatrogeniilor în tratamentul


endodontic
RASPUNS REZUMAT (slide 23 din lp13aprilie incidente accidente)

1.evaluarea curburi cananului,RX preoperatorii corect, unghiuri diferite,cu contrast


distinct.
2.pregatirea corecta a accesului
3.marirea orificiilor canalelor prin abordarea crown-down

4.pregartirea cai de alunecare reproductibila


5..verificarea lungimi de lucru , RX sau/si apexlocator mai precis.
6.respectarea setarilor de rotatie recomandate de producator.
7..irigarii adecvate
8.manipulare corecta a instrumente

9.competenta practicianului

168-Obiectivele obturației de canal(volum2-iliescu,pagina60 SAU lp23apriloe-


Dr.Chirila,slide nr4)

-impiedicarea accesului fluidelor si microflorei orale in tesuturile periapicale.

-impiedicarea accesului in canalele radiculare pe cale retrograda a fluidelor periapicale


(transudate sau exsudate), care constituie o sursa nutritiva pentru biofilmele
intraradiculare restante

-blocarea microorganismelor restante din sistemul endodontic in si prin materialul de


obturatie, impiedicand actiunea patogena asupra parodontiului apical.
169-Aplicarea sigilantului în canalul radicular

(lp23aprilie-obturatia de canal-DR Chirila,slide nr 9)

1.Etapa care trebuie sa se bucure de o atentie deosebita


2.se face cu un ac sau spreader incarcat cu sealer si rotit in sens invers acelor
de ceas-nu ofera o distributie ideala a materialului de sigilare pe peretii
canalului radicular
3.Acul lentullo sau o seringa cu sigilant-nu ofera un bun control apical
4.Activitarea sealerului cu instrumente sonice sau ultrasonice poate favoriza
extruzia materialului
5.in tehnicile care utilizeaza un con principal este de prefarat plasarea
sigilantului si impingerea lui spre apical prin intermediul conului

170-De ce reluarea tratamentului ortograd este mai dificilă în comparație cu


tratamentul inițial?

RASPUNS REZUMAT:pagina 654-655 volum2-iliescu

Retrament endo retrograd mai dificil pt ca necesita:


1.mai multe sedinte
2.crearea accesului prin indepartarea obturatiei/coroana de invelis/dispozitiv
corono-radicular
3.indepartarea materialelor de reconstituire coronara din CP/ material de
obturatie endo/fragmentelor de instrumentar fracturate
4.retratament chemo-mecanic:negocierea pragurile,a blocajelor,repararea
perforatiilor.
Traseul neinstrumentat initial e mai greu de curatat in timpul retratament
Toate preparatii isi maresx diametru dupa retratament
5.depistarea canalelor omise
6.irigatie si medicatie endodontica:
toate canale trebuiesc considerate contaminate in cazul de retratament
solventi(utili) dar pot afecta curatarea canalelor radiculare
toate metode de indepartarea a mat din canal lasa detritusuri pe peretii
radiculari
7.sigilare tridimensionala a canal
8.aplicarea dispozituv corono-radicular (crestere retentiei)
RASPUNS LUNG sau vedeti sliduri 6-7-8 lp DrScarlatescu reluarea tr endo
6may)

(retratament ortograd, presupune indepartarea in totalitatea a vechi obturatii,reluarea


instrumentarii chemo-mecanice si reobturarea dintelui)

-dificultatii consta in:

1-acces la niv spatiului endodontic:

-trepanarea locul de electie prin indepartarea obturatie/coroana de inveliș / dispozitiv


corono-radicular

2-inlaturarea materialelor existente coronar si in canale:

-indepartarea materialelor de reconstituire coronara din cp/ material de obturatie


endodontica/ fragmentelor de instrumentar fracturate

3-retratament chemo-mecanic:

-negocierea pragurilor,a blocajelor, repararea perforatiilor

-depistarea canalelor omise

-irigatie si medicatia endodontica

4-sigilare 3D

5-reconstituirea coronara a dintilor cu retratrament endo:

-refacerea coronara printr-o obturatie cand exista > 2 pereti cu grosime > 2 mm

-aplicarea dispozitiv Corono-radicular (cresterea retentiei) in caz de structura dentara


insuficienta

-acoperirea dinteleui cu corona de inveliș

● 6-retratamentul in mai multe ședințe vs o singura ședințald este prelucrat termic si


are particule de aur pentru o mai mare flexibilitate, rezistenta ciclica si efect de
memorie
163. Principalii factori asociați cu eșecul tratamentului endodontic
● canale radiculare netratate
● obturaţii de canal incorecte: incomplete, neomogene, cu depăşire
● absența vindecării unei leziuni periapicale preexistente
● evoluţia unei leziuni periapicale preexistente
● apariţia unei leziuni periapicale consecutiv tratamentului endodontic
● menţinerea sau reapariţia unei simptomatologii clinice
● lipsa de corelare a simptomatologiei clinice cu aspectul radiologic
Succesul iniţial al terapiei endodontice poate fi compromis de o restaurare coronară sau corono-
radiculară incorectă iar eşecul unui tratament endodontic poate deci apare şi în următoarele
situaţii:

● infiltraţii marginale de-a lungul obturaţiei de canal prin:

- pierderea integrităţii restaurării coronare (fractură)

- absenţa adaptării marginale a restaurării coronare

- recidivă de carie, carie secundară