Sunteți pe pagina 1din 8

Curs 2

Probabilităţi

2.1 Definiţia probabilităţii


Introducem noţiunea de probabilitate ataşată unui eveniment aparţinând unui câmp finit
de evenimente. Probabilitatea este folosită pentru a cuantifica şansa de a se produce
un eveniment. ”Probabilitatea ca să plouă este de 30%” este o afirmaţie care cuantifică
posibilitatea de a ploua.

Definiţia 2.1.1 Se numeşte probabilitate (măsură de probabilitate) o funcţie definită


pe un câmp de evenimente {F,Ω} cu valori reale, P : F → [0, 1] , care satisface următoarele
axiome:

a) P (Ω) = 1;

b) P (A ∪ B) = P (A) + P (B), ∀A, B ∈ F, A ∩ B = ∅.

Observaţia 2.1.2 Axioma c) din definiţie se extinde prin inducţie la orice număr finit de
evenimente incompatibile două câte două, deci dacă Ai ∩ Aj = ∅, i 6= j, i, j = 1, n, atunci
n
! n
[ X
P Ai = P (Ai ).
i=1 i=1

Proprietăţi:
P1. P (∅) = 0.
(Ω ∪ ∅ = Ω şi Ω ∩ ∅ = ∅) ⇒ P (Ω) = P (Ω ∪ ∅) = P (Ω) + P (∅) ⇒ P (∅) = 0.

P2. Pentru orice eveniment A ∈ F are loc P (A) = 1 − P (A).


c) b)
Relaţia rezultă din Ω = A ∪ A, A ∩ A = ∅ ⇒ P (Ω) = P (A) + P (A) ⇒ 1 = P (A) +
P (A) ⇒ P (A) = 1 − P (A).

P3. P (A \ B) = P (A) − P (A ∩ B), ∀A, B ∈ F.


c)
Din (A \ B) ∪ (A ∩ B) = A şi (A \ B) ∩ (A ∩ B) = ∅ ⇒ P (A \ B) + P (A ∩ B) = P (A).

P4. Pentru orice A, B ∈ F cu proprietatea A ⊂ B are loc relaţia P (A) ≤ P (B).


Într-adevăr, ţinând seama de P2 şi de faptul că A ⊂ B avem 0 ≤ P (B \ A) = P (B) −
P (B ∩ A) = P (B) − P (A). Deci P (B) − P (A) ≥ 0 sau P (B) ≥ P (A).

1
Definiţia 2.1.3 Se numeşte câmp de probabilitate un câmp de evenimente {F,Ω} pe
care am definit o probabilitate P . Se notează {F,Ω, P }.

Observaţia 2.1.4 Dacă Ω este o mulţime finită, fie Ω = {A1 , A2 , . . . , An }, atunci orice
eveniment A ∈ F, A 6= ∅ pote fi scris ca o reuniune finită de evenimente elementare, A =
Ai1 ∪ Ai2 ∪ . . . ∪ Aik . Atunci conform Observaţiei 2.1.2 obţinem

P (A) = P (Ai1 ) + . . . + P (Aik ).

Deci pentru a cunoaşte probabilitatea unui eveniment oarecare din F este suficient să cu-
noaştem probabilitatea tuturor evenimentelor elementare care-l compun. Probabilitatea unui
eveniment A este suma probabilităţilor evenimentelor elementare ce-l compun. Evident, pro-
babilităţile evenimentelor elementare satisfac condiţiile

P (Ai ) ≥ 0, i = 1, n, (2.1)

P (A1 ) + P (A2 ) + . . . + P (An ) = P (Ω) = 1. (2.2)


Deci, fiind date toate evenimentele elementare care compun Ω, familia F este perfect deter-
minată şi deci câmpul de probabilitate mai depinde de alegerea a n numere, probabilităţile
evenimentelor elementare care satisfac condiţiile (2.1) şi (2.2). În cazul particular când
1
evenimentele elementare sunt echiprobabile P (A1 ) = P (A2 ) = . . . = P (An ) = , şi dacă
n
k
A = Ai1 ∪ Ai2 ∪ . . . ∪ Aik , obţinem P (A) = , deci ajungem astfel la definiţia probabilităţii
n
dintr-un câmp de probabilitate ı̂n care spaţiul de selecţie este o mulţime cel mult numărabilă:
probabilitatea unui eveniment este raportul dintre numărul evenimentelor elementare favo-
rabile producerii evenimentului dat şi numărul total de evenimente elementare ale câmpului.
De aici rezultă necesitatea de a studia metodele de numărare şi modurile de selectare ale
evenimentelor.

Definiţia 2.1.5 Numim probabilitatea evenimentului A condiţionată de evenimen-


tul B, P (B) 6= 0, (notat PB (A) sau P (A|B)) probabilitatea de realizare a evenimentului A
ı̂n ipoteza că evenimentul B s-a realizat, probabilitate definită prin

P (A ∩ B)
P (A|B) = . (2.3)
P (B)

Observaţia 2.1.6 Dacă presupunem că P (A) 6= 0, atunci

P (A ∩ B)
P (B|A) = . (2.4)
P (A)

Observaţia 2.1.7 Din relaţiile (2.3) şi (2.4) reţinem P (A ∩ B) = P (B) · P (A|B) = P (A) ·
P (B|A).
Fie {F,Ω, P } un câmp de probabilitate şi A, B ∈ F.

Definiţia 2.1.8 Evenimentele A şi B sunt independente (ı̂n probabilitate) dacă pro-
babilitatea ca unul să se realizeze nu depinde de faptul că celălalt s-a realizat sau nu, altfel
spus
P (A ∩ B) = P (A) · P (B). (2.5)

2
Teorema 2.1.9 a) Evenimentele A şi B cu P (A) · P (B) 6= 0 sunt independente dacă şi
numai dacă P (B|A) = P (B).

b) Dacă evenimentele A şi B sunt independente atunci şi evenimentele

A şi B; A şi B; A şi B

sunt independente.
Demonstraţie. a) Evenimentele A şi B sunt independente ⇒ P (A ∩ B) = P (A) · P (B).
Dar P (A ∩ B) = P (A) · P (B|A) ⇒ P (B|A) = P (B). Reciproc, deoarece P (B) = P (B|A) =
P (A ∩ B)
rezultă P (A ∩ B) = P (A) · P (B), adică (2.5).
P (A)
b) Demonstrăm că (2.5) implică A, B independente:

P (A ∩ B) = P (A) · P (B) (2.6)

Într-adevăr, dacă evenimentele A şi B sunt independente, P (A∩B) = P (A)·P (B) şi deoarece
A ∩ B = B \ A avem P (B \ A) = P (B) − P (A ∩ B) = (1 − P (A)) · P (B) = P (A)P (B).
Analog se demonstrează că A şi B, respectiv A şi B sunt independente. 

Definiţia 2.1.10 Date evenimentele A1 , A2 , . . . , An , vom spune că sunt global indepen-
dente dacă probabilitatea oricărei subintersecţii este egală cu produsul probabilităţilor eve-
nimentelor intersectate, adică dacă
!
\ Y
P Ai = P (Ai )
i∈I i∈I

oricare ar fi I ⊂ {1, 2, ..., n}.

Observaţia 2.1.11 Din Definiţia 2.1.10 rezultă că dacă trei evenimente sunt independente
două câte două nu rezultă că sunt independente ı̂n totalitatea lor.
Exemplul lui S. N. Bernstein ne va ilustra acest lucru.
Considerăm un tetraedru omogen cu feţele colorate astfel:

• una ı̂n alb,

• una ı̂n negru,

• una ı̂n roşu şi

• a patra ı̂n toate cele trei culori.

Aruncând tetraedrul pe o masă el se aşează pe una din feţe; ne interesează probabilitatea


apariţiei fiecărei culori şi independenţa evenimentelor corespunzătoare. Notăm cu

• A1 evenimentul care constă ı̂n apariţia culorii albe,

• A2 evenimentul care constă ı̂n apariţia culorii negre şi

• A3 evenimentul care constă ı̂n apariţia culorii roşii.

3
Avem:
1
P (A1 ) = P (A2 ) = P (A3 ) =
2
deoarece pentru fiecare culoare sunt patru cazuri posibile şi două favorabile (faţa cu culorea
respectivă şi faţa cu cele trei culori). Se constată că
1
P (A1 ∩ A2 ) = P (A1 ∩ A3 ) = P (A2 ∩ A3 ) = ,
4
dar
1 1
P (A1 ∩ A2 ∩ A3 ) = 6= P (A1 ) · P (A2 ) · P (A3 ) = .
4 8

2.2 Formule probabilistice


Probabilitatea unei reuniuni de evenimente
Dacă {F,Ω, P } un câmp de probabilitate atunci oricare ar fi A, B ∈ F are loc relaţia

P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B). (2.7)

Deoarece
A ∪ B = A ∪ (B \ A) şi A ∩ (B \ A) = ∅,
rezultă

P (A ∪ B) = P (A ∪ (B \ A)) = P (A) + P (B \ A),


dar, conform proprietăţii P2,

P (B \ A) = P (B) − P (B ∩ A)
şi deci rezultă (2.7).
Pentru cazul a trei evenimente se poate obţine formula utilizând relaţia (2.7):

P (A ∪ B ∪ C) = P ((A ∪ B) ∪ C) = P (A ∪ B) + P (C) − P ((A ∪ B) ∩ C)


= P (A) + P (B) − P (A ∩ B) + P (C) − P ((A ∩ C) ∪ (B ∩ C))
= P (A) + P (B) + P (C) − P (A ∩ B) − P (A ∩ C) − P (B ∩ C) + P (A ∩ B ∩ C) .

Relaţia se poate extinde şi ı̂n cazul a n evenimente


n
! n n n
!
[ X X \
P Ai = P (Ai ) − P (Ai ∩ Aj ) + . . . + (−1)n−1 P Ai . (2.8)
i=1 i=1 i,j=1,i<j i=1

Demonstraţia se face prin inducţie matematică după n.

Probabilitatea unei intersecţii


Fie {F,Ω, P } un câmp finit de evenimente. Oricare ar fi A, B ∈ F are loc relaţia (2.3). Ea
poate fi folosită pentru a calcula probabilitatea unei intersecţii: P (A ∩ B) = P (B) · P (A|B).
Când folosim această formulă la rezolvarea unei probleme trebuie să considerăm evenimentele
A şi B ı̂ntr-o ordine convenabil aleasă, dat fiind că se poate utiliza, datorită echivalenţei
demonstrate, relaţia P (A ∩ B) = P (A) · P (B|A).

4
 k

T
Formula se poate extinde şi ı̂n cazul a n evenimente A1 , A2 , . . ., An , cu P Ai 6= 0,
i=1
k = 1, n − 1, sub forma
n
!
\
P Ai = P (A1 ) · P (A2 |A1 ) · . . . · P (An |(A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An−1 )). (2.9)
i=1

Într-adevăr, folosind definiţia probabilităţii condiţionate, obţinem

P (A1 ) = P (A1 ),
P (A1 ∩ A2 )
P (A2 |A1 ) = ,
P (A1 )
..
.
P (A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An )
P (An |(A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An−1 )) = .
P (A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An−1 )

Înmulţind relaţiile membru cu membru şi făcând simplificările corespunzătoare, obţinem


(2.9).

Formula probabilităţii totale


Fie {F,Ω, P } un câmp de probabilitate, {A1 , A2 , . . . , An }, Ai ∈ F, i = 1, n, un sistem complet
de evenimente şi B un eveniment oarecare, B ∈ F. Atunci
n
X
P (B) = P (Ai ) · P (B|Ai ). (2.10)
i=1

n
[ n n
S S
Într-adevăr, deoarece Ω= Ai putem scrie B = B ∩ Ω = B ∩ ( Ai ) = (B ∩ Ai ). Deoa-
i=1 i=1 i=1
rece pentru i 6= j, Ai ∩ Aj = ∅ atunci avem
n
X n
X
P (B) = P (B ∩ Ai ) = P (Ai ) · P (B|Ai ).
i=1 i=1

Formula lui Bayes


Fie {F,Ω, P } un câmp de probabilitate şi {A1 , A2 , . . . , An }, Ai ∈ F, i = 1, n un sistem
complet de evenimente şi B un eveniment oarecare. Atunci
P (B|Ai ) · P (Ai )
P (Ai |B) = n . (2.11)
X
P (Aj ) · P (B|Aj )
j=1

În condiţiile date prin ipoteză are loc formula probabilităţii totale şi ţinând seama de
(2.3) obţinem
P (B ∩ Ai ) P (B|Ai ) · P (Ai )
P (Ai |B) = = n .
P (B) X
P (Aj ) · P (B|Aj )
j=1

5
Exemplul 2.2.1 Să presupunem că sistemul de detecţie al unei baterii poate greşi asupra
prezenţei unei ţinte (de ex. un avion inamic) cu probabilitatea de 0.05, iar prezenţa reală a
ţintei este detectată de sistem cu probabilitatea 0.9. Presupunând că probabilitatea apariţiei
unei ţinte ı̂n zona sistemului este 0.25, vrem să determinăm probabilitatea unei alarme false,
dacă sistemul a primit un semnal relativ la prezenţa unei ţinte.
Notăm cu A1 evenimentul care constă ı̂n prezenţa reală a ţintei, A2 evenimentul care
constă ı̂n absenţa ţintei şi cu B evenimentul care constă ı̂n detectarea unui semnal. Atunci

P (A1 ) = 0.25,
P (A2 ) = P (A1 ) = 0.75,
P (B|A1 ) = 0.9,
P (B|A2 ) = 0.05.

Probabilitatea cerută, conform formulei lui Bayes, este

P (B|A2 )P (A2 ) 0.05 · 0.75


P (A2 |B) = = = 0.142 86.
P (B|A1 )P (A1 ) + P (B|A2 )P (A2 ) 0.25 · 0.9 + 0.75 · 0.05

Exemplul 2.2.2 Există exact trei firme care produc un aparat, firmele F1 , F2 , F3 şi acestea
realizează respectiv 30, 25 şi 45 la sută din producţia ţării. La firma F1 1% din producţie
este rebut, la F2 1.5% iar la F3 2%. Care este probabilitatea ca un aparat luat la ı̂ntâmplare
de la cele trei firme să fie rebut? Dar care este probabilitatea ca el să provină de la firma
F3 ?
Notăm cu Ai , i = 1, 2, 3 evenimentul că aparatul luat să provină de la firma Fi , i = 1, 2, 3
şi notăm cu B evenimentul că aparatul luat este defect. Atunci

P (A1 ) = 0.3,
P (A2 ) = 0.25

şi
P (A3 ) = 0.45.
Apoi

P (B|A1 ) = 0.01,
P (B|A2 ) = 0.015

iar
P (B|A3 ) = 0.02,
deci

P (B) = P (B|A1 )P (A1 ) + P (B|A2 )P (A2 ) + P (B|A3 )P (A3 )


= 0.01 · 0.3 + 0.015 · 0.25 + 0.02 · 0.45
= 0.01575,
P (B|A3 )P (A3 ) 0.02 · 0.45
P (A3 |B) = = = 0.57143.
P (B) 0.015 75

Dăm câteva exemple ı̂n care Ω nu este o mulţime finită şi exemplificăm modul ı̂n care
definim funcţia de probabilitate.

6
• Fie Ω = [0, 1] . Putem considera F ca fiind format din ∅, Ω, toate submulţimile finite
de puncte din Ω, subintervale, reuniuni finite sau numărabile de intervale, complemen-
tarele lor etc. Pentru orice punct ω ∈ Ω definim P (ω) = 0 şi pentru orice subinterval
[a, b] ⊂ Ω, punem P ([a, b]) = b − a, lungimea intervalului.

• Fie Ω ⊂ R2 o mulţime fixată având arie nenulă notată cu µ(Ω). Notăm cu F mulţimea
µ(A)
părţilor lui Ω care au arie finită şi definim P (A) = . Tripletul {F,Ω, P } este un
µ(Ω)
câmp de probabilitate şi se numeşte câmp de probabilităţi geometrice pe Ω.

Dăm un exemplu care să justifice studiul unor astfel de câmpuri de probabilitate.

Exemplul 2.2.3 Două persoane A şi B au decis să se ı̂ntâlnească ı̂ntre orele 0 şi 1 ı̂ntr-un
anumit loc, venind independent. În plus ele au făcut convenţia ca primul venit să-l aştepte pe
celălalt 15 minute (sfertul academic) şi dacă acesta nu vine, să plece. Care este probabilitatea
ca persoanele respective să se ı̂ntâlnească?
Notând cu x (respectiv y) momentul sosirii lui A (respectiv B) la locul de ı̂ntâlnire, avem
0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1. Luăm Ω = [0, 1] × [0, 1] şi F mulţimea submulţimilor având arie.
Atunci evenimentul care constă ı̂n ı̂ntâlnirea celor două persoane, pe care ı̂l notăm cu I, va
fi  
1
I = (x, y) | |x − y| ≤ .
4
Mulţimea I este notată ı̂n figura de mai jos.

y
1

I
1/4

O 1/4 1 x
Probabilitatea de realizare a ı̂ntâlnirii va fi
3 3
·
aria(I) 1−2· 4 4
2 7
P (I) = = = = 0.4375.
aria(Ω) 1 16

2.3 Metode de numărare


Calculul probabilităţilor conduce adesea la numărarea diferitelor cazuri posibile. Capitolul
din algebră referitor la permutări, aranjamente şi combinări este foarte util ı̂n această situaţie.
Principiul multiplicării. Presupunem că avem două situaţii A şi B, situaţia A se
poate realiza ı̂n m moduri, iar situaţia B ı̂n k moduri. Numărul de moduri ı̂n care se poate
realiza A şi B este m × k.
Mai general, presupunem că avem r ≥ 2 situaţii. În prima situaţie putem face m1 alegeri,
ı̂n a doua m2 ,. . ., ı̂n a r-a situaţie mr alegeri, deci ı̂n total vor fi m1 × m2 × . . . × mr .

7
Exerciţiul 1 Care este numărul situaţiilor care apar aruncând două zaruri? Pentru primul
zar sunt 6 situaţii, pentru al doilea 6 situaţii, ı̂n total 6 × 6 situaţii.
În continuare vom face distincţie ı̂ntre o mulţime cu o ordine determinată de dispunere
a elementelor sale, numită mulţime ordonată şi o mulţime ı̂n care nu ne interesează ordinea
elementelor.
Permutări: Fie o mulţime A cu n elemente. Elementele acestei mulţimi se pot ordona
ı̂n mai multe moduri. Fiecare mulţime ordonată care se formează cu cele n elemente ale
mulţimii A se numeşte permutare a elementelor acelei mulţimi. Numărul permutărilor cu
n elemente este n! = 1 × 2 × . . . × n. Acest rezultat se obţine din principiul multiplicării. O
permutare poate fi construită prin selectarea elementului plasat pe prima poziţie, selectare
care se face dintre cele n elemente, apoi selectarea elementului plasat pe a doua poziţie dintre
cele n − 1 elemente rămase, apoi selectarea elementului plasat pe a treia poziţie dintre cele
n − 2 elemente rămase, etc.
Aranjamente: Fie o mulţime A cu n elemente. Submulţimile ordonate ale lui A,
având fiecare câte k elemente, 0 ≤ k ≤ n, se numesc aranjamente de n luate câte k.
Numărul aranjamentelor de n luate câte k se notează
n!
Akn = n(n − 1) . . . (n − k + 1) = .
(n − k)!

Şi acest rezultat se obţine din principiul multiplicării. O submulţime poate fi construită
prin selectarea elementului plasat pe prima poziţie, selectare care se face dintre cele n ele-
mente, apoi selectarea elementului plasat pe a doua poziţie dintre cele n−1 elemente rămase,
apoi selectarea elementului plasat pe a treia poziţie dintre cele n − 2 elemente rămase etc,
elementul de pe poziţia k va fi selectat din cele n − k + 1 elemente rămase.

Exerciţiul 2 În câte moduri este posibil să facem un steag tricolor dacă avem la dispoziţe
pânză de steag de cinci culori diferite ?
Două steaguri tricolore care au aceleaşi culori se deosebesc dacă ordinea culorilor este
diferită. Deci ne interesează câte submulţmi de câte trei elemente se pot forma cu elementele
unei mulţimi de cinci elemente, ı̂n submulţmi interesându-ne ordinea elementelor. Deci sunt
A35 = 5 × 4 × 3 = 60.
Combinări: Fie o mulţime A cu n elemente. Submulţimile lui A având fiecare câte k
elemente, 0 ≤ k ≤ n, ı̂n care nu ne interesează ordinea elementelor, se numesc combinări de
n luate câte k. Numărul combinărilor de n luate câte k se notează
Akn n!
Cnk = = .
k! k! · (n − k)!

Exerciţiul 3 Pentru un joc, cinci fete şi trei băieţi trebuie să formeze două echipe de câte
patru persoane. În câte moduri se pot forma echipele ?
În total sunt 8 copii cu ajutorul cărora trebuie făcute două grupe a câte patru copii.
Studiem ı̂n câte moduri se poate forma o grupă de 4, cealaltă formându-se din copiii rămaşi.
Nu interesează numărul de fete sau de băieţi din grupă şi nici ordinea lor, ci numai numărul
de grupe care se pot forma. Acest număr este

C54 + C53 × C31 + C52 × C32 + C51 × C33 = C84 = 70.