REGULAMENTUL

I. Cadru legal

Art. 288 (ex-articolul 249 TCE)

Pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii,

recomandări și avize. Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate
elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru

II. Consideratii generale. Notiune.

Datorita principiului autonomiei de vointa care guverneaza activitatea institutiilor UE, ofera
posibilitatea acestora de a-si elabora propriile reguli sau regulamente de organizare si
functionare.

Regulamentele sunt izvoare secundare ale Uniunii Europene facand parte din dreptul derivat al
acestuia,alaturi de decizii, directive, recomandari si avize. Tratatul de la Lisabona a fost cel care
a inclus pentru prima data izvoarele derivate in categoria actelor juridice ale UE

Regulamentul este un act juridic cu caracter obligatoriu, obligativitatea avand in vedere toate
elementele sale, atat in scopul de atins, cat si in mijloacele urmarite. Astfel, regulamentul este un
act complet si este interzisa aplicarea sa incomplete sau selective.

Regulamentul se bucura de aplicabilitate generala, adica se adreseaza tuturor statelor

membre si potentialilor destinatari si se aplica in fiecare stat membru, potrivit cazului Van,
Gend & Loos.
Prin stat membru intelegem atat autoritati publice, cat si persoane fizice si juridice, adica
resortisantii sau particularii. 
Doar in acest sens putem spune ca regulamentul se asemana cu legea din dreptul intern. 

Dreptul derivat nu trebuie să contravină dreptului primar, în caz contrar el va fi lipsit de efecte
juridice. De asemenea, trebuie să fie conform obiectivelor fundamentale, generale ale
Comunităţilor, şi obiectivelor cu caracter specific – care sunt înfăptute prin intermediul
diverselor politici comunitare şi principiilor generale ale dreptului comunitar.

III. Caracteristicile Regulamentului

 are caracter general, în sensul în care se adresează întotdeauna tuturor statelor membre
(este similar legii din dreptul intern);
 se aplică direct în fiecare stat membru, adică nu necesită preluare printr-o normă
internă și, implicit, are și efect direct în sensul în care resortisanții statelor membre pot
 invoca în fața autorităților sau instanțelor judecătorește din statele membre dispozițiile
unui regulament, dacă acestea sunt clare, precise și necondiționate; cu alte cuvinte,
regulamentul nu se transpune în ordinea juridică a statelor membre, ci se aplică în mod
direct, fiind posibile în anumite situații norme naționale care vin să pună în aplicare
anumite dispoziții din regulament numai în sensul clarificării acestora, pentru a se bucura
de efect deplin la nivel național.
 , normele din cotinutul regulamentului au capacitatea de a avea efect direct, in
masura in care respecta cele trei conditii impuse de CJUE pentru aceasta.
 Regulamentul intră în vigoare după 20 de zile din data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
 Regulamentul este adoptat de către Consiliu, Consiliu şi Parlament ( în cadrul
procedurii codeciziei, potrivit aqrt. 251 C.E.), Comisie (în domeniile de competenţă
proprie sau ale celor delegate de Consiliu) şi Banca Centrală Europeană.

IV. Clasificarea regulementului

Regulamentul este de două feluri:
-de bază care conţine dispoziţii esenţiale de reglementare;
-de punere în aplicare sau executare care conţine dispoziţii tehnice ale măsurilor de punere
în aplicare.
Denumirea de ,,regulamente de bază,, este utilizată pentru a desemna regulamentele adoptate de
Consiliu potrivit procedurii prevăzute în Tratat. Regulamentele de executare pot fi adoptate de
către Consiliu sau de către Comisie – abilitată de către Consiliu în baza art. 211 din T.C.E.- şi ele
sunt subordonate, din punct de vedere al interpretării şi validităţii, regulamentului de bază faţă de
care trebuie să fie conforme.

V. Caracterul general al regulamentului

Caracterul său esenţialmente normativ rezută din faptul că, nu se adresează unor destinatari
limitaţi, desemnaţi şi identificabili, ci unor categorii avute în vedere în mod abstract şi în
ansablul lor.în timp ce trăsăturile esenţiale ale deciziei rezultă tocmai din limitarea destinatarilor
cărora se adresează.

Regulamentul nu-şi pierde caracterul de generalitate dacă, conţine o reglementare aplicabilă

diverselor situaţii cu efecte concrete diferite sau dacă, are aplicare teritorială limitată. Trebuie
examinate astfel, şi efectele pe care actul adoptat le produce sau urmează să le 26 producă în
viitor. Prin urmare, în ciuda caracterului său normativ, regulamentul poate conţine prevederi care
se adresează unei anumite persoane, astfel încât aceasta să poată fi determinată în mod individual

.
 VI. Caracterul obligatoriu
Regulamentele obligă nu numai statele, ci şi întreprinderile, fiind creatoare de drepturi subiective
în beneficial particularilor Prin acest caracter se deosebeşte de recomandare şi aviz. De asemenea
din faptul că este ,,obligatoriu în toate elementele rezultă că le este interzis statelor orice aplicare
incompletă sau selectivă a acestuia ,îl deosebeşte de directivă, care nu leagă decât în privinţa
rezultatatului .

Regulamentul dispune astfel de o putere normativă completă.

VII. Caracterul direct aplicabil

Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres că este direct
aplicabil, ceea ce înseamnă că produce, prin el însuşi, automat, fără nici o intervenţie din partea
autorităţilor naţionale, efecte juridice în ordinea juridică a statelor membre

Regulamentul este direct aplicabil ,, în,, toate statele membre, ceea ce înseamnă că el se
adresează, direct, şi subiectelor de drept intern ale statelor membre - persoane fizice şi juridice,
nu numai statelor membre şi instituţiilor

Faptul că regulamentul este direct aplicabil în ,,toate,, statele membre, înseamnă că el intră în
vigoare şi se aplică simultan şi uniform pe ansamblu Comunităţii, pe ansamblul statelor membre.

VIII. Efecte
Regulamentul nu are efect retroactiv.

S-a acceptat totuşi, ca, în anumite situaţii, regulamentele să-şi producă efectele la o dată
anterioară publicării, dacă acest fapt nu produce nici o vătămare părţilor interesate, sau acestea
au fost puse într-o situaţie mai favorabilă, cu condiţia ca aşteptările lor legitime să fie respectate