Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Încă din cele mai vechi timpuri omenirea a încercat să stabilească o cauzalitate a
fenomenelor ce se petrec în lumea înconjurătoare, să găsească soluţii şi răspunsuri. În
antichitatea romană sau greacă totul era pus pe seama zeilor, iar tot ce nu putea fi explicat
era considerat a proveni de la zei şi a fi un hazard. În zilele noastre cauzalitatea
fenomenelor nu mai este considerată un parametru de referinţa în definirea hazardatelor, ci
accentul s-a mutat pe incertitudinea momentului de apariţie, a modului de manifestare a
unui fenomen.
Plecând de la o abordare istorică, care deduce succesiuni de evenimente ce au stat la
baza edificării fizionomiei actuale a suprafeţei terestre, se conturează în prezent o abordare
funcţională, care cuantifică procesele contemporane şi comportamentul substratului şi
transpune înţelegerea proceselor în analize detaliate, cu aplicabilitate practică în folosul
populaţiei.
În cadrul demersului didactic, dar şi în cel ştiinţific, este necesar a se stabili o
terminologie comună, unanim acceptată. Limbajul şi conceptele comune reprezintă
temelia dezvoltării, înţelegerii şi creşterii efective a reducerii dezastrelor. Fiecare termen
folosit definit pentru explicarea într-un mod logic şi consistent al mesajului dorit. În
diverse ştiinţe s-au dezvoltat simultan definiţii pentru aceiaşi termeni.
Definirea termenilor utilizaţi în studiul hazardelor şi al riscurilor este un demers
anevoios, din mai multe motive. Unul dintre acestea este faptul că fiind utilizaţi în viaţa de
zi cu zi, aceşti termeni îşi accentuează înţelesul, căpătând noi valenţe sau acentuându-li-se
semnificaţia. Apoi, folosirea lor în mai multe discipline presupune elaborarea unei definiţii
foarte complexe, care să fie suficient de cuprinzătoare, lucru destul de greu de realizat. Un
alt impediment este traducerea în diferite limbi, care aduce un şir lung de definiţii ce pot
introduce ambiguităţi. Ceea ce pentru unii înseamnă hazard, pentru alţii poate fi risc.
Termeni ca vulnerabilitate sau risc, incubează parametri şi procese complexe şi
interconectate. În ultimul timp, în domeniul hazardelor şi al riscurilor se evidenţiază din ce
în ce mai mult probleme ce nu ţin de ştiinţele naturale, ci de cele sociale.
CLASIFICAREA RISCURILOR:
Riscuri naturale (hazardele naturale):
riscuri climatice
furtuni;
tornade;
seceta;
inundaţii;
îngheţ;
avalanşe;
cutremure şi erupţii vulcanice;
riscuri geomorfologice
1. alunecări de teren;
2. tasări de teren;
3. prăbuşiri de teren;
riscuri cosmice
căderi de obiecte din atmosferă (cosmos);
1/12
asteroizi;
comete;
riscuri biologice
epidemii;
epizootii;
zoonoze;
Riscuri tehnologice şi industriale (hazarde antropice):
accidente datorate muniţiei neexplodate sau a armelor artizanale;
accidente nucleare, chimice şi biologice;
accidente majore pe căile de comunicaţii;
incendii de mari proporţii;
eşuarea sau scufundarea unor nave;
eşecul utilităţilor publice;
avarii la construcţii hidrotehnice;
accidente în subteran;
prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii sau amenajări;
Pe lângă acestea mai putem enumera şi :
Riscuri de securitate fizica;
Riscuri politice;
Riscuri financiare şi economice;
Riscuri informatice;
CARACTERISTICI GENERALE
Riscurile se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după
cauză (naturale sau antropice). Acestea produc pagube mai mici sau mai mari în funcţie de
amplitudinea acestora şi de factorii favorizanţi în locul sau regiunea în care se manifestă,
uneori îmbrăcând un aspect catastrofal: produc încetarea sau perturbarea gravă a
funcţionarii societăţii şi victime omeneşti, mari pagube şi distrugeri ale mediului, astfel s-a
publicat Hotărârea Guvernului nr. 762/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale de
prevenire a situaţiilor de urgenţă.
Progresul tehnic rapid şi multilateral, specific societăţii umane contemporane,
dezvoltarea susţinuta a industriilor şi a altor activităţi economice au adus omenirii avantaje
uriaşe, realizări dintre cele mai impresionante, dar au generat şi pericole dintre cele mai
serioase, cum este cazul poluării şi al altor forme de degradare a mediului înconjurător, a
însuşi echilibrului natural al planetei.
Ca urmare a acţiunilor omului, uneori necontrolate şi nechibzuite, alteori fireşti,
impuse de necesitatea dezvoltării economice şi sociale, planeta noastră a cunoscut, în
anumite regiuni sau zone, o degradare accentuată, în unele cazuri iremediabilă.
Riscurile pot fi:
a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori
îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca
fenomene de masă.
În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren,
inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizootiile;
b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate
de accidente. În această categorie sunt cuprinse: accidentele chimice, biologice,
2/12
nucleare, în subteran, avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale,
incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice
periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele
de instalaţii şi telecomunicaţii.
Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glossary of
basic terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), riscurile pot crea
dezastre (similar catastrofe) care pot întrerupe funcţionarea unei societăţi, generând
pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu pot fi refăcute prin
resursele acesteia.
O altă formă de a defini riscul este formula următoare:
Riscurile = Vulnerabilităţi + Hazard
Termenii formulei au următoarele semnificaţii:
Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea
populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc.
Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează
viaţa, proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre;
hazarde :
geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);
climatice (cicloane, inundaţii, secetă);
de mediu (poluarea mediului, epizootii, deşertificare, defrişare
păduri);
epidemii şi accidente industriale;
războiul (inclusiv terorismul).
Conform acestei terminologii, se mai definesc:
criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera
o ameninţare asupra valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale
părţilor implicate (separat sau împreună);
accident = întâmplare neprevăzută venită pe neaşteptate,
curmând o situaţie normală, având drept cauză activitatea umană;
accident complementar = accident care are loc pe timpul sau
după desfăşurarea unui dezastru natural, datorat acestuia.
EVALUAREA RISCURILOR
3/12
în considerare durata şi suprafaţa de manifestare a evenimentului, astfel încât a fost luată
în considerare o altă metodă de identificare şi anume sistemul valoric de evaluare.
O a doua etapă şi anume cea de analiză a riscului estimează probabilităţile şi
consecinţele aşteptate pentru un risc identificat sau expunerile şi efectele. Consecinţele vor
varia în funcţie de magnitudinea evenimentului şi de vulnerabilitatea elementelor afectate.
Expunerile şi efectele sunt interdependente, adică tipul factorului de stres determină
efectele care vor fi evaluate ca şi timpul şi spaţiul în care acestea vor apărea. În analiza
riscului există câteva consideraţii care nu trebuie omise. Acestea includ: investigarea
frecvenţei tipurilor specifice de risc, determinarea gradului de predictibilitate a riscului,
analizarea vitezei de apariţie a unui risc, determinarea gradului de avertizare, estimarea
duratei, identificarea consecinţelor.
Scopul evaluării riscurilor îl constituie obţinerea unor standarde măsurabile prin
care riscul poate fi comparat cu altele estimate similar. Evaluarea vulnerabilităţii reprezintă
rezultatul analizei riscului. Este totalitatea riscurilor implicate de un eveniment extrem şi
poate fi considerată ca şi însumarea tuturor riscurilor identificate. Aceasta poate fi internă
sau externă.
alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau
dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri
funciare;
caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot
apare ca efecte secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene
meteorologice periculoase, erupţii vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai
răspândit fenomen geologic.
predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi
5/12
consecinţele generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul
zonei geografice.
factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi
munţilor, drumuri şi linii de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu fundaţii
slabe, conducte aeriene sau îngropate.
efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de
comunicaţie sau a cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau
forestiere; pierderi umane.
măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc,
realizarea unei legislaţii în domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.
măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată,
realizarea unui sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.
măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de
urgenţă a persoanelor sinistrat.
instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.
cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor
tectonice, care generează o mişcare vibratoare a solului ce poate duce la victime
umane şi distrugeri materiale;
caracteristici generale: mişcare vibratoare generată de undele seismice
care pot genera prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale
terenului şi alunecări de teren.
predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o
mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate
de reuşită redusă. Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii
seismice, istoricul acesteia şi observaţii în teren.
factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic
ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de
proiectare sau executare); densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe
reduse; informarea redusă (în special a populaţiei) despre cutremure.
efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a
altor tipuri de infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de
teren etc.); pierderi umane ( procent ridicat mai ales în zonele des populate
sau pentru clădirile prost conformate antiseismic); sănătate publică (număr
ridicat de persoane ce necesită intervenţii chirurgicale, contaminarea apei
potabile şi probleme de asigurare a condiţiilor sanitare minime de
supravieţuire).
măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform
normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei
privind normele de comportament în caz de cutremur.
măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi
exersarea măsurilor cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.
măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-
salvare, asistenţă medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico
sociale afectate, distribuirea de ajutoare.
instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor
generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.).
6/12
epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la oameni;
cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei
şi alimentelor etc.
caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor
dezechilibre economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.
predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte
capacitatea de diagnoză şi prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de
incubaţie, etc.
factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie
deficitară, apă potabilă de slabă calitate etc.
efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.
măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc
medical de urgenţă, elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor
necesare.
măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice,
identificarea cazurilor, găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei
cazurilor, etc.
măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor
medical.
instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică,
evaluarea periodică a eficienţei serviciului medical de urgenţă.
epizootii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;
caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori
cum ar fi temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de
pesticide, calitatea apei şi migrarea animalelor.
predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a
animalelor.
factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de
control asupra importurilor etc.
efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii,
foametea etc.
măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare,
programe de pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.
instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi
severităţii infecţiei.
fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care afectează
violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi
omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant;
inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care
prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce
dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.
caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii,
durata şi frecvenţa acesteia.
predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie
de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de
7/12
apă.
factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa
sistemului de avertizare a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului,
clădiri şi fundaţii cu capacitate de rezistenţă slabă, stocuri de alimente
neprotejate.
efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de
apă.
măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor.
măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi
participarea comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.
măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-
salvare, asistenţă medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente,
purificarea apei şi adăpostire temporară.
instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.
Riscurile ANTROPICE:
Riscurile antropice sunt fenomene de interacţiune între om şi natură, declanşate sau
favorizate de activităţi umane şi care sunt dăunătoare societăţii în ansamblu şi existenţei
umane în particular.
Aceste fenomene sunt legate de intervenţia omului în natură, cu scopul de a utiliza
elementele cadrului natural în interes propriu: activităţi agricole, miniere, industriale, de
construcţii, de transport, amenajarea spaţiului. Ele sunt şi consecinţa conflictelor militare,
mai ales a conflagraţiilor, cum au fost cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea.
În unele cazuri, cauzele antropogene se întrepătrund cu cele naturale, ca în cazul
deşertificării, inundaţiilor, etc.
Afectarea sau, în unele cazuri, distrugerea mediului determină o creştere a
vulnerabilităţii umane, respectiv pericole potenţiale care pot periclita sănătatea şi, uneori,
chiar viaţa, la care se adaugă pagubele materiale.
După durata şi gradul de afectare a mediului, hazardele se ierarhizează în:
- episodice (emisii de poluanţi, care poţi fi remediaţi relativ uşor);
- accidentale (sunt riscuri care produc dereglări în desfăşurarea unui proces
natural sau antropic şi care se pot remedia într-un interval de timp scurt);
- ruptură (produc întreruperea activităţilor prin distrugerea mecanismului de
funcţionare şi care necesită timp şi resurse financiare mari);
- catastrofale (produc schimbări radicale în structura unui ecosistem, sau care
pot conduce la dispariţia unei structuri, şi deci, care presupune reconstrucţia pe
principii diferite faţă de cele iniţiale pentru a rezista la alte hazarde
catastrofale, cu cheltuieli imense).
În funcţie de activitatea care le-a declanşat, riscurile antropice se pot structura în
tehnologice şi sociale.
Riscurile TEHNOLOGICE:
Riscurile INDUSTRIALE – Această categorie include o gamă largă de accidente,
declanşate de om cu sau fără voia sa, legate de activităţile industriale, cum sunt exploziile,
scurgerile de substanţe toxice, poluarea accidentală, etc.
8/12
Asemenea riscuri sunt mai frecvente în industriile: chimică şi metalurgică, mai ales
în prima, datorită emisiilor de substanţe nocive în procesul de producţie şi cantităţilor mari
de deşeuri care afectează mediul. Optimizarea mediului, protecţia si conservarea lui poate
fi făcută numai după identificarea surselor de poluare, a cauzelor si posibilităţilor de
eliminare a acestora. Amplasarea obiectivelor industriale sau economice în văi adânci şi
depresiuni, în care se manifestă frecvent fenomene meteorologice cum sunt calmul
atmosferic şi inversiunea termică, conduce la stagnarea şi cumularea poluanţilor şi, în
final, la realizarea unor concentraţii periculoase.
Poluarea mediului
cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile,
creşterea globale a temperaturii, distrugerea stratului de ozon.
predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de
locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.
factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa
resurselor pentru contracararea fenomenului.
efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer, distrugeri
materiale, înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea temperaturii etc.
măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului,
promovarea de politici pentru promovarea şi protecţia surselor de apă, controlul
producerii de aerosol şi produselor de freon, etc.
măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a
mediului la nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele
guvernamentale de dezvoltare etc.
instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi aeriană
a solului şi apei, evoluţia climei, etc.
Riscurile SOCIALE – din această categorie putem aminti:
Eşecul utilităţilor publice - Riscul eşecului utilităţilor publice este mai mare în
zonele urbane, având în vedere densitatea populaţiei şi existenţa mai multor
sisteme de utilităţi publice. Eşecul (scoatere din funcţiune) sistemelor,
instalaţiilor şi echipamentelor care poate conduce la întreruperea alimentãrii cu
apă, gaze naturale, energie electrică şi termică pentru o zonã extinsã din cadrul
localităţii / judeţului poate duce la apariţia de epidemii, epizootii, contaminări
sau riscuri sociale.
Conflictele militare sunt riscuri premeditate în timp de pace prin pregătirea
arsenalului militar şi, mai ales, prin testele nucleare apărute din cauza disputelor
politice.
Terorismul - termenul terorism înseamnă acte de violenta comise de opozanţi ai
unui stat, care operează în grupuri restrânse, secrete. Cuvântul implică de
asemenea faptul că teroriştii nu desfăşoară o campanie pur militară, ci încearcă
să tulbure viaţa normală a unei societăţi, folosind tactici ce pun în pericol sau
ţintesc intenţionat oameni obişnuiţi. În cazuri extreme, avioane civile sau centre
comerciale sunt aruncate în aer, sau ostatici nevinovaţi sunt ucişi dacă cererile
răpitorilor sunt refuzate.
Conflicte sociale - conflictele sociale de masă, epurările etnice sunt deosebit de
numeroase. Termenul “etnic” descrie adesea un grup de oameni care au
sentimentul unei apartenenţe comune, bazată pe istorie, obiceiuri sau mod de
9/12
viaţă. Simţul identităţii defineşte cel mai bine grupul etnic, dar poate fi accentuat de
aceeaşi limbă, religie, culoare a pielii sau un statut comun de clasă sau de castă.
Conflictele etnice pot apărea oricând, deoarece, de-a lungul mileniilor, oamenii s-
au amestecat unii cu alţii.
Criminalitatea şi consumul de droguri – au devenit probleme sociale cu
răspândire în lumea întreagă.
Intocmit,
12/12