Sunteți pe pagina 1din 129

i

• i
J

■------

SLUJBA ÎNMORMÎNTĂRII
RÎNDUIALA ÎNMORMÎNTĂRII MIRENILOR
Murind vreunul dintre creştini, îndată rudeniile să cheme pe preot;
acesta venind la casa unde este trupul mortului, îşi pune epitrahilul,
pune tămîie în cădelniţă şi, cădind trupul mortului şi pe cei de faţă,
începe:
Binecuvîntat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Prea- j
sfîntă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea :
Cu duhurile drepţilor, celor ce s-au săvîrşit odih­
neşte sufletul robului Tău, Mîntuitorule, păzindu-1
pe dînsul în viaţa cea fericită, care este la Tine, Iubi-
torule de oameni.
Intru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se
odihnesc, odihneşte şi sufletul robului Tău, că Tu
singur eşti fără de moarte.
Slavă...
Tu eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorît în iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi; însuţi şi sufletul
robului Tău, odihneşte*!.
!
o
; •

RlNDUIALA îNMORMlNTĂRII MIRENILOR 157

Şi acum... a Născătoarei:
Una curată şi prea nevinovată Fecioară, care ai
născut mai presus de fire pe Dumnezeu, roagă-L să
mîntuiască sufletul robului tău.
\
Apoi eden ia :
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila
Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
încă ne rugăm pentru odihna sufletului adormitu­
1 lui robului lui Dumnezeu (IV), şi pentru ca să se
ierte lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de
voie.
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde
drepţii se odihnesc.
Mila Iui Dumnezeu, împărăţia cerului şi iertarea
păcatelor Iui, de la Hristos, împăratul cel fără de
moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.
Apoi rugăciunea aceasta :
! Domnului să ne rugăm.
dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai căl-
J cat moartea şi pe diavol l-ai surpat şi ai dăruit
viaţă lumii Tale, însuţi, Doamne, odihneşte sufletul
adormitului robului Tău (N), în loc luminat, în loc de
verdeaţă, în Ioc de odihnă, de unde a fugit toată
durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală
a săvîrşit el, cu cuvîntul, cu lucrul sau cu gîndul, ca
un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-i. Că nu
este om care să fie viu şi să nu greşească; numai
Tu singur eşti fără de păcat, dreptatea Ta este drep­
tate în veac şi cuvîntul Tău este adevărul.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Ecfonisul:
Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului
robului Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie
158 RlNDUIALA lNMORMÎNTĂRII MIRENILOR

slavă înălţăm, împreună şl Părintelui Tău celui fără


de început şi Preasfîntului şi bunului şi de viaţă
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii ve­
cilor. Amin.
De este obiceiul, se citesc stîlpii, adică Evangheliile învierii, etc.
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte bînecu-
vintează.
Şi preotul îace otpustul aşa :
Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dum­
nezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Mai­
cii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor
Apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtă­
torilor părinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor, su­
fletul robului Său (N), mutat de la noi, în corturile
drepţilor să-l aşeze, în sînurile lui Avraam să-l odih­
y nească şi cu drepţii să-l numere; iar pe noi să ne
miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.
Şi dacă sînt gata toate ale înmonnîntării, preotul iarăşi îace început:
Blnecuvlntat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în
li vecii vecilor. Amin. Strana cîntă lin şi duios : Sfinte Dumnezeule...
Şi, ridicînd trupul mortului, îl duc la biserică, mergînd înainte preoţii
cu făclii, şi diaconul cu cădelniţa ; şi, venind la biserică, pun trupul
în pridvor şi se citeşte:
Psalmul 90
(^el c© locuieşte în ajutorul Celui preaînalt, întru
^acoperămîntul Dumnezeului cerului se va sălăş­
lui. Va zice Domnului: Sprijinitorul meu eşti şi scă­
parea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dîn-
sul. Că Bl te va izbăvi din cursa vînătorilor şi de
cuvîntul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine
şl sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va în­
conjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de
noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce um­
blă în întuneric, de molima ce bîntule întru amia-
ză-zi. Oădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii
de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. însă ^0

cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei


/

. •v
RlNDUIALA INMORMÎNTÂRII MIRENILOR 159

vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel


preaînalt L-ai pus scăpare tie. Nu vor veni către tine
rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că
îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzeas­
că în toate căile tale. Pe mîini te vor ridica ca nu
cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste as­
pidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi pes­ p
te balaur. Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi
pe el; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele
Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dîn-
sul sînt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
Cu lungimea de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta
lui mîntuirea Mea.
i Apoi preotul şi cîntăreţii cîntă Aliluia (de 3 ori), glasul al 8-lea;
a doua oară cu stihul: Fericit este pe care l-ai ales şi l-ai primit,
Doamne ; a treia oară cu stihul: Şi pomenirea Iui în neam şi în neam.

I Apoi se cîntă troparul, glasul al 8-lea :


Cel ce prin adîncul înţelepciunii, cu iubirea de
oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de fo­
los tuturor le dăruieşti; unule, ziditorule, fă odihnă,
« Doamne, sufletului adormitului robului Tău, că spre
i
Tine nădejdea şi-a pus, spre făcătorul şi ziditorul şi
Dumnezeul nostru.
Slavă... Şi acum...a Născătoarei: ■ii
-
P e tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine pri­
mită către Dumnezeu ; pe care L-ai născut, Născă­
in
toare de Dumnezeu, nenuntită; ceea ce eşti credin­ jf
cioşilor mîntuire.
Urmează apoi starea întîi din Psalmul 118, glasul al 6-lea,
zicînd după fiecare stih : Aliluia.
r

t F ericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în


legea Domnului. ! «■'

Aliluia. 4
Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu
toată inima lor.
i
:

160 RlNDUIALA InmormÎntării mirenilor

Că n-au umblat în căile Lui, cei ce lucrează fără­


delegea.
Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite
foarte,
O, de s-ar îndrepta căile mele ca să păzesc porun­
cile Tale!
Atunci nu mă voi ruşina cînd voi căuta spre toate
poruncile Tale,
Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ
judecăţile dreptăţii Tale.
îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi pînă în
1 sfîrşit.
Prin ce îşi va îndrepta tînărul calea sa ? Prin pă-
zirea cuvintelor Tale. ;
;
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă
lepezi de la poruncile Tale.
«
în inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu .
greşesc Ţie. !
Binecuvîntat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările
Tale.
Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. ;
în calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de
toată bogăţia.
!
La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile
Tale.
La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cu­
vintele Tale.
Răsplăteşte robului Tău ! Voi trăi şi voi păzi po­
5}
runcile Tale.
r.
Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din
r legea Ta.
Străin sînt eu pe pămînt, să nu ascunzi de la mi­
ne poruncile Tale.
t Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Ta­
le, în toată vremea.
Certat-ai pe cei mîndri: blestemaţi sînt cei ce se
abat de la poruncile Tale. /

. i
i t
*' &.
t
RÎNDUIALA INMORMINTARII MIRENILOR 161

Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile


Tale am păzit.
Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cle­
veteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
Că mărturiile Tale sînt cugetarea mea, iar îndrep­
m
tările Tale sfatul meu.
■ Lipitu-s-a de pămînt sufletul meu ; viază-mă, după
cuvîntul Tău.
I Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă în­
dreptările Tale.
Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta
Ia minunile Tale.
t îstovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreş-
:
' te-mă întru cuvintele Tale.
\
Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu le­
gea Ta mă miluieşte.
1 Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu
;
le-am uitat.
Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă
I
ruşinezi.
Pe calea poruncilor Tale am alergat, cînd ai lăr­
t git inima mea.
î
Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale
;
şi o voi păzi pururea.
Inţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi
cu toată inima mea.
! Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că
;• aceasta am voit.
;
t Pleacă inima mea Ia mărturiile Tale şi nu la lă­
comie.
V întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea;
în calea Ta viază-mă.
Împlineşte robului Tău* cuvîntul Tău, care este
pentru cei ce se tem de Tine.
Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci jude­
căţile Tale sînt bune.
Iată, am dorit poruncile Tale ; întru dreptatea Ta
viază-mă.
r.
/
u
V


RlNDUlALA InmormîntArii mirenilor
162

Şl să vină peste mine mila Ta, Doamne, mîntuirea


Ta, după cuvîntul Tău.
Şi voi răspunde cuvînt celor ce mă ocărăsc, că am
nădăjduit în cuvintele Tale.
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvîntul adevă­
rului, pînă în sîîrşit, că întru judecăţile Tale am nă­
dăjduit
Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul
veacului.
Şi am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am
căutat
I Şi am grăit Intru mărturiile Tale, înaintea împă­
raţilor, şi nu m-am ruşinat.
Şi am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iu-
I bit foarte.
Şi am ridicat mîinile mele la poruncile Tale, pe !
\ care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
i Adu-ţi aminte de cuvîntul Tău, către robul Tău, i
\ l întru care mi-ai dat nădejde.
\ Aceasta m-a mîngîiat întru smerenia mea, că eu-
1 vîntul Tău m-a viat.
1 Cel mîndri m-au batjocorit peste măsură, dar de
la legea Ta nu m-am abătut.
Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din
j veac, Doamne, şi m-am mîngîiat.
1 * ţ Mîhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, ca-
1 ^ părăsesc legea Ta.
1 Cîntate erau de mine îndreptările Tale, în locul
>• 1 pribegiei mele.
I , Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi
“ 1 am păzit legea Ta.
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am
cautat.
Pwtea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc le­
1 gea ia.
1 m^du^ă^cwîTă^* *n*ma mea> mi-
RlNDUIALA INMORMINTĂRII MIRENILOR 163

Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele


mele la mărturiile Tale.
Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc porun­
cile Tale.
Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu,
dar legea Ta n-am uitat.
La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe
i Tine pentru judecăţile dreptăţii Tale.
t Părtaş sînt cu toţi cei ce se tem de Tine şi pă­
i: zesc poruncile Tale.
De mila Ta, Doamne, este plin pămîntul; îndreptă­
rile Tale mă învaţă.
. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cu-
vîntul Tău.
învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că
I în poruncile Tale am crezut.
I. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceas­
ta cuvîntul Tău am păzit.
Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, înva-
ţă-mă îndreptările Tale.
r înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea mîndrilor,
iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu le­
gea Ta m-am desfătat.
Bine este mie că in-ai smerit, ca să învăţ îndrep­
tările Tale.
Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decît
mii de comori de aur şi argint.
Slavă... Şi acum... După aceea ectenia: Iară şi iară cu pace Dom­
nului să ne rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... şi celelalte. Apoi |
rugăciunea şi ecfonisul cum s-a scris la începutul înmormîntării (caută
Ia pagina 158).
în continuare, începem a doua stare, glasul al 5-lea ; şi după fiecare
stih, zicem : Miluieşte pe robul Tău. *î

t Mîinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeş- .. ;


te-mă şi voi învăţa poruncile Tale.

164 RÎNDUIALA lNMORMlNTĂRlI MIRENILOR

Miluieşte pe robul Tău.


Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor ve­
seli, că In cuvintele Tale am nădăjduit.
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sînt judecăţile
• 4* Taie şi intru adevăr m-ai smerit.
Facă-se, dar, mila Ta, ca să mă mîngîie, după cu-
* vîntul Tău, către robul Tău.
4 Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că
m legea Ta cugetarea mea este.
Să se ruşineze cei mîndri, că pe nedrept m-au ne­
**:.
dreptăţit ; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi
cei ce cunosc mărturiile Tale.
Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările
Tale, ca să nu mă ruşinez.
Se topeşte sufletul meu după mîntuirea Ta; în
cuvîntul Tău am nădăjduit.
Şiîrşitu-s-au ochii mei după cuvîntul Tău, zicînd:
Cînd mă vei mîngîia ? '/
| t Că m-am făcut ca un foaie la fum, dar îndreptă-
I riie Tale nu le-am uitat. I
Cîte sînt zilele robului Tău? Cînd vei judeca pe
] cei ce mă prigonesc ?
Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar
] nu sînt ca legea Ta, Doamne.
Toate poruncile Tale sînt adevăr ; pe nedrept 111-au
prigonit Ajută-mă!
Puţin a fost de nu m-am sfîrşit pe pămînt, dar eu
n-am părăsit poruncile Tale.
= După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gu­
rii mele.
Inyeac, Doamne, cuvîntul Tău rămîne în cer ;
In neam şi în neam adevărul Tău. Intemeiat-ai pă-
mf mîntul şi rămine.
După rîhdttiala Ta rămîne ziua, că toate sînt slu­
jitoare Ţie. \
mi De n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea, atunci aş fi
> pierit intru necazul meu.
HI
m. ,
*—

«5
RlNDUIALA lNMORMlNTĂRII mirenilor
165

In veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-în-


sele m-ai viat, Doamne.
t eu’ mîntuieşte-mă, că îndreptările
Tale am cautat. r
Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă.
Mărturiile Tale am priceput.
La tot lucrul desăvîrşit am văzut sfîrşit, dar po­
runca Ta este fără de sfîrşit.
Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cu­
getarea mea este.
Mai mult decît pe vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit,
cu porunca Ta, că în veac a mea este.
Mai mult decît învăţătorii mei am priceput, că Ia
mărturiile Tale gîndirea mea este.
Mai mult decît bătrînii am înţeles, că poruncile
Tale am căutat.
De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele
mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
f De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai
pus mie lege.
Cît sînt de dulci gîtlejului meu, cuvintele Tale, mai
mult decît mierea, în gura mea.
Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru
aceasta am urît toată calea nedreptăţii.
Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină că­
rărilor mele.
Juratu-m-am şi m-am hotărît să păzesc judecăţile 5

dreptăţii Tale. .... 1


Umilit am fost pînă în sfîrşit, Doamne, viază-mă,
după cuvîntul Tău.
Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le,
Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
Sufletul meu în mîinile Tale este pururea şi legea
Ta n-am uitat.
Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la porun­
cile Tale n-am rătăcit.
Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie
inimii mele sînt ele.
166 RlNDUIALA lNMORMlNTÂRII MIRENILOR

t Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale


în veac, spre răsplătire.
Pe călcătorii de lege am urît şi legea Ta am iubit.
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cu-
vîntul Tău am nădăjduit.
Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cer­
ceta poruncile Dumnezeului meu.
Apără-mă, după cuvîntul Tău, şi mă viază şi să
nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
Ajută-mă şi mă voi mîntui şi voi cugeta la îndrep­
tările Tale, pururea.
Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la în­
dreptările Tale, pentru că nedrept este gîndul lor.
Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pă-
mîntului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, !
pururea.
Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile
Tale m-am temut.
Făcut-am judecată şi dreptate ; nu mă da pe mîna
celor ce-mi fac strîmbătate.
Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă
clevetească cei mîndri.
Sfîrşitu-s-au ochii mei după mîntuirea Ta şi după
cuvîntul dreptăţii Tale.
Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Ta­
le mă învaţă.
tu% Robul Tău sînt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte
mărturiile Tale.
f Vr e m e a este a face Domnului, stricat-au le­
gea Ta.
Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult
decît aurul şi topazul.
■ Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am
i' îndreptat, toată calea nedreaptă am urît.
Minunate sînt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a
m cercetat pe ele sufletul meu.
i
»
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte
pe prunci.

I »

RlNDUlALA îNMORMlNTĂRII MIRENILOR


167

r Gura mea am deschis şi am aflat că de poruncile


Tale am dorit.
Slavă... Şi acum... Apoi ectenia : Iară şi iară cu pace Domnului
să ne rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... şi apoi rugăciunea
şi ecfonisul, cum s-a scris Ia începutul înmormîntării (caută la pa­
gina 158).
Apoi începem a treia stare, glasul al 3-lea ; şi zicem după fiecare stih :
Aliluia.
t
, t C aută spre mine şi mă miluieşte, după judecata
j Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. f.*

Aliluia.
Paşii mei îndreptează-i după cuvîntul Tău, şi să
nu mă stăpînească nici o fărădelege.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi
poruncile Tale.
Faţa Ta o arată robului Tău şi mă învaţă porun­

cile Taie.
Izvoare de apă s-au pogorlt din ochii mei, pentru
că n-am păzit legea Ta.
■i\
Drept eşti, Doamne, şi drepte sînt judecăţile Tale.
Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot
adevărul.
Topitu-m-a rlvna casei Tale, că au uitat cuvintele
1; Tale vrăjmaşii mei.
Lămurit cu foc este cuvîntul Tău foarte şi robul
Tău l-a iubit pe el.
t a înăr sînt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale !
]
nu le-am uitat.
Dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvîntul Tău
adevărul.
Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile
Tale sînt gîndirea mea.
Dreptate sînt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeş-
te-mă şl voi fi viu.
Strigat-am cu toată inima mea: auzi-mă, Doam­ \ jj
<
ne ! Îndreptările Tale voi căuta.
I
5
n
••

I. RINDUIALA INMORMINTARII MIRENILOR
FV*' Vt; 168

Strigat-am către Tine: Mîntuieşte-mă, şi voi păzi


mărturiile Tale.
■ Din zori m-am sculat şi am strigat: întru cuvintele
•Tale am nădăjduit.
Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cu­
get la cuvintele Tale.
! f Glasul meu auzi-1, Doamne, după mila Ta, după
Judecata Ta mă viază.
Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege,
dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale
m sint adevărul.

Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că
în veac le-ai întemeiat pe ele.
Vezi smerenia mea şi mă «coate, că legea Ta n-am
uitat
Judecă pricina mea şi măi izbăveşte ; după cuvîn-
tul Tău fă-mă viu. y

Departe de păcătoşi este mîntuirea, că îndreptă- ■i

i rile Tale n-au căutat.


îndurările Tale multe sînt, Doamne, după jude­ <
cata Ta mă ţ|ază.
.. * Mulţi sînt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar
de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
%: Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfîrşeam, că
n-au păzit cuvintele Tale.
Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne, întru
mila Ta mă viază.
începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice
toate Judecăţile dreptăţii Tale.
t Căpeteniile m-au prigonit în zadar ; iar de cuvin­
tele Tale s-a înfricoşat inima mea.
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat
r-
Cpmoară mare.
Nedreptatea am urît şi am dispreţuit, iar legea Ta
am Iubit.
De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile
dreptăţii Tale. r
-
- ______

l
L.. ■
■-

RlNDUIALA îNMORMlNTĂRII MIRENILOR 169

Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se


smintesc.
Aşteptat-am mîntuirea Ta, Doamne, şi poruncile
Tale am iubit.
Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit
foarte.
Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate
căile mele înaintea Ta sînt, Doamne. ?
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doam­
ne ; după cuvîntul Tău mă înţelepţeşte.
Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne, după
cuvîntul Tău mă izbăveşte.
Să răspîndească buzele mele laudă, că m-ai învă­
ţat îndreptările Tale.
Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate porun­
cile Tale sînt drepte.
Mîna Ta să mă mîntuiască, că poruncile Tale am
ales.
Dorit-am mîntuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cuge­
tarea mea este.
t Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecă­
5
ţile Tale îmi vor ajuta mie.
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul
Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
Şi îndată se cîntă Binecuvîntările înmormîntării, glasul al 5-lea:
'
Bine eşti cuvîntat, Doamne, învafă-mă îndreptările Tale.
i-
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului;
să aflu şi eu calea prin pocăinţă; eu sînt oaia cea
pierdută; clieamă-mă, Mîntuitorule, şi mă mîntu-
ieşte.
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
C ei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi
fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea
neîmbătrînitoare şi pururea veşnică, sfinţilor, Ace­
luia cu deadinsul, mucenicilor, vă rugaţi, .să ne dăru­
iască nouă dezlegare datoriilor.
«
.


••
r* RlNDUlALA 1NM0RMÎntării mirenilor
~v4 170

Bine eşti cuvîntat, Doamne...


Cei ce aţi umblat pe calea cea strimtă şi cu chi-
fcv.
nuri; toţi care în viaţă crucea ca jugul aţi luat şi
Mie aţi urmat cu credinţă ; veniţi de luaţi darurile,
« care am gătit vouă, şi cununile cereşti.
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
'Chipul slavei Tale celei negrăite sînt, măcar deşi
port rănile păcatelor: miluieşte zidirea Ta, Stăpîne,
şi 6 curăţeşte cu îndurarea Ta; şi moştenirea cea
dorită dăruieşte-mi, făcîndu-mă pe mine iarăşi ce­
tăţean raiului.
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
Cel ce cu mina dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chi­
pul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru
călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pămînt, din :
a . care am fost luat, la cel după asemănare mă ridică,
'
vV v cu frumuseţea cea dintîi iarăşi împodobindu-mă.
1'
Bine eşthcuvîntat, Doamne...
v Odihneşte, Dumnezeule, pe robul Tău şi-l aşază i
înl rai, undee cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca
luminătorii strălucesc; pe adormitul robul Tău i

odihneşte-l, trecîndiţ-1 lui toate greşelile.



Slava... i

Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu bună cre­


dinţă sjă o lăudăm, strigînd: Sfînt eşti Părinte fără 1.* !■

de început, Fiule cel împreună fără de început şi


Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care
laMiSLcu credinţă sluţim Ţie, şi ne scoate din focul cel de
^IHH -.
Şi acum... a Născătoarei:
<5

* v Bucură-te, Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu


b cil trup spUe mîntuirea tuturor; că neamul omenesc
f a aflat m rin Ţine, şi noi să aflăm raiul,
tţă şi binecuvîntată.
i

i
j
I
•%

*v RlNDUIALA îNMORMlNTĂRII MIRENILOR 171

Aliluia, Aliluia, Aliluia ; Slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori). Apoi


■. *
diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm. încă ne rugăm
pentru odihna... şi celelalte, cum s-au scris la început. După ecfonis,
cîntăm acest tropar, glasul al 5-lea :

y . Odihneşte, Mîntuitorul nostru, cu drepţii pe robul


Tău şi-l sălăşluieşte pe dînsul în curţile Tale, pre­
cum este scris, trecînd ca un bun greşelile lui cele
de voie şi cele fără de voie, şi toate cele cu ştiinţă
şi cu neştiinţă, Iubitorule de oameni. . ,
Slavă...
Şi toate cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Iubitorule
de oameni.
Şi acum... a Născătoarei:
Cel ce din Fecioară ai. răsărit lumii, Hristoase
Dumnezeule, şi printr-însa fiii luminii ne-ai arătat,
miluieşte-ne pe noi.
Apoi Psalmul 50 (caută-1 la pagina 141).
După aceea,. Canonul lui Teofan, al cărui acrostih la greci este
acesta:
G
Cînt celor răposaţi cîntarea a şasea.
X
Cîntarea l-a, glasul al 6-lea:
Irmos: Ca pe uscat umblînd Israil... f

Stih: Minunateste Dumnezeu între sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.


| n căinările cereşti, biruitorii mucenici pururea
Te roagă pe Tine, Hristoase : pe acest credincios *

*
pe care l-ai mutat de pe pămînt, învredniceşte-1 să
dobîndească bunătăţile cele veşnice.
Stih: Doamne, odihneşte cu drepţii pe adormitul robuUTău.
Cel ce ai înfrumuseţat toate, m-ai zidit pe mine
.
I
‘■>.v

omul, făptură amestecată din smerenie şi din mări­


m
*■

re ; pentru aceastty Mîntuitorule, sufletul robului


Tău odihneşte-!.

T
-• >,

*:■
■f
I' ■ \V%'

B
fc .

172 RlNDUIALA lNMORMÎNTĂRII mirenilor


*
■ Slavă...
Cetăţean şi lucrător raiului m-ai rînduit din înce­

put, dar, călcînd porunca Ta, m-ai izgonit. Pentru
mS:- aceasta Mîntuitorule, sufletul robului Tău odih- £
& ^ -Ă
neşte-1.
li
Şi acum... a Născătoarei:
.
- Cel ce din coastă a zidit la început pe Eva, stră-
moaşa noastră, din preacuratul tău pîntece s-a îm­
brăcat cu trup, prin care tăria morţii, Preacurată, .
1
a stricat
Clntarea 3-a. Irmos:
TVTu este sfînt precum Tu, Doamne Dumnezeul
p ^'meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor
Tăi, Bunule; şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărtu-
v risirii Tale* «v
După lege s-au nevoit mucenicii Tăi, Dătătorule
de viaţă, şi cu cunună de biruinţă fiind împodobiţi
de către line, mijlocesc mîntuire veşnică celui ce
în credinţă s-a săvîrşit. I

Mai întîi m-ai învăţat prin multe minuni şi semne


pe mine rătăcituliar mai pe urmă Însuţi, umilin-
du-Te ca un îndurat şi căutîndu-mă, m-ai aflat şi
m-ai mîntuit.
Slavă...
Pe cefce a trecut la Tine din stricăciunea aceasta
t
nestatornică, învredniceşte-1, Bunule să locuiască
*■

cu bucurie în corturile cele veşnice, socotindu-1


drept prin credinţă şi prin har.
Şi acum... a Născătoarei:
Nimeni nu este fără prihană* ca tine, preacurată

Maica lui Dumnezeu; căci tu^ngură din veac ai
zămislit în pîntece pe adevăratu$3)umnezeu, Care a
stricat puterea morţii.

a i
V

$77:
m
RlNDUIALA ÎNMORMlNTÂRII MIRENILOR 173

Iar diaconul zice ectenia : Iară şi Iară cu pace Domnului să ne ru­


găm... şi celelalte. Şi după ecfonis, Sedealna, glasul al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sînt toate şi viaţa aceas­
ta este umbră şi vis ; că în deşert se tulbură tot pă-
mînteanul, precum a zis Scriptura: cînd dobîndim
lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde împre­
ună sînt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hris-
toase Dumnezeule, pe robul Tău acesta mutat de Ia
noi odihneşte-I, ca un iubitor de oameni.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei : .vi
•5

Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, în vremea


vieţii mele nu mă părăsi pe mine; ajutorului ome­
nesc nu mă încredinţa; ci singură mă apără şi mă
miluieşte.
Cîntarea 4-a :
Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul.
ypăcînd dovada înţelepciunii celei înalte şi a bu-
1 nătăţii celei bogate prin daruri, Stăpîne, cetele
mucenicilor le-ai numărat împreună cu îngerii.
!
Pe acesta ce s-a mutat la Tine, acolo unde este lo­
caşul celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii,
învredniceşte-I, Hristoase, să dobîndească slava Ta
cea negrăită. îi1
v:
Slavă... *A
:
Pe cel ce l-ai mutat de pe pămînt, care laudă pu­
terea Ta cea dumnezeiască, primeşte-1, făcîndu-1 fiu
al luminii şi curăţindu-1 de ceaţa păcatului, mult
I!
Indurate.
Şi acum... a Născătoarei:
i
>; -
■Şf
Locaş preacurat, biserică cu totul fără prihană, 1 :
chivot preasfînt, loc fecioresc de sfinţenie, pe tine,
frumuseţea lui Iacov, te-a ales Stăpînul. j
i
* - r
r '- «
i:4
1
W: ■

■ i

i; • ■ •-

J,
* '• i
h
-

174 R'ÎNDUIALA 1NMORMÎNTĂRII MIRENILOR

Cîntarea 5-a: »
Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta...
* \
Mucenicii, care s-au adus ca o jertfă sfinţită şi V
$
că o pîrgă a firii omeneşti lui Dumnezeu cel
preaslăvit, mijlocesc pururea mîntuire pentru noi.
*t
^învredniceşte, Doamne, de viaţa cea cerească şi de
împărăţia darurilor pe credinciosul robul Tău cel
adormit, dîndu-i dezlegare de păcate.
;
Slavă...

31
Cel ce prin fire numai Tu eşti făcător de viaţă, Cel
ce eşti adîncui cu adevărat de nepătruns al bună­
*
tăţii, pe acesta ce s-a săvîrşit fă-1 vrednic, îndurate,
de împărăţia Ta, Cel ce eşti singur fără de moarte.
i
.3
Şi acum... a Născătoarei:
Tărie şi cîntare şi mîntuire s-a făcut celor pierduţi
Cel ce s-a născut din tine, Stăpîna lumii, slobozind
din porţile iadului pe cei ce cu credinţă te fericesc
pe tine.
V.
Cîntarea 6-a. Irmos:
:■

f
A/Tarea vieţii văzînd-o înălţîndu-se de viforul is- :
pitelor, la limanul Tău cel lin alergînd, strig =
către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult f
Milostive.
Pe cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele
mucenicilor, care au urmat patimii Tale, Bunule.
Pentru aceasta ne rugăm Ţie : pe acesta ce s-a mu­
tat acum la Tine, odihneşte-1.
Cînd vei veni în chip înfricoşător în slava Ta cea
negrăită să judeci toată lumea, binevoieşte, Izbăvi-
torule, să Te întîmpine cu bucurie pe nori credincio­
s7,,..
sul robul Tău, pe care l-ai luat de pe pămînt.
W:


RlNDUIALA îNMORMlNTĂRII MIRENILOR 175

Slavă...
Cel ce ai făcut să ia naştere izvorul vieţii, slobo­ .
zind cu bărbăţie dumnezeiască pe cei ferecaţi, să­ i
lăşluieşte, Stăpîne, în desfătarea raiului, pe robul
Tău, care cu credinţă s-a mutat la Tine. i

Şi acum... a Născătoarei :
în pămînt ne-am întors, călcînd porunca cea sfîntă I
a lui Dumnezeu, iar prin tine, Fecioară, la cerMUf pe
pămint ne-am înălţat, scuturînd stricăciunea morţii.
. Apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm...
şi rugăciunea Dumnezeul duhurilor..., iar după ecfonis, Condac, gla­
sul ai 8-lea :
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitu­
lui robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, I
.
nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit.
r
Icos :
Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai i:
plăsmuit cu mîna pe om ; iar noi pămîntenii din pă­
mînt sîntem zidiţi şi în acelaşi pămînt vom merge,
precum ai poruncit Cel ce m-ai zidit şi mi-ai zis: îi
pămînt eşti şi în pămînt vei merge, unde toţi pămîn­
tenii mergem, făcînd tînguire de îngropare cîntarea:
Aliluia (de trei ori).
i'
Şi iarăşi cîntă: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase...
Cîntarea 7-a:
Irmos : Dătător de rouă cuptorul...
TTiind răscumpăraţi prin sîngele Tău de greşeala
cea dinţii şi fiind curăţiţi prin sîngele lor, muce­ 1
nicii au închipuit lămurit junghierea Ta; bine eşti
cuvîntat Dumnezeul părinţilor noştri.
■-


\ Cuvinte, Izvorîtorule al vieţii, Cel ce ai omorît
moartea cea semeaţă, primeşte acum şi pe acesta
is ce în credinţă a adormit, care cîntă şi zice Ţie, Hris- f.__
i fi

• ;
r
/‘
^ ■ - r *->
*

176 RÎNDUIALA ÎNMORMÎNTĂRII MIRENILOR

toase: bine eşti cuvîntat, Doamne, Dumnezeul pă­


rinţilor noştri.
Slavă...
Cel ce m-al însufleţit pe mine, omul, cu suflarea
cea dumnezeiască, Dumnezeule cel fără de început,
pe cel mutat fă-1 vrednic, Stăpîne, de împărăţia Ta,
ca şă-Ţi cînte Ţie, Mîntuitorule: bine eşti cuvîntat,
Do «ii* e, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum... a Născătoarei:
** ;*Mai presus de toată făptura te-ai făcut, Prea nevi­
novată, zămislind pe Dumnezeu Care a sfărîmat por­
ţile morţii şi a frînt încuie torile. Pentru aceasta, Cu­
rată, pe tine cu cîntări te slăvim credincioşii, ca pe
Maica lui Dumnezeu.
jKf
Cîntarea 8-a:
Irmos: Din văpaie, rouă ai izvorit cuvioşilor...
TDurtînd luptele cu tărie, biruitorilor mucenici ai
lui Hristos, v-aţi împodobit cu cunună de biru­
inţă, strigînd: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase,
In veci.
Pe credincioşii care au părăsit viaţa în sfinţenie şi
s-au mutat la Tine, Stăpînul, primeşte-i cu blîndeţe,
odihnind, ca un îndurat, pe cei ce Te înalţă pe Tine,
Hristoase, în veci.
, Slavă...
Binevoieşte acum, Mîntuitorule, ca toţi cei mai îna­
inte adormiţi să se sălăşluiască în pămîntul celor
blînzi, socotind drepţi prin credinţa către Tine şi
v prin har, pe cei care Te preaînalţă întru toţi vecii.
-v Şi acum... a Născătoarei:
Fericimu-te toţi, Preafericită, pe tine, care ai năs­
cut pe Cuvîntul cel cu adevărat fericit, Cel ce pen-
'•.v

I
RlNDUIALA INMORMINTĂRII MIRENILOR 177

tru noi s-a întrupat, pe Care îl preaînălţăm întru


toţi vecii.
Cîntarea 9-a. Irmos:
pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oame­
nilor, spre Care nu cutează a căuta oştile înge­
reşti ; iar prin tine, Preacurată, s-a arătat oamenilor
cuvîntul întrupat, pe Care slăvindu-L, cu oştile ce­
reşti, pe tine te fericim.
Nădejdea a întărit cetele mucenicilor şi spre dra­
gostea Ta i-a întraripat, arătînd mai dinainte odih­
na cea cu adevărat netulburată a celor viitoare ; de
care învredniceşte, Bunule, să aibă parte şi acesta
ce s-a mutat.
Binevoieşte, Hristoase, ca cel mutat în credinţă să
se facă părtaş al strălucirii Tale celei luminoase şi
dumnezeieşti, dăruindu-i, ca un singur mult milostiv
odilmă în sînurile lui Avraam, şi iăcîndu-1 vrednic
de fericirea cea veşnică.
Slavă...
Cel ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă
şi adîncul îndurării, pe cel ce l-ai mutat din locul
acesta al răutăţii şi din umbra morţii, Mîntuitorule,
aşază-1 unde străluceşte lumina Ta.
Şi acum... a Născătoarei:
Cort sfînt te cunoaştem pe tine, Curată, şi chivot *
şi tabla legii harului; căci prin tine s-a dăruit ier­
tare celor ce au fost găsiţi drepţi prin sîngele Celui
ce s-a întrupat din pîntecele tău, ceea ce eşti cu to­
tul fără prihană. .
Apoi .ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm...
şi celelalte, iar după ecfonis, se cîntă Idiomelele lui loan Damaschin ■

Monahul.

-
',0
12
# '
RlNDUIALA TNMORMINTĂRII mirenilor
178

w&ş&mm
Glasul 1 :

toare
tea moartea le primeşte. CI în lumina feţei Tale,
Hristoase, şi în îndulcirea frumuseţii Taie, pe cel
pe care l-ai ales, odihneşte-1, ca un iubitor de
oameni.
Glasul al 2-lea :
Vai, cită luptă are sufletul cînd se desparte de
trup! Vai, cît lăcrimează atunci, şi nu este cine
să-l miluiască pe dînsul! Către îngeri ridicîndu-şi
ochii, în zadar se roagă; către oameni mîinile tin-
zîndu-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta,
iubiţii mei fraţi, cunoscînd scurtimea vieţii noastre,
adormitului să-i cerem odihnă de la Hristos, şi su­
fletelor noastre mare milă.
Glasul al 3-lea:
Deşertăciuni sînt toate cele omeneşti. Cîte nu ră-
mîn după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne
însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate aces­
tea pier. Pentru aceasta, lui Hristos celui fără de
moarte să-I strigăm: pe acesta ce s-a mutat de la
noi odihneşte-1, unde este locaşul tuturor celor ce
se veselesc.
Glasul al 4-lea :
Unde este dezmierdarea cea lumească ? Unde este
nălucirea celor trecătoare ? Unde este aurul şi ar­
gintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea?
Toate sînt ţărînă, toate cenuşă, toate umbră. Ci ve­
niţi să strigăm Împăratului celui fără de moarte:
Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte pe
acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-1 întru feri­
cirea cea neîmbătrînitoare.
RlNDUIALA INMORMINTÂRII MIRENILOR 179

Glasul al 5-lea:
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu
sînt pămînt şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mor­
minte şi am văzut oase goale şi am zis: oare, cine
este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul,
dreptul sau păcătosul? Ci odihneşte, Doamne, cu
drepţii pe robul Tău.
Glasul al 6-lea;
început şi temei mi-a fost mie hotărîrea Ta de a
mă zidi; căci voind să mă faci fiinţă vie din firea
cea nevăzută şi din cea văzută, ai plăsmuit trupul
meu din pămînt şi mi-ai dat suflet prin însuflarea
Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru
aceasta, Hristoase, odihneşte pe robul Tău, în la­
tura celor vii şi în locaşurile drepţilor.
Glasul al 7-lea:
După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit
din început pe om, şi l-ai pus în rai să stăpînească
făpturile Tale; dar din pizma diavolului fiind amă­
git, s-a făcut părtaş mîncării, călcător poruncilor •i*
Taie făcîndu-se. Pentru aceasta l-ai osîndit să se în­
toarcă iarăşi în pămîntul din care a fost luat, Doam­
ne, şi să-şi ceară odihnă.
Glasul al 8-lea :
Plîng şi mă tînguiesc cînd gîndesc Ia moarte şi
văd în morminte frumuseţea noastră cea zidită după
chipul lui Dumnezeu zăcînd: grozavă, fără mărire
şi fără chip. O, minune! Ce taină este aceasta, ce
s-a făcut cu noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum
ne-am înjugat cu moartea? Cu adevărat, precum
este scris, după porunca lui Dumnezeu, Care dă
adormitului odihnă.
Apoi Fericirile, glasul al 6-lea:
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
>■ .
a
. !

r •

180 RlNDUIALA JNMORMINTARII MIRENILOR

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împără­


ţia cerurilor.
priciţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia.
Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul.
Fericiţi cei flămînzi şi însetaţi de dreptate, că
aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
pe tîlharul, care a strigat Ţie pe cruce : pomeneş-
te-mă, l-ai făcut, Hristoase, mai înainte cetăţean al
raiului. Pocăinţei aceluia învredniceşte-mă şi pe
mine, nevrednicul.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că acela vor vedea pe
Dumnezeu.
Cel ce eşti Stăpînul vieţii şi al morţii, odihneşte
în locaşurile sfinţilor pe acesta ce l-ai mutat dintru
cele trecătoare, care strigă: pomeneşte-mă cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumne­
zeu se vor chema.
Cel ce eşti Stăpînul sufletelor şi al trupurilor, în
a Cărui mînă este suflarea noastră, mîngîierea ce­
lor întristaţi, odihneşte în latura drepţilor pe acesta
pe care l-ai mutat.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora
este împărăţia cerurilor.
Hrtstos să te odihnească în latura celor vii, şi
uşile raiului să-ţi deschidă şi moştean împărăţiei
te arate, şi iertare să-ţi dăruiască de cele ce
ai g||Mt în viaţă, iubitoriile de Hristos.
Făiiciţi veţi fi, cînd, din pricina Mea, vă vor ocorî
şi vă vor prigoni pe voi şi, minţind, vor zice tot cu-
vîntul rău împotriva voastră.
Să mergem şi să vedem în morminte că oase goale
este omul, mîncare viermilor şi putreziciune şi să
cunoaştem ce este bogăţia, frumuseţea, tăria şi po­
doaba.
*■
n

RlNDUIALA lNMORMlNTĂRII MIRENILOR 181

B ucnraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă


este în ceruri.
Să auzim ce strigă Atotţlitorul: vai de cei ce caută
să vadă ziua cea înfricoşată a Domnului! Căci aceea
este întuneric pentru că va lămuri toate prin foc.
Slavă...
Mă închin Tatălui Cel ce a născut şi purces, prin
naştere şi purcedere fără început; slăvesc pe Fiul
Cel ce s-a născut şi laud pe Duhul Sfînt, Cel ce stră­
luceşte, împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum... a Născătoarei: p
Cum izvorăşti lapte din pieptul tău, Fecioară? Cum
hrăneşti pe Hrănitorul făpturii ? Precum ştie Cel ce
a izvorît apă din piatră, pîraie de ape norodului
celui însetat, precum este scris.
Şi de va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: pace tuturor.
Citeţul: Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit ţie Ioc
de odihnă.
Stih:
I Către Tine, Doamne, voi striga.
Apostolul
Diaconul: înţelepciune.
Din Cartea Intîia către Tesaloniceni a Sfîntului Apostol Pavel,
citire:
(IV, 13-17)

livraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să


L fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca cei care
nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a mu­ ■i

rit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei


adormiţi întru Iisus, aduce-i-va împreună cu Bl. Căci
-—■i

L
I
182 RlNDUIALA lNMORMlNTĂRII MIRENILOR

! aceasta vă spunem, după cuvîntul Domnului, că noi,


Ufe cei vii, care vom fi rămas pînă la venirea Domnului,
l ' : nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi
Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi
întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer,
şi cei morţi întru Hristos vor învia întîi. După
aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi,
împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Dom­
nul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.
Preotul ce ţie. Citeţul: Aliluia, glasul al 6-lea :
£ Stih:
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne,
Evanghelia
Diaconul: înţelepciune drepţi.
Din Sfînta Evanghelie de la loan, citire:
(V, 24-—30)
n îs-a Domnul către iudeii care veniseră la Dîn-
^sul: adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine
ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis
pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni,
ci s^a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat
vă spun vouă,'că vine ceasul şi acum este, cînd
morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care
vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în
Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibe viaţă în
Sine Însuşi; şi I-a dat Lui putere să facă judecată
pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta,
căci vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi
I . glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune,
spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele,
spre învierea osîndei. Nu pot Eu să fac de la Mine
nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este
I? « dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tată­
lui Meu, Care M-a trimis.
\V

\ ■ ■ ■■
RÎNDUIALA INMORMINTĂRII MIRENILOR 183

Apoi diaconul zice ectenia: Mîluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după


mare mila Ta. încă ne rugăm pentru odihna sufletului robului lui
: Dumnezeu... şi celelalte, iar arhiereul sau protosul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor..., cu glas mare, venind aproape de trup, şi îm­
preună cu dînsul şi ceilalţi preoţi.
Se cade a şti că, pînă cînd diaconul zice ecteniile, fiecare din preoţi
citeşte la rîndul său în taină rugăciunea de mai sus, aproape de trup
şi zice ecfonîsul: Că tu eşti învierea, viaţa şi odihna...
Apoi arhiereul sau preotul, citeşte:

RUGĂCIUNILE DE IERTARE
1
Domnului să ne rugăm.
TAoamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelep- i
^ciunea Ta cea negrăită ai zidit pe om din ţă-
rînă şi întocmindu-1 după chipul şi asemănarea Ta,
l-ai împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o
cinstită făptură cerească, spre măreţia şi străluci­
rea slavei şi a împărăţiei Tale; dar el călcînd cu-
vîntul poruncii Taie şi nepăzind chipul Tău, de care
era împărtăşit, — pentru ca răutatea să nu fie fără
de moarte —, din iubire de oameni, ca un Dumne­ "V

zeu al părinţilor noştri ai poruncit amestecului şi


împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a
Ta — prin vrerea Ta cea dumnezeiască — să se des­
facă şi să se risipească, pentru ca sufletul să mear­
gă acolo de unde fiinţă şi-a luat, pînă la obşteasca
înviere, iar trupul să se desfacă în cele dintru care .3
a fost alcătuit.
Ţie ne rugăm, Părintelui celui fără de început şi 4
Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfîntului şi celui de .! r
o fiinţă şi de viaţă făcătorului Tău Duh, să nu în­
gădui ca făptura Ta să fie înghiţită de pieire; ci
trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcă­
tuit, iar sufletul să se aşeze în ceata' drepţilor. I
Aşa Doamne, Dumnezeul nostru, să biruiască mila
Ta cea nemăsurată şi iubirea de oameni cea nease-

-V
—4
□"

184 RlNDUIALA INMORMINTĂRII MIRENILOR

mănată. Şi de a căzut robul Tău acesta sub bleste­


mul tatălui său, sau al maicii sale, sau sub blestemul
său; de a amărît pe vreun preot şi a luat de ia el
legătură nedezlegată ; de a căzut în grea afurisanie
de la arhiereu şi din nepăsare sau din lenevie n-a
dobîndit iertare; iartă-1 pe acesta prin mine păcă­
tosul şi nevrednicul slujitorul Tău. Şi trupul lui îl
dezleagă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul
lui îl rînduieşte în corturile sfinţilor. Aşa, Doamne,
Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi ucenici
şi Apostoli această putere ca să dea iertare de pă­
cate, zicînd: oricîte veţi lega şi veţi dezlega, să fie
legate şi dezlegate, şi printr-înşii şi nouă, măcar
că sîntem nevrednici, din iubire de oameni, ne-ai
dăruit această putere, dezleagă pe adormitul robul
Tău (N)* de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie
.
iertat şi în veacul de acum.şi în cel ce va să fie, pen­
tru rugăciunile preacuratei şi pururea Fecioarei
Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.
2
Domnului să ne rugăm.
Q tăpîne mult îndurate, Doamne Iisuse Hristoase,
^ Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi uce­
nici şi Apostoli cheile împărăţiei cerurilor, iar după
sfîntă învierea Ta, cea de a treia zi, cu harul Tău
le-ai dăruit puterea de a lega şi dezlega păcatele
oamenilor, ca să fie legate şi în cer cîte de dînşii pe
pămînt s-au legat, şi tot aşa să fie dezlegate şi în cer
cîte de dînşii pe pămînt s-au dezlegat; Cel ce prin
nespusa Ta iubire de oameni ne-ai învrednicit şi pe
noi smeriţii şi nevrednicii robii Tăi să fim moşteni­
tori ai aceluiaşi preasfînt dar şi har, ca şi noi de
asemenea să legăm şi să dezlegăm cele ce se întîm-
plă în poporul Tău; Însuţi, preabunule împărate,
prin mine, smeritul şi nevrednicul robul Tău, iartă
robului Tău (n), orice a greşit ca un om în această
.

*•
——-ca. ^
I I
%■

B—

RINDUIALA ÎNMORMlNTĂRII MIRENILOR 185

viaţă; şi-i iartă lui toate cîte a păcătuitcu cuvîntul,


sau cu lucrul, sau cu gîndul, dezlegîndu-1 şi de legă­
tura pusă în orice chip asupra lui, cu care el însuşi
din mînie sau din altă pricină s-a legat pe sine, sau
de la arhiereu, sau de la altcineva a suferit o alu­
necare ca aceasta, prin pizma şi prin lucrarea dia­
volului. Binevoieşte, Preabunule şi mult îndurate,
ca sufletul lui să se aşeze cu sfinţii, care din veac
au bineplăcut Ţie, iar trupul să se dea firii celei
zidite de Tine. Că binecuvîntat şi preaslăvit eşti în
veci. Amin.
3

Domnului să ne rugăm.

omnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Care a


dat sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli dumneze-
ieştile porunci ca să lege şi să dezlege păcatele celor
căzuţi, şi de Ia dînşii asemenea şi noi am primit
putere să facem aceasta, să te ierte pe tine, fiule
duhovnicesc, de tot ce ai greşit în viaţă ca om, cu
voie sau fără voie ; acum şi pururea şi în vecii veci­
lor. Amin.
Arhiereul sau intîiul preot zice ecfonisul: Că Tu eşti învierea,
viaţa..., apoi se face sărutarea icoanei sau a sfintei cruci aflată pe
pieptul mortului, în care timp preoţii şi strana cîntă stilurile:
Glasul al 2-lea : Cind de pe lemn...
Veniţi fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai
de pe urmă, mulţumind lui Dumnezeu ; căci acesta
a ieşit din rudenia sa şi de groapă se apropie, ne-
maiîngrijindu-se de cele deşarte şi de trupul cel . /
mult pătimitor. Unde sînt acum rudele şi prietenii, . L
căci iată ne despărţim ? Să ne rugăm ca Domnul să-i
facă odihnă.
Ce despărţire este, o fraţilor! Ce tînguire, ce plîn- - f:
gere în ceasul de acum ! Deci veniţi să sărutăm pe
cel ce puţin mai înainte a fost cu noi. Că se dă . \

' Q

M

m
y
RlNDUIALA INMORMINTÂRII MIRENILOR

graşii, cu pămînt se acoperă, în întuneric se sălăş­


luieşte, cu morţii se îngroapă. Toate rudele şi prie­
tenii, acum cînd ne despărţim, să ne rugăm ca
Domnul să-i facă odihnă.
Acum toată mărirea cea înşelătoare a deşertă­
ciunii vieţii se desface ; pentru că sufletul a părăsit
locaşul său, vasul s-a spart; lutul s-a făcut negru,
fără glas, fără simţire, mort, nemişcat; pe care pe-
trecîndu-1 la groapă, să ne rugăm Domnului să-i dea
odihnă în veci.
Ce este viaţa noastră ? Cu adevărat floare şi abur
şi rouă de dimineaţă. Veniţi să vedem lămurit în
morminte : unde este frumuseţea trupului, unde sînt
tinereţile ? Unde sînt ochii şi chipul trupului ? Toate
s-au veştejit ca iarba, toate au pierit. Veniţi deci să
cădem la Hristos cu lacrimi.
Mare plîns şi tînguire, mare suspin şi nevoie este
despărţirea sufletului. Atunci apare iadul şi pierza­
rea P£iţtru viaţa cea trecătoare, care este umbră
ă, vis de înşelăciune care se arată ca o nă­
lucă,jQITn al vieţii pe pămînt. Să fugim departe de
tot păcatul lumesc, ca să moştenim cele cereşti.
Văzînd pe mort zăcînd, toţi să ne gîndim la ceasul
din urmă; căci omul trece ca fumul pe pămînt, ca
floarea a înflorit, ca iarba s-a tăiat, cu pînză se în­
făşoară, cu pămînt se acoperă. Pe acesta lăsîndu-1
acoperit, lui Hristos să ne rugăm, ca să-i dea odihnă
în veci.
Veniţi urmaşii lui Adam, să vedem pus în pămînt
pe cel după chipul nostru, dezbrăcat de toată fru­
museţea, topit în mormînt, putrejune viermilor, de
Întuneric stricat, de pămînt învelit; pe care lăsîn-
du-1 acoperit, lui Hristos să ne rugăm ca să-i dea
odihnă în veci.
Cînd sufletul este răpit cu putere din trup de în­
geri înfricoşători, el uită de toate rudele şi cunos-
cuţii, şi poartă grijă de cele viitoare, de judecăţile
RINDUIALA lNMORMlNTÂKII MIRENILOR 137

ce vor fi asupra deşertăciunii şi trupului mult chi­


nuit. Veniţi să rugăm pe Judecătorul şi toţi să ce­
rem ca Domnul să-i ierte cele ce a greşit.
Veniţi, fraţilor, la groapă să vedem ţărîna şi pra­
ful, din care am fost zidiţi. Unde mergem acum?
Şi ce ne-am făcut? Cine este săracul sau bogatul?
Cine este stăpînul ? Cine este slobodul ? Au nu sînt
toţi ţărînă ? Frumuseţea chipului a putrezit şi toată
floarea tinereţilor a veştejit-o moartea.
Cu adevărat, toate dulceţile şi măririle vieţii sînt
deşertăciune şi stricăciune, pentru că toţi vom pie­
ri, toţi vom muri: împăraţii şi boierii, judecătorii
şi căpeteniile, bogaţii şi săracii şi toată firea ome­
nească ; căci cei ce oarecînd erau în viaţă, acum
sînt aşezaţi în morminte ; pentru care ne rugăm
Domnului să le dea odihnă.
Toate mădularele trupului se văd acum netreb­
nice ; cele ce puţin mai înainte erau mişcătoare,
toate sînt nelucrătoare, moarte, nesimţitoare; căci
ochii au apus, picioarele s-au legat, mîinile şi au­
zul au încetat, limba cu tăcere s-a îngrădit şi gropii
se dă. Cu adevărat deşertăciune sînt toate cele
omeneşti.
Mîntuieşte pe cei ce nădăjduiesc în tine, Maica
Soarelui celui neapus, Născătoare de Dumnezeu, şi
fă milostiv pe preabunul Dumnezeu cu rugăciunile
tale, rugămu-ne, ca să dea odihnă celui ce a răpo­
sat acum, unde sufletele drepţilor se odihnesc ; âra-
tă-1 moştenitor bunătăţilor celor dumnezeieşti în
locaşurile drepţilor, întru pomenire veşnică, ceea
ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă... glasul al 6-lea:
Văzîndu-mă zăcînd fără glas şi fără suflare, plîn-
geţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor
şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de
veste mi-a venit înfricoşatul ceas al morţii. Ci ve- :■

•I
'i?

188 RlNDUIALA INMORMÎNTĂRII MIRENILOR

nlţl toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sarutarea


cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla,
nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la
Judecătorul, unde nu este părtinire: căci sluga şi
stăpînul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul,
bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fie­
care, după faptele sale, sau se va preamări sau se
va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă,
să vă rugaţi neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru
mine, ca să nu fiu rînduit, după păcatele mele, ia
locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina
vieţii.
Şi acum.. a Născătoarei:
Hristoase^ pentru rugăciunile celeia ce Te-a năs­
cut, ale Inaintemergătorului Tău, ale Apostolilor,
proorocilor, arhiereilor, cuvioşilor şi drepţilor, şi
ale tuturor sfinţilor, odihneşte pe robul Tău cel
adormit.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasîîntă Treime... Tatăl nostru... Că a
ta este împărăţia... troparele: Cii duhurile drepţilor... Şi celelalte.
Diaconul zice ectenia pentru morţi şi preotul rugăciunea -. Dumnezeul
duhurilor..., iar după ecîonîs: Slavă... Şi acum... Şi apolisul acest.': •.
Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dum­
nezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Mai­
cii Sale, ale sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apos­
toli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor
părinţilor noştri, ale sfîntului şi Dreptului Lazăr cel
: înviat a patra zi din morţi şi ale tuturor sfinţilor,
;
i •
. sufletul robului Său (N) cel mutat de la noi, în cor­
V i.
turile drepţilor să-l aşeze, în sînurile lui Avraam
să-l odihnească şi cu drepţii să-l numere, iar pe
noi să ne miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.
«• Apoi preotul (diaconul) zice:
întru fericita adormire, veşnică odihnă dă, Doam­
ne, sufletului adormitului robului Tău (N) şi-i fă Iui
veşnică pomenire.
E

■j
rv
\
_
RlNDUIALA ÎNMORMINTĂRII MIRENILOR 189

Iar la strană se cîntă de trei ori: Veşnica pomenire... Apoi, ridicînd


trupul, îl ducem, cîntînd: Sfinte Dumnezeule... şi celelalte, la groapă,
unde preotul toarnă peste trupul mortului vin amestecat cu untde­
lemn, zicînd : Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi
mai vîrtos decît zăpada mă voi albi. Iar după ce se pune coşciugul în
groapă, preotul, luînd pămînt cu lopata, aruncă cruciş deasupra trupu­
lui, zicînd: Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui, lumea şi toţi
cei ce locuiesc într-însa, apoi varsă în groapă cenuşa din cădelniţă
şi se astupă groapa cu pămînt, după datină, în care timp se cîntă tro­
parele : Cu duhurile drepţilor... şj celelalte, cu otpustul: Slavă lui
Dumnezeu, Care aşa a binevoit.
SA se ştie: această slujbă, precum s-a arătat mai sus, se cîntă şi
la femei şi la copiii ce sînt cu vîrsta mai mari de şapte ani.

□- '

I
\

RÎNDUIALA
ÎNMORMÎNTĂRII PRUNCILOR
Făcînd preotul obişnuitul început, citim Psalmul 90: Cel ce locu­
ieşte în ajutorul Celui preaînalt... (caută-1 înapoi la pagina 159).
Apoi: Aliluia, glasul al 8-lea şi stihurile: Fericit este cel pe care l-ai
ales şi l-ai primit, Doamne, şi: Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
După aceea troparele: Cel ce prin adîncul înţelepciunii... Slavă...
sîîrşitul troparului. Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu: Pe Tine
zid şi liman te avem... (caută-le la pagina 160). Apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule... (caută-1 la pagina 153).
Şi îndată Canonul acesta
Cîntarea l-a, glasul al 8-lea:
Irmos: Apa trecînd-o ca pe uscat...
Stih: Doamne, odihneşte pruncul acesta.
r^uvîntule al Iul Dumnezeu, Care al sărăcit luînd
^trup şi ai binevoit a Te face prunc fără schim­
bare, rugămu-Te, aşază în sînurile lui Avraam pe
pruncul pe care i-ai luat.
Prunc Te-ai arătat, Cel ce eşti mai înainte de toţi
vecii, şi pruncilor, ca un bun, le-ai făgăduit împă­
răţia Ta, cu care numără şi pe pruncul acesta.
Slavă...
Pe nevinovatul prunc, pe care l-ai luat, Hristoase
Mîntuitorule, mai înainte de a ajunge la cunoaşte-
rea plăcerilor celor de pe pămînt, învredniceşte-1
veşnicelor bunătăţi, ca un iubitor de oameni.
i

RlNDUIALA INMORMINTARII PRUNCILOR 191

Şi acum... a Născătoarei:
Ceea ce negrăit ai născut înţelepciunea şi Cuvîn-
tul Tatălui, tămăduieşte cumplita rană a sufletului
nostru şi durerea inimii potoleşte.
Cîntarea 3-a. Irmos:
TT^oamne, Care ai făcut cele de deasupra tăriei
cereşti şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă în dra­
gostea Ta, că Tu eşti plinirea doririlor şi credincio­
şilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Cuvîntule prea desăvîrşit, arătîndu-Te prunc de-
săvîrşit, pe acest prunc nedesăvîrşit cu vîrsta l-ai
mutat la Tine ; pe care odihneşte-1 cu toţi drepţii,
care au bineplăcut Ţie, unule Iubitorule de oameni.
Pe pruncul acesta nestricat pe care l-ai mutat cu
dumnezeiasca Ta poruncă, şi care a fost răpit fără
să guste din dulceţile lumeşti, Te rugăm, Indurate,
dulceţiîor celor mai presus de lume, arată-1 părtaş. 1
Slavă...
Cămărilor cereşti şi odihnei celei luminate şi ce­
tei celei preasfinţite a sfinţilor, Doamne, părtaş fă
pe acest prunc curat, pe care ai binevoit, Mîntuito-
rule, a-1 muta de aici.
Şi acum... a Născătoarei:
Lipsiţi de toate alergăm sub singur acoperământul
tău, preacurată Stăpînă; ajută-ne că multă bogăţie
de păcate am strîns şi sîntem cu totul plini de să­
răcia bunătăţilor.
Apoi irmosul. După aceasta preotul zice ectenia:
Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm. li
Strana: Doamne miluieşte. *i
încă ne rugăm pentru odihna nevinovatului prunc
fN) şi pentru ca Domnul, după a Sa făgăduinţă, să-I
învrednicească de cereasca Sa împărăţie.

\
{
i
? •i
■h

!
)h 192 RlNDUIALA INMORMINTÂRII PRUNCILOR

Strana: Doamne miluleşte.


Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde
toţi drepţii se odihnesc.
Strana : Doamne miluieşte^de 3 ori).
u • Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi odihna
cu sfinţii, a sufletului său, de la Hristos, Împăratul
! îl cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.
Strana: Dă, Doamne.
* Apoi preotul citeşte rugăciunea aceasta:
,5 K j
Domnului să ne rugăm.
Ţ^toamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu
J'W'' -^ai făgăduit să dai împărăţia cerurilor celor
“ -î - născuţi din apă şi din Duh şi în neprihănire mutaţi
SiS; la Tine. Tu ai zis : lăsaţi pruncii să vină la Mine, că
a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. Cu sme­
renie. ne rugăm, fă părtaş împărăţiei Tale, după
ii ■
cum ai făgăduit, pe robul Tău nevinovatul prunc
(N), mutat acum de la noi.
N Iar pe noi ne învredniceşte să vieţuim şi să sfîrşim
neprihănită viaţa creştinească şi să ne sălăşluim
..1 cu toţi sfinţii Tăi în cămările cereşti.
Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna tuturor robilor
st"-..
h’
Tăi, precum şi a robului Tău acum răposat, pruncul
(]\)9 Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înăl­
ţăm, împreună şi celui fără de început al Tău Părin­
te şi Preasfîntului şi bunului şi de viaţă făcătorului
- Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi sedealna, glasul al 6-lea :
CU adevărat deşertăciune sînt toate şi viaţa acea­
sta este umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot
V-
pămînteanul, precum a zis Scriptura: cînd dobîn-
dim lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde
împreună sînt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta,
I
£
!

~^r
r

RlNDUIALA INMORMINTARII PRUNCILOR 193

Hristoase Dumnezeule, pe robul Tău acesta mutat


de la noi, odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.
Cîntarea 4-a :
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale...
Q ă nu plîngem pe prunci, ci mai vîrtos pe noi
^ înşine* care greşim totdeauna, să ne tînguim ca
să ne izbăvim de gheena.
Lipsit-ai, Stăpîne, pe pruncul acesta de desfătările
pămînteşti, dar ca un Judecător drept, învredni­
ceşte-! pe dînsul de bunătăţile cele cereşti.
Slavă...
Cetăţean raiului te arată pe tine, cu adevărat feri­
cite pruncule, Cel ce te-a luat de pe pămînt şi cu
cetele sfinţilor te aşază împreună.
Şi acum... a Născătoarei:
Cu lotul curată te cunoaştem pe tine Născătoare
de Dumnezeu, noi toţi cei luminaţi prin botez, că ai
născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.
Cîntarea 5-a :
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fata Ta?
u judecata Ta cea dreaptă, mai înainte de a
^creşte el deplin, ai secerat ca pe o iarbă verde
pe pruncul acesta pe care l-ai mutat, Doamne ; ci
luîndu-1 pe el, Cuvinte, răsădeşte-1 în muntele cel
dumnezeiesc al veşnicelor bunătăţi.
Ca pe o stîlpare tînără, sabia morţii venind te-a
; tăiat pe tine cel ce n-ai ajuns la cunoaşterea dulce-
ţilor lumeşti, o fericite ! Ci iată Hristos îţi deschide
ţie porţile cereşti, numărîndu-te cu aleşii Săi, ca un
îndurat.
Slavă...
Nu vă tînguiţi pentru mine, că n-am făcut nimic
vrednic de tînguire, strigă pruncul cel mort; ci mai
'
!

1 13
"" T

}
,

194 RlNDUIALA 1NMORM1NTARII PRUNCILOR

K degrabă plîngeţi-vă pe voi toţi, rudelor şi prieteni­


lor, cei ce păcătuiţi, ca să nu aveţi parte de osînda
la munci.
!
Şi acum... a Născătoarei: '

Noi înşine deznădăjduim cînd privim la» mulţimea I


faptelor noastre ; dar cînd ne vii în mintcţptu Maica
L lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de mintie ai năs­
cut pe Domnul, ne răcorim cu nădejdea că pe tine
singură folositoare te-am cîştigat.
Cîntarea 6-a. Irmos:
i
Ţ> ugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui
•*-'-voi spune întristările mele, că s-a umplut sufle­
tul meu de răutăţi şl viaţa mea s-a apropiat de iad;
şl ca Ionâ mă rog : Dumnezeule, din stricăciune I
î
i scoate-mă.
i Ca un prunc în iesle ai fost culcat şi ai fost dat în
braţele Bătrînului, Cel ce plăsmuieşti pe prunci în
pîntece şi muţi la viaţă pe acesta mai înainte de a i
I

ajunge la creşterea desăvîrşită; pentru aceasta cu


bună mulţămită Te slăvim pe Tine.
1 Zls-ai Apostolilor, Cuvinte : lăsaţi pruncii să vină
la Mine, că împărăţia Mea este hărăzită pentru cei
nevinovaţi ca dînşii. Deci pe pruncul acesta mutat !
! la Tine, învredniceşte-1 de lumina Ta.
Slavă...
Llpsit-ai pe pruncul Tău acesta de bunătăţile cele
pămînteşti, ca să-l arăţi pe dînsul părtaş bunătăţi­
lor Tale celor cereşti, căci încă n-a călcat porunca
Ta cea dumnezeiască; slăvim adîncul cel nemăsu­
rat al judecăţilor Tale, Bunule.
V
ŞI acum... a Născătoarei:
Pe tine te avem zid de scăpare şi mîntuire desă­
vîrşită a sufletelor şi uşurare în necazuri, Fecioară,

i
KlNDUIALA INMQRMINTARII PRUNCILOR
195

şi de lumina ta pururea ne bucurăm: o, StăDÎnă <si


acum de chinuri şi de nevoi ne izbăveşte. 1 ’9
Apoi irmosul şi ectenia : Iară şi iară cu pace Domnului să ne ru-
găm... şi celelalte, iar după ecfonis, Condac, glasul al 8-lea

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitu­


lui robului Tău, unde nu este durere, nici întristare,
nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit.
Icos î

Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi


ai zidit pe om ; iar noi pămîntenii din pămînt sîn-
tem zidiţi şi în acelaşi pămînt vom merge, precum
ai poruncit Cel ce m-ai zidit şi mi-ai zis: pămînt
eşti şi în pămînt vei merge, unde toţi pămîntenii
mergem, făcînd tînguire de îngropare cîntarea:
Aliluia.
<
Apoi şi aceste icoase:
Nimic nu este mai jalnic pentru o maică, nimic
mai întristător pentru un tată, decît cînd îşi petrec
pruncii de aici la groapă ; căci Iăuntrul lor se tulbu­
ră şi mare jale au inimile lor pentru prunci, mai
ales dacă au ajuns să vorbească bine, căci îşi aduc
aminte de cuvintele lor, cu cîntarea : Aliluia.
Adesea, înaintea mormîntului, maicile îşi bat piep­
tul şi zic: o, fiul meu şi copilul meu cel preadulce,
nu auzi ce-ţi spune maica ta ? Iată şi pîntecele care
te-a purtat; pentru ce nu vorbeşti, cum ne vorbeai,
ci taci aşa, fără.ftă vorbeşti cu noi ? Aliluia.
Dumnezeule, Dumnezeule, Care m-ai chemat, fii
acum mîngîiere casei mele, căci plîngere mare s-a
întîmplat lor, pentru că toti la mine căutau, fiind iu­
bitul lor copil. Ci însuţi, Cel ce Te-ai născut din
pîntecele Fecioarei, mîngîie Iăuntrul maicii mele şi
răcoreşte inima tatălui meu, de la care auzi: Ali­
luia.
a

1
RlNDUIALA ÎNMORMINTARII pruncilor
196
Cîntarea 7-a:
Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...
Ocrie în cartea celor mîntuiţi, ca un iubitor de
^oameni îndurate, pe pruncul Tău, ca bucurîn-
du-se să strige puterii slavei Tale : bine eşti cuvîn-
tat, Doanme Dunmezeule, în veci.
cu lumina feţii Tale, Cuvinte, luminează pe prun­
cul Tău acesta, care cu credinţă s-a mutat acum la
Tine în vîrstă nedesăvîrşită şi-Ţi cîntă Ţie : Doamne
Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.
Slavă...
pricină de întristări s-a arătat acum despărţirea
ta pentru cei ce te iubesc ; dar ţie adevărată bucu­
rie şi veselie, că moşteneşti, pruncule, viaţa de veci.
i
Şi acum... a Născătoarei:
Vezi întristarea noastră, Fecioară, pe care ne-a
adus-o mulţimea răutăţilor noastre, şi mai înainte
de plecarea de aici, dă-ne uşurare cu rugăciunile i
tale cele de Maică, ca Dumnezeu să ne fie milostiv. :
t-*,
■ ;!
Cîntarea 8-a:
i I
^flrmos î Cuptorul haldeilor...
p [
|
ţn sînurile lui Avraam, în loc de odihnă, unde este
•'‘-bucuria celor ce pururea prăznuiesc, în locaşu­
rile de linişte, unde este apa cea vie, Hristos, Cel ;
ce s-a făcut prunc pentru noi, să te aşeze pe tine ca-
re strigi Lui fără încetare : preoţiTăudaţi, popoare
preaînălţaţl-L întru toţi vecii.
Pricină de întristare şi de lacrimi s-a făcut nouă
despărţirea ţa cea cu adevărat de neuitat, că mal
înainte de gustarea desfătărilor din viaţa aceasta
ai lăsat pămîntul şi sînurile părinţilor; dar te-a pri­
mit pe tine sînul lui Avraam, ca pe un prunc neîm­
părtăşit de nici o întinăciune.

<
i

; i
i RlNDUIALA îNMORMlNTARII PRUNCILOR 197
i

Slavă...
Ce mă plîngeţi pe mine pruncul cel mutat, strigă
i tainic cel adormit, căci nu sînt de plîns; pentru că
bucuria tuturor drepţilor s-a rînduit pruncilor, care
n-au făcut lucruri vrednice de lacrimi şi care cîntă
lui Hristos : preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L
întru toţi vecii.
Şf acum... a Născătoarei:
Scoală-te în ajutorul nostru, Născătoare de Dum­
nezeu ; ia aminte la rugăciunile noastre şi ne izbă­
veşte de osînda cea cumplită, de întrebarea cea grea,
de întuneric şi de foc, de scrîşnirea dinţilor, de su­
părările diavolilor şi de toată nevoia, nădejdea ce­
lor fără nădejde şi viaţa celor deznădăjduiţi.
Cîntarea 9-a. Irmos :
Q păimîntatu-s-a de aceasta cerul, şi marginile
\ w } pămîntului s-au minunat, pentru că Dumnezeu
s-a arătat oamenilor în trup şi pîntecele tău s-a
făcut mai desfătat decît cerurile. Pentru aceasta,
Născătoare de Dumnezeu, mai marii cetelor înge­
reşti şi omeneşti pe tine te măresc.
Hristoase, Cel ce Te-ai făcut prunc fără schimbare
şi crucea ai primit de voie şi ai căutat la durerea
de maică a celei ce Te-a născut, uşurează întristarea
şi durerea cumplită a credincioşilor părinţi ai aces­
tui prunc adormit, ca să slăvim puterea Ta.
Trimîs-ai din înălţime, Împărate al tuturor, şi luînd
pe fericit pruncul acesta, Stăpîne, ca pe o pasăre
curată în cuiburile cereşti, mîntuit-ai duhul lui de
laţurile cele felurite şi l-ai împreunat cu duhurile
drepţilor, spre a se desfăta în împărăţia Ta.
Slavă... ■i

Pruncilor care nimic n-au făcut, Cuvinte al lui


Dumnezeu, le-ai dat a locui în ceruri, că aşa al bi­
nevoit, Bunule ; între aceia numără şi făptura Ta,
:a—

.f
If 1»?

fiii-
•V. rv-'

tî’ »
r, .*
198 RlNDUIALA 1NMORMINTAR1I PRUNCILOR

pe pruncul venit acum la Tine, însuţi uşurînd du­


rerea părinţilor, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
i
Şl acum... a Născătoarei:
Cu ochiul inimii noastre pururea căutînd la tine,
. Prea nevinovată, care ai rugăciune de maică către
i—:
Cel născut din tine, te rugăm, Preacurată, adoarme
patimile sufletelor noastre, spre dimineaţa pocă­
inţei ne deşteaptă şi cu lumina ta ne luminează.
â
Apoi svetilna:

î
k
I Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că
m-am mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă ;
Doamne, slavă Ţie.
Apoi stihurile acestea:
Omul, ca iarba; zilele lui, ca floarea cîmpultii, aşa va înflori.
Stihul al 2-lea:
Că duh a trecut printr-lnsul şi nu va fi.
Stihul al 3-lea :
Şi adevărul Domnului rămîne în veac.
Iar după fiecare stih se zice svetilna.
Apoi Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Acum am ales pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu,
din care s-a născut Hristos izbăvitorul tuturor;
Doamne, slavă Ţie.
Şi îndată zice preotul cu glas mare:
Că sfînt eşti Dumnezeul nostru şi între sfinţi Tc
odihneşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Simţului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.. Sfinte Dumnezeule. Şl de va fi diacon zice • Să
luăm aminte Preotul: Pace tuturor. Citeţul î Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 6-lea : 'r

Fericită este calea întru care mergi astăzi, suflete...

I
RÎNDUIALA lNMORMlNTARII PRUNCILOR 199

Stih:
Intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a făcut ţfe.
Apostolul
Diaconul: înţelepciune. *
Din Cartea întîia către Corinteni a Sfintuirii Apostol Pavel citire
(XV, 39—45)
Juraţilor, nu toate trupurile sînt Ia fel, ci unul este
trupul oamenilor, altul este trupul dobitoace­
lor, altul este trupul păsărilor, altul este trupul peş­
tilor. Sînt apoi trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti;
dar alta este mărirea celor cereşti, şi alta a celor
pămînteşti. Alta este strălucirea soarelui, alta stră­
lucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Iar stea de
stea se deosebeşte în strălucire. Aşa este şi cu în­
vierea morţilor: se seamănă trupul întru strică­
ciune, înviază întru nestricăciune : se seamănă în­
tru necinste, înviază întru mărire ; se seamănă întru
slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup
firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup
firesc este şi trup duhovnicesc. Precum şi este
scris : Făcutu-s-a Adam, omul dintîi, cu suflet viu;
iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă.
Preotul: Pace ţie. Citeţul: Aliluia, glasul al 6-lea.
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Stih:
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui...
Evanghelia I
Diaconul: înţelepciune drepţi.
Din Sfînta Evanghelie de Ia loan, citire:
(VI, 35—39)
Vis-a Domnul către iudeii care crezuseră într- i
/_J Insul: Eu sînt pîinea vieţii; cel ce vine la Mine
nu va flămînzi şi cine crede în Mine nu va înseta .
niciodată. Dar v-am spus vouă că M-aţi văzut şi tot

? ••

r_.
200 RÎNDUIALA 1NMORMINTARII PRUNCILOR

nu credeţi. Tot ce-Mi dă Mie Tatăl, la Mine vine ; şi


ne cel care vine la Mine, nu-1 voi da afară, pentru că
«-am pogorît din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia
Efebii ce M-a trimis pe Mine. Iar voia Celui care M-a
trimis pe Mine este aceea ca din toţi pe care Mi i-a
dat Mie, să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe
ei în ziua de apoi.
După aceea rugăciunea aceasta:
Ţ\ oamne, Cel ce păzeşti pruncii în viaţa de acum,
•L-Mar în cea viitoare, pentru nerăutatea şi nevi­
novăţia minţii lor, umpli cu ei sînurile lui Avraam
şi-i sălăşluieşti în locuri luminoase, unde petrec su­
fletele drepţilor, primeşte în pace şi sufletul robu­
lui Tău (N); căci Tu ai zis : a unora ca aceştia este
împărăţia cerurilor. Că a Ta este împărăţia şi pu­
terea şi slava, împreună cu Părintele Tău cel fără
de început şi cu Preasfîntul Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
După aceea se face sărutarea icoanei sau a sfintei cruci aflată pe
pieptului mortului, în timp ce strana cîntă aceste stihiri, glasul
al 8-lea:
Podobie: O. preaslăvită minune...
O^cine nu va plînge, fiul meu, mutarea la cea jal­
nică din viaţa aceasta? Căci, prunc nevîrstnic, ai
zburat acum grabnic din braţele maicii, ca o pasăre
şi la Ziditorul tuturor ai alergat. O, fiule, cine nu va
plînge, văzînd veştejită faţa ta cea veselă, care mai
înainte era ca un trandafir frumos.
r-
O, cine nu va suspina, fiul meu, şi nu va striga cu
plîngere pentru podoaba şi frumuseţea cea multă a
vieţii tale celei curate? Căci ca o corabie fără ur­
mă, asa de grabnic ai apus de la ochii mei. Veniţi
cu mine prietenii mei, rudele şi vecinii să sărutăm
pe acesta, petrecîndu-1 la groapă.
Moartea este uşurare pentru prunci, pentru că
s-au arătat neîmpărtăşiţi de relele lumeşti şi la o-
dihnă şi bucurie cerească au ajuns ; în sînurile lui
B

RÎNDUIALA INMORMINTARII PRUNCILOR 201

Avraam se bucură şi cu cetele cele dumnezeieşti ale


sfinţilor prunci, acum se veselesc şi cu credinţă
dănţuiesc, căci s-au mutat curaţi de stricăciunea
cea iubitoare de păcat.
i
Slavă... glasul al 6-lea :

Durere a fost pentru Adam gustarea din pomul de


demult în Eden, cînd şi-a vărsat şarpele veninul,
căci prin aceasta a intrat moartea, care mănîncă
tot neamul omenesc; ci venind Stăpînul a surpat
şarpele şi nouă odihnă ne-a dăruit. Acestuia să stri­
găm : iartă-ne, Mîntuitorule, şi pe cel pe care l-ai
luat, cu sfinţii odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.
Şi acum... a Născătoarei:

Schimbarea celor întristaţi, izbăvirea celor nepu­


tincioşi fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
miluieşte cetatea şi poporul, tu, pacea celor din răz­
boaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare
a credincioşilor.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă Treime... Tatăl nostru...
troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte; rugăciunea : Dumne­
zeul duhurilor... ?î cele ştiute ale înmormîntării; apoi otpustul:
să sn ştie .- măcar că nu se află scris pînă la ce vîrstă să se cînie
această slujbă a înmormîntării pruncilor, noi credem că se cuvine să
se cinic pînă la vîrsta de şapte ani a pruncului.

)

I I
: h
i

r <
i r
;
i

i
.-

i !

m
i i
\
RÎNDUILA ÎNMORMÎNTĂRII PREOŢILOR
Şî DIACONILOR DE MIR
De se va muta către Domnul vreunul din preoţii sau diaconii de
t mir, merg trei preoţi şi, Iuîndu-1 de pe pat, îl pun jos pe o rogojină
sau pe un aşternut. Şi, deoarece nu se cade a-1 scălda, îl dezbracă
şi-l şterg cu un burete muiat în untdelemn curat, iar unde nu vor
avea untdelemn şi burete, să ude o pînză în apă curată şi să-l şteargă.
După aceea să-l îmbrace mai întîi în hainele ce a purtat şi apoi in
toate veşmintele preoţeşti; să-i acopere faţa cu un procovăţ şi să
pună pe pieptul lui sfînta Evanghelie. Apoi preoţii se îmbracă cu
veşmintele sfinţite ale lor. iar protosul face început:

§ Binecuvîntat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule.. Prea-


sfîntă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Apoi tro­
parele Cu duhurile drepţilor... şi celelalte. în urmă, diaconul rosteşte
ectenia pentru morţi, şi preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhu­
rilor... iar după ecfonis face sfirşit.
. •> Şi îndată ridicînd trupul, îl duc în mijlocul bisericii şi pun pe
pieptul lui sfînta Evanghelie, precum s-a zis, şi împrejurul lui patru
sfeşnice cruciş, cu făclii aprinse. Trupul decedatului rămîne în bise­
rică pînă în ziua înmormîntării; în tot acest timp, preoţii vecini şi
credincioşii din parohie fac rugăciuni pentru cel răposat şi privegheri
de noapte. în ziua înmormîntării, un sobor de preoţi, după săvîrşirea
Sfintei Liturghii, face slujba înmormîntării rînduită pentru preoţii şi
diaconii de mir.
După ce protosul zice: Binecuvîntat este Dumnezeul nostru.... ur­
mează slujba mirenilor pînă după terminarea binecuvintărilor (vezi
paginile 156—170).
Apoi diaconul zice ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea :
Dumnezeul duhurilor... şi după ecfonis, troparul: Odihneşte Mîntui-
tdirule... Slavă... Şi acum... Cel ce din Fecioară ai răsărit... (caută-lc
tot la înmormîntarea mirenilor, pagina 170).
! lNMORMlNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 203

Apoi îndată se cîntă Antifoanele, glasul al 6-lea :


Spre cer ridic ochii mei, către Tine, Cuvlntule, mi-
luieşte-mă ca să viez Ţie.
; Miluieşte-ne pe noi urgisiţii, făcîndu-ne vase de
;
bună trebuinţă, Ţie, Cuvlntule.
Slavă... Şi acum...
in Sfîntul Duh este pricina a toată mîntuirea; de
suflă Acesta spre cineva după vrednicie, curînd îl (
i ridică din cele de pe pămînt, II întraripează, îl creş­
te şi sus îl aşază.
Antifonul al doilea, acelaşi glas:
De nu era Domnul cu noi, nimeni dintre noi nu s-ar
fi putut împotrivi luptei vrăjmaşului: căci cei ce
biruiesc, prin aceasta se înalţă.
în dinţii lor să nu se prindă sufletul meu ca o pa­
săre, Cuvîntule ; vai mie, cum voi scăpa de vrăjmaşi
fiind iubitor de păcate.
Slavă... Şi acum...
Plrin Sfîntul Duh este îndumnezeirea tuturor, bu-
năvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvîntarea, pen­
tru că este lucrător deopotrivă cu Tatăl şi cu Cu-
vîntul.
Antifonul al treilea, acelaşi glas :
Cei cc se încred în Domnul înfricoşează pe vrăj­
maşi şi tuturor sînt minunaţi, pentru că sus privesc.
Mîntuitorule, ceata drepţilor, avîndu-Te pe Tine
într-ajutor, nu întinde mîinile la nelegiuiri.
Slavă... Şi acum...
Sfîntului Duh se cuvine stăpînirea peste toate, Că­
ruia se închină oştile cele de sus, împreună cu toată
suflarea celor de jos.

i j

■.iii
V
I
------□
'
204 INMORM1NTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

După aceea de va îi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul : Pace


tuturor. Citeful: Şi duhului tău. î
Prochimen, glasul af 6-lea :
K Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, căci s-a gătit ţie
loc de odihnă.
stih: »
\
1V:' întoarce-te suflete al meu în odihna ta, căci Domnul bine a fă­
! cut ţie.
(1) Apostolul
Diaconul: înţelepciune.
Din Cartea întîia către Tesaloniceni a Sfîntului Apostol Pavel,
citire:
(IV, 13—17)
■•h ' Taraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să
1\ i fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca cei care
nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a mu­
rit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei
adormiţi întru Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci
aceasta vă spunem, după cuvîntul Domnului, că noi,
cei vii, care vom fi rămas pînă la venirea Domnului,
nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi
l Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi
întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer,
şi cei morţi întru Hristos vor învia întîi. După ace­
ea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, îm­
preună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul
în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.
Preotul: Pace ţie. Citeţul*. Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 8-lea :
i
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
!
(1) Evanghelia
Diaconul *. înţelepciune drepţi.

. i n
INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 205

Din Sfînta Evanghelie de la loan citire:


?
(V, 24-30)
''/is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dîn-
^sul: Adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine
ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis
pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni,
ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat
vă spun vouă că vine ceasul şi acum este, cînd mor­
ţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor
auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine
însuşi — aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine
însuşi; şi I-a dat Lui putere să facă judecată pen­
tru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta,
căci vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi
glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune,
spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele,
spre învierea osîndei. Nu pot Eu să fac de la Mine
nimic, precum aud, judec; dar judecata Mea este
dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui,
Care M-a trimis.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.

(I) Preotul citeşte rugăciunea aceasta :


Q lăpîne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce sin-
1 ' gur ai nemurire, Care locuieşti în lumina cea
neapropiată, Cel ce omori şi iarăşi faci viu; Care
duci în iad şi scoţi; Cel ce cu înţelepciune ai făcut
pe om din pămînt şi ai legiuit să se întoarcă iarăşi
în pămînt, pentru greşeala lui, primeşte sufletul ro­
bului Tău, şi-I odihneşte pe dînsul în sînurile lui
Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov. Şi-i dă lui cu­
nuna dreptăţii Tale, parte cu cei mîntuiţi, în slava
aleşilor Tăi, ca să ia multă plată în locaşurile sfin­
ţilor Tăi pentru cele ce s-a ostenit în lumea aceasta
pentru numele Tău.
Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni
a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care bine eşti cuvîn-
f
/

.J. PB£OŢiL2L£i-D1ACON-OR DE MIR


V
i 206

•t sedealna, glasul al 2-lea :


După aceasta '
m CeltZ, |ngur%PAîă
* HP«nart de neamul meu
de păcat; în şicorturile
alerg la drep-
Tine,
1 îîmr cu aleşii Tăi mă odihneşte.
Apoi se zice Antiîonul întîi, Psalmul 22:
Domnul mă paşte, şl nimic nu-mi va lipsi.
u Aliluia (de 3 ori).
i L^oc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odih­
nei m-a hrănit; sufletul meu l-a întors.
Aliluia (de 3 ori).
;/
Povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele
Lui. \

Aliluia (de 3 ori).


Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi
teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi
varga Ta, acestea m-au mîngîiat.
Aliluia (de 3 ori).
Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce
ma necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi pa­
harul Tău este adăplndu-mă ca un puternic.
y
1 Aliluia (de 3 ori).
'
fi Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca
sa locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Aliluia (de 3 ori).
M
Slavă... Aliluia (de 3 ori); Şi acum... Aliluia (de 3 ori).
Apoi troparul acesta, glasul al 2-lea :
De vreme ce toţi mergem la acelaşi locaş şi sub
aceeaşi piatră vom intra şi peste puţin vom fi pul-
r

\
I
INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 207

bere, celui adormit să-i cerem de la Hristos odihnă,


căci viaţa noastră, fraţilor, este pe pămînt ca o Ju­
cărie : ceea ce n-am fost ne facem şi din ceea ce
sîntem ne stricăm; vis nestătător sîntem, suflare
care nu are putere, zbor de pasăre călătoare, cora­
bie pe mare care nu lasă urmă. Pentru aceasta să
strigăm către Împăratul cei fără de moarte: Doam­
ne, fericirii Tale celei fără de sfîrşit învredniceşte-I
pe acesta.
Şi de va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.
Citeţul : Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 5-Ica:
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Stih:
A
Ţie se cuvine chitare Dumnezeule, în Sion. '•
(2) Apostolul
Diaconul: înţelepciune.
Din Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel, citire:
(V, 12—21)
juraţilor, precum printr-un om a intrat păcatul în
lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a tre­
cut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcă­
tuit. Căci, pînă la Lege, păcatul era în lume, dar pă­
catul nu se socoteşte cînd nu este lege. Ci moartea
a domnit de la Adam pînă la Moise şi peste cei ce
nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam,
care este chip al Celui ce era să vină. Insă nu e cu
greşeala cum e cu harul, căci dacă prin greşeala
unuia, cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul
lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit, asupra celor
mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi
ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul,
care a păcătuit; căci, judecata dintr-unul duce la
osîndire, iar harul din multe greşeli duce la în-

-
.

1 > V" 6

tnmqrmîntarea preoţilor şi diaconilor de mir


208

dreptare. Căci, dacă, prin greşeala unuia moar-


tea a domnit prin unul singur, cu atît mai vîrtos
cei ce primesc prisosinţa harului şi a daru­
lui dreptăţii, vor împărăţi în viaţă, prin unul
lisus Hristos. Aşadar, după cum printr-o singură
greşeală a venit osînda pentru toţi oamenii, tot aşa
printr-o singură îndreptare, pentru toţi oamenii a
venit îndreptarea care dă viaţă; şi precum din neas­
cultarea unui om toţi s-au făcut păcătoşi, tot aşa din
ascultarea Unuia mulţi se vor face drepţi. Iar legea
a intrat ca să se înmulţească greşeala; unde însă
păcatul s-a înmulţit, harul a prisosit; aşa că, pre­
cum păcatul a stăpînit spre moarte, tot astfel să stă-
pînească harul, prin dreptate, spre viaţa veşnică,
prin lisus Hristos, Domnul nostru.
Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
' Stih:
Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
(2) Evanghelia
Diaconul: înţelepciune drepţi.
Din Sfînta Evanghelie de la loan citire:
(V, 17-24)
ri is-a.Domnul către iudeii care veniseră la DînsuU
Tatăl Meu pînă acum lucrează, şi Eu lucrez. Deci
pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L, omoa­
re, nu numai pentru că dezlega sîmbăta, ci şi pe
Dumnezeu îl numea Tatăl Său, făcîndu-se pe Sine
deopotrivă cu Dumnezeu. Dar lisus a răspuns şi le-a
zis s Adevărat, adevărat vă spun vouă: Fiul nu poate
să facă de la Sine nimic, de nu va vedea pe Tatăl
făcînd; căci cele ce face Tatăl, acelea şi Fiul le face
întocmai. Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate
cîte face Dînsul I le arată; şi lucruri mai mari decît
acestea îi va arăta, ca voi să vă miraţi. Căci după
r

■•-O

ÎNMORMÎNTAREA PREOŢILOR Şl DIACONILOR DE MIR 209

cum Tatăl scoală morţii şi îi înviază, tot aşa şi Fiul,


pe care voieşte, îi înviază. Tatăl nu judecă pe ni­
meni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi
să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl. Cine
nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl care
L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun vouă: cine as­
cultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis
pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni,
ci s-a mutat din moarte la viaţă.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
(2) Iar preotul citeşte rugăciunea aceasta :
i ■ lulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că
iV numai Tu ai viaţă fără de moarte, şi slava Ta
este neajunsă şi mila Ta nemăsurată şi iubirea Ta
de oameni mai presus de cuvînt, şi împărăţia Ta ne-
sfîrşită, şi părtinire nu este la Tine, iar pentru toţi
oamenii ai pus sfîrşit obştesc : cînd se împlineşte
firul vieţii. Pentru aceasta Te rugăm, Doamne Dum­
nezeul nostru, robului Tău (N), care a fost împreună-
slujitor cu noi şi a adormit în nădejdea învierii vieţii
\ celei veşnice, fă-i odihnă în staturile lui Avraam, ale
lui îsaac şi ale lui Iacov. Şi precum l-ai pus pe dînsul
pe pămînt slujitor în Biserică, aşa îl arată şi în alta­
rul Tău cel ceresc, Doamne. De vreme ce 1-al împo­
dobit pe acesta între oameni cu vrednicie duhovni­
cească, primeşte-1 neosîndit şi în slava Ta cea
hărăzită îngerilor; Tu ai preamărit viaţa lui pe
pămînt, şi ieşirea vieţii lui fă-o ca o intrare între fi
drepţii Tăi cei sfinţi şi numără sufletul lui cu toţi
care din veac au bineplăcut Ţie.
|
Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului
robului Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şl Ţie
slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău cel fără de
început şi Preasfîntului şi bunului şi de viaţă Făcă­
torului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin.

14
If *
Âj
n 210 1NMORMÎNTAREA PREOŢILOR Şl DIACONILOR DE MIR
■I f

Antifonul al doilea, Psalmul 23:


.
Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui; lumea şi
toţi cei ce locuiesc intr-insa.
i ti, Aliluia (de 3 ori).
r .*!!>
Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi cu rîuri l-a
m aşezat pe el.
Aliluia (de 3 ori).
Cine se va sui în muntele Donmului şi cine va sta
M în locul cel stint al Lui ?
Aliluia (de 3 ori).
Cel nevinovat cu mîinile şi curat cu inima, care
4f n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu

vicleşug aproapelui său.
l

Aliluia (de 3 ori).


Acesta va lua binecuvîntare de la Domnul şi mi­

•I
- • 4
mt
n
t

i
lostenie de la Dumnezeu, Mîntuitorul său.
Aliluia (de 3 ori).
Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul,
i al celor ce caută faţa Dumnezeului lui lacov.
3 Aliluia (de 3 ori).
Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre, şi vă ridicaţi
porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei.
Aliluia (de 3 ori).
Cine este acesta, împăratul slavei ? Domnul cel
tare şi puternic, Domnul cel tare în război.
Aliluia (de 3 ori).
noltP°rţile voastre şi vă ridicaţi
I t veşnice şl va intra împăratul slavei.
------□
ti

INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 211

Aliluia (de 3 ori).


Cine este acesta, Împăratul slavei ? Domnul pute­
rilor, acesta este împăratul slavei.
Aliluia (de 3 ori).
Slavă... Aliluia (de 3 ori). Şi acum... Aliluia (de 3 ori).
Apoi troparul acesta, glasul al 2-lea :
In credinţă şi dragoste, în nădejde şi în blîndeţe,
în curăţenie şi în vrednicia preoţească, cu bună cin­
ste Te-ai înfrumuseţat, pururea pomenite. Pentru
aceasta prea veşnicul Dumnezeu, Căruia ai şi slujit,
va aşeza sufletul tău în loc luminos şi vesel unde
drepţii se odihnesc; şi vei dobîndi de la Hristos, la '
judecată, iertare şi mare milă. :
:
Apoi sedealna, glasul al 5-lea:
Ştii, Dumnezeul nostru, că în păcate ne-am născut. \\ .
Pentru aceasta Te rugăm, pentru rugăciunile Năs­
cătoarei de Dumnezeu, umile lubitorule de oameni,
pe acesta ce s-a mutat de la noi, odihneşte-1, trecîn-
du-î ca un bun păcatele, pe care ca un om muritor
Ie-a făcut în viaţă. 1
Şi de va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. u
Citeţul: Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericit este cel pe care I-ai ales şi I-ai primit, Doamne.
Stih:
Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
(3) Apostolul
Diaconul: înţelepciune.
Din Cartea întîia către Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel citire:
(XV, 1-11)
Taraţilor, vă aduc aminte de Evanghelia pe care
J v-am binevestit-o, pe care aţi primit-o^ întru
care şi staţi, prin care şi sînteţi mîntuiţi; vă aduc

i:
I: ■i


212 ÎNMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

■■

aminte cu ce cuvinte- v-am propovăduit-o, dacă o


ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în de­
şert. Căci v-am dat, întîi de toate, să ştiţi ceea ce ara
<i
$
primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noa­
stre, potrivit Scripturilor; şi că s-a îngropat şi a
înviat a treia zi, potrivit Scripturilor; şi s-a arătat
lui Chefa, apoi celor doisprezece ; în urmă, s-a ară­
tat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care
cei mai mulţi trăiesc pînă astăzi, iar cîţiva au ador­

f V
mit ; după aceea, s-a arătat lui lacov, apoi tuturor
Apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut fără
de vreme, mi s-a arătat şi mie. Căci, dintre Apostoli,
eu sînt cel mai mic, ca unul care nu sînt vrednic să
mă numesc Apostol, pentru că am prigonit Biserica
,i lui Dumnezeu. Dar, prin liarul lui Dumnezeu, sînt
ceea ce sînt; şi harul Lui n-a fost zadarnic ; ci m-am
1 ostenit mai mult decît ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui
i Dumnezeu care este cu mine. Deci, ori eu, ori aceia,
aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
M r Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 6-lea :
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
.*
Stih:
ifl!• Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
IU \
\ '
(3) Evanghelia
Diaconul: înţelepciune drepţi.
Vi
Ej Din Sfînta Evanghelie de la Ioan, citire:
Silf!;
r
(VI, 35—39)
7 îs-a Domnul către iudeii care crezuseră în El:
Ri; ^Eu sînt pîinea vieţii; cine vine la Mine nu va
flămînzi, şl cine crede în Mine nu va înseta nici­
odată. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi tot nu
credeţi. Tot ce-Mi dă Mie Tatăl, la Mine vine ; şi pe
cel care vine la Mine, nu-1 voi da afară, pentru că
M-am pogorît din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia
Celui care M-a trimis pe Mine. Iar voia Celui care
M-a trimis pe Mine este aceea, ca, din toţi pe care
i
i
ii □ □
□ □

ÎNMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 213

mi i-a dat Mie, să nu pierd pe nici unul, ci să-i în-


viez pe ei în ziua cea de apoi.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
(3) Preotul citeşte rugăciunea aceasta :
P)oamne al puterilor, Cel ce eşti bucuria celor
1 J întristaţi şi mîngîierea celor ce plîng şi spriji­
nitor al tuturor celor slabi de inimă, mîngîie cu mi­
lostivirea Ta pe cei cuprinşi de plîngere pentru fra­
tele nostru preotul (N) cel adormit; vindecă toată
durerea care este pusă acum în inima lor; şi fă
odihnă în sînurile Iui Avraam robului Tău preotul '
(IV), întru nădejdea învierii vieţii celei veşnice. Că
Tu eşti învierea, viaţa şi odihna robului Tău pV),
Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, ■# •

împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi


Preasfîntului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Antiîomil 3, Psalmul 83;
Cît de iubite sînt locaşurile Tale, Doamne al pute­
rilor ! Doreşte şi se sfîrşeşte sufletul meu după
curţile Domnului.
Aliluia (de 3 ori).
Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumne­
zeul cel viu.
Aliluia (de 3 ori).
Că pasărea şi-a aflat sie-şi casă şi turtureaua cuib ■

unde-şi va pune puii săi; altarele Tale, Doamne al


puterilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Aliluia (de 3 ori).
Fericiţi sînt cei ce locuiesc în casa Ta ; în vecii
vecilor Te vor lăuda.
Aliluia (de 3 ori).
Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la
Tine, Doamne ; suişuri în inima sa a pus.
V
D -------B

'
1! *9
if
»{
4 1NMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR
u 214

\ Aliluia (de 3 ori).


în valea plîngerii, în locul care i-a fost pus ; că bi-
necuvîntare va da Cel ce pune lege.
ln Aliluia (de 3 ori).
Merge-vor din putere în putere, arăta-se-va Dum­
•i

;4 nezeul dumnezeilor în Sion.


'V\i Aliluia (de 3 ori).
; •

i
Doamne Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea
mea; ascultă, Dumnezeul lui Iacov.
Aliluia (de 3 ori).
Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre
i faţa unsului Tău.
* Aliluia (de 3 ori).
Că mal bună este o zi în curţile Tale, decît mii.
Aliluia (de 3 ori).
:
Ales-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai

i1f.•:
vîrtos decît a locui în locaşurile păcătoşilor.
Aliluia (de 3 ori).
Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu
* har şi slavă va da.
* Aliluia (de 3 ori).
"ii-. k! Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă
p hi întru nerăutate.
n
I!
Aliluia (de 3 ori).
Doamne al puterilor, fericit este omul care nădăj­
r duieşte în Tine.
i Aliluia (de 3 ori).
ii Slavă... Aliluia (de 3 ori). Şi acum... Aliluia (de 3 ori).
H Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea:
Fraţii mei cei iubiţi, nu mă uitaţi pe mine cînd lău­
daţi pe Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi de
■ <
dragostea mea. Aduceţi-vă aminte şi de frăţie, şi
,

Hi
V

i ÎNMORMlNTAREA PREOŢILOR ?I DIACONILOR DE MIR 215


»
rugaţi pe Dumnezeu să mă odihnească pe mine cu
i drepţii.
Fără de veste a venit asupra mea moartea şi m-a
despărţit astăzi de ai mei ; ci Hristoase, Cel ce m-ai
mutat, în locuri răcoroase odihneşte-mă.
Apoi: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne... Slavă... Doamne
miluieşte-ne pe noi... Şi acum... Usa milostivirii... (caută la pagi­
nile 7—8).
Şi de va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul : Pace tuturor.
j
Citeţul: Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Sufletul Iui întru bunătăţi se va sălăşlui...
<*
;
Stih:
Către Tine, Doamne, am strigat.
(4) Apostolul
Diaconul: înţelepciune. i
Din Cartea întîia către Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel, citire:
(XV, 20-28)
; raţilor, Hristos a înviat din morţi, fiind început i
I JL
învierii celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un *
- om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea
morţilor. Şi precum întru Adam toţi mor, aşa şi întru
Hristos, toţi vor învia. Ci fiecare în rîndul cetei sale ;
început este Hristos ; apoi cei ai lui Hristos, la veni­
rea Lui. După aceea, fi-va sfîrşitul, cînd Domnul va
da împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl, cînd va nimici
{•
orice domnie şi orice stăpînire şi orice putere. Căci
El se cade să împărătească pînă ce va pune pe toţi i
*
t vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din
urmă, care va fi nimicit, este moartea. Căci toate (
i le-a supus sub picioarele Lui. Dar, cînd zice Scrip­ v,
tura că toate i-au fost supuse Lui, învederat este că •-
afară de Cel care I-a supus Lui toate. Iar cînd toate
se vor supune Lui, atunci şi Fiul însuşi se va supune
Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie
i totul întru toate.
*

S)
E
\
216 INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 6-lea :


Fericit bărbatul, care se teme de Domnul.
Stih:
Puternică va fi pe pămînt seminţia lui.
(4) Evanghelia
Diaconul: înţelepciune drepţi.
•î
Din Sfînta Evanghelie de la Ioan, citire:
(VI, 40—44)
7 Is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El:
^ aceasta este voia Celui ce M-a trimis pe Mine,
ca oricine vede pe Fiul şi crede într-însul să aibă
viaţă veşnică şi Eu să-l înviez în ziua cea de apoi.
Dar iudeii cîrteau împotriva Lui, pentru că a zis : Eu
sînt pîinea oare s-a pogorît din cer. Şi ziceau : au nu
: este Acesta Iisus, Fiul lui losif, şi nu ştim noi pe ta­
i/i
tăl Său şi pe mama Sa ? Atunci cum spune El: M-am
:: pogorît din cer ? Deci a răspuns Iisus şi a zis către
ei: nu cîrtiţi între voi. Nimeni nu poate să vină la
Mine, de nu-1 va trage Tatăl, Care M-a trimis pe
*
Mine; iar Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi.
1 După aceea Fericirile, glasul al 2-lea :
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
: împărăţia Ta.
îl
li Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împă­
răţia cerurilor.
% Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia.
f ;E Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul.
îlSNi Fericiţi cei flămînzi şi însetaţi de dreptate, că

4
",
—v
aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
De demult, Adam, gustînd din rodul pomului, din
rai a fost izgonit; iar tîlharul, fiind spînzurat pe
cruce şi mărturisindu-Te pe Tine Dumnezeu, în rai
= a fost aşezat. Şi noi, care am fost mîntuiţi prin pati-


n

ÎNMORMlNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 217

ma Ta, Stăpîne, urmînd tâlharului, cu credinţă stri­ i


găm : pomeneşte-ne şi pe noi, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
î F ericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
i
Luînd ţărîna din pămînt Tu, Cel ce m-ai zidit, ai
plăsmuit trupul meu după sfatul cel dumnezeiesc,
iar suflînd cu suflarea Ta cea purtătoare de viaţă,
prin poruncă sfîntă, ai pus în mine sufletul; dar
r supunîndu-mă stricăciunii păcatului, m-ai chemat
iarăşi la Tine, Iubitorule de oameni, prin milostivi­
rea Ta cea mare. Ci odihneşte, Dumnezeule, cu sfin­ h
ţii Tăi pe cel pe care l-ai luat.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dum­ i
nezeu se vor chema. '
i
Despărţirea sufletului de trup este taină înfrico­
şătoare şi înspăimîntătoare pentru toţi; căci su­
f fletul se duce tînguindu-se, iar trupul se acopere, ?!
fiind dat pămîntului. Pentru aceasta şi noi, cunos-
cînd moartea trupului, să alergăm cu lacrimi la Mîn-
tuitorul, strigînd: pomeneşte-ne şi pe noi cînd vei
veni întru împărăţia Ta*
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este :
împărăţia cerurilor.
Pentru ce mă tînguiţi cu jale, oamenilor, pentru ce
vă tulburaţi în deşert, grăieşte cel adormit către
toţi. Moartea este odihnă pentru toţi, precum am
auzit glasul lui Iov, care zice : moartea este odihna i
omului. Ci odihneşte, Dumnezeule, cu sfinţii Tăi pe
acesta pe care l-ai luat.
\ Fericiţi veţi fi, cînd, din pricina Mea, vă vor ocări
pe voi şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cu-
vîntul rău împotriva voastră.
Prea înţeleptul Pavel a vestit lămurit mai dina­ I
inte mutarea, învăţînd pe toţi că morţii se vor scu­ ; :=
la nestricaţi şi noi ne vom schimba la porunca lui s=
Dumnezeu. Pentru aceasta trîmbiţa va răsuna în- i i

P----------
%
i
'
I.
218 INMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR
ir

fricoşător şi pe cei adormiţi din veac îi va scula din


somn. Ci odihneşte, Dumnezeule, cu sfinţii Tăi pe
-
acesta pe care l-ai luat.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă
HH i?
, este în ceruri.
\ Adormitul care zace în groapă, cu bună cucerni­
m cie strigă tuturor: veniţi la mine pămîntenilor şi
vedeţi frumuseţea trupului înnegrită toată. Din
r: aceasta, fraţilor, cunoscînd sfîrşitul, să alergăm la
Mîntuitorul, cu lacrimi strigînd : odihneşte, Dumne­

zeule, cu sfinţii Tăi pe acesta pe care l-ai luat.
&
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
n' Mai presus de fire în pîntecele Tău, Stăpînă, fără
sămînţă ai zămislit pe Dumnezeu cel prea veşnic şi
cu trup L-ai născut, Dumnezeu şi om, fără schim­
bare şi fără amestecare. Pentru aceasta şi noi, pu­
rurea cunoscîndu-te pe tine, Născătoare de Dumne­
zeu, lui Dumnezeu celui născut din tine, cu credinţă
I
-•îl
’i
strigăm: pomeneşte^ne şi pe noi, Hristoase, întru
împărăţia Ta.
Şi de va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.
Citeţul î Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 6-lea:
H Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
►I

1ii Stih:
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui.
î (5) Apostolul
Diaconul *. înţelepciune.
i Din Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel, citire:
-
(XIV, 6—9)
•r
Taraţilor, cine socoteşte ziua, ca zi legată, o soco-
1 - x teşte pentru Domnul; şi cine o dezleagă, o dez­
leagă pentru Domnul. Cine mănîncă, pentru Dom-
B

• ’i
!!
a
li
INMORM1NTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 219

nul mănîncă, pentru că mulţumeşte lui Dumnezeu;


şi cine nu mănîncă, tot pentru Domnul nu mănîncă,
şi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. Căci nimeni din­
tre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare
pentru sine; că, de trăim, pentru Domnul trăim, şi,
de murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim,
fie că murim sîntem ai Domnului. Căci pentru aceas­
ta a murit şi a înviat Hristos, ca să aibă stăpînire
şi peste morţi şi peste vii. 'i
J
Preotul : Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 6-lea :
J"
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
(6) Evanghelia
Diaconul: înţelepciune drepţi.
Din Sfînta Evanghelie de la Ioan, citire:

(VI, 48—54)
// îs-a Domnul către iudeii care crezuseră în El:
Eu sînt pîinea vieţii, părinţii voştri au mîncat 1
mană în pustie, dar au murit. Pîinea care se pogoa­ ■i
ră din cer este aceea din care, dacă mănîncă cine­ r'
va, nu mai moare. Eu sînt pîinea cea vie, care s-a :
pogorît din cer; cine mănîncă din pîinea aceasta
va fi viu în veci. Iar pîinea pe care Eu o voi da este ’

trupul Meu, pe care Eu îl voi da pentru viaţa lumii.


Deci se certau între ei iudeii şi ziceau : cum poate
Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mîncăm ? Dar r
Iisus le-a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă: de •<
nu veţi mînca trupul Fiului Omului şi de nu veţi
bea sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi înşivă. Cel
care mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are
viaţă veşnică şi Eu îl voi învia, în ziua cea de apoi.
După aceea Psalmul 50: Mîluieşte-mă, Dumnezeule... (caută-1 la
pagina 141).
u?
«
•8

î
:

220 INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR


>

Şi îndată, Canonul, glasul al 6-lea.


Cîntarea l-a:
f:
1 Irmos: Pe Cel ce cu valul mări! a acoperit de demult pe Faraon.
Pripeală: Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului robului Tău.
Ţ a tine făcătorul de bine şi Stăpînul tuturor,
m
•• .1

-•^Hristoase, cădem cu lacrimi fierbinţi, strigînd


;
cu plîngere această cîntare de îngropare : pe cre­
i dinciosul robul Tău, odihneşte-1, ca un milostiv,
Invredniceşte-1, Cuvinte sfinte, să stea de-a dreap­
ta Ta împreună cu aleşii Tăi, pe acesta ce a murit
întru nădejdea învierii, Iubitorule de oameni, cu o-
i
sîrdie ne rugăm cu glas de laudă.
< în cinstita împărăţie cerească pe alesul robul Tău
: cel mutat de pe pămînt, învredniceşte-1, Iubitorule
' î ■' \

*•
: de oameni, luminat să se bucure, trecîndu-i lui gre­
şelile sufleteşti, ca un îndurat.
;
Slavă...
i ; Vai mie! Ca iarba este mărirea lumească: cînd a
; 5
Înflorit, îndată s-a uscat. Unde este în groapă vred­
■a nicia? Unde este acolo chipul sau frumuseţea ? Pen­
"■ii : tru aceasta iartă, Doamne, pe robul Tău, ca un în­
i : durat
.i i
■ii. Şi acum... a Născătoarei:
î
-
i După datorie toţi cu dragoste te lăudăm pe tine,
Fecioară preacurată, Mărie, Maica lui Dumnezeu,
;■ •• :: căci ai pururea neadormit ochiul rugăciunii tale ;
fi ■
izbăveşte-ne pe noi acum de păcate şi din judecata
morţii.
Cîntarea 3-a:
Irmos: Nu este sfînt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu...

I! ŢSJu este om pe pămlnt care n-a greşit, Cuvinte.


Pentru aceasta primeşte, prin noi smeriţii, ru­
găciunea şi lasă, iartă, Mîntuitorule, robului Tău
toate greşelile.
i

INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 221

Cine este iubitor de oameni ca Tine, Doamne mi­


e lostive, Care cu puterea Ta cea mare ierţi păcatele •;i
şi ale celor vii şi ale celor morţi? Pentru aceasta
mîntuieşte şi pe robul Tău.
Slavă...
Chemării celei de sus, Mîntuitorule, arată-1 moşte­
nitor pe acesta ce cu credinţă s-a mutat, primind ii
rugăciunea cea din urmă a lacrimilor lui, Cel ce sin­ >
* gur eşti fără de păcat. i
Şi acum... a Născătoarei
Ceea ce eşti cu adevărat Stăpîna noastră, prea- j:
sfîntă Fecioară, nu înceta rugind pe Dumnezeu, pe
Care L-ai născut, să învrednicească împărăţiei Sale
pe acesta ce s-a mutat întru credinţă.
Sedealna, glasul al 6-lea : ,
!.!
Cu adevărat deşertăciune sînt toate şi viaţa aceas­
ta este umbră şi vis ; că în deşert se tulbură tot pă­ i
mânteanul, precum a zis Scriptura: cînd dobîndim !
lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde împre­
ună sînt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hris-
toase, odihneşte pe robul Tău în latura celor vii şi
în corturile drepţilor.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, în vremea
vieţii mele nu mă părăsi; ajutorului omenesc nu mă !!.
încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.
Cîntarea l-a .*
Irmos : Pogorîrea Ta cea dumnezeiască de pe cruce...
i; :

I
pe cei ce s-au mutat îi aşteaptă judecata cea
* nemitarnică a zilei aceleia de înfricoşătoare
ameninţare, de aceea cu stăruinţă să cerem, prin
credinţă, de la Hristos învierea.
i
■îNMORMlNTAREA PREOŢILOR Şl DIACONILOR DE MIR
222

Ca pe cel care prin pocăinţă Ţi-a aprins Ţie făclie


luminoasă, Hristoase, înainte de moarte, pe robul
Tău, Stăpîne, îndurate Mîntuitorule, cămării Tale
celei luminate învredniceşte-1.
Slavă...
Cînd vei descoperi toate cele ascunse şi vei vădi,
Hristoase, păcatele noastre, miluieşte-1 pe acesta pe
care l-ai luat, Doamne, aducîndu-Ţi aminte de măr­
turisirea lui, Bunule.
Şi acum... a Născătoarei:
Nu uita pe cei ce strigă cu osîrdie către tine plîn-
gînd, sfîntă Născătoare de Dumnezeu ; ceea ce eşti
bună, roagă-te să afle odihnă pentru toate credin­
ciosul robul tău acesta care s-a mutat.
Cîntarea 5-a:
Irmos*. Dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase...
Tn ceata aleşilor şi în desfătarea raiului, îndu­
rate, sălăşluieşte pe acesta pe care întru cre­
dinţă l-ai mutat dintre noi; că Tu, Mîntuitorui sîos-
tru, ai pus dumnezeiască pocăinţă tuturor oameni­
lor celor ce greşesc; ca un Stăpîn, şi pe acesta în-
vredniceşte-1 împărăţiei Tale.
Cu putere, ca un Dumnezeu, miluieşte ca un Stăpîn
făptura Ta, la a cărei lege omenească Te-ai supus,
Doamne, iubitorule de oameni. Pentru aceasta uşu­
rează, iartă, Mîntuitorule, păcatele acestuia care cu
credinţă s-a mutat, şi-l învredniceşte pe dînsul îm­
părăţiei Tale.
Slavă...
Nimeni nu va scăpa acolo de înfricoşătorul scaun
al judecăţii Tale: toţi împăraţii şi puternicii, împre­
ună cu robii vor sta înainte, şi glasul cel înfricoşă­
tor al Judecătorului va chema popoarele cele păcă-

—o
!

:
:
) lNMORMlNTAREA PREOl'ILOR Şl DIACONILOR DE MIR 223

1 toase la judecata osîndei; din care, Hristoase, izbă­


veşte pe robul Tău.
Şi acum... a Născătoarei: i
Din tine s-a născut mai presus de fire Izbăvitorul i
firii omeneşti, pe Care, Fecioară nenuntită, cu osîr-
die roagă-L să scoată pe toţi din chinuri şi din ne­ ■

voi şi din muncile cele înfricoşătoare ale iadului; şi


mîntuieşte pe acesta care acum cu credinţă s-a
mutat. i
Cîntarea 6-a :
Irmos: Adîncul cel de dedesubt al păcatelor...
\
\/f oartea şi groapa şi judecata care vădeşte toate
" "faptele ne aşteaptă pe noi; din aceasta mîn- i
tuieşte, lubitorule de oameni, pe robul Tău, pe care
acum l-ai mutat.
Deschide, Mîntuitorul meu, acestuia ce s-a mutat, :
uşa milei Tale, rugămu-ne Ţie, Hristoase, ca, făcîn-
du-1 părtaş la veselia stăpînirii Tale, să se bucure ji.
întru slavă.
Slavă...
Izbăveşte de greşeli cu mila Ta, Mîntuitorule, pe
robul Tău, pe care .acum întru credinţă l-ai mutat;
căci nu se îndreptează nimeni numai din faptele
omeneşti, lubitorule de oameni.
Şi acum... a Născătoarei:
Omorîrea morţii şi pierderea blestemului fiind Zi­
1
ditorul, Care cu trup s-a născut din tine, Născătoare
de Dumnezeu, pe toţi cei morţi îi mîntuieşte ca un
bun şi de oameni iubitor. ,
!*,
Diaconul zice ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului să fie
rugăm... şi celelalte, iar preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...
După aceea Condacul, glasul al 8-lea: J 1

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitu­


lui robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, ii.
nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit. :

.
:
i.
*
■!»'

V
fi
»
224 INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR
i i
' Şi troparele acestea:
Tu singur eşti fără de moarte. Cel ce ai făcut şi ai
zidit pe om; iar noi pămîntenii din pămînt sîntem
zidiţi şi în acelaşi pămînt vom merge, precum ai
poruncit Cel ce m-ai zidit şi mi-ai zis : pămînt eşti
jij şi în pămînt vei merge, unde toţi pămîntenii mer­
gem, făcînd tînguire de îngropare, cîntînd: Aliluia,
fi: Cu osîrdie mă rog să ascultaţi ceea ce cu durere
Ui spun către voi, căci am făcut plîngerea aceasta, că
doar aş afla pe cineva spre folos; dar cînd veţi
rosti acestea, aduceţi-vă aminte de mine, cel ce
eram cîndva cunoscut de voi; că de multe ori am
intrat împreună în casa lui Dumnezeu şi împreună
l am cîntat: Aliluia.
Veniţi toţi, adunaţi-vă şi şezînd ascultaţi cuvînt:
fraţilor, înfricoşător este judeţul înaintea căruia
toţi vom sta; nu este acolo nici rob, nici slobod ;
nu este acolo nici mare, nici mic, ci toţi ne vom în­
făţişa goi. Pentru aceasta bine este să cîntăm neîn­
cetat cîntarea: Aliluia.
iii i!. Să plîngem toţi cu lacrimi cînd vedem trupul ză-
■ V:
cînd, şi apropiindu-ne toţi să-l sărutăm şi să zicem
li unele ca acestea către dînsul: iată ai lăsat pe cei
Iii I } ce te iubesc şi mai mult nu vei mai grăi cu noi, o
ii
ii 1 prietene. Pentru ce nu grăieşti, precum grăiai, cu
noi ? Ci taci aşa, fără să cînţi cu noi: Aliluia.
-ii
Ce amare sînt cuvintele celor ce mor, pe care le
■ zic cînd se duc de aici: fraţilor, de fraţi mă despart,
' pe toţi prietenii îi las şi mă duc ; dar încotro mă duc
nu ştiu, sau cum va fi acolo, nu cunosc; numai
Dumnezeu, Cel ce m-a chemat, ştie. Ci voi faceţi-mi
pomenire cu cîntarea : Aliluia.
Oare, unde se duc aciţm sufletele ? Oare, cum pe­
trec acum acolo ? Aş dori să ştiu taina, dar nu este
nimeni în stare să mi-o spună. Oare, şi ei îşi aduc
aminte de ai lor, precum noi de dînşii? Sau poate
că ei au uitat, pe cei ce-i tînguiesc pe dînşii şi fac
cîntarea: Aliluia.
1
ca
I
j
ÎNMORMlNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 225

P etreceţi, prietenilor, pe cei morţi şi degrab du-


ceţi-vă la mormînt şi acolo cu osîrdie priviţi şi fiţi
gata, pentru că tinereţea piere acolo şi orice vîrstă
se veştejeşte acolo ; acolo este ţărînă şi pulbere şi
viermi; acolo este numai tăcere şi nu este nici unul
să grăiască: Aliluia.
Iată acum mă vedeţi zăcînd şi mult nu voi mai sta
înaintea voastră; iată limba a amuţit, iată buzele
stau nemişcate. Rămîneţi sănătoşi, prietenilor şi fi­
ilor ; mînluiţi-vă fraţilor; mlntuiţi-vă cunoscuţilor,
căci eu în calea mea merg. Ci faceţi pomenire de
:
mine cu cîntarea : Aliluia.
Nici unul din cei de acolo n-a înviat ca să ne spu­
nă nouă cum petrec fraţii de altădată sau nepoţii
cei duşi mai înainte la Domnul. Pentru aceasta ade­
sea zicem între noi: oare, putem să ne vedem acolo
unul cu altul ? Oare, putem să zicem acolo cîntarea :
Aliluia? ;
N e ducem pe calea cea veşnică, stînd ca nişte vino­
vaţi înaintea lui Dumnezeu celui veşnic, toţi pri­
vind cu feţele în jos. Unde va fi atunci frumuseţea?
Unde va fi avuţia ? Unde va fi atunci mărirea vieţii l j
acesteia ? Nici una dintr-acestea nu ne va ajuta no­
uă acolo, fără numai zicînd neîncetat cîntarea 2 Ali­ :|M
luia.
De ce te tulburi în deşert, omule ? încă un ceas şi !
toate trec. în iad nu este pocăinţă, nu este acolo
nici un fel de odihnă; acolo-i viermele cel neador­ :
mit ; acolo totul este întuneric şi beznă; acolo am să 1
fiu eu osîndit, căci nu m-am nevoit nicidecum ca să !
zic adesea cîntarea: Aliluia.
N imic nu se uită aşa de lesne ca omul cînd se des­
parte de om ; căci deşi ne aducem aminte de el cîtă-
I: '
ţţ :
va vreme, dar repede uităm de moartea lui ca şi I!
cum n-ar fi fost; chiar şi părinţii uită cu totul pe
fiii lor, pe care i-au născut şi i-au crescut şi în la­
crimi i-au petrecut cu cîntarea : Aliluia.

; 15
/
I !* *•

!•

226 îNMORMlNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR


!
Vă aduc aminte vouă, fraţilor, fiilor şi prietenilor,
să nu mă uitaţi cînd vă rugaţi către Domnul; vă rog
*
şi iar vă rog şi vă poftesc; ţineţi minte acestea şi
* tînguiţi-mă ziua şi noaptea. Ca Iov către prietenii
iu lui, zic şi eu către voi: şedeţi iarăşi să zicem : Ali­
:
luia.
\k Părăsind toate, ne ducem şi ne vom înfăţişa goi şi
amărîţi, că frumuseţea ca iarba se veştejeşte ; dar
noi ne înşelăm, oamenilor; gol te-ai născut, o tică-
*. • losule, şi cu totul gol vei sta acolo de faţă; şi nu te
: amăgeşti cu mintea, muritorule, a trăi în desfătare
: f.i în viaţă, ci numai suspină pururea cu plîngere : Ali­
luia.
• i\ De ai miluit, omule, pe vreun om, şi tu acolo vei
fi miluit; de te-ai îndurat de vreun orfan, şi tu acolo
,!t vei afla îndurare; de ai scăpat pe cineva din nevoie,
şi tu vei fi mîniuit acolo din nevoie ; de ai adăpos­
I tit pe vreun gol în viaţă, şi pe tine te va adăposti
acolo cîntarea : Aliluia.

1I

§!!
îi
Cumplită este calea pe care mă duc şi pe care
niciodată n-am mai umblat; şi locul acela îmi este
necunoscut, unde nimeni nicidecum nu mă cunoaş­
I; te; înfricoşător lucru este să vezi pe cei ce ne con­
duc, dar şi mai înfricoşător este să vezi pe Cel ce
I -■
, i.
m-a chemat, Stăpînul vieţii şi al morţii, Care ne
•; cheamă pe noi acolo, cînd voieşte : Aliluia.
i
Noi, de mergem dintr-o ţară într-altă ţară, avem
nevoie de călăuzire. Ce să facem cînd ne vom duce
în ţara pe care nicidecum n-o cunoaştem? Multe
călăuze îţi trebuie ţie atunci, multe rugăciuni tre­
buie să meargă împreună cu tine, ca să se păzească
ticălosul suflet, pînă să ajungă la Hristos şi să zică
către Dînsul: Aliluia.
Cei ce se supun patimilor trupeşti, aceia nu vor
avea acolo nicidecum iertare, că acolo vor fi învi-
nuitori înfricoşători, acolo şi cărţile se vor des­
chide. încotro vei privi atunci, omule, sau cine-ţi
ÎNMORMlNTAREA PREOŢILOR Şl DIACONILOR DE MIR 227

va ajuta ţie acolo, atunci? Fără numai de ai făcut


vreun bine, cînd ai fost viu, şi de ai făcut bine săra­
cilor, cîntînd: Aliluia.
Tinereţile şi frumuseţea trupului în vremea morţii
se veştejesc ; limba atunci arde cumplit şi gîtlejul
uscat se aprinde ; atunci frumuseţea ochilor se stin­
ge şi toată podoaba obrazului se schimbă, iar fru­
museţea glasului se destramă şi de acum încetează
a mai zice adesea : Aliluia.
Liniştiţi-vă acum, liniştiţi-vă, pentru cei mort; li-
niştiţi-vă încetînd tînguirea ; priviţi taina cea mare,
căci ceasul este înfricoşător; tăceţi, ca să plece cu
pace sufletul, că în mare nevoie se află, şi cu multă
frică se roagă lui Dumnezeu : Aliluia.
Eu am văzut prunc murind şi mi-am tînguit viaţa,
pentru că se tulbura cu totul şi tremura; iar cînd
i-a venit ceasul, striga: tată, ajută-mi! maică, sea-
pă-mă l Şi nu era nimeni în stare să-l ajute, ci nu­
mai văzîndu-1 se mîhneau şi-l plîngeau la groapă,
făcînd cîntarea: Aliluia.
;i
Cîţi n-au fost răpiţi fără de veste din cămările lor l
de nuntă, în mormnit, căci s-au însoţit cu însoţire
veşnică şi au pricinuit tînguire nesfîrşită şi nu s-au
mai sculat din cămara lor de nuntă! In timpul în
care a fost nunta, în acelaşi timp a fost şi groapa;
în timpul în care a fost însoţirea, în acelaşi timp şi
despărţirea; în acelaşi loc rîsul, în acelaşi loc şi
plînsul, împreună şi cîntarea : Aliluia. ■

N e bucurăm chiar numai auzind că acolo este veş­


nică lumină, că acolo este izvorul vieţii noastre şi că
acolo este desfătarea cea veşnică ; acolo este raiul,
unde toate sufletele drepţilor se bucură. Să ne adu­ NM
năm şi noi toţi în Hristos, ca să strigăm aşa lui h
Dumnezeu : Aliluia.
Preasfîntă Fecioară nenuntită, care ai născut Lu­
mina cea neapropiată, te rog, cu smerenie cad îna­
intea ta şi cer ţie: nu înceta a ruga pe Domnul

:
_

!
i

i

:

228 lNMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

pentru adormitul robul tău,* Preacurată, ca să afle


; acolo iertare greşelilor în ziua judecăţii, Preasfîntă,
că îndrăznire ai pururea să te rogi Fiului tău: Ali­
luia.
Apoi iarăşi Condaciii:

\
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitu­
I &$ lui robului Tău, unde nu este durere, nici întristare,

nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit.


1 Cîntarea 7-a;
Irmos: Minune negrăită...
■pve focul gheenei şi de hotărîrea cea înfricoşă-
toare ca un îndurat, Hristoase, izbăveşte pe ro­
bul Tău, pe care în credinţă l-ai luat din acestea
de acum, şi dă robului Tău să-Ţi cînte Ţie: Izbăvi-
torule, Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.
iis In pămîntul celor blînzi şi în desfătarea raiului,
pe robul Tău cel adormit întru credinţă, învredni-
ctndu-1 de locaşul slavei celei minunate, Dumnezeu­
le, dă-i să-Ţi cînte Ţie: Izbăvitorule, Dumnezeule,
bine eşti cuvîntat.
II Slavă...
IH M are este judecata, dar urgia gheenei este de ne­
Ii .
? grăit, fraţilor, căci acolo sufletele ard dimpreună
cu trupurile şi cu durere lăcrimează, strigînd: Iz­
băvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.
I •:
Şi acum... a Născătoarei:
Pe cei ce neîncetat te laudă pe tine, Maica lui Dum­
îl nezeu, Născătoare de Dumnezeu fără prihană, cu­
m ; f ?!j
rată, pe cei vii pururea păzeşte-i cu rugăciunile
tale, iar pe cei mutaţi scoate-i din foc, ca să strige :
Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.
i * ii; j □
m
r
i

INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACOI^LOR DE MIR :


229

Cîntarea 8-a •.
Irmos : Infricoşează-te, teme-te cerule...
r\, ce ceas înfricoşat aşteaptă pe păcătoşi, fraţi­
lor! O, ce frică îi va cuprinde atunci cînd focul
gheenei îi va mistui şi şarpele cel tîrîtor îi va în­
ghiţi, Pentru aceasta, Hristoase îndurate, izbăveş-
te^ne de ziua cea înfricoşată a gheenei.
O, de ce bucurie vor avea parte drepţii, cînd va
veni Judecătorul, căci acolo s-au gătit cămara şi ra-
îul. şi toată împărăţia Iui Hristos ; întru acestea fă,
Hristoase, ca robii Tăi să se veselească împreună
cu sfinţii Tăi, în veci.
Slavă...
Cine va putea îndura, Hristoase, ameninţarea ve­
nirii Tale celei înfricoşătoare? Atunci cerul se va
zbate ca o hîrtie bătută de vînt şi vor cădea stelele;
toată făptura se va clăti de frică şi lumina se va
schimba. Atunci iartă, Cuvinte, pe acesta ce s-a Ii
mutat de aici.
?'
Şi acum... a Născătoarei:
Mul pe care L-ai întrupat mai presus de fire, Cu­
rată, este Judecătorul celor vii şi al celor morţi;
El judecă tot pămîntul şi mîntuieşte din munci pe
care voieşte şi mai vîrtos pe cei ce cu dragoste se
închină Lui şi pe tine te laudă în toţi vecii.
Cîntarea 9-a : ,
Irmos: Nu mă tîngui pe mine, maică...
h
Vu vă tînguiţi toţi cei ce aţi murit în credinţă,
1 ' căci Hristos pentru noi a răbdat cu trupul şi
i
crucea şi îngroparea, şi a făcut fii ai nemuririi pe
toţi care strigă către Dfnsu-1: să nu intri la judecată
cu robii Tăi.

•| 1
.

i,
I
■ ;'j

230 INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

Ca cei ce am adormit în nădejdea dumnezeieştii


învieri, noi, credincioşii, am aflat viaţa cea în Hris-
tos a tuturor. Dar acolo, fraţilor, ne aşteaptă jude­
V • cată multă şi nimeni nu se mîntuieşte în iad. Dar
ii?
voi, rugaţi-vă lui Hristos pentru toţi.
;ji;
Slavă...
f-
în neîmbătrînitoare slava Ta şi în desfătarea raiu­
•h lui, aşază-1, Bunule, pe acesta ce s-a mutat acum de
la noi, căci în dreaptă credinţă şi în pocăinţă a aler­
gat la Tine cu credinţă ; fă-1 pe dînsul părtaş ales al
W împărăţiei Tale.
Şi acum... a Născătoarei:
Pe tine ca pe Maica vieţii, ceea ce eşti mai presus
de fire, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu bu­
nă credinţă te lăudăm credincioşii, că noi cei ce
eram morţi mai înainte, prin tine făcîndu-ne fără
moarte, am aflat viaţă, şi iată chitare aducem ţie.
Apoi diaconul zice ectenia: Aliluieşte-ne pe noi, Dumnezeule...
şi preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...
Apoi Svetilna:
Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă,
căci m-am mutat din stricăciune şi m-am dus la
viaţă; Doamne, slavă Ţie.
Şi stihurile acestea:
Omul, ca iarba; zilele lui, ca floarea cîmpului, aşa va înflori.
Stihul al 2-lea:
Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi.
Stihul al 3-lea :
Şi adevărul Domnului rămîne în veac.
Şi după fiecare stih se zice Svetilna, apoi: Slavă... Si acum...
a Născătoarei:
Acum am ales pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu,
că dintr-însa s-a născut Hristos izbăvitorul tutu­
ror ; Doamne, slavă Ţie.
INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 231

Şi îndată Laudele ; apoi stihirile următoare, glasul al 6-lea :


Podobie: Cea deznădăjduită pentru viaţă...
La Tine s-a mutat sfinţitul Tău slujitor, îndumne-
zeindu-se acum, prin Taina cea făcătoare de viaţă, ;r
Hristoase. Primeşte sufletul lui ca pe o pasăre în
mîinile Tale, Mîntuitorule; aşază-1 pe el în curţile
Tale cu cetele îngerilor şi odihneşte pe acesta pe !
care l-ai luat cu porunca Ta, Doamne, pentru mare V
mila Ta (de două ori).
Străină este taina morţii, pentru că vine asupra
tuturor fără de veste ; firea se strică; moartea ia
cu sila pe bătrîni, pe dregători, pe cărturari, pe das­
căli şi pe cei care cugetă cele deşarte; surpă pe
episcopi, pe păstori şi pe tot omul muritor. Ci să
strigăm cu lacrimi: pe acesta pe care l-ai luat cu
porunca Ta, Doamne, odihneşte-1 pentru mare mi­
la Ta.
Vieţuind întru bună credinţă şi înfrumuseţat fiind
preotul Tău, Hristoase, jertfitorul şi slujitorul dum­
nezeieştilor Taine, cu dumnezeiasca Ta poruncă s-a
mutat din tulburările cele lumeşti. Pe acesta, ca i
pe un preot al Tău, Mîntuitorule, primindu-1, mîntu-
ieşte-1; şi pe acesta, pe care l-ai luat cu porunca
Ta, odiîineşte-1 cu drepţii pentru mare mila Ta.
Slavă... Şi acum...a Născătoarei: '

Pe Dumnezeu L-am cunoscut prin întruparea din


tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe Acela
roagă-L să mîntuiască sufletele noastre. •<
Apoi strana zice: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Doamne,
scăpare Te-ai făcut nouă... Invredniceşte-ne, Doamne...
(ir1
Diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta... încă ne rugăm pentru odihna sufletului... Mila Iui Dum­
nezeu, împărăţia cerurilor...
Iar preoţii toţi zic în taină rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., !
ecfonis; Că Tu eşti învierea...

V
{ii 1

I INMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR


232

f Apoi stilurile acestea, Idiomelcle lui Damaschin, glasul 1 :


Care desfătare lumească este lipsită de întristare ?
fi Care mărire stă pe pămînt neschimbată ? Toate sînt
!;
; mai neputincioase decît umbra, toate mai înşelă­
toare decît visurile; o clipă numai, şi pe toate a-
cestea moartea le primeşte. Ci în lumina feţei Tale,
Hristoase, şi în îndulcirea frumuseţii Tale, pe cel
pe care l-ai ales odihneşte-! ca un iubitor de oameni.
Stih: Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
Mîntuitorul meu, cu fapta arăţi că Tu eşti învierea
tuturor; cu cuvîntul, Cuvinte, pe Lazăr l-ai înviat
din morţi; atunci încuietorile s-au sfărîmat şi por­
ţile iadului s-au cutremurat; atunci moartea oame­
nilor s-a arătat ca un somn. Ci Tu, Care ai venit să
mîntuieşti zidirea Ta, nu să o osîndeşti, pe acesta pe
care l-ai ales odihneşte-1 ca un iubitor de oameni.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Ocrotitoare caldă te-ai arătat tuturor, Născătoare
de Dumnezeu; acoperămînt şi tărie de la Dumne­
zeu tuturor celor ce aleargă la tine, celor din nevoi
ajutătoare, celor robiţi grabnică izbăvire, căci pe
tine te-a pus Hristos sprijin şi scut şi zid nestric.at
împotriva vrăjmaşilor, iar pentru neputincioşi tărie
nebiruită, şi dătătoare de pace sufletelor noastre.
Stihirile, glasul al 2-lea:
Vai, cîtă luptă are sufletul cînd se desparte de
trup ! Vai, cit lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l
miluiască pe dînsul. Către îngeri, ridieîndu-şi ochii,
în zadar se roagă; către oameni mîinile tinzîndu-şi,
nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei
fraţi, cunoscînd scurtimea vieţii noastre, adormitu­
lui să-i cerem odihnă de la Hristos, şi sufletelor
noastre mare milă.

îNMORMlNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 233


I
Stih : Către Domnul cînd m-am necăjit am strigat şi m-a auzit.
Veniţi cu toţii să vedem minune mai presus de
minte, că cel ce ieri cînta cu noi acum zace mort.
Veniţi să cunoaştem cum peste puţin şi noi cei tul­
buraţi ne vom sfîrşi; cum cei ce se ungeau cu mi­
ruri zac greu mirosind; cum cei ce se împodobeau
cu auz zac fără podoabă şi fără chip ! Pentru acea­
sta, iubiţii mei fraţi, cunoscînd scurtimea vieţii noa­ ;
stre, celui mutat să-i cerem de la Hristos odihnă, şi
sufletelor noastre mare milă.
Stih: Doamne, izbăveşte sufletul meu de buze viclene.
Mîntuieşte-te viaţă deşartă, mîntuiţi-vă toţi, prie­
teni, rude şi fii; iată, eu merg acum pe o cale, unde
n-am călătorit niciodată ; ci, aducîndu-vă aminte de i

dragostea mea cea către voi, veniţi, întovărăşiţi-mă l


.
şi daţi gropii acest lut al meu, iar pe Hristos, Care : r
va judeca smeritul meu suflet, cu lacrimi rugaţi-L
să mă izbăvească de focul cel nestins.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei :
Uşă neumblată, tainic pecetluită, binecuvîntată
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, primeşte rugă­
I
ciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, ca 1
să mîntuiască prin tine sufletele noastre.
L
Stilurile, glasul al 3-lea:
Iată zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor, amu­
ţit şi fără glas ; gura a tăcut, limba a încetat şi
buzele s-au lipit; mîinile şi picioarele s-au legat,
chipul s-a schimbat, ochii s-au stins şi nu văd pe !
Vi
cei ce plîng; auzul nu primeşte strigarea celor ce
se tînguiesc, nările nu simt mireasma tămiiei; dar
dragostea cea adevărată niciodată nu moare; pen­ ii
tru aceasta rog pe toţi cunoscuţii şi prietenii mei,
faceţi pomenire pentru mine, ca în ziua judecăţii să
aflu milă la judeţul cel înfricoşător.

□ .
fV

' I
i

K 234 1NMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

f
Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Deşertăciuni sînt toate cele omeneşti. Cîte nu ră-
mîn după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne
U însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate aces­
tea pier. Pentru aceasta, lui Hristos celui fără de
I
moarte să-i strigăm: pe acesta ce s-a mutat de la
.
noi odihneşte^, unde este locaşul tuturor celor ce
se veselesc.
Stih: Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi pînă
♦ în veac.
O, oamenilor, pentru ce ne tulburăm zadarnic ? Ca­
lea pe care alergăm este repede şi scurtă; fum este
viaţa; abur, cenuşă şi ţărînă ne facem peste puţin
§ ; !■
şi ca floarea ne veştejim. Pentru aceasta să strigăm
lui Hristos, împăratul cel nemuritor: pe acesta ce
s-a mutat de la noi odihneşte-1, unde este locaşul
. tuturor celor ce se veselesc.
î •'$
rf: .15 : Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
ii
Liman de mîntuire te avem, Născătoare de Dum­
nezeu Fecioară, noi cei învăluiţi în marea vieţii.
ţir Pentru aceasta roagă-te lui Dumnezeu, Oare s-a în­
th trupat din tine mai presus de fire şi în chip negră­
it s-a făcut om, ca să mîntuiască sufletele noastre.
ii- i;
Stihirile, glasul al 4-lea :

m

• -i'
Unde este dezmierdarea cea lumească ? Unde este
nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi ar­
gintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea?
Toate sînt ţărînă, toate cenuşă, toate umbră. Ci ve­
iii niţi să strigăm împăratului celui fără de moarte :
Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte pe
acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-1 pe dînsul
în fericirea cea neîmbătrînitoare.
INMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 235

Stih: Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului


vom merge.
A venit asupră-mi moartea ca un fur; a venit stri­
cătorul şi m-a surpat; a venit şi ca şi cum n-aş
fi fost m-a arătat; a venit şi, pămînt fiind eu, ca şi
cum n-aş fi fost zac ; cu adevărat vis, cu adevărat ii I
nălucire sîntern noi muritorii. Ci veniţi să strigăm
Împăratului celui fără de moarte : Doamne, pe aces­
ta ce s-a mutat de la noi, învredniceşte-! de veşni­ M
cele Tale bunătăţi, odihnindu-1 pe dînsul în viaţa cea
neîmbătrînitoare.
Slavă... Şi acum...a Născătoarei:
:
Una curată şi preacinstită Fecioară, ceea ce pe
Dumnezeu mai presus de fire L-ai născut, roagă-L !
să mîntuLască sufletele noastre.
Stihirile, glasul al 5-lea :
iii
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu
sînt pămînt şi cenuşă ; şi iarăşi: m-am uitat în mor-
mînt şi am văzut oase goale şi am zis : oare, cine
este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul,
dreptul sau păcătosul? Ci odihneşte, Doamne, cu
*i ii
drepţii pe robul Tău. :

Stih : Au stat picioarele noastre în curţile tale, lerusalime.


Tu ai zis, Hristoase: cel ce crede în Mine nu va
vedea moarte, ci precum Eu sînt lumină din lumină,
P:
aşa vor lumina cu Mine cei ce Mă caută ; iar cei ce
sînt împreună cu Mine se vor bucura de slava cea
dumnezeiască, de care învredniceşte, Preabunule,
pe robul Tău cel plecat la Tine, Iubitorule de oa­
meni, dînd iertare greşelilor lui.
N i
I
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Sr-

Ţie ne rugăm, ca Maicii lui Dumnezeu : binecuvîn- Î


tată, roagă-te să ne mîntuim noi. u

'
r

i' INMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR


236

Stihirile, glasul al 6-lea :


început şi teniei nii-a fost mie hotărîrea Ta de a
mă zidi; căci voind să mă faci fiinţă vie din firea
cea nevăzută şi din cea văzută, ai plăsmuit trupul
i meu din pămîsnt, şi mi^ai dat suflet, prin îmsuflarea
Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru
aceasta, Hristoase, odihneşte pe robul Tău, în latura
celor vii şi în locaşurile drepţilor.
Stih: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer am ridicat ochii mei.
li» dnstit-ai cu chipul Tău zidirea mîinilor Tale, Mîn-
tuitorule, că ai zugrăvit în chip trupesc asemănarea
fiinţei Tale celei înţelegătoare, căreia şi părtaş pe
mine m-ai făcut, punîndu-mă să stăpînesc pe pă-
» mînt făpturile după libera mea voie. Pentru aceasta,
l! Mîntuitorule, odihneşte pe robul Tău, în latura celor

vii şi în locaşurile drepţilor.
Ii:
Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Pe Dumnezeu L-am cunoscut prin întruparea din
tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, singură cu­
rată şi binecuvântată; pentru aceasta, neîncetat lău-
dîndu-te, te mărim.
Stihirile, glasul al 7-lea :
După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit
din început pe om şi l-ai pus în rai să stăpînească
făpturile Tale; dar din pizma diavolului fiind amă­
git, s-a făcut părtaş mîncării, călcător poruncilor
Tale făcîndu-se. Pentru aceasta l-ai osîndit să se în­
toarcă iarăşi în pămîntul din care a fost luat, Doam­
ne, şi să-şi ceară odihnă.
Stih: Cît sînt de iubite locaşurile Tale, Doamne.
Moartea cea dată firii noastre celei din Adam
dezleagă toată Întristarea ; căci ne-am făcut strică-
cioşi făcîndu-ne părtaşi mîncării; să cunoaştem dar,
că, fiind zidiţi din pămînt, vom deveni iarăşi pulbe-
*

lNMORMlNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 237

re, ţărînă precum eram mai înainte. Pentru aceasta


cu glas de plîngere pe Făcătorul să-L rugăm, ca să
dăruiască adormitului iertare şi mare milă.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei :
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, zid nesurpat şi
nădejde te-au agonisit credincioşii. Pentru că ştii că
firea noastră este amestecată cu toate păcatele, nu
înceta, Stăpînă, a te ruga pentru robii tăi care au
adormit în credinţă, ca Fiul tău şi Dumnezeu să dea
i
lor iertare, cînd va şedea la judecată, ca toţi să te
fericim.
Stilurile, glasul al 8-lea:
P lîng şi mă tînguiesc cînd gîndesc la moarte şi văd
în morminte frumuseţea noastră cea zidită după
chipul lui Dumnezeu zăcînd: grozavă, fără mărire
şi fără chip. O, minune l Ce taină este aceasta, ce s-a
făcut cu noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne­
am înjugat cu moartea? Cu adevărat, precum este
scris, după porunca lui Dumnezeu, Care dă adormi­
tului odihnă.
Stih : Doamne al puterilor, doreşte şi se sfîrşeşte de dor sufle­
k
tul meu.
C uni ne-am dat stricăciunii noi, cei care, precum
s-a scris, purtam chip nestricăcios şi primind prin
suflare dumnezeiască suflet nemuritor, am devenit
fire amestecată? Şi cum am călcat poruncile lui
Dumnezeu ? O, minune ! Cum, lăsînd hrana vieţii, am
mîncat mîncare amară şi aducătoare de moarte? !
Cum ne-am înşelat, lipsindu-ne de viaţa cea dumne­
zeiască ? Pentru aceasta să strigăm: pe cel ce s-a
mutat, în curţile Tale, odihneşte-1. !

Slavă... Şi acum... a Născătoarei:


Acoperămîntul tău, Născătoare de Du m n e z e u
Fecioară, este doctorie sufletească, că sub acela r
scăpînd ne izbăvim de bolile sufleteşti. ; “

f
.

■■ 238 ÎNMORM1NTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR

Alte Stihiri, idiomele, glasul al 8-lea:


Nemăsurat este chinul pentru cei ce vieţuiesc în
desfrînări: scîrşnire dinţilor şi plîngere nemîngîia-
tă, negură neluminată şi întunericul cel mai dina­
$ fară, vierme neadormit, lacrimi fără trecere şi jude­
cată fără milă. Pentru aceasta mai înainte de sfîrşit
să strigăm, grăind : Stăpîne Hristoase, pe cel pe care
l-ai chemat, odihneşte-1 cu aleşii Tăi.
Va răsuna trîmbiţa şi morţii ca dintr-un somn se
il <>■ ■
vor scula, dorind să ia viaţă cerească; să nu osîn-
deşti pe robii Tăi, care au nădăjduit în Tine, Făcă­
torul şi Domnul, că muritor pentru noi Te-ai arătat
Cel ce eşti nemuritor. Pentru aceasta îndrăznind
cădem la Tine şi grăim: Stăpîne Hristoase, priveşte
r cu milă pe cel pe care l-ai chemat şi odihneşte-1 cu
aleşii Tăi.
Iată şi stihiile, cerul şi pămîntul, se vor schimba
r
ii
şi toată făptura în nestricăciune se va îmbrăca.
Pieri-va stricăciunea şi se va risipi întunericul, Ia
ii;' venirea Ta; căci iarăşi ai să vii cu slavă, precum
M s-a scris, ca să răsplăteşti fiecăruia după faptele
1 î
r
lui. Pentru aceasta, Hristoase, pe cel pe care l-ai
chemat odihneşte-1 cu aleşii Tăi.
ii ii;? '
'■»»;
A Născătoarei:
Cel ce Te-ai arătat din Fecioară, Mîntuitorul meu,
ai slăvit fecioria ; de aceea cetele fecioarelor, aprin-
s= m •ii
:.
zîndu-şi candelele, cîmtă Ţie, dorind slava Ta. Deci,
—■

precum pe acelea, aşa şi pe robul Tău învredniceş-


ut te-1 să intre în cămara Ta cea dumnezeiască, cu ru­

I găciunile curatei Fecioare, binecuvîntata Maica Ta,


care Te-a născut fără prihană şi cu ale tuturor sfin­
ţilor Tăi, Iubitorule de oameni.
m Slavă... glasul al 6-lea :

mL Veniţi şi priviţi toţi străina şi înîricoşătoarea ve-


dere, cunoscută tuturor : chipul care acum se arată,

îjh
I.
»■

î ÎNMORMÎNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 239

şi să nu mai gîndiţi la cele trecătoare, căci astăzi su­


fletul se desparte de trup, mutîndu-se la lumea cea
veşnică, mergînd pe o cale în care niciodată n-a
umblat, şi la Judecătorul cel neîăţarnic, unde stau
înainte cetele îngereşti; şi înfricoşătoare este, fraţii
mei, judecata aceea, unde toţi vom sta goi: unii
ruşinaţi, iar alţii încununaţi. Pentru aceasta să stri­
I găm către Împăratul cel nemuritor: cînd vei cerceta
cele ascunse ale oamenilor, iartă pe robul Tău, pe i]
care l-ai luat, Doamne, iubitorule de oameni.
Şi acum... a Născătoarei s
Hristoase, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut,
ale Mergătorului Tău înainte, ale apostolilor, proo­
rocilor, ale arhiereilor, ale preacuvioşilor şi drep­
ţilor şi ale tuturor sfinţilor, odihneşte pe robul Tău
cel ce a adormit.
După aceea : Bine este a ne mărturisi Domnului... Sfinte Dumne­
zeule... Tatăl nostru..., troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte.
Apoi ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta...
i şi celelalte. Şi după rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... se face să­ ii !
rutare, aşa cum s-a arătat la înmormîntarea mirenilor, în care timp *:
se ciută stilurile, glasul al 2-lea: Veniţi, fraţilor, să dăm mortului să­
rutarea... Apoi, Slavă... glasul al 6-lea : Văzîndu-mă, zicînd fără de
glas... Şi acum... a Născătoarei (caută-le Ia înmormîntarea mirenilor,
paginile 187—I8S).
După aceasta, ridicind coşciugul, îl duc la mormînt; iar preoţii,
mergînd înainte, ciută irmoasele Canonului cel mare, glasul al 6-lea.
Cîntarea l-a: i
Ajutor şi apărător s-a făcut mie spre mîntuire ;
Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi^ preasîăyi; «t
Dumnezeul părinţilor noştri şi-L voi înălţa pe Dîn-
sul, că cu slavă s-a preaslăvit.
Ia aminte, cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hris-
n H
tos, Care din Fecioară s-a arătat lumii cu trup. II
^ ţ
j ft!
240 lNMORMlNTAREA PREOŢILOR Şl DIACONILOR DE MIR

Vedeţi, vedeţi că Eu sînt Dumnezeu Care am plouat


mană şi apă din piatră am izvorît de demult în
I: pustie poporului Meu, cu singură dreapta şi cu pu­
i’r
r terea Mea.
V Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hris-
toase, întăreşte Biserica Ta.
* Cintarea 3-a. Irmos :

Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, ini­


i-. ma mea care se clăteşte, că Tu eşti singur sfînt şi
Domn.
Cintarea 4-a. Irmos :

A auzit proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a


cutremurat că vrei să Te naşti din Fecioară şi să
; Te arăţi oamenilor, şi a zis : am auzit glasul Tău şi
m-am temut. Slavă puterii Tale Doamne.
C/mtarea 5-a. Irmos :

* Pe mine cel ce mînec de noapte, Iubitorule de


oameni, Te rog, luminează-mă şi mă îndreptează
intru poruncile Tale şi mă învaţă, Mîntuitorule, să
fac voia Ta.
:
% Cintarea 6-a. Irmos:
,-:r
*' :■ Din iadul cel mai dedesubt am strigat din toată
: inima către induratul Dumnezeu, şi m-a auzit şi a
n::
scos din stricăciune viaţa mea.
_1‘.
ii Cintarea 7-a. Irmos:

v- Am greşit, am făcut fărădelege, nu ne-am îndrep­


ii: tat înaintea Ta, nu am păzit şi nici n-am făcut pre­
cum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi
pînă în sfîrşit, Dumnezeul părinţilor.
“P.
INMORMINTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR DE MIR 241
:
Cîntarea 8-a. Irmos :
:
Pe Cel pe care oştile cereşti îl slăvesc şi de Care '
se cutremură heruvimii şi serafimii, pe Acela toată
suflarea şi făptura lăudaţi-L, binecuvîntaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toti vecii.
Cîntarea 9-a. Irmos:
i
Neînţeles lucru este rodul zămislirii mai presus
de fire şi fără stricăciune naşterea Maicii celei fără
de bărbat; căci naşterea lui Dumnezeu înnoieşte
firile. Pentru aceasta toate neamurile pe tine câ pe
o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă cre­
dinţă te mărim.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă Treime... Tatăl nostru
1 troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte. După aceea diaconul
; zice ectenia pentru morţi şi preotul citeşte rugăciunea: Dumnezeul
duhurilor...
Şi făcind apolisul, aşază trupul mortului în mormînt, aşa cum s-a
i
arătat la inmormîntarea mirenilor.
i

îl 7
•S

: !

16

;
'I
r

i
RÎNDUIALA ÎNMORMINTĂRII
cuni se face la Sfintele Paşti şi peste toată
Săptămîna Luminată

I Ştîut să fie că, de va răposa vreunul dintre creştini de Sfintele


Paşti sau >ţn orice zi din Săptămîna Luminată pînă la Duminica
Tomii, nu cîntăm slujba obişnuită a înmormîntării, pentru mărirea şi
cinstea sărbătorii învierii şi pentru că acestea sînt zile de bucurie
şi de veselie, iar nu de jale şi de plîngere, căci toţi cîţi murim în
nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice, în Hristos înviem. Biserica
aşa învaţă şi aşa ne porunceşte să ţinem.
Deci venind preotul cu cîntăreţii în casa în care zace trupul mor­
tului, îşi pune epitrahilul şi felonul, şi, cădind ca totdeauna, începe :
> Binecuvîntat este Dumnezeul nostru... apoi preotul cîntă troparul,
i glasul al 5-lea:
Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte
călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le
(de trei ori).
h
î Apoi zice stihurile acestea :
i Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă
de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe EL
Iar strana cîntă după fiecare stih : Hristos a înviat din morţi...
Stihul al 2-lea:
W' Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de
faţa focului.
Stihul al 3-lea:
Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se
veselească.
I
RlNDUIALA lNMORMlNTĂRIl LA PAŞTI 243

| Stihul al 4-lea :
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne
veselim într-însa.
Slavă... Hristos a înviat... Şi acum... Hristos a înviat...
Iar după cîntarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi dia­
conul zice ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea : Dumnezeul
duhurilor, (caută-le la pagina 157). Şi după ecfonis se citeşte:
învierea lui Hristos văzînd...
După aceea, ridicînd sicriul cu mortul, pornesc spre biserică, mer-
gînd înainte preoţii cu diaconii, după dînşii cîntăreţii şi tot poporul,
cîntînd Canonul Paştilor: Ziua învierii, să ne luminăm popoare...
cît se va putea pînă ajung Ia biserică. Iar după ce intră în biserică,
pun sicriul jos şi preotul cădeşte după obicei, începînd Canonul de Ia .1
început, pe 8.
Cîntarea l-a, glasul 1. Irmos:
'/lua învierii! Să ne luminăm, popoare! Paştile
/ JDomnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi
de pe pămînt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut
pe noi, cei ce-I cîntăm cîntare de biruinţă.
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos
strălucind cu lumina cea neapropiată a învierii, şi i

:
luminat să-L auzim zicînd: bucuraţi-vă; cîntîndu-I
cîntare de biruinţă.
Cerurile, după cuviinţă, să se veselească şi pă- ;
i mîntul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea
cea văzută şi cea nevăzută ; că a înviat Hristos, ve­
selia cea veşnică.
Apoi ectenia cea mică, şi ecfonisul:
Că a Ta este stăpînirea şi a Ta este împărăţia, pu­ 4
terea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, i
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. *
Cîntarea 3-a. Irmos :
\ 7eniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stear- i
» pă făcută cu minune, ci din mojflfciîntul lui Hris­
tos, Care a izvorît izvorul nestricăeiunii; în care ne !
întărim.
0
.
!•:
-* .

RÎNDUIALA INMORMINTĂRII LA PAŞTI


V. 244
iţi
. Acum toate s-au umplut de lumină: cerul şi pă-
mîntul şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască
toată făptura învierea lui Hristos, în Care s-a întărit.
|V
■ Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase,
astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu ; ni-am
răstignit ieri împreună cu Tine, însuţi mă preamă­
reşte, Mîntuitorule, în împărăţia Ta.
!

Diaconul zice ectenia pentru morţi, iar preotul zice rugăciunea :
Dumnezeul duhurilor... şi epfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa...
Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea •
Au venit mai înainte de dimineaţă cele ce au fost
cu Maria şi, aflînd piatra răsturnată de pe mormînt,
au auzit de la înger: pentru ce căutaţi între morţi,
ca pe un om, pe Cel ce este lumina cea pururea
fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare, aler­
gaţi şi propovăduiţi lumii că s-a sculat Domnul,
omorînd moartea, pentru că este Fiul lui Dumnezeu,
Care mîntuieşte neamul omenesc.
Cîntarea 4-a. Irmos :
Ţ a dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul
^Avacum să stea împreună cu noi şi să ne arate
i pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu
si mare glas: astăzi este mîntuirea lumii, pentru că a
înviat Hristos, ca Cel atotputernic. t

-4 Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pîntecele


cel fecioresc; Hristos a fost ca om; Mieluşel s-a
chemat şi fără prihană ca Cel ce n-a gustat întină-
ciune, Paştile noastre ; şi desăvîrşit s-a arătat ca
Dumnezeu adevărat.
Ca un mieluşel de un an, cununa cea binecuvîntată
de noi, Hristos de voie pentru toţi s-a jertfit, Paştile
cele curăţitoare; şi iarăşi, din mormînt, frumos a
strălucit nouă fgparele dreptăţii.
DumnezeiescuFpărinte David înaintea chivotului
umbrei a săltat jucînd; iar noi poporul cel sfînt al


RlNDUlALA lNMORMlNTĂRII LA PAŞTI 245

lui Dumnezeu, văzînd plinirea închipuirilor, să ne


veselim dumnezeieşte, pentru că a înviat Hristos, ca
Cel atotputernic.
Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni...
Cîntarea 5-a. Irmos:
C ă mînecăm cu mînecare adîncă şi, în loc de mir,
k' cîntare să aducem Stăpînului şi să vedem pe
Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.
Milostivirea Ta cea nemăsurată văzînd-o, cei ţi­
nuţi în legăturile iadului la lumină au mers, Hris-
toase, cu picioare sprintene, lăudînd Paştile cele
veşnice.
Noi cei purtători de lumină să ne apropiem de
Hristos, Care a ieşit din mormînt ca un mire, şi să
prăznuim cu cetele cele iubitoare de praznice Paş-
tiîe lui Dumnezeu cele mîntuitoare.
Apoi ecfonis: Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit...
Cîntarea 6-a. Irmos :
p ogorîtu-Te-ai în cele mai de jos ale pămîntului
t şi ai sfărîmat încuietorile cele veşnice;” care ţi­
neau pe cei legaţi, Hristoase, şi a treia zi, precum
Ionâ din chit, ai înviat din mormînt.
Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din
mormînt, Cel ce n-ai stricat cheile fecioriei cu naş­
terea Ta, şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.
Mîntuitorul meu, ca un Dumnezeu pe Tine însuţi
de voie aducîndu-Te Tatălui jertfă vie şi nejertfită,
sculîndu-Te din mormînt, ai înviat pe Adam împre­
ună cu tot neamul.
Diaconul zice ectenia pentru morţi, iar preotul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor... şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea şî viaţa...
iii,
Apoi Condacul *
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitu­
lui robului Tău, unde nu este durere, nici întristare,
nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit. mm
w
/
/

246 RlNDUIALA lNMORMÎNTÂRII LA PAŞTI

r
Icos :
Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai
zidit pe om, iar noi pămîntenii din pămînt sîntem
zidiţi şi in acelaşi pămînt vom merge, precum ai
poruncit Cel ce m-ai zidit şi mi-ai zis: pămînt eşti
şi în pămînt vei merge, unde toţi pămîntenii vom
merge, f ă c î n d tînguire de îngropare cîntarea :
t Aliluia.
Şi iarăşi: Cu sfinţii odihneşte, Hristease, sufletul adormitului
i robului Tău... Iar în Ioc de Sfinte Dumnezeule... cîntăm : Cîţi în
Hristos v-aţl botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
După aceea Apostolul din Cartea Faptele Apostolilor, al zilei în
care se face înmormîntarea, iar de nu se va afla Apostol, se citeşte
cel de la înmormîntarea cea de obşte. Apoi se cîntă : Aliluia, glasul
al 8-lea, şi se citeşte Evanghelia întîi a învierii:
Diaconul: înţelepciune drepţi.
r Din Sfînta Evanghelie de la Matei, citire:
(XXVIII, 16—20)
în vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers
Aîn Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor
* Iisus şi, cînd L-au văzut, I s<iu închinat ei care se
• i îndoiseră. Şi apropiindu-se Iisus, le-a vorbit, zicînd:
Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pămînt. Drept
: I aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîn-
du-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului
Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am po­
runcit vouă; şi iată Eu sînt cu voi în toate zilele,
pînă la sfîrşitul veacului. Amin.
După aceea se zice:
Învierea lui Hristos văzînd, să ne închinăm Sfîn­
tului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat.
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfîntă învie­
rea Ta o lăndăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul
nostru, afara de Tine pe altul nu ştim ; numele Tău
numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfin­
tei învierii lui Hristos, că lată a venit prin cruce bu­
curie la toată lumea. Totdeauna binecuvîntînd pe

p! \
I

RlNDUIALA INMORMINTARII LA PAŞTI 247

* Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdînd


pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. !
Şi Stihira, glasul al 6-lea:
«t inviind Iisus din mormînt, precum a zis mai înainte,
a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă (de trei ori).
j Cîntarea 7-a : Irmos :
^Ael ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcîndu- se
^ om, pătimeşte ca un muritor; şi prin patima
cea aducătoare de moarte se îmbracă cu podoaba
i i
nestricăciunii, Cel ce singur este binecuvîntat, Dum­ I
nezeul părinţilor şi preaslăvit.
Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite cu miruri
în urma Ta au alergat şi ca pe un mort cu lacrimi V
Te căutau, dar, bucurîndu-se, s-au închinat Ţie,
Dumnezeului celui viu, şi Paştile cele de taină, uce­
nicilor Tăi, Hristoase, au binevestit.
Prăznuim omorîrea morţii, sfărîmarea iadului şi
începutul altei vieţi veşnice ; şi săltînd lăudăm pe
Pricinuitorul, pe unul Dumnezeul părinţilor cel bi­ I
necuvîntat şi preaslăvit.
i Cît de sfinţită şi mult prăznuită este cu adevărat
această noapte mîntuitoare şi strălucită, fiind mai i i

înainte vestitoare a zilei celei purtătoare de lumină


a învierii, în care Lumina cea fără de ani din mor­
mînt trupeşte tuturor a strălucit.
l-denia şi ecfonisul: Fie stăpînirea împărăţiei...
Cîntarea 8-a : Irmos : ■■ i

A ceasta vestită şi sfîntă zi, prima a săptămînii,


f - ^împărăteasă si doamnă, a praznicelor praz­
nic şi sărbătoare a sărbătorilor este, în care bine- XI
4

| cuvîntăm pe Hristos în veci.


Veniţi, în ziua cea vestită a învierii, să ne împăr­ i
tăşim din rodul cel nou al viţei, din veselia cea :
dumnezeiască şi din împărăţia lui Hristos, lăudîn-
du-L pe Dînsul ca pe un Dumnezeu în veci. >
;■

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că iată .»1


au venit la tine fiii tăi, ca nişte făclii de Dumnezeu
)
'.î
i

y
248 RlNDUIALA 1NMORMINTARII LA PAŞTI

Iimilnate, de la apus şi de la miazănoapte, şi de la


miazăzi şi de la răsărit, întru tine binecuvîntînd
pe Hristos în veci.
părinte atotţiitorule, Cuvinte şi Duhule, fiinţă ce
eşti una în trei ipostasuri, fire mai presus de fire
şi dumnezeiască, în Tine ne-am botezat şi pe Tine
•• bine Te cuvîntăm întru toţi vecii.
■I
Ectenia şi ecfonisul: Că s-a binecuvîntat:
Cîntarea 9-a. Pripeală :
Îngerul a strigat celei pline de dar: curată Fecioară, bucură-te,
i
şi iarăşi zic, bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormînt
- şi pe moiţi i-a ridicat, popoare bucurati-vă.
Irmosul:
ţ uminează-te, luminează-te noule Ierusalime,
JLiCă slava Domnului peste tine a răsărit; saltă
acum şi te bucură Sioane, iar tu curată, Născătoare
de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui năs­
cut al Tău.
Pripeală :
Măreşte sufletul meu pe Cel ce a pătimit de bunăvoie, şi s-a îngro­
pat şl a înviat a treia zi din mormînt.
‘ii

O 5 dumnezeiescul, o iubitul, o prea dulcele Tău
glas! Că fără de minciună Te-ai făgăduit să fii cu
J noi pînă ia sfîrşitul veacului, Hristoase ; pe Care

credincioşii întărire de nădejde avîndu-L, să ne bu­


curăm.
Pripeală :
I
Hristos este Paştile cele nouă, Jertfa cea vie jertfită, Mieluşelul lui
Dumnezeu, Gare ridică păcatul lumii.
* O» Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O,
Înţelepciunea şi Cuvîntul lui Dumnezeu şi Puterea !
Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat
• în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
i’*?

i ■ -
RlNDUIALA INMORMINTARII LA PAŞTI 249

t Ecfonis :
Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh,
t acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Svetilna .*
Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi
Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciu­
ne ridicînd şi moartea pierzînd-o, Paştile nestrică-
{
ciunii, lumii de mîntuire (de trei ori).
Apoi Binecuvîntările învierii, glasul al 5-lea : ■

Bine eşti cuvîntat, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.


Fi
Soborul îngeresc s-a mirat văzîndu-Te pe Tine,
între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii, Mîn-
tuitorule, stricînd şi cu Tine pe Adam ridicînd, şi
din Iad pe toţi slobozindu-i.
j
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi ames­
tecaţi, o uceniţelor? îngerul, cel ce a strălucit la
mormînt, a zis mironosiţelor: vedeţi voi groapa şi
înţelegeţi că Mîntuitorul a înviat din mormînt. :\
\ i.
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
i
Foarte de dimineaţă, mironosiţele au alergat la
groapa Ta tînguindu-se, dar înaintea lor a stătut
îngerul şi a zis: vremea tînguirii a încetat, nu mai :>
plîngeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.
I Bine eşti cuvîntat, Doamne...
1 *

Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa


Ta, Mîntuitorule, au plîns ; dar îngerul către dîn- !
sele a grăit, zicînd: pentru ce cu cei morţi pe Cel ;>
K
viu socotiţi, căci ca un Dumnezeu a înviat din mor­
mînt.

!
is
1

250 RlNDUIALA INMORMINTĂRII LA PAŞTI

Slavă... a Treimii:
închinămu-ne Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh,
n
Sfintei Treimi intru o fiinţă, cu serafimii strigînd:
Sfînt, Sfint, Sfînt eşti Doamne. a
Şi acum... a Născătoarei:
Pe Dătătorul de viaţă născîndu-L, Fecioară, de
păcat pe Adam l-ai izbăvit şi bucurie Evei în locul r
întristării ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă, i-a
îndreptat la aceeaşi Cel ce s-a întrupat din tine,
Dumnezeu şi om. Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie,
Dumnezeule.
*
£
Şi după Binecuvlntările învierii îndată Stihirile Paştilor :
Stih: Să învleze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paş-
tile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile
cele preacinstite, Paştile Hristos izbăvitorul, Pas­
tile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile
credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile
raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii. i
Stîh: Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara
de fafa focului.
Veniţi de la mormînt, femei binevestitoare, şi zi­ »
ceţi Sionului: primeşte de la noi bunele vestiri de
bucurie ale învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă
L,V * şl te bucură, Ierusalime, pe împăratul Hristos vă-
■t
zîndu-L din mormînt ca un mire ieşind.
£ Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii
să se veselească.
*
i Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă ajungînd
la mormîntul Dătătorului de viaţă, au aflat înger
pe piatră şezînd, şi acela, grăind către dînsele, aşa
•^r-v a zis : ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plîngeţi
pe Cel nestricat ca şi cum ar fi în stricăciune ? Mer-
gînd propovăduiţi ucenicilor Lui.
A
1
&
J rinduiala inmormintarii la paşti 251

i Stih : Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm


şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile,
Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit, Paş­
tile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm. O, !
Paştile, izbăvirea de întristare! Că astăzi, din mor- j
mînt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe fe­
mei de bucurie le-a umplut, zicînd: propovăduiţi
Apostolilor.
Slavă... Şi acum... glasul al 5-lea :
Ziua învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi
unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor
şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru
înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi,
cu moartea pe moarte călcînd, şi celor din mormin­
te viaţă dăruindu-le.
Hristos a înviat... (de 3 ori). Apoi diaconul zice ectenia pentru
morţi, iar arhiereul sau preotul citeşte cu glas mare, aproape de mort,
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... şi rugăciunea de iertare cu cele­
lalte cîntări şi rînduieU (pe care caută-Ie la paginile 183—185). După
aceea se face otpustul • Hristos, Cel ce a înviat din morţi, cu moartea • I
pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, adevăratul '
Dumnezeul nostru... Veşnica pomenire... ,
Şi apoi ieşind ducem trupul mortului la groapă, cintmd : Hristos a •
înviat... Şi-f înmormîntăm cu mulţumită şi cu bucurie, zicînd cele fi
scrise la rinduiala înmormîntării mirenilor (caută la paginile
188—189). Cintăm şi troparul î Pămîntule, deschide-te, şi primeşte
pe cel zidit din tine...
I
li
I
s%.

I

EVANGHELIILE

CE SE CITESC LA STÎLPI
EVANGHELIILE ÎNVIERII
(i)

Din Sfînta Evanghelie de la Matei


(XXVIII, 16—20)
\n vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers
în Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor
Iisus şi, cînd L-au văzut, I s-au închinat ei care se
r îndoiseră. Şi aproplindu-se Iisus le-a vorbit, zicînd :
Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pămînt. Drept
aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîn- !
du-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului
Dub, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am po­
runcit vouă: şi iată, Eu sînt cu voi în toate zilele,
pînă la siîrşitul veacului. Amin!
)’■

(2)
[ ... ]:■$

Din Sfînta Evanghelie de la Marcu +


(XVI, 1—8)
ţn vremea aceea, după ce a trecut ziua sîmbetei,
Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi Sa-
iomeea au cumpărat miresme ca să meargă să ungă
trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a
- i
I

EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 253

săptămînii, pe clnd răsărea soarele, au venit la


mormînt, zicînd una către alta: cine ne va prăvăli
nouă piatra de la uşa mormîntului? Dar, ridicîn-
* du-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte ma­
re, fusese răsturnată. Şi, intrînd în mormînt, au vă­
zut un tînăr, şezînd în partea dreaptă, îmbrăcat în

veşmînt alb şi s-au spăimîntat. El însă le-a zis : nu
vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel
I răstignit. A înviat; nu este aici; iată locul unde fu­
sese pus. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi
i lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi.
Acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Dar
ele, ieşind din mormînt, au fugit de acolo, căci erau
cuprinse de cutremur şi de spaimă, şi n-au spus
nimănui nimic, căci se temeau. i
:
j
(6)
Din Sfînta Evanghelie de la Marcu
1
(XXIV, 36—53)
i
| n vremea aceea, după ce a înviat, dimineaţa, în :
5 ziua dintîi a săptămînii, Iisus s-a arătat întîi Mă­ :
riei Magdalena, din care scosese şapte diavoli. Ea
i
s-a dus şi a vestit pe cei care fuseseră cu Dînsul şl
care acum plîngeau şi se tînguiau. Insă ei, auzind
că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. Iar
după aceea s-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei,
care mergeau pe drum, ducîndu-se la cîmp. Şi întor-
cîndu-se aceştia, au spus celorlalţi, dar nici pe ei :
nu i-au crezut. In sfîrşit, s-a arătat chiar celor un­ !!i
sprezece, cînd şedeau la masă şi i-a mustrat pen­
tru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că I
n-au crezut pe cei care-L văzuseră înviat. Apoi a zis
către ei: mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la toată făptura. Cel care va crede şi se ;
va boteza se va mîntui; iar cel care nu va crede se >
va osîndi. Iar celor care vor crede, le vor urma mi­
nunile acestea: în numele Meu vor scoate diavoli; ,{

!
V-
/• i
254 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

!n limbi noi vor grăi; şerpi vor lua şi de vor bea


ceva de moarte, nu-i va vătăma; pe bolnavi mîini-
le-şi vor pune şi bine le va fi. Deci Domnul Iisus,
după ce a vorbit cu ei, s-a înălţat la cer şi a şezut
de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei pornind, au pro­
povăduit pretutindeni, Domnul împreună cu ei lu-
crînd şi cuvîntul adeverindu-1, prin minunile ce
urmau. Amin!
(4)
Din Sfînta Evanghelie de la Luca
(XXIV, 1—12)
t n ziua cea dintîi a săptămînii, foare de diminea­
ţă, au venit femeile la mormînt, aducînd mires­
mele pe care le pregătiseră. Ele au găsit piatra răs­
turnată de la mormînt şi, intrînd înăuntru, nu au gă­
sit trupul Domnului Iisus. Dar pe cînd se mirau ele
despre aceasta, iată doi bărbaţi au stat în faţa lor,
în haine strălucitoare; atunci ele, de spaimă, şi-au
plecat faţa la pămînt. Ei însă au zis către ele : pen­
tru ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este
aici, ci a înviat; aduceţi-vă aminte cum v-a spus
vouă cînd încă era în Galileea, zicînd că Fiul Omu­
lui trebuie să fie dat în mîinile oamenilor păcătoşi
şi să fie răstignit; iar a treia zi să învieze. Iar ele
şi-au adus aminte de cuvintele Lui şi, întorcîndu-se
de la mormînt, au spus toate acestea celor unspre­
zece şi tuturor celorlalţi. Iar cele care spuneau că­
tre Apostoli erau acestea: Maria Magdalena, Ioana,
Maria lui Iacob şi altele împreună cu ele. Dar spu­
sele femeilor au părut înaintea lor ca o minciună
şi nu le-au dat nici o crezare. Dar Petru s-a sculat
şi a alergat la mormînt şi, aplecîndu-se, a văzut giul­
giurile singure zăcînd; şi s-a dus acasă, mirîndu-se
în sine de cele întîmplate.

■■■ .
I

EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 255

(5)
T
Din Sfînta Evanghelie de la Luca
(XXIV, 12—35)
T n vremea aceea, sculîndu-se Petru, a alergat la
i-
^-mormînt şi, aplecîndu-se, a văzut giulgiurile sin­
gure zăcînd; şi s-a dus acasă, mirindu-se în sine de
cele întîmplate. Iată apoi că doi dintre ucenici mer­
geau în aceeaşi zi la un sat, departe de Ierusalim ca
la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi
aceia vorbeau între ei despre toate întîmplările
acestea. Şi pe cînd vorbeau ei şi căutau lămuriri,
Însuşi Iisus s-a apropiat de ei şi a mers împreună
cu dînşii, dar ochii lor erau ţinuţi, ca să nu-L cu­
noască. Atunci El i-a întrebat: ce sînt cuvintele
acestea pe care le schimbaţi între voi, în drumul
vostru şi de ce sînteţi trişti ? Şi răspunzînd unul, al
cărui nume era Cleopa, a zis către El: Tu singur eşti
străin în Ierusalim şi n-ai aflat de faptele întîm­
plate în el, în aceste zile ? Şi El i-a întrebat: care ?
Iar ei I-au răspuns: cele cu Iisus Nazarineanul Ca­
re era prooroc puternic în faptă şi în cuvînt înain­
tea lui Dumnezeu şi a tot poporul; cum L-au dat
arhiereii şi căpeteniile noastre la osîndă de moarte
şi L-au răstignit. Noi însă nădăjduiam că El este
Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi cu toate
acestea, a treia zi este astăzi de cînd s-au petrecut
acestea. Ba, ne-au mai înspăimîntat şi nişte femei
din ale noastre, care au fost dis-de-dimineaţă la
a
mormînt şi, negăsind trupul Lui, au venit zicînd că
au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El •
este viu. Şi s-au dus unii dintre noi la mormînt şi
au aflat aşa cum au povestit femeile, dar pe EI nu
L-au văzut. Atunci El a zis către ei: o, nepricepu­
ţilor şi zăbavnicilor cu inima, ca să credeţi toate
cîte au grăit proorocii! Nu trebuia, oare, să păti­
mească acestea Hristos şi să intre în slava Sa ? Şi
începînd de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a
' k *

-
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI
-
t lor, din toate Scripturile, locurile care erau
despre El. Şl s-au apropiat de satul unde se duceau,
iar El se făcea* €ă merge mai departe. Dar ei L-au
r
rugat stăruitor, zicînd: rămîi cu noi, căci este spre
seară şi s-a plecai' ziua ; şi a intrat ca să rămînă cu
dînşii. Şi cînd a stat împreună cu ei la masă, luînd
El pîinea, a binecuvîntat-o şi, frîngînd, le-a dat lor.
Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar
El s-a făcut nevăzut de lingă dînşii. Iar ei au zis
unul către altul: oare, nu ardea în noi inima noas­
tră cînd ne vorbea pe cale şi ne tîlcuia Scripturile ?
Şi sculîndu-se în acel ceas, s-au întors în Ierusalim
şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care
:K erau împreună cu ei, care ziceau că într-adevăr
Domnul a înviat şi s-a arătat lui Simon. Atunci ei
< • au povestit cele ce se întîmplaseră pe cale şi cum
a fost cunoscut de ei, la frîngerea pîinii.

\\ (3)
n Din Sfînta Evanghelie de la Luca
(XVI, 9—20)
Ţn vremea aceea, sculîndu-se din morţi, Iisus a
^stat în mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis : pace
vouă! Iar ei înspăimîntîndu-se şi înfricoşîndu-se,
credeau că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sînteţi
tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel de gînduri i

îf în inimile voastre ? Priviţi mîinile Mele şi picioarele


Mele, căci Eu însumi sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că
duhul nu are carne şi oase, cum Mă vedeţi pe Mine ;
avînd. Şj zlcînd acestea, le-a arătat mîinile şi picioa-
■ i
'FC^iâle. Dar, încă necrezînd ei de bucurie şi de mi­
■ i rare, El le-a zis : aveţi aici ceva de mîncare ? Iar ei
î• I-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure
• i.
U de miere. Şi luînd, a mîncat în faţa lor. Apoi a zis
către ei: acestea sînt cuvintele pe care le-am grăit
către voi, pe cînd eram cu voi, că trebuie să se îm­
plinească toate cele scrise despre Mine în legea lui
> k -

i
:
, II
1—

evangheliile ce se CITESC LA STlLPI 257

Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci Ie-a deschis


mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi iarăşi Ie-a zis:
aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos
şi să învieze a treia zi din morţi; şi în numele Lui să
se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor
la toate neamurile, începînd de la Ierusalim. Iar voi
sînteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu, însă voi să şedeţi în cetatea
Ierusalimului, pînă cînd vă veţi îmbrăca cu putere
de sus. Apoi i-a dus afară pînă în Betania şi, ridi-
cîndu-şi mîinile Sale, i-a binecuvîntat. Şi pe cînd îi
binecuvînta, s-a despărţit de dînşii şi s-a înălţat la
cer. Iar ei, închinîndu-I-se, s-au întors în Ierusalim
cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în bise­
rică, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu. Amin!
(?)
Din Sfinta Evanghelie de Ia loan
(XX, 1—10)
A

| n ziua cea dinţii a săptămînii, dis-de-dimineaţă,


1pe cînd încă era întuneric, a venit Maria Magda-
lena la mormînt şi a văzut piatra dată la o parte de
la uşa mormîntului. Atunci a alergat şi a venit la
Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care-1 iubea
Iisus, şi le-a zis : au luat pe Domnul din mormînt şi
nu ştiu unde L-au pus. Deci a ieşit Petru şi celălalt
ucenic şi au pornit la mormînt; şi alergau amîndoi
împreună, dar celălalt ucenic, alergînd înainte, mai
repede decît Petru, a ajuns cel dintîi la mormînt şi,
aplecîndu-se, a văzut giulgiurile zăcînd, dar n-a
intrat. A venit după el şi Simon Petru şi a intrat în
mormînt şi a văzut giulgiurile singure zăcînd, iar
mahrama, care fusese pe capul lui Iisus, nu era îm­
preună cu giulgiurile, ci deosebit înfăşurată într-un
loc. A intrat şi celălalt ucenic, care venise întîi la

17
r 258 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

mormînt, şi a văzut şi a crezut. Pentru că încă nu


ştiau Scriptura că Iisus trebuia să învieze din morţi.
Şi s-au întors iarăşi ucenicii la ai lor.
(8)
Din Sfînta Evanghelie de la Ioan
(XX, 11—18)
în vremea aceea Maria stătea afară la uşa mor-
lmîntului şi plîngea; şi pe cînd plîngea s-a aple­
!
cat să se uite în mormînt şi a văzut doi îngeri în
veşminte albe şezînd, unul către cap şi altul către
picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi au zis către
/ dînsa: pentru ce pllngi ? Ea a răspuns că au luat
f ; pe Domnul şi nu ştiu unde L-au pus. Şi zicînd aces­
!
t .
tea s-a întors şi a văzut pe Iisus stînd, dar nu L-a
cunoscut că este Iisus. A zis ei Iisus : femeie de ce
: plîngi ? Pe cine cauţi ? Iar ea, gîndind că este grădi­
! i
' • l
narul, I-a zis: doamne, de L-ai luat tu, spune-mi
unde L-ai pus şi eu îl voi lua. A zis Iisus către ea:
Mărie! Iar ea, întorcîndu-se, I-a zis evreieşte : Rab-
I:
buni, adică, Invăţătorule. Iisus a zis ei: nu te atin­
ge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu.
i Du-te la fraţii Mei şi le spune că Mă sui la Tatăl Meu
■j
şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Ia Dumne­
i
i zeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena şi a vestit
irt ucenicilor că a văzut pe Domnul şi cele cîte i-a
spus ei.

12 O)
t } i Din Sfînta Evanghelie de Ia Ioan
(XX, 19—31)
; j. Tn ziua cea dintîi a săptămînii, cînd s-a înserat şi
< -*• uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii
: I
adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mij­
■:

locul lor şi le-a zis : pace vouă! Şi, după acest cuvînt,

EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 259

le-a arătat lor mîinile şi coasta Sa. Deci s-au bucu­


rat ucenicii, văzînd că este Domnul. Atunci le-a zis
Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine
Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind aceasta, a
suflat asupra lor şi le-a zis : luaţi Duh Sfînt; cărora
veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi
ţine, ţinute vor fi. Insă Toma, unul din cei doispre­
zece, numit Geamănul, nu era cu ei cînd a venit
Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut
pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în
palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune de­
getul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune
mîna mea în coasta Lui, nu voi crede ! După opt zile,
ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma
împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau în­
cuiate, a stat în mijlocul lor şi le-a zis 2 pace vouă!
Apoi a zis lui Toma : adu degetul tău încoace şi vezi
mîinile Mele şi adu mîna ta şi o pune în coasta Mea
şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns
Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Iar Iisus i-a zis 2 pentru că M-ai văzut, Tomo, ai
crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus
a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe,
care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea
s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, şi, crezînd, viaţă să aveţi în numele
Lui.

(10)
Din Sfînta Evanghelie de Ia Ioan
(XXI, 1—14)
j"n vremea aceea, sculîndu-se din morţi, Iisus s-a
J-arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei; şi iată
cum s-a arătat 2 erau împreună Simon Petru şi To-
260 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

ma, numit Geamănul, şi Natanail, cel din Cana Gali-


leii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui.
A zis către ei Simon Petru: mă duc să prind peşte.
Ceilalţi i-au răspuns: mergem şi noi împreună cu
tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, dar în noap­
tea aceea n-au prins nimic. Iar cînd s-a făcut dimi­
neaţă, Iisus a stat la ţărmul mării, dar ucenicii nu
ştiau că este Iisus. Deci i-a întrebat Iisus : fiilor, nu
cumva aveţi ceva de mîncare ? Ei I-au răspuns:
i' ;
n-avem. Iar Dînsul le-a zis: aruncaţi mreaja de-a
dreapta corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi
nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Â-
i
■1
tunci ucenicul acela pe care îl iubea Iisus a zis lui
Petru: Domnul este! Iar Simon Petru, auzind că
W este Domnul, şi-a luat haina, căci era dezbrăcat, şi
r s-a aruncat în apă. Iar ceilalţi ucenici au venit cu
corabia, trăgînd mreaja cu peşti, căci nu erau de­
parte de pămînt, decît ca la două sute de coţi. Dar
i cînd au ieşit la ţărm, au văzut acolo jăratec întins

m şi peşte pus deasupra, şi pîine. Iisus le-a zis: adu­


ceţi din peştele pe care l-aţi prins acum. S-a suit
Simon Petru în corabie şi a tras la uscat mreaja
plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi
atîţia fiind, totuşi mreaja nu s-a rupt. Iisus a zis
către ei: veniţi de prînziţi. Şi nimeni din ucenici
i şt
nu cuteza să-L întrebe : cine eşti Tu ?, ştiind că este
I ! Domnul. Deci s-a apropiat Iisus şi a luat pîinea, şi
le-a dat-o lor, asemenea şi peştele. Aceasta este,
fiI acum, a treia oară, cînd s-a arătat Iisus ucenicilor
Săi, după ce s-a sculat din morţi.
: i,1 (11)
Din Sflnta Evanghelie de la Ioan
;i (XXI, 15—25)
|n vremea aceea s-a arătat Iisus ucenicilor Săi,
y> upă ce s-a sculat din morţi, şi a zis lui Simon
Petru s Simone, fiul lui Ionâ, Mă iubeşti tu mai mult
1 '

4
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 261

deoît aceştia? Da, Doamne, i-a răspuns Petru, Tu


ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: paşte mieluşeii Mei.
Şi iarăşi l-a întrebat a doua oară: Simone, fiul lui
Ionâ, Mă iubeşti tu pe Mine? Da, Doamne, i-a răs­
puns Petru, Tu ştii că te iubesc. Iisus i-a zis: păs­
toreşte oile Mele. Şi l-a întrebat a treia oară: Si­
mone, fiul lui Ionâ, Mă iubeşti tu pe Mine? Şi s-a
mîhnit Petru, pentru că l-a întrebat a treia oară: Mă
iubeşti tu pe Mine ?, şi i-a răspuns : Doamne, Tu ştii
toate ; Tu ştii că Te iubesc. Iisus a zis către el: paşte
oile Mele. Adevărat, adevărat îţi spun ţie 2 cînd erai
mai tînăr, te încingeai tu însuţi şi umblai unde vo­
iai ; dar cînd vei îmbătrîni, vei întinde mîinile tale
şi altul te va încinge şi te va duce unde nu-ţi este
voia. Iar aceasta a zis-o, arătînd cu ce fel de moar­
te va slăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, spunînd aceasta,
i-a poruncit: vino după Mine ! Dar, întorcîndu-se,
Petru a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care-1
iubea Iisus, cel care s-a rezemat pe pieptul Lui la
Cina cea de taină şi L-a întrebat: Doamne, cine este
cel care Te va vinde ? Pe acesta văzîndu-1 Petru, a
zis către Iisus: Doamne, dar acesta ce va face ?
Iisus i-a răspuns: dacă voi vrea să rămînă acesta
pînă la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie ? Tu vino după
Mine. De aceea a ieşit zvonul acesta între fraţi, că
ucenicul acela nu va mai muri; dar Iisus nu i-a
spus că nu va mai muri, ci, dacă voi vrea să ră­
mînă acesta pînă la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie?
El este ucenicul care a scris acestea; şi ştim că
mărturia lui este adevărată. Mai sînt şi alte multe
lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, de s-ar fi
scris cu de-amănuntul, socotesc că nici în lumea
toată n-ar fi putut încăpea cărţile ce s-ar fi scris.
Amin!
' ■

t 262 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

i ALTE EVANGHELII
care pot fi citite ca adaos de podoabă la stîlpi,
precum şi în drum spre locui de veci

(1)
Din Sfînta Evanghelie de la Ioan
(V, 17—24)

în yis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dîn-


^sul: Tatăl Meu pînă acum lucrează şi Eu lu­
crez. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii
» să-L omoare: nu numai pentru că dezlega sîmbăta,
ci chiar pe Dumnezeu îl numea Tată al Său, făcîn-
du-se pe Sine la fel cu Dumnezeu. Dar Iisus a răs­
il 5 puns şi le-a zis: adevărat, adevărat vă spun vouă,
H Fiul nu poate să facă de la Sine nimic, de nu va
i - ii vedea pe Tatăl făcînd; căci cele ce Tatăl Ie face,
1 li acelea şi Fiul le face întocmai. Pentru că Tatăl iu­
beşte pe Fiul şi toate cîte le face El I le arată, şi
lucruri mai mari decît acestea va arăta Lui, ca voi
Iii să vă miraţi. Căci precum Tatăl scoală pe cei morţi
şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce vo­
I ii ieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci judecata toată
a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul,
i• n ■i.: i precum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul,
nu cinsteşte nici pe Tatăl, Care L-a trimis. Adevă­
rat, adevărat vă spun vouă: cine ascultă cuvintele
Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă
veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din
i i
moarte Ia viaţă.
(2)
Din Sfînta Evanghelie de la Ioan
(VI, 40—44)
7is-a Domnul către iudeii care crezuseră într-
y ^însul: aceasta este voia Celui care M-a trimis
pe Mine, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să
i
.
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 263

aibă viaţă veşnică şi Eu să-l înviez în ziua cea de


apoi. Dar iudeii cîrteau împotriva Lui, pentru că a
zis: Eu sînt pîinea care s-a pogorît din cer. Şi zi­
ceau : au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu
ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa ? Atunci cum
spune El: M-am pogorît din cer ? Deci a răspuns
Iisus şi a zis către ei: nu cîrtiţi între voi. Nimeni
nu poate să vină Ia Mine, de nu-I va trage Tatăl,
Care M-a trimis pe Mine; iar Eu îl voi învia în ziua
cea de apoi.
(3)
Din Sfînta Evanghelie de la Luca
(XII, 16—21)
Vis-a Domnul pilda aceasta: unui om bogat i-a
^rodit ţarina şi se gîndea în sine, zicînd: ce voi
face, căci nu am unde să-mi strîng roadele mele?
Dar şi-a zis : aceasta voi face : voi strica hambarele
mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strînge acolo
toate roadele mele şi bunătăţile mele. Apoi voi zice
sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăţi
strînse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănîncă, bea,
veseleşte-te. însă Dumnezeu i-a zis: nebune, în
această noapte vor cere de Ia tine sufletul tău ; iar
cele ce ai strîns tu ale cui vor mai fi? Aşa se în­
; tâmplă cu cel care-şi adună comoară pentru sine
însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.
(4)
Din Sfînta Evanghelie de la Matei
(XXII, 23—33)
/V

1 n vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii,


Lcare zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zi­
cînd : învăţătorule, Moise a zis : dacă va muri cine­
va neavînd copii, fratele lui să ia de soţie pe cea
văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau 1
-
264 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

4
'r Ia noi şapte fraţi; şi cel dinţii s-a însurat şi a mu­
rit, şi, neavînd urmaşi, a lăsat pe femeia sa fratelui
său. Tot aşa şi al doilea şi al treilea, pînă la al şap­
i telea, Iar la urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
M Aşadar, Ia înviere, a căruia dintre cei şapte va fi
femeia, căci toţi au avut-o de nevastă? Iar Iisus,
I răspunzînd, Ie-a zis : vă rătăciţi neştiind Scripturile,
I! nici puterea Iui Dumnezeu, pentru că Ia înviere
nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sînt ca în­
gerii Iui Dumnezeu, în cer. Iar despre învierea mor­
ţilor n-aţi citit, oare, ce vi s-a spus de Dumnezeu,
cînd zice: Eu sînt Dumnezeul lui Avraam şi Dum­
1 /■
nezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? Dumne­
zeu nu este Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.
u, ;
Iar mulţimile, care-L ascultau, erau uimite de în­
văţătura Lui.
ii
. :
(5)
11 ;
j'
jf 8
Din Sfînta Evanghelie de la Matei
(XXIV, 27—33; 42—51)
«; i y is-a Domnul ucenicilor Săi: precum porneşte
. ^fulgerul de la răsărit şi se arată pînă la apus,
i *
; i
! aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că oriunde va fi
iir j un stîrv, acolo se vor aduna vulturii. însă, îndată
■, I după strîmtorarea acelor zile, soarele se va întu­
1
: S
! neca şi luna nu-şi va mai da lumina ei; iar stelele
vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor clă­
? n tina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omu­
lui ; şi atunci vor plînge toate neamurile pămîntu-
lui şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii ce-
rului cu putere şl cu slavă multă. El va trimite pe
îngerii Sai, în glas mare de trîmbiţă, şi vor aduna

pe cel aleşi ai Lui din cele patru vînturi, de la o inar-
4 * c®rui*ilor, pînă la celelalte margini. Luaţi
ki înfigi»Ja fm°ckln: cînd mlădiţa lui este fragedă
asa sl vo|G PînHatU?«Ci şti*1 ca vara este aproape. Tot
şa şi voi, cînd veţi vedea toate acestea, să ştiţi că
■-

EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 265

Fiul Omului este aproape, chiar lingă uşă. Prive-


ghiaţi deci, căci nu ştiţi în care zi va veni Domnul
vostru. Să ştiţi însă aceasta că, dacă ar şti în care
ceas din noapte are să vină furul, stăpînul casei ar
priveghea şi n-ar lăsa ca să i se spargă casa. De
aceea şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în
ceasul în care nu vă gîndiţi. Cine este, oare, sluji­
torul cel credincios şi înţelept pe care l-a pus stă­
pînul său peste slujitorii săi, ca să le dea hrană la
vreme ? Fericit este slujitorul acela pe care, venind
stăpînul său, îi va găsi făcînd aşa. Adevărat vă spun
vouă că-1 va pune peste toate averile sale. Dacă
însă slujitorul acela, fiind rău, va zice în inima sa:
stăpînul meu va întîrzia, şi va începe să bată pe
tovarăşii săi şi să mănînce şi să bea cu beţivii, va
veni stăpînul slujitorului aceluia, în ziua în care nu
se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gîndeşte, şi-l
va tăia din dregătorie şi-l va face părtaş cu făţar­
nicii. Acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor.
(6)
Din Sfînta Evanghelie de la Matei
(VI, 23—33)
y is-a Domnul către dînşii: luminătorul trupului
^ este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot tru­
pul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău,
tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina, care
este în tine, este întuneric, cu cît mai mult va fi în­
tunericul ! Nimeni nu poate să slujească la doi
domni, căci sau pe unul va urî şi pe altul va iubi,
sau după unul se va ţine şi de celălalt nu va avea
grijă; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Ma-
monâ. Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiţi
pentru viaţa voastră gîndind ce veţi mînca, ori ce
veţi bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult decît hrana,
şi trupul, decît îmbrăcămintea ? Uitaţi-vă la păsările
266 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adu­


nă în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hră­
neşte. Au nu sînteţi voi cu mult mai presus de ele ?
Şl cine dintre voi, oricît şi-ar pune el mintea, poate
să-şi adauge la statura sa un cot ? Iar de îmbrăcă­
minte ce vă îngrijiţi ? Luaţi seama la crinii cîmpu-
lui cum cresc : nu se ostenesc, nici nu torc, şi totuşi
vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa,
nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba
cîmpului, care astăzi este şi mîine se aruncă în cup­
tor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare, nu cu
mult mai mult pe voi, o puţin credincioşilor ? Deci
să nu duceţi grijă zicînd : ce vom mînca, sau ce vom
bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Căci toate acestea
le caută păgînii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc
că aveţi nevoie de toate acestea. Ci căutaţi mai în-
tîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toa­
te acestea se vor adăuga vouăv
(7)
Din Sfînta Evanghelie de la loan
(VI, 48—54)
'Tis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El:
^Eu sînt plinea vieţii. Părinţii voştri au mîncat
mană în pustie, dar au murit. Pîinea care se po­
goară din cer este aceea din care, dacă mănîncă
cineva, nu mai moare. Eu sînt pîinea cea vie, care
s-a pogorît din cer. Cine mănîncă din pîinea aceas­
ta va fi viu în veci. Iar pîinea pe care Eu o voi da,
este trupul Meu, pe care Eu îl voi da pentru viaţa
lumii. Deci se certau între ei iudeii şi ziceau: cum
poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mîncăm ?
Dar Iisus le-a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă,
de nu veţi mînca trupul Fiului Omului şi de nu veţi
bea sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi înşivă. Cel
care mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are
viaţă veşnică şi Eu îl voi învia, în ziua cea de apoi.
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 267

(8)
Din Sfînta Evanghelie de la Luca
(XIV, 1, 12—15)
f n vremea aceea a intrat Iisus, într-o sîmbătă, în
^casa unuia dintre căpeteniile fariseilor, ca să
mănînce pîine; şi a zis către cel care îl chemase:
cînd faci prînz sau cină, nu chema pe prietenii tăi,
nici pe fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecinii bogaţi,
ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine
şi să-ţi fie ca un împrumut. Ci, cînd faci un ospăţ,
cheamă săracii, neputincioşii, şchiopii şi orbii; şi
fericit vei fi, că nu pot să-ţi răsplătească, ci ţi se
va răsplăti la învierea drepţilor. Şi, auzind acestea,
unul dintre cei care şedeau cu El la masă, a zis :
fericit este cel care va mînca pîine în împărăţia lui
Dumnezeu.
(9)
Din Sfînta Evanghelie de la Matei
(XXV, 31—46)
Vis-a Domnul: cînd va veni Fiul Omului în slava
^Sa şi toţi sfinţii îngeri cu Eî, atunci va şedea pe
scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Sa toa­
te neamurile şi va despărţi pe unii de alţii, cum des­
parte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a
dreapta Sa, iar caprele de-a stînga. Atunci va zice :
Împăratul celor de-a dreapta Sa: veniţi, binecuvîn-
taţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită
vouă de la întemeierea lumii. Căci flămînd am fost
şi Mi-aţi dat să mănînc ; însetat am fost şi Mi-aţi
dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am
fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cău­
tat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci
drepţii îi vor răspunde, zicînd : Doamne, cînd Te-am
văzut flămînd şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-ani
F
I
268 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI

dat să bei? Sau cînd Te-am văzut străin şi Te-am


primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi cînd Te-am vă­
, zut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine ? Iar
împăratul, răspunzînd, va zice către ei: adevărat
vă spun că, întrucît aţi făcut unuia dintre aceşti
■ fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va
zice şi celor de-a stînga Sa: duceţi-vă de Ia Mine,

'
i!
»
:
,

blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit
diavolului şi îngerilor lui. Căci flămînd am fost şi
nu Mi-aţi dat să mănînc; însetat am fost şi nu
Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi pri­
i
mit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat ; bolnav şi în tem­
niţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi
fi i ei, zicînd: Doamne, cînd Te-am văzut flămînd, sau
th! însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în tem­
8 niţă şi nu Ţi-am slujit Ţie? El însă le va răspunde
şi le va zice: adevărat vă spun că, întrucît nu aţi
\ făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu
Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice,
, f
iar drepţii la viaţă veşnică.
:: (10)
: • Din Sfînta Evanghelie de la Matei
fl (V, 42—48)
i i Vis-a Domnul: celui care cere de la tine, dă-i; şi
! 1 pe cel care voieşte să se împrumute de la tine,
1 nu-1 îndepărta. Aţi auzit că s-a zis: să iubeşti pe
aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu
vă spun vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecu-
vîntaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce
vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă
prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru, celui din ce­
I1 ruri ; căci El face să răsară soarele Său peste cei
răi şi peste cei buni şi plouă peste cei drepţi şi pes­
I
i te cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc,
ce răsplată puteţi aştepta? Au nu fac şi vameşii
acelaşi lucru? Şi, dacă primiţi cu dragoste numai
pe prietenii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac
I >
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 269

şi păgînii aceiaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi,


precum şi Tatăl vostru, cel din ceruri, desăvîrşit
este.
(11)
Din Sfînta Evanghelie de la Matei
(XIII, 44—54)
Vis-a Domnul pilda aceasta: asemenea este îm-
/Jpărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţa­
rină, pe care găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucu­
ria ei s-a dus, a vîndut tot ce avea şi a cumpărat
ţarina aceea. Iarăşi, asemenea este împărăţia ceru­
rilor cu un neguţător, care caută mărgăritare bune .
şi aflînd un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vîn­
dut toate cîte avea el şi l-a cumpărat. Mai este
asemenea împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat
în mare şi care a adunat tot felul de peşti; iar după
ce s-a umplut, l-au tras năvodarii la mal şi, şezînd,
au ales pe cei buni în vase, iar pe cei răi i-au arun­
cat afară. Aşa va fi la sfîrşitul lumii: vor ieşi în­ !
gerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor
drepţi şi-i vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo
va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor. Apoi Iisus i-a
întrebat: aţi înţeles toate acestea ? Iar ei I-au răs­
puns : da, Doamne. Iar El le-a zis : de aceea orice
I
cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor
este asemenea unui om stăpîn în casa sa, care scoa­
te din vistieria sa lucruri noi şi lucruri vechi. După
ce a sfîrşit pildele acestea, Iisus a plecat de acolo
şi, venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor.
(12)
Din Sfînta Evanghelie de la Ioan
(VIII, 51—59)
Vis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci
/_Jla Dînsul: adevărat, adevărat vă spun vouă:
dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, nu va vedea i

.f
rr~
i -■
î î

î 270 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI


i
ii i moartea în veci. Deci I-au răspuns iudeii: acum
ştim bine că ai diavol. Avraam şi prooroci au mu­
rit şi Tu zici: dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu,
nu va gusta moartea în veci. Nu cumva Tu eşti mai
mare decît părintele nostru Avraam, care a murit ?
Şi au murit şi proorocii; drept cine Te dai Tu?
ff Răspuns-a Iisus : dacă Mă slăvesc Eu pe Mine în­
\ i sumi, slava Mea nimic nu este ; Tatăl Meu este Care
4 Mă preamăreşte, despre Care voi ziceţi că este Dum­
nezeul vostru, dar pe care nu-L cunoaşteţi, însă Eu
afc i îl cunosc ; căci de-aş zice că nu-L cunosc, aş fi
j; . mincinos, asemenea vouă; dar Eu îl cunosc şi cu­
!
..
î

t
vîntul Lui îl păzesc. Avraam, părintele vostru, a fost
■A bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a vese­
«k ; lit. Deci au zis iudeii către Dînsul: nu ai nici cinci­
fii s zeci de ani şi zici că l-ai văzut pe Avraam? Iar
i
4; Iisus a zis către ei: adevărat, adevărat vă spun vo­
\ uă : Eu sînt mai înainte de a fi fost Avraam. Atunci
;
: ei au luat pietre ca să arunce în El; Iisus însă s-a
î
ferit şi, trecînd prin mijlocul lor, a ieşit din Templu
:i;i şi aşa a plecat mai departe.
m
. i
(13)
!|
II Din Sfînta Evanghelie de la Matei
(XII, 30—37)
Vis-a Domnul: cine nu este cu Mine este împo-
^triva Mea ; iar cine nu adună cu Mine risipeşte.
I De aceea vă spun vouă că orice păcat şi orice hulă
se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva
■H| Duhului Sfînt nu se va ierta oamenilor. De va fi zis
cineva vreun cuvînt împotriva Fiului Omului, se va
ierta lui; dar de va fi zis cineva împotriva Duhului
Sfînt, nu se va ierta lui nici în veacul de acum, nici
\ i în cel viitor. Ori spuneţi că pomul este bun şi e
| •
V bună şi roada lui, ori spuneţi că pomul este rău şi
\ \ este rea şi roada lui, căci după roadă se cunoaşte
1 I

LL
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STlLPI 271

pomul. Pui de năpîrci, cum aţi putea să grăiţi cele


bune, cînd voi sînteţi răi ? Căci din prisosinţa inimii
grăieşte gura. Omul cel bun scoate cele bune din
comoara cea bună a inimii sale; pe cînd omul cel
rău, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele
rele. însă vă spun că pentru orice cuvînt nefolosi­
tor, pe care-1 vor rosti, oamenii vor da socoteală de
el în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi
găsit fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.
(14)
Din Sfînta Evanghelie de la loan
(XII, 24—26, 35—36)
r/is-a Domnul către ucenicii Săi: grăuntele de
' Jgrîu, cînd cade în pămînt, dacă nu va muri, ră-
mîne numai el, iar dacă va muri, aduce multă roa­
dă. Cel ce-şi iubeşte sufletul său îl va pierde; iar
cel ce-şi urăşte sufletul său în lumea aceasta îl va
păstra pentru viaţa cea veşnică. Dacă slujeşte ci­
neva Mie, să vină după Mine şi unde sînt Eu, acolo
va fi şi slujitorul Meu. Dacă va sluji cineva Mie, îl
va cinsti Tatăl Meu. După aceea le-a zis Iisus: pu­ ;
ţină vreme mai este Lumina ia voi. Umblaţi pînă .
cînd aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întuneri­
cul ; căci cel care umblă pe întuneric nu ştie unde
merge. Pînă cînd aveţi Lumina, credeţi în Lumină,
ca să fiţi fiii Luminii.
(15)
Din Sfînta Evanghelie de la Luca
(XII, 32—40)
'Vis-a Domnul: nu te teme turmă mică, pentru că
^Tatălui vostru a bineplăcut să vă dea vouă îm­
părăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milos-
H
!

. 272 EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÎLPI


;
ii ■ tenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoa­
; ră nesecată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici
molia nu o strică. Căci unde este comoara voastră
acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voas­
ki tre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiţi aseme­
nea acelor oameni care aşteaptă pe stăpînul lor,
I i cînd se întoarce de la nuntă, pentru ca, venind şi
,
bătînd, îndată să-i deschidă. Fericiţi sînt slujitorii
; aceia pe care, venind stăpînul, îi va găsi veghind.
!!■ !

Adevărat vă spun că El se va încinge, iar pe dînşii


! îi va pune să şadă la masă şi, venind la masă, îi va
i sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni
; p. la straja a treia, fericiţi sînt slujitorii aceia, de-i va
fr:f I!
găsi aşa. Dar şi aceea o ştiţi prea bine că, dacă ar
şti stăpînul casei în care ceas va veni furul, ar ve­
;
i \ ghea şi nu ar lăsa ca să i se spargă casa. Deci şi voi
fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care
îi :.
nu gîndiţl.
I
V !
i
\
II
1 I
:

ii.:
ii*
i . ■

! I !«

i
f
î .

tu. ;
i
i»k< I
RÎNDUIALA PARASTASULUI
Mergînd preotul unde este pregătită coliva şi cădind-o cruciş, zice :
Binecuvîntat este Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă
Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte... (de 12 ori), Psalmul 9(h
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui preaînalt... ş! sfîrşitul Iui!
Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori). Şi îndată ectenia :
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus...
pentru lăsarea şi iertarea greşelilor celor ce întru
fericită adormire s-au mutat, Domnului să ne ru­
găm.
Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N)
cei din veac adormiţi în dreapta credinţă, Domnu­
lui să ne rugăm.
Pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de
voie şi cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neosîndiţi să stea la înfricoşătorul
scaun al slavei Domnului, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce plîng şi se chinuiesc, aşteptând mîn-
gîierea lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se slobozească ei de toată durerea,
întristarea şi suspinarea şi să se aşeze unde stră­
luceşte lumina feţei lui Dumnezeu, Domnului sa ne
rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze su­
fletele lor în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc

18
\

274 RlNDUIALA PARASTASULUI

de odihnă, unde toţi drepţii sălăşluiesc, Domnului


I
să ne rugăm.
; Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul...
! Apără, mîntuieşte, miluieşte...
' Fe Preasfînta, curata... pe noi înşine şi unii pe
i alţiL~
:
Şi după ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava... se cîntă Aliluia
i ! (de 3 ori) pe glasul al 8-lea, zicînd aceste stihuri:
!
• î
Fericiţi cei pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
■b i. i
Stihul al 2-lea :
Şi pomenirea lor din neam în neam.
Stihul al 3-lea :
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Apoi, troparul, glasul al 8-lea :
u u
Cel ce cu adîncul înţelepciunii prin iubirea de
ii oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de fo­
•f
I
!I los tuturor le dăruieşti, unule Ziditorule, odihneşte,
Doamne, sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădej­
dea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dum­
nezeul nostru (de două ori).
ilFI
: i Slavă... Şi acum... al Născătoarei:
■1

!• Pe tine zid şl liman te avem şi rugătoare bine pri­


mită către Dumnezeu, Cel ce s-a născut din tine,
Născătoare de Dumnezeu nenuntită, care eşti cre­
n ». dincioşilor mîntulre.
m.i !•! Apoi Diaconul zice ectenia:
i1; i
iih ® Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila
iv: Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
î r fi încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor
Iui Dumnezeu (N). Pentru ca să li se Ierte lor toată
; p t: greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
v Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele
ii lor, unde drepţii se odihnesc.
i:- \
II
ll;
RlNDUIALA PARASTASULUI 275

Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi ierta­


rea păcatelor lor, la Hristos împăratul cel fără de
moarte să cerem.
Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar preotul zice rugăciunea :
Dumnezeul duhurilor... Strana : Doamne miluieşte, ecfonis: Că Tu
eşti învierea, viata şi odihna... şi celelalte pînă Ia sfîrşit.
Urmează Binecuvîntările pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, cu
stihul: Bine eşti cuvîntat, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale;
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii... toate pe rînd pînă la sfîrşit
(caută-le Ia înmormîntarea mirenilor, pagina 169). Aliluia (de 3 ori).
După aceea ectenia pentru morţi şi ecfonisul. Apoi troparul, glasul
al 5-lea : Odihneşte, Mîntuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi...
Urmează : Nu este sfînt... Marea vieţii... ecfonisul: Că sfînt eşti
Dumnezeul nostru... Condacul, glasul al 8-lea : Cu sfinţii odihneşte,
Hristoase... Icosul : Tu singur eşti fără de moarte... Aliluia (de 3 ori).
Apoi preotul zice, tămîind : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica
luminii întru cîntări cinstind-o să o slăvim. Strana, în loc de stih,
zice : Duhurile şi sufletele drepţilor Te vor lăuda pe Tine, Doamne.
Cîntarea 9-a :

Pe Dumnezeu a-L vedea... în continuare: Sfinte Dumnezeule...
Tatăl nostru... troparele: Cu duhurile drepţilor..., întru odihna Ta,
Doamne... Slavă... Tu eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorît la iad... Şi
acum... Una curată şi prea nevinovată, Fecioară... (caută-le la pagi­
nile 156—157).
Diaconul zice ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea : Dum­
nezeul duhurilor... şi ecfonis: Că Tu eşti învierea, viata...
Diaconul zice: Domnului să ne rugăm, iar preotul citeşte rugă­
ciunile de iertare (caută Ia pagina 183). După aceea preotul: înţe­
* lepciune. Strana : Ceea ce eşti mai cinstită... Preotul: Slavă Ţie,
Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Strana : Slavă...
Şi acum... Doamne, miluieşte (de 3 ori), Părinte binecuvintează...
•4 Şi otpustul : Cel ce a înviat din mor{i... Şi după otpust, preotul zice:
întru fericita adormire, veşnică odihnă... Şi se cîntă: Veşnica pome­
nire (de 3 ori), făcîndu-se sfîrşitul: Pentru rugăciunile...
V

î'
? ;

li f
r 1

LITIA MICĂ PENTRU MORŢI


;
}
ii Se face în toate zilele peste an, seara după sfîrşitul \ ecerniei şi
; dimineaţa după sfîrşitul Utreniei, în zilele obişnuite; iar în zilele de

.
sărbătoare, precum în duminicile cînd se cîntă polieleu şi doxologie,
l la sărbătorile cele mari, la înainte-prăznuire şi după-prăznuire, Litia
i . aceasta pentru morţi nu se face.
t !
1:
• »:• Rînduiala ei este următoarea:
; i!
i
Seara după sfîrşitul Vecerniei şi dimineaţa după sfîrşitul Utreniei,
preotul ia cădelniţa cu tămîie şi ecleziarhul ia sfeşnicul cu luminarea
*r i ■
aprinsă, mergînd înaintea preotului ce-şi are pus pe sine epitrahilul;
I:: '•
* îa iar cîntăreţii, urmînd, cîntă o stihiră din cele de la Litia bisericii,
-■

preschlmbîndu-le, o dată una, altă dată alta, de cîte ori se face Litia;
ifh ii
şl cînd ajung în tinda bisericii, preotul stă în mijloc şi, după termi­
? \ narea stihirli, zice:

!f Blnecuvîntat este Dumnezeul nostru... Şi îndată: Sfinte Dumne­


i zeule... (pe glasul stihirii, însă repede în amîndouă stranele). Slavă...
!

Şi acum... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Şi îndată se
i i • i•
" cîntă troparele acestea ale morţilor, iar preotul cădeşte icoanele din
tindă şi pe popor.
Troparul, glasul al 4-lea :
,
I
;
Cu duhurile drepţilor celor ce s-au săvîrşit, odih­
ir a neşte, Mîntuitorule, sufletele robilor Tăi, păzindu-le
in viaţa cea fericită care este la Tine, Iubitorule
i
ti de oameni.
[i
Intru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se
\ odihnesc, odihneşte şi sufletele robilor Tăi, că în­
H suţi eşti iubitor de oameni.
:; 9\
■u
LITIA MICĂ PENTRU MORŢI 277

Slavă...
Tu eşti Dumnezeu Care Te-ai pogorît la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi, însuţi, şi sufletele
robilor Tăi, odihneşte-le.
Şi acum... a Născătoarei:
r
Una curată şi prea nevinovată, Fecioară, care ai
născut mai presus de fire pe Dumnezeu, roagă-L
să mîntuiască sufletele noastre.
Şi îndată preotul zice această ectenie:
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila
Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).
încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor
celor din veac adormiţi în buna credinţă: a stră­
moşilor, a moşilor, a părinţilor, a maicilor, a fraţi­ !
lor, a surorilor, a fiilor şi a tuturor sufletelor
celor dintr-o rudenie şi seminţie, care mai înainte
au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; j
a ctitorilor sfîntului locaşului acestuia, a miluito-
rilor şi binefăcătorilor şi a tuturor celor ce s-au
ostenit şi au slujit în sfînt locaşul acesta : arhierei,
ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi
slujitori ortodocşi creştini, care odihnesc aici şi
pretutindeni şi a robilor lui Dumnezeu care acum
se pomenesc (N) ; şi pentru ca să li se ierte lor
toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. i

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele şi numele


lor în cartea vieţii, în sînurile lui Avraam, în latura i
celor vii, în împărăţia cerurilor şi în raiul desfă­
tării, unde toţi drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, la Hristos împăratul cel fără de moar­
te şi Dumnezeul nostru, să cerem.
jff r

a
i
278 LITIA MICA PENTRU MORŢI
j

Diaconul sau preotul; Domnului să ne rugăm. Strana •. Doamne


miluleşte şi preotul citeşte această rugăciune :
i;
T^umnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai
;• călcat moartea şi pe diavolul l-ai surpat şi ai
I
dăruit viaţă lumii Tale; Însuţi, Doamne, odihneşte
sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc lumi­
nat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi ori­
ce greşeală au săvîrşit ei, cu cuvîntul, cu lucrul sau
cu gîndul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni,
iartă-i. Că nu este om care să fie viu şi să nu
: ,r
greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat,
dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvîntul Tău,
i: este adevărul

ii- i Ecfonis:
Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormiţilor
robilor Tăi (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie
■I salvă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără
ii
de început, şi Preasfîntului şi bunului şi de viaţă
, i făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii ve­

i
B-i: l cilor. Amin.
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă
Ţie. Strana: Slavă... Şi acum... Doamne miluleşte... Părinte binecu-
î | vintează.
; :
l Preotul:
j i:.' i
li jf ! Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dum­
nezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Mai­
cii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţi­
lor Apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu pur­
tătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor, su­
i
fletelor robilor Săi celor mutaţi de la noi, în corturile
V
! , •.
drepţilor să le aşeze, în sînurile lui Avraam să le
odihnească şi cu drepţii să le numere; iar pe noi
să ne miluiască, ca un bun şi de oameni iubitor.

LITIA MICA PENTRU MORŢI 279
\
Preotul:
Veşnică pomenire, vrednicilor de fericire şi pu­
rurea pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri.
De trei ori.
Dumnezeu să-i fericească şi să-i odihnească pe
dînşii, iar pe noi să ne miluiască, ca un bun şi de
oameni iubitor.
Preotul :
întru fericita adormire, veşnică odihnă dă, Doam­
ne, adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor
sfîntului locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor
noştri ortodocşi creştini, care odihnesc aici şi pre­
tutindeni şi le fă lor veşnică pomenire.
Strana cintă : Veşnică pomenire... pe glasul al 3-lea, de trei ori.
Ecleziarhul lu'md sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de Ia preot, le .ţ
duce la locul lor, iar preotul stînd înaintea uşilor zice:
Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, milu-
ieşte-ne pe noi.
Strana: Amin.

:

vr jit

: i I
ii
.

!
i

? i

i
II :
*
RUGĂCIUNEA
I care se citeşte de către preot la împărţirea hainelor
şi a altor lucruri pentru cei adormiţi în. Domnul
Domnului să ne rugăm.

Oii
mI
oamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel
-L'ce stăpîneştl peste cei morţi şi peste cei vii,
F Care dai hrană celor flămînzi şi îmbrăcăminte celor
goi, binecuvintează hainele acestea ca să le poarte
i cei ce le vor îmbrăca, iar pe adormitul robul Tău
(N), îmbracă-1 în veşmîntul nestricăciunii şi în haină
înfrumuseţată cu lumină şi-l aşază în locaşul Tău,
iii
ca să se bucure în veci întru desfătarea bunătăţilor
•iii Tale şi întru odihnă. Binecuvintează, Doamne, şi
m celelalte lucruri cîte se vor mai împărţi pentru ador-
. mitul robul Tău (N), ca să-i fie lui de pomenire şi
iii spre iertarea păcatelor. Dăruieşte, Doamne, sănă­
tate şi celor ce vor purta aceste daruri de haine,
spre pomenirea numelui' adormitului. Dăruieşte şi
adormitului răspuns bun la înfricoşătoare judecata
Ta; uşurează-1, Doamne, de păcatele ce a făcut cu
lucrul, cu cuvîntul sau cu gîndul. Că numai Tu sin­
gur eşti fără de păcat, Hristoase Dumnezeul nos­
tru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfîn-
tului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

:

t " RÎNDUIALA
:
* binccuvînlării şi sfinţirii crucii ce se aşază
la mormînt
u Preotul îmbrăcat în epitrahil şi felon, stînd cu fata spre răsărit
şi cădind crucea cea nouă, face obişnuitul început: Binecuvîntat este
Dumnezeul nostru... Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă Treime... Tatăl
nostru... Că a Ta este împărăţia... Doamne miluleşte (de 12 ori).
Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm...

! Apoi se cîntă troparul crucii, glasul 1 : ■

M intuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintea-


' ză moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creş­
\ tini asupra celui protivnic dăruieşte. Şi, cu Crucea
Ta, păzeşte pe poporul Tău.
i
Şi condacul crucii, glasul al 4-lea :
} •:

Cel ce Te-al înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporu­


lui Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările
Tale dăruieşte-i, Hristoase, Dumnezeule. Veseleşte
cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruin-
i du-le lor biruinţă asupra cşlui protivnic, avînd aju­
torul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
J
Diaconul zice ectenia pentru morţi, iar preotul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor... Şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea, viaţa şl
odihna...
J..

î
282 RlNDUIALA SFINŢIRE CRUCII DE LA MORMlNT
i
Apoi preotul citeşte rugăciunea aceasta: \
Domnului să ne rugăm.
T^oamne Dumnezeul slavei, Părinte atotţiitorule,
= ^Dumnezeule Savaot, Cel ce ai preînchipuit prin
pomul vieţii cel din mijlocul raiului, de viaţă făcă-
t toarea Cruce, pe care preaiubitul Tău Fiu, fiind răs­
tignit, a murit, şi cu moartea pe moarte a omorît;
is Cel ce ai dăruit Bisericii Tale qjucea armă nebi­
ruită, întărire în credinţă, nădejde tare de mîntuire
!
şi dătătoare de viaţă ; pentru aceea şi noi robii Tăi
care fără vrednicie ne-am împărtăşit de harul Tău
cel atît de mare, aducînd cinstire şi mulţumire sla­
? ’{
vei Tale, cu smerită închinare Te rugăm : trimite
! harul Preasfîntulul Tău Duh, şi, căutînd cu milosti­
î vire la crucea aceasta care va însemna mormîn-
iii tiil adormitului robului Tău (N), care zace aici (sau:
adormitei roabei Tale (N), care zace aici), binecu-
I
li vinteaz-o şi o sfinţeşte pe ea să fie: semn puternic
.f
i
şi înfricoşător împotriva tuturor duşmanilor celor
! văzuţi şi celor nevăzuţi, alungare şi îndepărtare a
tuturor uneltirilor şi ispitelor diavoleşti; iar pen­
tru dreptcredincioşii Tăi să fie ajutor, întărire în
credinţă, sprijinire în nădejde, biruinţă în ispite şi
ii sporire în toate virtuţile; iar pentru toţi cei ce se
vor închina şi vor aduce rugăciuni înaintea crucii
i acesteia, fii ascultător, plin de milostivire şi bogat
dăruitor al tuturor celor cerute spre mîntuire. Şi
după cum prin Cruce ai izbăvit lumea de osînda pă­
iii catului, aşa şi pe robii Tăi care au făcut cu credinţă
crucea aceasta şi au ridicat-o aici din dragostea
pentru adormiţii robii Tăi care zac aici arată-i, cu
îii1: puterea Crucii preaiubitului Tău Fiu, totdeauna bi­
ruitori împotriva păcatului, şi le dăruieşte toate da­
rurile Tăie cele pămînteşti şi cereşti, învăţînd
- i' totdeauna la bine pe toţi cei binecredincioşi, îndru-
!
ţ
mează-1 la dobîndirea cununilor cereşti. Că Tu eşti
li
izvorul sfinţeniei şi dătătorul bogat al darurilor şi
i
RÎNDUIALA SFINŢIRII CRUCII DE LA MORMlNT 283

Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh,


acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul, stropind cu apă sfinţită crucea, zice de trei ori:
Se sfinţeşte crucea aceasta cu harul Sfîntului Duh,
prin stropirea cu apa aceasta sfinţită, în numele Ta­
tălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin.
După aceea se face otpustul: Cel ce pentru mîntuirea noastră de
bunăvoie s-a răstignit pe lemnul Crucii şi morţii s-a dat şi a înviat
a treia zi din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru... Şi după
otpust, preotul zice: întru fericită adormire veşnică odihnă... şi se
cîntă ; Veşnica pomenire (de 3 ori), apoi se face sfîrşîtul: Pentru
rugăciunile...

i
1