Sunteți pe pagina 1din 129

ii

INTRU SLAVA LUI DUMNEZEU CELUi


IN TREIME SLĂVIT
' ” ■v • • .
' ......................... ppj, M "T

s
EVHOLOGIU
BOGAT _r
Cuprinzător de mai multe rândueli \ V.
Şi r:

RUGĂCIUNI
Trebuitoare creştinilor Ia deosebite împrejurări din viată

Ifcr J
'•v \
\
£
rAJ
*’ -w-
’^PATRIARFTSL ROMAAIIE1 FflAÎD n
I. P. S. S- Or. MIRON CRISTEA
---------- c3-tD~-------
J
Cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici
Autocefale Ortodoxe Române 503

EDIŢIA V-a
r u

a
BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISERICEŞTI L

Ll
FILIALA CERNICA
« 19 2 6

/
k
I > Ml I .!•
y

s
• ▲ ■ RUGĂCIUNE A

162

v
■ întru fermece de ruşine, prin pizma vicleanului
diavol, iartă-i îmblânzit fiind de bunătatea ta
cea negrăită. Aşâ, Stăpâne Doamne Dumnezeule,
auzi-mă pre mine păcătosul şi nevrednicul
robul tău întru acest ceas şi desleagă pre robul
tău (N) de această durere nesuferită, şi de
această neputinţă amară ce-1 ţine, şi-l odih­
.
neşte pre dânsul, unde sunt sufletele drepţilor.
Că tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor
I noastre şi ţie slavă înălţăm, împreună şi unuia
¥}■ născut Fiului tău, şi prea Sfântului Duh, acum
i ■

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

fâ;
RÂNDUIALA ÎMMORMÂNTARII MIRENILOR
Murind vreunul dintre creştini, îndată rudeniile chiamă pre preot;
şi acesta venind în casa unde zace trupul mortului, îşi pune epitra-
- hilul pre sine^ şi tămâie în cădelniţă, şi cădind trupul mortului şi pre
SL: ' V
cei de faţă, începe: Binecuvântat’este Dumnezeul nostru... Şi cân­
tăreţii zic: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime..'. Tatăl nostru...
\ Preotul: Că a ta este împărăţia... Apoi Troparele acestea, glasul al 4-lea.
*.
u duhurile drepţilor, celorce s’au săvârşit,
I • > odihneşte, Mântuitorule, sufletul robului
i

l1 •
■ •

*
($> tău, păzindu-1 pre dânsul întru vieaţa cea
fericită, care este la tine, iubitorule de oameni.
î
Intru odihna ta, Doamne, unde toţi sfinţii tăi
se odihnesc, odihneşte şi sufletul robului tău
'V
•• că însuţi eşti iubitor de oameni.
gr.
, Slavă • • •
v; Tu eşti Dumnezeu carele te-ai pogorît la iad
T V

L
... • -M-
1
■ =T-----
4

' i <*
=>:

f IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR 163


■iiauaiianii manauaui

i
. şi ai deslegat durerile celor îerecaţi; însuti şi
sufletul robului tău odihneşte-1.
/
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Una curată şi prea nevinovată Fecioară, care
ai născut pre Dumnezeu mai presus de fire,
roagă-1 să mântuiască sufletul robului tău.
Apoi ectenia:
Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule, dupre mare
mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
încă ne rugăm pentru odihna sufletului răpo­
satului, robul lui Dumnezeu (N), şi pentru ca
să se ierte lui toată greşala cea de voie şi
fără de voie. -*
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui
unde drepţii, se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu şi împărăţia cerurilor şi
iertarea păcatelor lui, la Hristos împăratul cel
4
. fără de moarte şi Dumnezeul nostru să-i cerem.
Domnului să ne rugăm.
Apoi rugăciunea aceasta:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, carele
ai călcat moartea şi pre diavolul ai surpat, şi
ai dăruit vieaţă lumii tale, însuţi Doamne, o-
dihneşte sufletul răposatului, robul tău (n) în
loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de o-
dihnă, de unde a fugit durerea, întristarea şi
suspinarea; şi toată greşala ce a greşit el, cu
cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, ca un bun
şi iubitor de oameni Dumnezeu, iartă-i; că nu
este om carele să fie viu şi să nu greşească;
că numai tu însuţi eşti fără de păcat, dreptatea
i ta este dreptate în veac, şi cuvântul tău adevărul.
11 i
ti ▼ !
ii
’• ;
.■

-u:
f
■ *


t 164 RÂNDUIALA
IIIIIIMuImI .........
.lul.il.l-IOl'

:
j Diaconul: Domnului să ne rugăm.
t ■ J Vosglas.
C ă tu eşti îrfVierea, vieata şi odihna răposa­
tului, robul tău CN), Hristoase Dumnezeul nostru
şi ţie slavă înălţăm, şi celui fără de început
al tău Părinte, şi prea Sfântului şi bunul şi de
vieaţă făcătorul 4ău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor>Amin.
! Slavă... Şi acum... Doamne milueşte, de trei ori. Părinte binecu-
vintează. Şi preotul face Otpustul aşa:
*>.
J C elace a înviat din morţi Hristos adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile prea cu­
ratei' Maicii sale, ale sfinţilor şi întru tot lău- J
■ daţilor Apostoli, ale prea cuvioşilor şi de Dum-^
nşzeu purtătorilor, părinţii noştri, şi ale tuturor
sfinţilor, sufletul acestui mutat dela noi, .robul
L său (N), în corturile drepţilor şă-1 aşeze, în
şanurile lui* Avraam să-l odihnească, cu drepţii
' I să-l numere, şi pre noi să ne miluească, ca un
bun şi de oameni iubitor.
I ’ Şi de sunt gata toate ale îmmormântării, preotul iarăş face în-
1 .ceput: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pu-
1 rurea şi în vecii vecilor. Amin. Cântăreţii cântă: Sfinte Dumnezeule
I 1 lin şi duios. Deci ridicând trupul mortului, îl duc la Biserică, mer-
I gând înainte preoţii cu făclii, şi diaconul cu cădelniţa, şi viind la
I I Biserică, pun trupul în Pridvor, şi încep Psalmul 90.

elce locueşte în ajutorul celui prea înalt


întru acoperământul Dumnezeului cerului
se.va sălăşlui. Zice-va Domnului: spri-
f ^Jfjinitorul meu eşti şi scăparea mea, D'um-
nezeul meu, şi voiu nădăjdui spre dânsul.
Că el* te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de
I cuvântul turburător. Cu spatele sale va umbri

rÎI

.1
8
▲ Wîmmormântării MIRENILOR 165 A

ţie, şi subt aripile lui vei nădăjdui. Cu armă


I
te va încunjura adevărul lui, nu te vei teme
de frica d6 noapte, de săgeata ce sboară ziua,
de lucrul ce umblă intru întuneric, de întâmplare
şi de dracul cel de amiazăzi. Cădea-va despre
laturea ta o mie, şi zece mii deadreapta ta, şi

spre tine nu se vor apropia. Insă cu ochii tăi
vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei’ vedea.
Că tu, Doamne, nădejdea mea; pre cel prea- -

înalt ţi-ai pus scăpare. Nu vor veni către tine


rele şi bătae nu se va apropia întru lăcaşul. *V
tău; că îngerilor săi va porunci pentru tine,*
ca să te păzească în toate căile tale. Pre mâini
te vor ridica, ca nu cândva să împiedici de =

piatră piciorul tău. Preste aspidă şi vasilisc vei I



încăleca, şi vei călca preste leu şi preste ba­ '
laur. Că spre mine a nădăjduit şi-l voiu izbăvi
pre dânsul, acoperi-l-voiu pre el, că a cunoscut
numele meu. Striga-va către mine şi-l voiu auzi
pre el, cu dânsul sunt în necaz; scoate-l-voiu
i pre dânsul şi-l voiu mări. Cu lungime de zile i
îl voiu umplea pre .el, şi-i voiu arăta lui mân­
tuirea mea.
Slavă... Şi acum... Aliluia, de trei ori. Şi apoi zicem cu glas mare:
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-mă îndreptările tale... Fericiţi
cei fără prihană în cale... Aliluia.
Şi cântă starea întâia a Psalmului, pe glasul al 6-lea, iară după
fiecare stih se zice: Aliluia.
^ F ericiţi cei fără prihană în cale, cari um­
blă în legea Domnului.
Aliluia.
Fericiţi ceice cearcă mărturiile lui, cu toată
inima vor căuta pre dânsul.

ff
-
I u
fh

■ A RÂNDUIALA
A
166

: Că nu ceice lucrează fărădelege în căile lui


au umblat.
Tu ai poruncit poruncile tale ca să le pă­
zească foarte.
O! De s’ar îndreptă căile mele, ca să păzesc
■ îndreptările tale.
Atunci nu mă voiu ruşina, când voiu căută
spre toate poruncile tale.
Mărturisi-mă-voiu ţie întru îndreptarea inimii,
când mă voiu învăţă judecăţile dreptăţii tale.
îndreptările tale voiu păzi, nu mă părăsi până
în sfârşit.
Intru ce-şi va îndreptă tânărul calea sa? Când
va păzi cuvintele tale.
Cu toată inima mea te-am căutat pre tine,
să nu mă lepezi dela poruncile tale.
Intru inima mea am ascuns cuvintele tale,
ca să nu greşesc ţie.
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă în­
1
dreptările tale.
Cu buzele mele am vestit toate judecăţile
gurii tale.
1 In calea mărturiilor tale m’am desfătat, mai
I mult decât de toată bogăţia.
- Intru poruncile tale mă voiu deprinde, şi
voiu cunoaşte căile tale.
Intru îndreptările tale voiu cugetă, nu voiu
.
uită cuvintele tale.
Răsplăteşte robului tău; viează-mă şi voiu
păzi cuvintele tale.
r-:
f „uStecdKg^îamei’şi voiu cunoaşte rai'
▼ T

Sfc. > , ig# ■


▲ IMMORMÂNTArii mirenilor 167
• i i|i i ui i

N emernic sunt eu pre pământ, să nu ascunzi


dela mine poruncile tale.
Iubit-a sufletul meu ca să dorească de ju­
decăţile tale în toată vremea.
Certat-ai pre cei mândri, blestemaţi ceice se
abat dela poruncile tale.
Ia dela mine ocara şi defăimarea, că măr­
turiile tale am căutat.
P entrucă au şezut boierii şi asupra mea cle-
vetiau, iar robul tău se învăţă întru îndreptările
tale.
Că mărturiile tale sunt cugetarea mea şi sfa­
turile mele îndreptările tale.
Lipitu-s’a de pământ sufletul meu; viează-
mă dupre cuvântul tău.
Căile mele le-am mărturisit şi m’ai auzit; în-
vaţă-mă îndreptările tale.
Calea îndreptărilor tale fă să o înţeleg şi mă
voiu deprinde întru minunile tale.
^ D ormitat-a sufletul meu de trândăvie, în-
tăreşte-mă întru cuvintele tale.
Calea nedreptăţii depărtează-o dela mine, şi
cu legea ta mă milueşte.
Calea adevărului am ales, şi judecăţile tale
n’am uitat.
Lipitu-m’am de mărturiile tale, Doamne, nu
mă ruşina.
Pre calea poruncilor tale am alergat, când
ai desfătat inima mea.
Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor
tale, şi o voiu căută pre dânsa pururea. .
Inţelepţeşte-mă şi voiu căută, legea ta, şi o
*
voiu păzi pre ea cu toată inima mea.

i

168 RÂNDUIALA
in«al^lnl,J|hi:ii>:vti|i.|KV!il!il .•ninininr-luii<ii<iiiiiiiiiiiiii'iniiiiii|i'i:iliiin|iiinini

Povăţueşte-mă în cărarea poruncilor tale, că


aceea am voit.
* Pleacă inima mea la mărturiile tale, şi nu
la lăcomie.
întoarce ochii mei să nu vadă deşertăciune;
în calea ta mă viază.
Pune robului tău cuvântul tău întru frica ta.
Şterge ruşinea mea, de care-mi pare rău,
căci judecăţile tale sunt bune.
Iată am dorit de poruncile tale, întru drepta­
tea ta mă viează.
Şi să vie preste mine mila ta, Doamne,
mântuirea ta dupre cuvântul tău.
Şivoiu răspunde cuvânt celorce mă ocărăsc
că am nădăjduit în cuvintele tale.
Şi să nu iei din gura mea cuvântul adevăru­
lui, până în sfârşit, că întru judecăţile tale am
nădăjduit.
Şi voiu păzi legea ta pururea în veac şi în
veacul veacului.
Şi am umblat întru lărgime, că poruncile
f tale am căutat.
.
am grăit întru mărturiile tale înaintea
împăraţilor, şi nu m’am ruşinat.
Şi am cugetat la poruncile tale, pe care
le-am iubit foarte, şi am ridicat mâinile mele
spre poruncile tale, pe care le-am iubit, şi m’am
deprins întru îndreptările tale.
Aminteşte-ţi cuvintele tale către robul tău
prm care mi-ai dat nădejde.
Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea,
[ ca cuvântul tău m’a vieat.

1 rr
©◄
IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR
■«■Tiiiii'iaxaitii'i'iii'ii'iiiii'axiiiinaiiaiianiiiKiinaniiiiniiiiciKatKiiiiiina-iininiuaii tinaimiana
169
iiaiiai’ai’i<ta<:a>'a:<ai'ana<'a':a<<a«a'*ari"a(:anaiia»aiiaua'a:<a

C ei mândri au făcut călcare de lege foarte,


iar eu dela legea ta nu m’am abătut.
A dusu-mi-am aminte de judecăţile tale cele
din veac, Doamne, şi m’am mângâiat.
>i< M âhnire m’a coprins de cei păcătoşi, cari
părăsesc legea ta.
L ăudate erau de mine îndreptările tale, în
locul nemernicei mele.
A dusu-mi-am aminte noaptea de numele tău,
!
Doamne, şi am păzit legea ta.
A ceasta s’a făcut mie, căci îndreptările tale
am căutat.
P artea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc
legea ta.
R ugatu-m’am feţei tale, cu toată inima mea;
milueşte-mă dupre cuvântul tău.
C ugetat-am la căile tale, şi am întors pi­
cioarele mele la mărtuiriile tale.
Gătitu-m’am şi nu m’am turburat de a păzi
poruncile mele.
F uniile păcătoşilor s’au înfăşurat împrejurul i
meu, şi legea ta n’am uitat.
I n miezul nopţii m’am sculat, să mă mărturi­
sesc ţie, spre judecăţile dreptăţii tale.
X p ărtaş sunt eu tuturor celorce se tem de
tine, şi celorce păzesc poruncile tale.
D e mila ta, Doamne, este plin pământul, în­
dreptările tale mă învaţă.
B unătate ai făcut cu robul tău, Doamne, dupre
cuvântul tău.
Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă în­
vaţă, că poruncile tale am crezut. #5
■ • ▼

-i
L '
*
%».-A
170 RÂNDUIALA
MMI
11 M.l .HU I I M I IM ' I1 l M "'

Mai ’nainte de ce m’am smerit, eu am păcătuit;


pentru aceasta cuvântul tău am păzit. ;
Bun eşti tu, Doamne, şi întru bunătatea ta
învaţă-mă îndreptările tale.
Immulţitu-s’a asupra mea nedreptatea mân­
drilor; iar eu cu toată inima mea voiu cercă
poruncile tale.
Inchegatu-s’a ca laptele inima lor, iar eu la
legea ta am cugetat.
Bine este mie că m’ai smerit, ca să mă învăţ
îndreptările tale.
Bună este mie legea gurii tale, mai mult
decât mii de aur şi de argint.
Slavă... Şi acum... După aceea ectenia: Iară şi iară cu pace
Domnului să ne rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... Şi celelalte.
Apoi rugăciunea şi Ecfonis,cum s’a scris la începutul îmmormân-
tării, vezi pag. 163? In urmă, începem a doua stare, glasul al 5-lea ;
şi după,fiecare stih zicem: Milueşte pre robul tău.
Poruncile tale, milueşte pre robul tău.
Mâinile tale m’au făcut şi m’au zidit, în-
ţelepţeşte-mă şi mă voiu învăţă poruncile tale.
Ceice se tem de tine mă vor vedeâ şi se vor
I veseli că întru cuvintele tale am nădăjduit.
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecă­
ţile tale, şi întru adevăr m’ai smerit.
Facă-se dar mila ta robului tău, ca să mă
mângâie, dupre cuvântul tău.
Sa vie mie îndurările tale şi voiu fi viu, că
legea ta cugetarea mea este.
Jeneze cei mândri, că cu nedreptate
au tăcut fărădelege asupra mea, iar eu mă voiu
învăţă întru poruncile tale.
V

. ■■■
immormAntării mirenilor 171
lr|..|..|niii|i>«'H..|Mii|i<|ii|iHti|iilHlii|(i|n»M|ll»wi|« tniiiiuiiu'iiniiitiitnlrinutil....................... |nili.|it|-rnnnir|,
irmuMimniwtnii

Să mă întoarcă pre mine ceice se tem de


tine şi ceice cunosc mărturiile tale.
Fie inima mea fără prihană întru îndreptările
tale, ca să nu mă ruşinez.
=
Sfârşit e sufletul meu după mântuirea dela
tine; întru cuvintele tale am nădăjduit. r
.
Stinsu-s’au ochii mei pentru cuvântul tău, I
zicând: Când mă vei mângâia?
Că m’am făcut ca un foaie în brumă, în­
dreptările tale nu le-am uitat.
Câte sunt zilele robului tău? Când vei face
mie judecată despre ceice mă gonesc?
Spusu-mi-au mie călcătorii de lege bârfele,
dar nu sunt ca legea ta, Doamne.
Toate poruncile tale sunt adevărul, fără drep­ w
tate m’au prigonit, ajută-mi.
Puţin de nu m’au sfârşit pre mine pre
pământ; ia eu n’am părăsit poruncile tale.
Dupre mila ta viează-mă, şi voiu păzi mărtu­
riile gurii tale. H
In veac, Doamne, cuvântul tău rămâne în
cer; în neam şi în neam adevărul tău. Intemeiat-ai
pământul şi rămâne.
Cu rânduiala ta rămâne ziua, că toate sunt
supuse ţie.
Că de nu ar fi fost legea ta gândirea mea,
atunci aş fi pierit întru smerenia mea.
In veac nu voiu uită îndreptările tale, că
într’însele m’ai vieat.
* Al tău sunt eu, mântueşte-mă, că îndrep­
tările tale am căutat.
Pre mine m’au aşteptat păcătoşii să mă piardă,
mărturiile tale am cunoscut.
.▼

■BbhI
.
I RÂNDUIALA
A 172 .................................................... .

A tot sfârşitul am văzut sfârşit, desfătată este


porunca ta foarte.
Cât am iubit legea ta, Doamne! Toată ziua
I. gândirea mea este.
Mai mult decât pe vrăşmaşii mei m’ai înţe-
leptit cu porunca ta, că în veac a mea este.
Mai mult decât toţi ceice mă învaţă am în­
ţeles, că mărturiile tale gândirea mea sunt.
Mai mult decât cei bătrâni am priceput, că
poruncile tale am căutat.
Dela toată calea rea am oprit picioarele mele,
ca să păzesc cuvintele tale.
Dela judecăţile tale nu m’am abătut, că
tu ai pus lege mie.
Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele
tale, mai mult decât mierea gurii mele.
Din poruncile tale am cunoscut, pentru a-
ceasta am urît toată calea nedreptăţii.
Făclie picioarelor mele este legea ta, şi lu­
mină cărărilor mele.
Juratu-m’am şi am pus ca să păzesc judecă­
ţile dreptăţii tale.
Smeritu-m’am până în sfârşit, Doamne, via-
ză-mă dupre cuvântul tău.
Cele de bună voie ale gurii mele bine le vo-
eşte, Doamne, şi judecăţile tale mă învaţă.
Sufletul meu în mâinile tale este pururea, şi
legea ta n’am uitat. '
Pus-au păcătoşii cursă mie, şi dela poruncile
tale nu m’am rătăcit.
Moştenit-am mărturiile tale îîn veac, că bu-
curie inimii mele sunt.
ti; •4

,
ÎNMORMÂNTĂRII mirenilor 173 A
•Iul MII I it"ri|'i|:i|ilql*i|nl'.'foati«ii«nfr«i]tli9Tlfn|i

^ Plecat-am inima mea, ca să facă îndrep­


tările tale în veac pentru răsplătire.
Pre călcătorii de lege am urât şi legea ta
am iubit.
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti tu, întru
cuvintele tale am nădăjduit. 1-
5
Depărtaji-vă dela mine ceice vicleniţi şi voiu • L
B
cerca poruncile Dumnezeului meu.
Apără-mă dupre cuvântul tău şi voiu fi viu,
şi nu mă ruşina pre mine în aşteptarea mea.
Ajută-mi şi mă voiu mântui, şi voiu cugeta
întru îndreptările tale pururea,
Defăimat-ai pre toţi ceice se depărtează dela
îndreptările tale, că cu nedreptate este gândul lor.
Călcători de lege am socotit pre toţi păcă­
toşii pământului, pentru aceasta am iubit măr­
turiile tale.
Pătrunde cu frica ta cărnurile mele; că de
judecăţile tale m-am temut.
Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da
pre mine celorce-mi fac strâmbătate.
Primeşte întru bunătate pre robul tău, ca să
nu mă clevetească cei mândri.
Ochii mei s’au stins dupre mântuirea ta şi
dupre cuvântul dreptăţii tale.
Fă cu robul tău dupre mila ta, şi îndreptările
tale învaţă-mă.
Robul tău sunt eu, înţelepţeşte-mă şi voiu
cunoaşte mărturiile tale.
>i< Vreme este a face, Domnului, stricat-au
legea ta.
Pentru aceasta am iubit poruncile tale, mai
mult decât aurul şi topazul.
•174 RÂNDUIALA
..^* '.. ...■..««. . .un... '!,i"

Pentru aceasta spre toate poruncile tale m’am


îndreptat; toată calea nedreaptă am urît.
Minunate sunt mărturiile tale; pentru aceasta
le-au cercat, pre ele sufletul meu.
Arătarea cuvintelor tale luminează şi înţelep-
ţeşte pe prunci.
Gura mea am deschis şi am tras duh, că de
poruncile tale am dorit.
Slâvă... Şi acum... Apoi ectenia: Iară şi iară cu pace Domnului
să ne rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... Şi apoi Rugăciunea
şi Vosglasul, cum s’a scris Ia începutul îmmormântării, vezi pag.
163. Apoi începem a treia stare, glasul al 3-lea. Şi zicem la fiecare
Stih: Numele tău, Aliluia.
>i< Caută spre mine şi mă milueşte dupre jude­
cata celorce iubesc numele tău, Aliluia.
Paşii mei îndreptează-i dupre cuvântul tău,
şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea.
Mântueşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voiu
păzi poruncile tale.
Faţa ta arată-o preste robul tău, şi mă învaţă
îndreptările tale • \
Izvoare de apă au curs din ochii mei, pentrucă
n’am păzit legea ta.
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecă­
ţile tale.
Poruncit-ai dreptate a fi mărturiile tale, şi
adevărul foarte.
Topitu-m’a râvnirea pentru tine, că au uitat
cuvintele tale vrăjmaşii mei.
| Lămurit este cuvântul tău foarte, şi robul tău
-a iubit pre el.
. i
ţ Mai tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndrep­
tările tale nu le-am uitat. :

' 1
!
.

___
.n
IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR 175
»ai. • 'i:'i.ia.m«a fa*ia.1a»Btia'ia*,a *aag3ai8»'i

Dreptatea ta este dreptate în veac, şi legea


ta este adevărul. f
i
Necazuri şi nevoi m’au aflat, poruncile tale
sunt gândirea mea.
Dreptate sunt mărturiile tale în veac, înţelep-
ţeşte-mă şi voiu fi viu. r
i.

Strigat-am din toată inima mea, auzi-mă, Doa­


mne, îndreptările tale voiu' căută.
Strigat-am ţie, mântueşte-mă, şi voiu păzi
mărturiile tale.
Apucat-am înainte fără de vreme, şi am strigat:
întru cuvintele tale ain nădăjduit.
Mânecat-au ochii mei des de dimineaţă, ca
să cuget la cuvintele tale.
>î< Glasul meu auzi-1, Doamne; dupre mare u
mila ta, dupre judecata ta mă viează. .
Apropiatu-s’au ceice mă goniau cu nelegiuire ■i
şi dela legea ta s’au depărtat.
Aproape eşti tu, Doamne, şi toate căile tale
sunt adevărul.
Dela început am cunoscut din mărturiile tale, .î l
că în veac le-ai întemeiat pre ele.
Vezi smerenia mea, şi mă scoate, că legea
ta n’am uitat.
i Judecă judecata mea şi mă mântueşte, pentru
cuvântul tău viează-mă.
Departe este dela păcătoşi mântuirea, că în­
dreptările tale n’au căutat.
indurările tale multe sunt, Doamne, dupre
judecata ta mă viează.
i Mulţi sunt ceice mă gonesc şi mă necăjesc,
dar dela mărturiile tale nu m’am abătut.

•i «
m
-*
‘V’

\ A-
'
•f V
''j 176 ■I
RÂNDUIALA
I 1.1:1 « li I I t -l ;* " 11 **"Wa :«l.liill 'l'.'lul.ilululnl irili;|iţU'l.ll''l»liill<liiri|illl>aii......

Văziit-am pre cei neînţelegători, şi mă topiam,


\ că cuvintele tale nu le-am păzit.
* Vezi că poruncile tale, am iubit, Doamne,
h întru mila ta viează-mă. ■
-

începătorul cuvintelor tale este adevărul, şi


i în veac toate jddefcă ■ile dreptăţii tale.
* Boierii m’au gonit în zadar, şi de cuvintele
tale s’a înfricoşat inima mea. V.

Bucurâ-mă-voiu eu de cuvintele tale mai mult


decât celce află dobânzi multe.
Nedreptatea am urît şi m’am scârbit, iar legea
| ta am iubit. r

De şapte ori în 4 te-am lăudat, pentru judecă­


ţile dreptăţii' tale.
Pace este multă celorce iubesc legea ta, şi
nu este lor sminteală.
Aşteptat-am mântuirea ta, Doamne, şi porun­
cile tale am iubit.
I Păzit-a sufletul meu mărturiile tale, şi le-a iu-
I bit foarte. *
i
•> ' T' r*.
Păzit-am poruncile tale şi mărturiile tale, că
toate căile mele înaintea ta sunt, Doamne.
Apropţe-se rugăciunea mea înaintea ta, Doa­
mne, dupre cuvântul tău mă înţelepţeşte. -
Să intre rugăciunea mea" înaintea ta, Doamne,

dupre cuvântul tău mă izbăveşte.
Răspunde-vor buzele mele lauda^când mă vei
învăţă îndreptările tale. o


Spune-va limba mea'cuvintele tale, că toate
poruncile tale sunt dreptate. . •
- Fie mâna ta să mă mântuească, că poruncile
tale am ales. ^
■ ▼ ▼

•\ «
I ■j
.

• «◄:
A IMM0RMÂNTĂR1I MIRENILOR
A
177
...................................

Dorit-am de mântuirea ta, Doamne, şi legea ta


gândirea, mea este.
ii
•* ,rî.
Viu va îi sufletul meu şi te va lăuda, şi
judecăţile" tale vor ajuta mie.
Rătâcit-am ca o oaie pierdută, caută spre robul
->
tău, că poruncile tale n’am uitat.
.■v

Şi îndată cântă acestea pe glasul al 5-lea:
Bine cuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.
%
Ceată sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa
raiului; să aflu şi eu calea prin pocăinţă; eu
\
i
sunt oaia cea pierdută; chiamă-mă, Mântuitorule, • ■

şi mă mântueşte.

Bine eşti cuvântat Doamne...* * -

y>•7 C eice pre Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit /


şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi
h

la vieaţa cea heîmbitrânitoare şi pururea veşnică
sfinţilor; aceluia cu deadinsul Mucenicilor vă
t rugaţi, sa ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor. r

Bine eşti cuvântat Doamne...


Ceice aţi umblat pre calea cea strâmtă şi
I
s. cu chinuri, toţi cari întru vieaţă Crucea, ca jugul
aţi luat, şi mie mi-aţi urmat cu credinţă; veniţi
de luaţi darurile, care am gătit vouă, şi cunu­
niile cereşti.
i
Bine eşti cuvântat Doamne... ti

V Chipul slavei tale celei negrăite sunt, măcar


deşi port ranele păcatelor; milueşte zidirea ta,
; Stăpâne şi o curăţeşte cu îndurarea ta, şi mo­ ■A
h-

ştenirea cea dorită dărueşte-mi, îăcându-mă pre
Ir- mine iarăş cetăţean raiului.
» V
T
rv-v. -:

ţi ..

; ;*i ■
___ _.ui*r«f]
£■
I
T %

• A RÂNDUIALA

178 wHiwawur.

Bine eşti cuvântat'Doamne...


G elace cu ;mâna dintru nefiinţă m’ai zidit, şi
cu-chipul tău cel dunmezeesc m’ai cinstit; iar
1- pentru ■ călcarea poruncii iarăş m’ai întors în
pământ, din carele am fost luat; la cel dupre
.* asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi
iarăş împodobindu:mă. •->

Bine eşti cuvântat Doamne...


* 'Odihneşte, Dumnezeule, pre robul tău, şi-l
r*
aşează în rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi
drepţii ca luminătorii strălucesc; pre adormitul
robul tău odihneşte-I,trecându-i lui toate greşelile.
i Slavă...
•( Pre o Dumnezeire în trei străluciri cu bună *
r
credinţă să o lăudăm, strigând: Sfânt eşti Pă­
rinte fără de început, Fiule cel dimpreună fără
de început, şi Duhule cel dumnezeesc, lumi- ».

* nează-ne pre noi, cari cu credinţă slujim ţie, şi


ne. scoate din focul cel veşnic.
m f
VI
\
w Şi acum... a Născătoarei Dumnezeu:

* * *
r
il -Sf
a
*
Bucură-te, Curată, ceeace ai născut pre Dum­
nezeu cu trupul spre mântuirea tuturor, că
neamul omenesc a aflat mântuire prin tine,
şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu,
•f
* curată şi binecuvântată: >
\ Aliluia;,Aliluia; Aliluia; Slavă ţie,. Dumnezeule... de trei ori.
Wm • . **-
-• : ■

înră* Jraconu*: 'ară Ş> iară cu pace Domnului să ne rugăm.


.„nnt cî u PentTU odihna... şi celelalte, cum s’au scris la în­
fl
■jr ceput, şi după Vosglas, cântăm:
.. V ■ Troparul, glasul al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre
I
t
iw> ♦

f.-
•4

t ft

■ V *
PL
~~gr ~r f-

v
l ? 7
y
Ţ-

•4
S A 1MM0RMÂNTĂRH MIRENILOR 179
I

robul tău, şi-l sălăşlueşte pre dânsul în curţile


tale, precum este scris, trecând ca uri bun gre­
şelile lui, cele de voie-şi cele fără de voie,
şi toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă, iu-
bitorule de oameni.
Slavă...
Ş i toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă }

iubitorule de oameni. ■ > ••

t . ' . * . Ts
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
C elace ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase
Dumnezeule, şi printr’însa fii luminii ne-ai a-
rătat, milueşte-ne pre noi.
Apoi Psalmul al 50-lea pag. 78 şi canonul al cărui stih Ia Greci
este acesta:
Cânt cântarea a şasea a celor răposaţi, a lui Teofan. ■ :

Peasna 1, glasul al 6-lea, Irmos;


I, !
!
'
Ca pre uscat umblând Israil cu urmele:
Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.

JT ntru cămările cereşti vitejii Mucenici pu- 11 ■*


1 rurea te roagă pre tine, Hristoase, pre
Jl acest credincios pre care l-ai mutat de !
-U
pre pământ, învredniceşte-1 să dobândească bu­ I .1i
‘ :

v
nătăţile cele veşnice.
Doamne odihneşte cu drepţii pre adormitul robul tău. •• > ,
c elace ai înfrumuseţat toate, pre mine o-
mul, făptură amestecată, întru smerenie şi întru
mărire m’ai zidit. Pentru aceasta-, Mântuitorule,
sufletul robului tău odihneşte-1., ■?

I '


Slavă...
*
L ocuitor şi lucrător raiului din început m.’ai
.*

■12

jş. v •
'('
’ 1
sr'5:
. « •
▲ :
180 RÂNDUIALA

_
. rânduit; iară călcând porunca ta m’ai izgonit.
•r : Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletul robului 1
tău odihneşte-1.
•/
Şi acum,., a Născătoarei de^ţ) umnezeu: >;

Celace din coastă a zidit dintâiu pre Eva


străraoaşa noastră, din prea curatul tău pântece \

% ' s’a îmbrăcat cu trup, prin carele tăria morţii, •?


Preacurată, a stricat. »-
• fel, * ».•
K Peasna a* 3-a, Irmos:
$ ;*j i

<
u este sfânt precum tu, Doamne Dum­
v; ■
>
:
\ • :
'M, nezeul meu, carele ai înălţat 6$rrmt cre­
dincioşilor tăi Bunule, şi ne-ai întărit pre
noi pre piatra mărturisirii tale;
l
i

î Dupre lege s’au nevoit Mucenicii tăi, Dătă-


torule de vieăţă şi cu cunună de biruinţă îm-
5

! * podobindu se, cu deadinsul mijlocesc-, celuice


întru credinţă s’a săvârşit, mântuire veşnică.
Invăţatu-.m’ai mai întâiu cu multe minuni şi
semne pre mine rătăcitul, iară mai în urmă înSuţi -
umăindu-te, ca un îndurat, căutându-mă m’ai
aflat şi m’ai mântuit.
Mk Slavă...
Tre celce a venit la tine din stricăciunea cea
nestătătoare a celor'trecătoare, întru lăcaşurile
cele veşnice, învredniceşte-1, Bunule, cu bucurie
a vieţui, îndreptându-1 prin credinţă şi prin dar.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Nimeni nu este fără prihană, precum tu prea
curată Maica lui Dumnezeu; că tu singură ai
zămislit în pântece pre adevăratul Dumnezeu
cel veşnic, carele a stricat puterea morţii.
T
J

\
V

3
i.i - i
Molii IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR

£ Iară diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm,


%
celelalte; şi după Ecfonis, Sedealna glasul al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate; şi viea
, aceasta este umbră şi vis; că în deşert se turbu
tot pământeanul, precum a zis Scriptura: câr
>•*. dobândim lumea, atunci în groapă ne sălăşluii
unde împreună sunt împăraţii*şi săracii. Penti
aceasta, Hristoase Dumnezeule, pre robul ti
acesta mutat dela noi, odihneşte-1, ca un iubite
de oameni.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, în vre
mea vieţii mele nu mă lăsă pre mine; ajutoruli
omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă apăr
şi mă mântueşte.
Peasna a 4-a, Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul.

■ii rătând cunoştinţa înţelepciunii celei ma


M1 bune, şi a bunătăţii celei mult desăvârşi
JlMk Pen*ru daruri, Stăpâne, cetele Mucenicilo
le-ai numărat împreună cu îngerii.
Pre acesta ce s’a mutat la tine, Hristoase
învredniceşte-1 a dobândi slava tâ cea negrăite
I unde este locaşul celorce se veselesc şi glasu
curatei bucurii.
Slavă...
Pre cel mutat de pre pământ, care laudă putere:
ta cea dumnezeească, primeşte-J, făcându-1 fi
I luminii, şi curăţeşte-1 de ceaţa păcatului, mu
îndurate. ■(

%< ...

I
'S .* * '
A
o

RÂNDUIALA

Şi acum... a Născătparti de Dumnezeu:


Lăcaş prea curat, Biserică cu totul fără prihană,
chivot prea; sfânt, loc fecioresc de sfinţenie, pre
tine frumuseţa lui Iacov te-a ales Stăpânul.
Peasna a 5-a, Irmos:
Cu dumnezeeasca strălucirea ta.
rf- ao jertfă sfinţită, şi ca o pârgă a firii ome-
^ neşti aducându-se Mucenicii lui Dumnezeu
§ celui slăvit, nouă pururea ne mijlocesc
mântuire. . '
V ieţii cereşti şi împărţirii darurilor învredni­
ceşte, Doamne, pre credinciosul robul tău cel
adormit, dându-i şi deslegare de păcate.
Slavă...
C elace singur din fire eşti făcător de vieaţă,
şi adâncul cel neurmat al bunătăţii cu adevărat,
pre acesta ce s’a săvârşit învredniceşte-1 îm­
părăţiei tale, îndurate, Unule celace eşti fără
de moarte. ' ,
; Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
T ărie şi cântare şi mântuire s’a făcut celor
pierduţi, celce s’a născut din tine, Stăpâna lumii,
carele ai izbăvit din porţile iadului pre ceice
cu credinţă te fericesc pre tine.
Peasna a 6-a, Irmos:
O
. area vieţii văzându-o înălţându-se de -vifo-
rul ispitşlpr, la limanul tău cel lin alergând,
strig către tine: „Scoate din stricăciune
vieaţa mea, mult milostive “.
P re Cruce fiind răştignit ai adunat la tine
B • ■ ■

• A ÎMMORMÂNTĂRII MIRENILOR
^ •

q.etele Mucenicilor, cari au urmat patimii tale,


Bunule; pentru aceasta ne rugăm ţie: pre acesta •7v f
ce s’a mutat la tine -odihneşte-l. ;
Când vei veni întru slava ta cea negrăită, să
y judeci înfricoşat toată lumea, binevoieşte, Izbă-
I
vitorule, pre nori luminat să te întâmpine credin­ s.

k.
ciosul robul tău, pre carele l-ai luat de pre pământ. .
Slavă...
Izvor de vieaţă eşti Stăpâne, carele cu bărbăţie
dumnez^eească deslegi pre cei, ferecaţi; pre robul
*
tău acesta, ce cu credinţă a venit la tine, aşează-1
în desfătarea raiului.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
in pământ ne-am întors călcând porunca lui
v Dumnezeu cea sfântă, iar prin tine Fecioară, la a
cer de pre pământ ne-am înălţat, scuturând
stricăciunea morţii. N

Apoi ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm... Şi rugăciunea: Dum­
nezeul Duhurilor... Şi după Ecfonis, Condac glasul al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul ador­
mitului robului tău, unde nu este durere, nici
întristare, nici suspin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Icos: v *
Tu însuţi eşti fără de moarte celace ai făcut
>
şi ai zidit pre om; iară pământenii din pământ
suntem zidiţi şi întru acelaş pământ vom merge,
precum' ai porucit celace m’ai zidit şi mi-ai zis:
că pământ eşti şi în pământ vei merge; unde
toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea
deasupra gropii cântare, Aliluia. De trei ori; şi iaraş
X'
cântă4: Cu sfinţii odihneşte Hristoase. t•


.

î
i •* .
*■

r
j&mm
V
A RÂNDUIALA
A
184

Peasna a 7-a, Irmos:


I Dătător de rouă cuptorul • • •
|F îj ucenicii fiind deslegati cu sângele tău de
călcare poruncii celei dintâi, şi' stropin-
- JllX 1 du-se cu sângele lor, arătat au închipuit
! junghierea ta; bine eşti cuvântat Dumnezeul
I părinţilor noştri.
- P re moartea cea sumeaţă o ai omorît, Cuvinte,
începătorule de vieaţă, primeşte deci acum şi
pre acesta ce în credinţă a adormit, carele cântă
>•
şi zice ţie Hristoase: Bine eşti cuvântat Dum­
• f nezeul părinţilor noştri.
.•
Slavă...
Celace m’ai însufleţit pre mine omul cu su­
flarea cea dumnezeească, Doamne atotputernice,
pre acest mutat învredniceşte-1 Stăpâne, îm­
părăţiei tale, ca să-ţi cânte ţie, Mântuitorule:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
*•
Şi acum;., a Născătoarei de Dumnezeu:
Mai presus de toată făptura te-ai făcut, prea
nevinovată, zămislind pre Dumnezeu, carele a
sfărâmat porţile morţii şi au frânt încuetorile.
Pentru aceasta Curată, pre tine cu cântări te
slăvim Credincioşii, ca pre Maica lui Dumnezeu.
Peasna a 8-a, Irmos:
Din văpaie rouă ai izvorît tinerilor...
arie‘arătând vitejilor, cu cununi de biru-
inţă v’aţi înfrumuseţat, Mucenici al lui
Hristos, purtători de lupte, strigând: Pre
tine te. prea înălţăm Hristoase, în. .veci.

?• •/ Ml '
:«*■
M
, IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR 185
..........i'm'«"«iiimi'i«nin"«ininrnmjiimnn«ininB«iii.<l<tmmmmi^ni'niiii«M»;nii«iifinqiimiiiiiii«w

pre credincioşii ce în sfinţenie au părăsit


vieaţa şi s’au mutat la tine, Stăpânul, primeşte-i
cu blândeţe, odihnindu-i ca un îndurat, pre cei
cari te grea înnalţă întru toţi vecii.
' Slavă • • •
Binevoieşte acum Mântuitorule, ca toţi cei
mari înainte adormiţi să se sălăşluiască în pă­
mântul celor blânzi, îndreptând prin credinţa
către tine şi prin dar pre cei cari te prea în­
nalţă întru toţi vecii.
Şi acum... a Născătoarei pe Dumnezeu:
Prea fericită, te fericim toţi pre tine, care ai
născut pre Cuvântul cel cu adevărat fericit,
carele pentru noi s’au întrupat, şi pentru aceasta
îl prea înnălţăm întru toţi vecii.
Peasna a 9-a, Irmos:

re Dumnezeu al vedea nu este cu pu-


*
tinţă oamenilor, spre carele nu cutează
J a căută oştile îngereşti; iar prin tine, prea­
curată, s’a arătat oamenilor Cuvântul întrupat,
pre carele slăvindu-1 cu oştile cereşti, pre tine
te fericim.
Nădejdea a întărit cetele Mucenicilor, şi spre
dragostea ta cu căldură i-a înnălţat mai înainte
închipuind acestora, odihna cea cu adevărat
neclătită a bunurilor viitoare, de care învredni­
ceşte, Bunule, şi pre credinciosul ce s’a mutat
de aicea. -
Strălucirea ta cea luminoasă şi dumnezeească,
binevoieşte, Hristoase, să o dobândească acesta
ce cu credinţă s’a mutat, dăruindu-i odihnă, ca

mm
186 RÂNDUIALA

i un singur îndurat, în şanurile lui Avraam, şi


învrednicindu-1 fericirii celei veşnice.
Slavă • M

I
Celace eşti din fire bun şi milostiv, voitor
de milă şi adâncul îndurării, pre celce l-ai
mutat din locul acesta al răutăţii şi din umbra
morţii, Mântuitorule, aşează-1 unde străluceşte
lumina ta.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Cort sfânt te cunoaştem pre tine, Curată,
chivot şi tabla legii darului, că prin tine s’a dă­
ruit iertare celor îndreptaţi ca sângele celuice s’a
întrupat din pântecele tău, ceeace eşti cu totul
iara prihana.
I

i Apoi: iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm şi celelalte.


Şi după Vosglas, cântăm Stihirile Samoglasnice, ale Iui Ioan Dama-
schin, Glasul' I-iu:
Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată
cu grija? Care mărire stă pre pământ neschim­
bată? Toate sunt decât umbra mai neputincioase,
toate decât visurile mai înşelătoare; într’o cli­
1 f peală, pre 'toate acestea moartea le apucă. Ci
f întru lumina feţii tale, Hristoase, şi întru îndul­
J cirea frumuseţii tale, pre celce ai ales, odih-
neşte-1, ca un iubitor de oameni.
Glasul al 2-lea:
Vai, câtă nevoie are sufletul despărţindu-se
de trup! Vai, cât lăcrimează atuncea, şi nu
este cine să-l miluească pre dânsul! Către
îngeri ridicându-şi ochii, în deşert se roagă;
către oameni mâinile întinzându-şi, nu are cine
&

:J£s,
ÎMMORMÂNTĂRII MIRENILOR 187
••■• •"t.i ai a ava» ar»a«ia»nac »:^a» t. ana. r-t

să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cu­


noscând scurtarea vieţii noastre, adormitului
să-i cerem odihnă dela Hristos, şi sufletelor
noastre mare milă.
Glasul al 3-lea:
Toate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte
nu rămân după moarte; nu rămâne bogăţia,
nu ne însoţeşte mărirea; că venind moartea
toate acestea pier. Pentru aceasta lui Hristos
celui fără de moarte să-i strigăm: Pre acesta
ce s’a mutat dela noi odihneşte-1, unde este
locaşul tuturor celorce se veselesc.11
Glasul al 4-lea:
Unde este dezmierdăciunea cea lumească?
Unde este nălucirea celor trecătoare? Unde
este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slu­
gilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate ce­
nuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm împă­
ratului celui fără de moarte: Doamne, veşnicilor
tale bunătăţi învredniceşte pre acesta ce s’a
mutat dela noi, odihnindu-1 întru fericirea cea
neîmbătrânită.
Glasul al 5-lea:
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: lj
Eu sunt.pământ şi cenuşă; şi iarăş m’am uitat i
în mormânturi, şi am văzut oase goale şi am :
zis: Oare cine este împăratul sau ostaşul, sau ;
bogatul, sau săracul, sau dreptul sau păcătosul? #
Ci odihneşte Doamne, cu drepţii pre robul tău.
Glasul al 6-lea:
începătură şi stat mi-a fost mie porunca ta

m
UI

I ▲
▲ 188 RÂNDUIALA liiiuiiiiiiliiint
liituininliifni

cea ziditoare; că voind din cea nevăzută şi din


cea văzută să-mi alcătueşti fire vie, din pământ
trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu însuflarea
ta cea dumnezeească şi făcătoare de vieaţă.
X Pentru aceasta, Hristoase, pre robul tău în la-
turea celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-1.
b Glasul al 7-lea: '
Dupre chip şi dupre asemănarea ta zidind
din început pre om, 1’aipus în Raiu să stăpânească
preste făpturile tale; iară din pisma diavolului
fiind amăgit s’a împărtăşit mâncării, călcător
poruncilor tale făcându-se. Pentru aceasta iarăş
în pământ dintru carele ş’a luat la-i osândit să
se întoarcă Doamne, şi să-şi ceară odihnă.
Glasul al 8-lea:
.Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarte
şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră
cea zidită dupre chipul lui Dumnezeu, grozavă
1
1 neslăvită şi fără chip. O minune! Ce taină este
aceasta, ce s’a făcut pentru noi? Cum ne-am
dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea?
.
Cu adevărat, dupre porunca lui Dumnezeu,
precum este scris, a celuice dă adormitului
odihnă.
* Apoi Fericirile, glasul al 6-lea:
Intru împărăţia ta când vei veni pomeneşte-ne
pre noi.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
împărăţia cerurilor.
.
Fericiţi ceice plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pă­
Vv • mântul. -. -
. ▼ ▼
.*
•.
'' -'A.

r mmmii -j. v
IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR 189
iniuimiii

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate,


că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Pre tâlharul întâiu l-ai făcut, Hristoase, vieţui­
tor Raiului, carele a strigat ţie pre Cruce: po-
meneşte-mă! Pocăinţii aceluia învredniceşte-mă
şi png mine nevrednicul.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea
pre Dumnezeu.
Celace stăpâneşti vieaţa şi moartea, în lo­
caşurile sfinţilor odihneşte pre acesta ce l-ai
mutat din aceste trecătoare, şi mă pomeneşte,
când vei veni întru împărăţia ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chemă.
Celace stăpâneşti sufletele şi trupurile, întru
a căruia mână este suflarea noastră, mângâierea
celor întristaţi, odihneşte în laturea drepţilor
pre acesta ce l-ai mutat.
Fericiţi ceice se prigonesc pentru dreptate, că
acelora este împărăţia cerurilor.
Hristos să te odihnească în laturea celor vii
şi uşile Raiului să-ţi deschidă, şi moştean împă­
răţiei sale să te arate, şi iertare să-ţi dăru­
iască de celece ai greşit în vieaţă, iubitorule
de Hristos.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî pre voi, şi
vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău
împrotiva voastră, minţind, pentru mine.
Să mergem şi să vedem în mormânturi, că
oase goale este omul, mâncare viermilor şi
stricăciune, şi să cunoaştem ce este bogăţia,
frumuseţea, tăria şi podoaba.
▼ T

i !■ ii®
•V
T M

<
- A RÂNDUIALA

190 * 1

Bucuraţi-vă şi vă’veseliţi, că plata voastră


multă este în ceruri.
Să auzim ce strigă Atotţiitorul: vai, de ceice
•>
cearcă să vadă ziua cea înfricoşată a Domnului!
Că.aceea este întunerec; că, cu foc va să lămu­
. rească toate.
•i

Celui cu naştere fără început, şi cu purcedere,


* jr%
j-.’

Tatălui mă închin/celuicem. născut, pre Fiul


\ > . ' slăvesc, ceice ş’âjiăscut, laud pre ceice străluce­
f
şte Împreunării Tatăl şi cu Fiul, pre Duhul
Sfânt. , ' v,;' •> ' *
„ / ’v »i.y £ •
4-
i
Şi. acum..;, a . Născătoarei de Dumnezeu :
e / y -7 - . y
• * ■

Cum izvoraşti lapte din pieptul tău, Fecioară?


Cumim hrărieş
hrăneşti* pre .Hrănitorul, făpturii? Precum
ştie celpe, â.izvorît apă din piatră, izvoare de
ape nbro&uhii
' "p»
celui însetat ) precum este scris.
*

.%• -1' 'Apoi Prochimen,11 glasul al 6-lea:.


>
* -Jf
-- Fericită este calea întru care mergi ' astăzi,
î suflete, că s’»gătit ţie loc' de odihnă.
*
\ v • Stih: Către tine Doamne voiu stţigâ. ^
II
f

i
•• *• Dftf cârtea cea către Tesalonicheni a sfâhMii
% i

:
• ■

■' ; Apostol Pavel cetire; (Cap: IV; v. 13). 5 k


V

fraţilor; nu yoiesc să nu ştiţi voi pentru


v ceice au adorfnit, ca să nu vă întristaţi
. ca şi ceilalţi ce n’au nădejde. Pentrucă V

i de credem călisiţs a murit şi a înviat, f-


aşâ şi Dumnezeu, pre cei adormiţi întru
. . Iisus .aduuce-i-va împreună cu el. Că aceasta grăim
vouă cuvântul Domnului, că noi cei vii, cari
*.
•< / ▼ -
JL V

f 3
V
Să ■BL
I** I
ir f

' -A r IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR ■ 191


A

vom îi rămaşi la venirea Domnului, nu vom


Întrece pre cei adormiţi; că însuş Domnul întru
poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întră trâm­
biţa lui Dumnezeu, se va pogor! din cer, şr cei’
morţi întru Hristos vor învia întâiu. După aceea
noi cei vii, cari vom îi rămaşi împreună cu dânşii
ne vom răpi în nori, întru întâmpinarea Dom­
I
nului în văzduh, şi,aşa pururea cu Domnul vom îi.
Aliluirf, glasul al *6-lea:
t
F ericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit,
9 Doamne.
Evanghelia dela Ioan. (Cap. V; v. 24). *•
i- •
v &■
r,

is-au Domnul către jidovii, cari venise • vv*»:


la dânsul: Amin, amin grăesc vouă, că,
^ celce aude cuvintele mele şi crede c.eluice /
jjp" m’a trimis pre mine, are vieâţă veşnică,
R
0? şi la judecată nu va veni, ci ►s’a mutat ’ k
din moarte în vieaţă. Amin, amin zic vouă, că
*
‘ vine ceasul şi acum este, Câpd morţii vor auzi * '
v glasul Fiului lui Duihnezeu, şi cafi vor auzi vor
învia. Că precum Tatăl are vjeâţă întru sine, aşa i

\
I.
' a dat şi Fiului vieaţă să aibă întru sine, şi stă­ \
I 4

pânire i-a dat lui şi judecată să facă, că Fiu al


omului este, nu vă miraţi de aceasta; că vine © I
r
ceasul, întru care toţi ceice sunt în'mormânturi
S;
vor auzi glasul lui; şi vor ieşixceice au îăcut
i
cele bune întru învierea vieţii, iară ceice au
\
îăcut cele rele întru învierea judecăţii. Nu pot
eu să îac dela mine nimic; precum aud judec, şi •r.
V
• judecata mea este dreaptă; că nu caut voia mea, * x*'

ci voia Tatălui meu celuice mTa trimis*


■T
•< ; ,«
—<r- .

m
*■.

\
r t
■ . X
. Sâir' ■ •
--------■

>. ala ▲
Yfi
»«»•»»«»*• *»»»•»••«**
Â'': * Miîueşte-ns pre noi Dumnezeule, dupre mare mila
ta, Încă r*e rugăm pentru odihna swietului robului lui Dumnezeu...
'/ ce#ia':c ducre ştrfnţă. Şi dcpfc*te:narea acestora, zice Arhie- ;
reu‘; sau proresfosul ce va ii, nipcunea: Dumnezeul duhurilor şi
a’^k trupul... cu glas tare venind aproape de trup, împreună cu
c.4Pi şi ceilalţi preoţi.
Se cade a* şti, ca până când diaconul zice ecteniile, fiecare din
preoţi feteşte ia rândul sâu In tainâ rugăciunea de mai sus, aproape
de trup. * £
Apoi rugăciunile acestea,, cari se cetesc "de Arhiereu; iarâ nefiind
i 'Arhierejf şe zic şi de preot.
Diaconlu^jPomnului Să n^rugăm..
oamne Wumn^zeul nostru, celace cu
înţelepciunea ta cea negrăită ai făcut pre
om di», ţărână, ‘şi l-ai 'închipuit întru
'<#, podoabă' şi frumuseţe. Şi l-ai înîrumu-
seţaţ ca ,pre o cinstită şi cerească ago­
nisită, sjjre cuvântare de mărire, şi buna cu­
viinţă a slavei şi a împărăţiei tale, ca şă-1 aduci
pre el dupre chip şi asemănare; dar călcând
porunca învăţăturii tale, şi împărtăşit fiind chi­
pului şi nepăzindu-1,, şî peiitru aceasta ca să
nu fie fără de moarte râutatea, cu iubire de
oamenii ţjh poruncit împreunării şi amestecării
aceştia, şi negrăitei tale legături aceştia, ca un
Dumnezeu al părinţilor noştri, prin vrerea ta
cea'dumnezeească să se taie şi să se risipească; *
şi suîletul-să se mute acolo, de unde şi fiinţa
ş’a luat până la obşteasca înviere, iar trupul ■i
să se risipească întru acelea dintru care este şi ■
alcăţuit. Pentru aceasta ne rugăm ţie Părintelui -
celui fără de început,. şi. ^uia născut Fiujui ţău,
\
şi preasfântului, şi celui de o_ fiinţă, şi făcăto-
vKaţă Duhului tău, să nu treci zidirea „x____ j._____ • . i. * **.
;
ta să fie înghiţită de piâriciune. Ci trupul, adţgă
t
■ «■

-
«■■'*
: ▼ *,•
v
"v .. ■
*
’i

V.

:
▲ IMMORMÂNTĂRil MIRENILOR 193
A
«■ta.a f ■ r’fst 'tai. •-••-••►tr.t - " JS>

să se risipească în pământ dintru carele este şi


alcătuit, iară sufletul să se aşeze în ceata drep­ . p
9
ţilor. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, să biru­ « <•
iască mila ta cea nemăsurată, şi iubirea de <ja- f.
' meni cea neasemănată; şi de a căzut'robul, tau .
acesta sub blestemul tatălui său, sau al maicii
sale, sau sub blestemul său, sau pre vreunul
din preoţi a amărît, şi dela dânsul a luat legă­ -ă
tură nedeslegată; sau în grea afurisanie dela
Arhiereu a căzut, şi prin nebăgare de seamă,
şi prin lene n’a dobândit iertare, iartă-1 pre acesta
prin mine păcătosul şi ‘ nevrednicul robul tău.
Şi trupul lui adecă îl desleagă în pământ din:
tru carele a fost alcătuit; iară sufletul, lui îl •
aşează în corturile sfinţilor. Aşa, Doamne Dum­
nezeul nostru, celace ai dat această putere sfin-' *.

ţilor tăi Ucenici şi Apostoli, ca să dea iertare * *


păcatelor, şi ai zis: „ Ori câte veţi legă, şi veţi des-
legâ, să fie legate şi deslegate". Şi printr’înşii şi
nouă păcătoşilor ne-ai dăruit această putere;
desleagă pre adormitul robul tău fN) de. păc,atul
cel sufletesc şi'trupesc; şi să fie jertat şi .în,
veâcul cel de acum, şi în celce vaşăfie; peptru
rugăciunile preacuratei şi pururea - Fecioarei
Maicii tale, şi ale tuturor sfinţilor'tăi. Amin.
i
: Altă rugăciune asemenea. ' »
I n. Diaconul: Domnului să ne rugăm.
I
1
!/ :
tăpâne mult milostive, Doamne Iisuse
Hristoase,. Dumnezeul nostru, celace după
_ sfânta ta înviere din morţi cea de a treia
zi, cu darul tău ai binevoit a da 'Sfinţilor tăi
î Ucenici şi Apostoli cheile împărăţiei cerurilor
V

y
i* ‘X

[
•tr

r
•<fc A.
194 RÂNDUITA
’ r '■---—.... ................... ............................. .................................V....... .................-........-......................

şi de a legă şi deslegâ păcatele oamenilor, ca


să fie legate şi în cer câte de dânşii pre pământ
s’au legat, aşijderea să fie dezlegate şi în cer
câte de dânşii pre pământ s’au deslegat. Gelace
ne-ai învrednicit şi pre noi smeriţii şi nevrednicii
robii tăi prin iubire** ta de oameni cea negrăită,
a fi următori tot aceluiaş prea sfânt dar şi har,
ca şi noi asemenea să legăm şi să dezlegăm
celece se întâmplă întru poporul tău; însuţi prea
bunule împărate! Prin mine, smeritul şi nevred­
nicul robul tău, iartă robului tău (N) orice a
greşit întru această vieaţă ca un om; şi-i lasă
lui câte cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu
gândul a greşit, dezlegându-i şi legătura care
este pusă asupra lui, ori în ce chip ar fi; cu
*care. -însuş de sine din răpire, sau din altă
pricină oarecare s’a legat pre sine; sau dela
v Arhiereu, sau dela altcineva, prin pizma şi prin.
împreună lucrarea vicleanului» a suferit o alune­
care ca-aceasta; binevoieşte, ha un singur bun
,'şi mult milostiv, sufletul lui adecă să se aşeze
cu- sfinţii, cari din veao bine ţi-au plăcut ţie,
iară,trupul să se deâ firii celei zidite de tine;
că bine eşti cuvântat, şi prea slăvit în Veci.
Amin. M *'
Şi Vosglas de Arhiereu, sau" de‘ întâiul preot, Că-tu eşti învie­
rea, vieaţa... in urmă se face sărutarea. Apoi cântăm aceste prosomii,
glasul, al doilea: Când de prp lemn...
jljmţi fraţilor, să dăm mortului sărutareâ cea
mai de pre urmă, mulţămind lui-Dumnezeu;
că apesta a ieşit din rudenia sa şi de mormânt
se apropie, ne mai grijindu-se de cele deşarte
şi de trupul cel mult pătimitor; unde sunt acum

v i
1
1
• 1

! A ' A
ISIMORMÂN.TĂRII MIRENILOR f • 195
. I

-
* rudele şi prietenii ? Că iată ne despărţim; căruia &
.r
să-i îacă odihnă, Domnului să ne rugăm.
Ce despărţire este, o fraţilor? Ce .tânguire,
f ce plângere în ceasul de acum? Deci, veniţi
}
să sărutăm pre celace puţin mai’nainte a fost !
cu noi, că se dă gropii, cu-piatră se acopere,
4
întru întuneric se sălăşlueşte, cu morţii se în­
groapă; de toate rudeniile şi prieten ii n acum se
desparte; căruia să-i facă odihnă, Domnului să
ne rugăm.
A cum toată mărirea cea vicleană a deşertă­ »•
ciunii vieţii se desface; pentrucă sufletul lipsind.
din trup, lutul s’a negrit, vasul s’a stricat; fără
glas, fără simţire, este mort, nemişcat ; pre ca­ >
r
rele petrecându-1 la groapă, să ne rugăm Doip-
nului, să-i dea odihnă în veci.
Ce este vieaţa noastră? Floare şifum şi’soj»
de dimineaţă cu adevărat. Deci, veniţi la groapă V:

să vedem aevea, unde este frumuseţea trupului,


şi unde sunt tinereţele? Unde sunt ochii şi
j chipul trupului? Toate s’au veştejit ca iarba,
•; t
• toate s’au stins; veniţi să cădem la Hristos cu
lacrimi:
Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nfe-
voie este despărţirea sufletului; iad şi pier­ *■

zare este vieşţa-acestor trecătoare, umbră fără


fiinţă, visul' înşelăciunii, ce se arată ca o nă­ # •i
lucă, chin al/yieţii pământeşti. Să fugim departe
de tot păcatul lupesc, ca să moştenim cele
cereşti. a vA' ' .. ' .... ’
V ăzând pre; mortul zăcând, toţi să gânditn
la scurtarea sfârşitului; că acesta trece ca fumul
de" pre pământ, ca floarea a înflorit, ca iarba
I ▼ 13
1

I-
196 RÂNDUÎALA.. iMi i(|tiiI1(1|1111|M, ...
• .M l • l’ t'l' tll-t-1-

s’a tăiat; cu pânză se înfăşură, cu pământ se


acopere; pre carele lăsându-1 întunecat, lui Hri-
stos să ne rugăm, ca să-i dea odihnă în veci.
Veniţi ceice ne,tragem din Adam, să vedem
pus în pământ pre cel dupre chipul nostru, carele
pierzându-şi toată frumuseţea, topit în mormânt,
putrejune viermilor, de întuneric stricat, cu pă­
mânt învelit; pre‘carele lăsându-1 acoperit, lui
Hrisios să ne rugăm, ca să-i dea odihnă în veci.
Când va să se scoată sufletul din trup, cu
putere de îngeri înfricoşaţi, uită toate rudeniile
şi cunoscuţii, şi se îngrijeşte de celece vor să
fie, de deşertăciuni, şi de cele ale trupului celui
mult pătimitor, cum va stă înaintea judecăţii;
atuncea, pre Judecătorul rugând, toţi să cerem,
ca să-i ierte Domnul celece a lucrat.
V eniţi, fraţilor, la groapă, să vedem ţărâna şi
praful, din care ne-arii zidit. Unde mergem acum?
Şice ne-amfăcut? Cine eâte săracul'sau bogatul?
Cine este stăpânul? Sau cine este slobodul? Au
nu sunt toţi cenuşe? Frumuseţea chipului a pu­
trezit, şi toată floarea tinereţelor o a veştejit
moartea.
Adevărat toate dulceţile şi cele mărite ale
vieţii sunt deşertăciune şi stricăciune, că toţi
vom lipsi, toţi vom muri; împăraţii şi boierii,
judecătorii şi cei puternici, bogaţii şi săracii şi
toată \Şjrea omenească; că ceice oarecând erau
în vieaţă, acum s’au pus în gropi; pentru cari
să ne rugăm Domnului spre a-i odihni.
Toate organele trupului acum netrebnice se
văd, celece puţin mai ’nainte erau mişcătoare,
toate sunt nelucrăţoare, moarte, nesimţitoare;

*
:

A A f
IMMORMÂNTĂRII MIRENILOR/ 197
tmiiiiiliuiiiinnitiiinniinininiiiiiin(iiiiiiiit,it,ill|t|,|„ill|llilllutlll(lt,ltlll|ltnlllililll|i|Illlnli tui4fal„<ntl,1„,„i„<UI5,IIlllll|111Ii,t|,Int,n:itiiiiii!ninininimimii»ii(ntiii<jiii»

i
:
că ochii au apus, picioarele s’au legat, mâinile i
au încetat şi auzul cu dânsele, limba cu tăcerş

s’a îngrădit,.gropii se dau; cu adevărat deşer­


\
tăciune sunt toate cele omeueşit.
i*
Mântueşte pre ceice nădăjduesc întru tine,
Maica Soarelui celui ne apus, Născătoare de Dum­
nezeu, şi fă milostiv pe prea Bunul Dumnezeu
cu rugăciunile tale, rugămu-ne.’ca să facă odihnă
celuice a răposat acum, unde odihnesc sufletele
drepţilor, moştean bunătăţilor celor dumnezeeşti
arată-1 în lăcaşurile drepţilor, întru pomenirea
cea veşnică ceeace eşti cu totul fără prihană.
Slavă, glasul al 6-lea:
V ăzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare,
•plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietinilor, i

rudeniile şi cunoscuţii! Că ieri vorbeam cu voi ■

şi fără veste mi-a venit asupră înfricoşat ceasul


morţii. Ci veniţi toţi, ceice mă iubiţi, şi mă să­
rutaţi cu sărutarea cea mai depre urmă; că de
acum nu voiu mai umbla cu voi, nici voiu mai
vorbi! Că la Judecătorul mă duc, unde nu este
,
făţărie; că sluga şi stăpânul împreună vor stă,
împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul întru
:
asemenea cinste; că fiecare din faptele sale, sau se
va mări, sau se va ruşina. Ci vă rog pre toţi
şi mă cuceresc vouă, -să vă rugaţi neîncetat lui
V
Hristos Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu
rânduit, dupre păcatele mele la locul cel de
muncă, ci să mă aşe^b, unde este lumina vieţii.
Si
« acum... a Născătoarei de Dumnezeu: .•
Cu rugăciunile celeiace te-a născut, Hristoase,
i şi cu ale înainte Mergătorului tău, cu ale Aposţo-
r
. .»■

*
▲ 198 RÂNDUJALA

Iilor, proorocilor, arhiereilor, cuvioşilor şi drep­ ->


ţilor, şi cu ale tuturor sfinţilor, odihneşte pre
robul tău cel adormit.
Apoi: Sfinte Dumnezeule-... Prea Sfântă'Treime... Tatăl nostru
Că a ta este împărăţia... şi Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi cele­
lalte. Diaconul: ectenia, şi rugăciunea de către .preot: Dumnezeul
Duhurilor... Iară dupre Vosglas: Slavă... Şi acum... şi Otpustul acesta:
V
o
.Celce a înviat din morţi, Hristos adevă­
ratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile prea
O curatei Maicii sale, cu ale sfinţilor şi întru tot
lăudaţilor Apostoli, cu ale preacuvioşilor şi de
Dumnezeu purtătorilor părinţii noştri şi cu ale
tuturor ■sfinţilor, sufletului robului său (N), ce
s’a mutat dela noi, în corturile drepţilor să-l.
aşeze, în şanurile lui Avraam să-l odihnească,
cu drepţii să-l numere; iară pre noi să ne milu­
*3? ■
iască ca un bun şi de oameni iubitor.
1
V -1 ; W.
LA*.
u
BiS
Veşnica pomenire ţie, vrednice de fericire, şi pururea pomenite
frate al nostru, de trei ori. Şi aşâ ridicând trupul, îl ducem la groapă
cântând: Sfinte Dumnezeule... şi celelalte. Dupăce se pune trupul
în groapă, preotul luând pământ cu lopata, aruncă cruciş deasupra
trupului, zicând: Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea
şi toţi ceice locuesc într’însa.
I • După acea varsă preste trup candela, sau cenuşă din cădelniţă
sau vinul zis paus; şi aşâ acopere dupre datină groapa zicând încă
Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte: şi Otpustul: Slavă

lui Dumnezeu, carele aşâ bine a voit.
NB. Această rânduialâ, precum s’a arătat mai sus, se cântă şi
£
Ia femei şi-la copiii ortodoxilor, ce sunt cu vârsta mai mari de
■ şapte ani, schimbându-se la rugăciuni numai numele şi alt nimic.

>-
s[\r-
■ i •

■ i*
-■
t .

.*«

>
▲ 1MM0RMÂNTĂRII PRUNCILOR 199

Miwiini'ii'itiiruniiifiii »i,miiiiMininiiiininirt nnnnu»i'»--»innimninfni»«unn»inn»inn»ininina»mimiimn»m»mi'>iiii^<rnii«'ifiminftfa»nlg»'Hii«in»mmn»»»inii»iiiinn«ii»Mm»

RÂNDUIALA IMMORMÂNTĂRII PRUNCILOR


Făcând preotul ştiutul început, zicem Psalmul 90: Celace lăcue-
şte în ajutorul celui prea înalt... Caută-1 la pag. 164. Apoi: Aliluia
pe glasul al 8-lea şi stihurile: Fericit este pre carele l-ai ales şi l-ai
primit, Doamne. Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
Apoi Troparele: Celace cu adâncul înţelepciunii... Slavă... sfâr­ ■i

şitul Troparului. Şi acum... a Născătoarei’de Dumnezeu: Pre tine


zid şi liman te avem... Caută-lela Parastas. Şi Psalmul al 50-lea:
Milueşte-mă, Dumnezeule... pag. 78. Şi îndată canonul acesta.
Peasna l-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Apa trecându-o ca pre uscat...
Stih: Doamne, odihneşte pe pruncul acesta
;
Cuvinte al lui Dumnezeu, carele ai sărăcit
cu trupul şi ai binevoit a te face prunc fără
de schimbare, te rugăm: aşează în şanurile lui
!
i Avraam pre pruncul ce l-ai luat.
Prunc te-ai arătat, celace eşti mai înainte de
;
toţi vecii şi pruncilor, ca un bun, le-ai făgă­
duit împărăţia cerurilor, cu cari numără şi pe
pruncul acesta. .
Slavă... A
\
Pre nevinovatul prunc, pe care l-ai luat, Hri-
stoase Mântuitorule, mai’nainte de cunoaşterea 4
•C
dulceţilor pământeşti, învredniceşte-1 veşnicilor 'ţ
bunătăţi, ca un iubitor de oameni. i

Şi acum • • • a Născătoarei de Dumnezeu • ••


Ceeace negrăit ai născut înţelepciunea şi
Cuvântul Tatălui, tămădueşte cumplita rană a
sufletului meu şi durerea inimii o linişteşte. ^
y * >•
&
*
«
V".

I
>•

200 ' RÂNDUIALA


• 1 t 11 |r|< |i| •|i>f |r| ^•'

Peasna a 3-a, Irmos:


-• ’ •

D oamne, carele ai făcut cele deasupra cru­


gului ceresc, şi ai zidit Biserica, tu mă întă­
: reşte întru dragostea ta, că tu eşti marginea
;«• doririlor şi credincioşilor întărire, unule Iubi-
torule de oameni.
Cuvântule, celce eşti prea desăvârşit, ară-
li!*! tându-te prunc desăvârşit, pre acest prunc ce
!
n’a fost desăvârşit în vârstă, l-ai mutat la tine;
pre carele odihneşte-1 cu drepţii, cari bine au
plăcut ţie, unule Iubitorule de oameni.
ii Pre pruncul acesta nestricat, ce s’a răpit ne­
i• gustând din dulceţile lumeşti, te rugăm, Indurate,
t bunătăţilor celor mai pre sus de lume arată-1
părtaş, pentrucă l-ai mutat cu dumnezeeasca
porunca ta.
Slavă...
Cămărilor cereşti şi odihnei cei luminate şi
I cetei celei preasfinţite a sfinţilor, Doamne, păr­
ii taş fă pre curatul pruncul acesta, pre carele
bine ai voit, Mântuitorule, a-1 mută.
i Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu • • •
I Lipsit de toate, alerg subt singur acopere-
> mântul tău, preacurată Stăpână, ajută-mi; că
multă bogăţie de păcate am strâns şi sunt cu
totul plin de sărăcia bunătăţilor.
Apoi Irmosul. Dupre aceasta preotul zice ectenia: Milueşte-ne pre
| noi Dumnezeule... şi celelalte; şi Otpustul.
j Apoi Sedealna, glasul al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt tqate şi vieaţa
aceasta este umbră şi vis; că în deşert se turbură |
mm______________ * .• ▼
p*.
K *
WL
IMMORMÂNTĂRII PRUNCILOR 201

tot pământeanul, precum a zis Scriptura: când


dobândim lumea, atunci în groapă ne sălăşluim,
unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru
aceasta, Hristoase Dumnezeule, pre robul tău a-
cesta mutat dela noi odihneşte-1 ca, un iubitor
de oameni.
Peasna a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, taina economiei tale...
ă nu plângem pe prunci, ci mai vârtos
pre noi înşine, cari păcătuim deapuru-
ÎS rea, să ne tânguim, ca să ne izbăvim
î de gheena.
Lipsit-ai, Stăpâne, pre pruncul acesta de des­
fătările pământeşti, ci ca un Judecător drept, în-
vredniceşte-1 pre dânsul de bunătăţile cele cereşti. i

Slavă...
Locuitor Raiului te va arătă, adevărat fericite
pruncule, celce te-a luat de pre pământ şi cu
cetele sfinţilor te va împreună.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu cu totul curată, te
cunoaştem pre tine noi toţi cei luminaţi; că ai
născut pre soarele dreptăţii, pururea Fecioară.
Peasna a 5-a, Irmos:
Pentruce m’ai lepădat dela faţa ta?
u judecata ta cea dreaptă mai’nainte de a
creşte desăvârşit, ai secerat ca pre o iarbă
verde pre pruncul acesta, ce l-ai mutat, Doa­
mne ; ci luându-1 pre acesta, Cuvinte, răsădeşte-1 j
în muntele cel dumnezeesc al veşnicilor bunătăţi. I
▼ ▼
! A RÂNDUIALA
A
202 «■«ni

ii 'i


( Ca pre o vlăstare tânără, sabia morţii venind,
te-a tăiat pre tine celce n’ai luat cunoştiinţă de
i: dulceţile lumeşti, o fericite! Ci iată Hristos des­
1 chide ţie porţile cereşti, numărându-te între
9::: aleşii săi, ca un Indurat.
: Slavă...
ti! Nu mă plângeţi pre mine că n’am făcut nimic
vrednic de plâns; ci mai vârtos pre voi ceice
: păcătuiţi, pururea plângeţi-vă, rudelor şi'prieteni-
!
lor strigă pruncul cel mort, ca să nu luaţi ispita
I I
muncii.
1
il Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu: •
?
Eu însumi mă desnădăjduesc, când privesc
Iii \
la mulţimea faptelor mele; iară când iau aminte
la tine, ceeace mai pre sus de minte ai născut
li! pre Domnul, Maica lui Dumnezeu, mă liniştesc
cu nădejdea; că pre tine singură folositoare
'J te-am câştigat.
A-
Peasna 6 a, Irmos:
j; 'Ifjîj ugăciunea mea voiu vărsă către Domnul,
•:
G şi lui voiu spune întristările mele, că s’a um­
ilul plut sufletul meu de răutăţi şi vieaţa mea s’a
r.
apropiat de iad; şi ca Ionâ mă rog: Dumnezeule,
:i din stricăciune scoate-mă“.
C a un prunc în iesle te-ai pus şi te-ai dat în
braţele bătrânului, celace plăsmueşti pre prunci
i- în pântece şi mai ’nainte de a ajunge la creşterea
cea desăvârşit, pre acesta ce l-ai mutat la vieaţă;
pentru aceasta cu bună mulţămită pre tine te
slăvim.
Zis-ai Apostolilor, Cuvinte: Lăsaţi pruncii să
▼ ▼

.
IMMORMÂNTĂRII PRUNCILOR 203
iini'iini:iininn«iHiii';irnni'ii-'«iiiiiin«imniiimiiiKiriii|inin,iiiiiminiii'nini.|in«iinimn.mn«iin«««a«in.mi.tmin.tiinninctiHinniniii»mm»irn»«««MWP'»mi|»i

vină la mine; că unora ca acestora este îm­


părăţia mea îngăduită. Deci, pre pruncul acesta
mutat la tine, învredniceşte-1 luminii tale.
Slavă...
Lipsit-ai pre pruncul acesta de bunătăţile cele
pământeşti, ca să-l arăţi pre dânsul părtaş bună­
tăţilor tale celor cereşti, carele încă n’a călcat
porunca ta cea dumnezeească; slăvim adâncul
cel nemăsurat al judecăţilor tale, Bunule.
Şi acum... a Născătoarei:
Pre tine te avem zid de scăpare şi" sufletelor
mântuire desăvârşită, şi desfătare întru scârbe
Fecioară, şi de lumina ta pururea ne bucurăm;
pentru care, Stăpână, şi acum, de chinuri şi de
nevoi ne mântueşt'e.
Apoi, irmosul şi ectenia: iară şi iară... şi Vozglas. Apoi
Condac, glasul al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul ador­
mitului robului tău, unde nu este durere, nici
întristare, nici suspin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Icos:
Tu însuţi eşti fără de moarte, celace ai făcut
şi ai zidit pre om; iar pământenii din pământ
suntem zidiţi, şi întru acelaş pământ vom merge,
precum ai poruncit celace m’ai zidit, şi mi-ai zis:
Că pământ eşti şi în pământ vei merge, unde
toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea
deasupra gropii cântare. Aliluia.
Apoi şi aceste Icoase:
Nu este nimic mai cu jale pentru o mamă,
V —>•

:1
RÂNDUIALA

204 (tHiktniavaina^i'iînrifr.iiiiniiin «rvciuiiitiitiiintMfi'aiiiiiiiiiiiiuiutniiiariiini

: nici mai întristător pentru un tată, decât când


ii... • îşi petrec pruncii de aici la groapă; că cele din-
lăuntrul lor se turbură, şi mare jale au inimile
lor pentru prunci, mai vârtos când sunt bine
vorbitori, aducându-şi aminte de cuvintele lor,

i
:
!'
cu cântare. Aliluia.
De multe ori înaintea mormântului maicile
îşi bat pieptul şi zic: O fiul meu şi copilul meu
cel prea dulce! Nu auzi ce zice maica ta? Iată
$
şi pântecele carele te-a purtat; pentruce nu
vorbeşti, cum vorbiai cu noi? Ci taci aşa, fără
a vorbi cu noi. Aliluia.
i Dumnezeule, Dumnezeule, carele m’ai chemat,
mângâiere fii acum casei mele; că plângere
i mare s’a întâmplat lor; căci toţi la mine căutau
.ijV 4. avându-mă ei unul născut; ci însuţi celace te-ai
născut din pântecele Fecioarei, mângâie cele
din lăuntru ale maicii mele şi răcoreşte inima
tatălui meu, dela cari auzi. Aliluia.
Peasna 7-a, Irmos:
Tinerii evreeşti în cuptor...
crie în cartea celor mântuiţi,. ca un iubi­
iii tor de oameni, Indurate, pre pruncul tău, ca
s: bucurându-se să strige puterii slavei tale.
Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Cu lumina feţii tale, Cuvinte, luminează pre
I pruncul acesta, carele cu credinţă s’a mutat
acum la tine în vârstă nesăvârşită, şi-ţi cântă ţie:
Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Slavă...
* început de întristări s’a arătat acum despăr-

K i
-•
............................................... PRUNCILOR 205 ^

ţirea te celorce te iubesc; ţie dar adevărate pri­


cina de bucurie ş, de veselie, că moşteneai
pruncule, vieaţa de veci. 9
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu
Vezi întristarea mea Fecioară, pre care mi-a
adus-o mulţimea răutăţilor mele; şi mai înainte
de plecarea de aici, dă-mi uşurare cu rugăciu­
nile tale cele de maică, ca Dumnezeu să-mi
îie milostiv.
• Peasna 8, Irmos:
Cuptorul Haldeilor...

a n şanurile lui Avraam, în locaşurile odihnei,


|f unde este bucuria celorce pururea prăz-
i

nuesc, în locaşurile uşurării, unde este apa


cea vie, te va aşeză Hristos, celce pentru noi
prunc s’a făcut, căci strigi lui neîncetat: Preoţi
cântaţi, popoare prea înălţaţi-1 întru toţi vecii.
Pricină de întristare şi de lacrimi s’a făcut
nouă cu adevărat despărţirea ta cea pururea
pomenită; că, mai înainte de gustarea^ desfă­
tărilor din vieaţa aceasta, ai lăsat pământul şi
braţele părinţilor, dară te-a primit pre tine sânul
lui Avraam, ca pre un prunc neîmpărtăşit de
nici o intinăciune.
Slavă...
Ce mă plângeţi pre mine, strigă nevăzut prun­
cul ce stă adormit, că nu sunt de plâns; căci
bucuria tuturor drepţilor s’a rânduit pruncilor,
cari n’au.făcut lucruri vrednice de lacrimi; şi
cari cântă lui Hristos; Preoţi lăudaţi, popoare
prea înălţaţi-1 întru toţi vecii.

i
] =>•
▲ '
I 206 rânduiala
I m«40****> r r»i*"i't

i
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
-
Şcoală-te întru ajutorul meu, Născătoare de
Dumnezeu; ia aminte la rugăciunea mea şi mă
izbăveşte de osânda cea cumplită, de întrebarea
cea grea, de întunerec şi de foc, de scârşnirea
dinţilor, de supărările drăceşti, şi de toată ne­
voia, nădejdea celor desnădăjduiţi şi vieaţa
\\ celor pierduţi.
ii:i Peasna 9, Irmos:
păimântatu-s’a de aceasta cerul şi mar­
ginile pământului s’au minunat. Că Dum­
nezeu s’a arătat oamenilor trupeşte şi
pântecele tău s’a făcut mai desfătat decât ce­
rurile; pentru aceasta, „Născătoare -de Dum­
nezeu, mai marii cetelor îngereşti şi omeneşti
pre tine te slăvim."
Hristoase, celace te-ai făcut prunc fără de
schimbare şi Crucea ai primit de voie, şi ai
căutat la durerile de maică ale celeiace te-a
născut pre tine, uşurează întristarea şi durerea
cea cumplită a credincioşilor părinţi ai acestui
prunc adormit, ca să slăvim puterea ta.
Trimis-ai dintru înălţime, împărate, al tuturor
şi ai luat pre fericit pruncul acesta, Stăpâne,
ca pre o pasăre curată în cuiburile cereşti, mân-
tuind. sufletul lui de cursele cele felurite şi unin-
du-1 cu duhurile drepţilor, spre a se desfăta
întru împărăţia ta.
Slavă...
Pruncilor celorce nimic nu făcuse, Cuvinte
al lui Dumnezeu, le-ai dat locuinţele cerurilor

A IMMORMÂNTĂRII PRUNCILOR 207
A
MiiintMimiiialiMniiiirt<ifiiinltiliilMl'iininaiilniiiiaini*iafMnMiMMUtMMraui«iM*M«tii«mamM«AlufnaMnifc«i*>:l3l!(«iit<>«Kt;.|i!f
•inimi». • ■•atal..laH.r;lalainWli,

că aşa bine ai voit, Bunule; cu aceia numără


şi pre făptura ta; pre pruncul ce acum a venit
la tine, însuţi uşurând durerea părinţilor, ca un
a .tot îndurat şi de oameni iubitor.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Cu ochiul inimii pururea caut la tine, Prea- i
nevinovată, care ai rugăciune de maică către
celace s’a născut din tine; pre tinete rog, Prea­ *
curată, adoarme patimile sufletului meu şi spre --
fr-
y
dimineaţa pocăinţii mă deşteaptă Fecioară şi
cu lumina ta mă luminează.
Apoi Svetilna:
Acum m’am odihnit şi am aflat uşurare multă,
că m’am mutat din stricăciune şi m’am dus la
I vieaţă, Doamne, slavă ţie. ;

Apoi Stihurile acestea:


Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului
aşa va înflori.
Stihul l-iu:
Că duh a trecut întrînsul şi nu va fi...
Stihul al 2-lea:
Şi adevărul Domnului rămâne în veac.
■ «

;
Iar după fiece stih se zice Svetilna.
\ Apoi Slavă... Şi acum... a Născătoarei:
Acum am ales pre Fecioara, Maica lui Dum­
nezeu, că s’a născut dintr’însa Hristos izbăvi­
torul tuturor, Doamne, slavă ţie.
Şi îndată zice preotul cu glas mare:
?-■ Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi
▼ v

11m: - ■ &
%
I
A RÂNDUIALA

20S

odihneşti şi ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului


şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
. vecilor.
Strana Amin. Şi cântă: Sfinte Dumnezeule... Apoi Diaconul Să
i
luăm aminte Preotul Pace tuturor.
Prochimen, glasul al 6-lea:.
Fericită este calea întru care mergi astăzi
suflete^..
Stih: *•.
Intoarce-te, suflete al meu la odihna ta, că
Domnul,/ bine a făcut ţie.'
Cetire:din Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol'Pavel.
(Gap. XV, v; 39)
raţilor, nu tot trupul este acel aş trup,
ci altul este trupul oamenilor, şi altul
este trupul dobitoacelor, şi altul al peş­
tilor, şi ' altul al pasărilor. Şi sunt
trupuri cereşti şi. trupuri pământeşti;
însă alta este slava celor cereşti şi alta a celor
■*.
pământeşti. Alta este mărirea soarelui, şi alta
mărirea lunii,, şi alta mărirea stelelor, că stea
de stea se deosebeşte în mărire. Aşa şi învi­
erea morţilor: Seamănă-se întru stricăciune, scu-
la-se-va întru nestricăciune; seamănă-se întru
V
nemărire, sculase-va întru mărire, seamănă-se
întru neputinţă, sculase-va întru putere. Se sea­
mănă trup sufletesc, şe va sculă trup duhovni­
cesc. Este trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc.
Aşa şi scris este; făcutu-s’a omul cel dintâiu V

Adam în suflet viu, iar Adam cel de pe urmă <


* în duh de vieaţă făcător.
:> <▼. .

-J®L
•• ■ .
■ ..

■ M
i / > 4
K

A IMMORMÂNTĂRII pruncilor 209


A
RiiituInluIHliiliiliiiMuiMiilaMIMiiliiliilMHiiiMiiiiiiMniniiiianiraHiifiiiviiKMMiiiMntniMDiMMUliitMVfRi '•;ni>t«|llfacirifR|ttiiiiiiiiiiiiiiiiiia.i(0iiiii-iiii>iii,l|ni„l,m^l,l,la

Preotul: Pace ţie. Cetitorul: Aliluia. Fericit este pre care l-ai ales,
şi l-ai primit, Doamne.
Stih:
Sufletul lui înlru bunătăţi se va sălăşlui
Evanghelia dela loan. (C. VI, v. 35).
is-a Domnul către jidovii ceice veniseră
la dânsul: Eu sunt pâinea vieţii, celace
vine la mine nu va flămânzi şi celace
. crede întru mine, nu va însetoşâ nici -
ţ {
odată. Dar am zis vouă: că m’ati şi *\

văzut pre mine şi nu credeţi. Tot ce-mi dă mie
Tatăl, la mine va veni, şi pre ceice vine la i
mine, nu-1 voiu scoate afară. Că m’am pogorît
din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia celuiace
m’a trimis pre mine. Şi aceasta este voia Tatălui
care m’a trimis pre mine: ca tot ce mi-a dat
mie să nu pierd dintr’însul, ci să-l înviez pre
el în ziua cea de apoi.
i
După aceea .rugăciunea aceasta:
Doamne, celace păzeşti pruncii în vieaţa de
acum şi în ceeace va să fie, pentru nerăutatea
i

t
minţii lor şi nevinovăţia, umplând sânurile lui
Avraam şi sălăşluindu-i în locuri luminoase,
întru care petrec sufletele drepţilor; primeşte
cu pace şi sufletul pruncului (N), că tu ai zis:
că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor. (
Vosglas :
Că a ta este împărăţia şi puterea şi slava,
împreună cu părintele tău cel fără de început
; şi cu prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în
g!» vecii vecilor. Amin. *1
« - ' .1
• •
A ‘ *■.

ţ0: \
li
|4j

P -
■ A
RÂNDUIALA,

210

Apoi se face sărutare şi cântăreţii cântă stihirile acestea, glasul


al 8-lea, Podobie: O prea slăvită minune...
K
OjJme nu va plânge, fiul meu, mutarea ta
cea cu tânguire din vieaţa aceasta? Căci ca un
* prunc fără de vârstă din braţele maicii, acum *
li
ca o pasăre degrab ai zburat şi la Ziditorul
tuturor ai alergat; o fiule! Cine nu va plânge,
’ văzând faţa ta cea- veselă veştejită, care mai
<t înainte eră ca un trandafir frumos.
:
.0! cine nu va suspina, fiul meu, şi cu plân­
1 gere nu va striga pentru bună cuviinţa ta cea
■ -v
multă şi frumuseţea vieţii tale celei curate ? Că
:1 precum corabia ce n’are urmă, aşa de grab ai
apus dela ochi. Veniţi prietenii mei, rudele şi
cei deaproape împreună cu mine să sărutăm
f pre acesta, petrecându-1 la groapă.
i Moartea pruncilor este uşurare, că s’au arătat
neîmpărtăşiţi de relele lumeşti şi la odihnă au
f i ajuns, şi cu bucurie cerească în sânurile lui
i
i Avraam se bucură şi cu cetele cele dumnezeeşti
I
li ► ale sfinţilor prunci acum se veselesc, şi cu cre­
dinţă dănţuesc, că s;au dus curaţi de strică­
ciunea cea iubitoare de păcat.
Â) *
u\ t v Slavă... glasul al 6-lea:
« ' : t;

I Durere a fost lui Adam gustarea din pom


;
de demult în Edem, când şi-a vărsat şarpele
veninul: că printr’insul a intrat moartea, care
i
■;
mănâncă pre tot neamul omenesc ; ci viind
!w stăpânul a surpat pre şarpele şi odihnă nouă
ne-a dăruit. Deci, către dânsul să strigăm:
Iartă, Mântuitorule, şi pre cari i-ai luat, cu sfinţii
îi odihneşte.
▼ ▼ ■
■V
.

1
I
I
•* .
;• t ,
*

▲ ▲
. IMMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 211

Şi acum... a Născătoarei de* Dumnezeu :


Prefacerea £elor întristaţi, izbăvirea celor, ne­
putincioşi fiind Născătoare de Dumnezei Fe­
cioară, mâ^ţueşte'cetatea şi poporul, pacd celor
din ră&bpajdf liniştea celor înviforaţi, una fo-
s.
lositoafe-credirtcioşilor. 1
* * 1 \
Aftpi:ASfinte'Dumnezeule... Prea sfântă Treime... Tatăl nostru... şi I
^Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte. Şi rugăciunea Dum­
nezeii duhurilor,., şi cele ştiute ale îmmormântării; şi Otpustul. *•
5
- NB. Deşi nu se află scris până la ce vârstă să se cânte acea- * t;‘#
stă înnnormântare a pruncilor, noi însă credem a fi de cuviinţă, a »
se tântâ până ,1a vârsta de şapte ani a pruncului; şi dupre datina
focului.

P
RÂNDUIALA IMMORMÂNTĂRII MONAHILOR
(CĂLUGĂRILOR).
Când cineva dintre monahi se va muta către Domnul, fiindcă nu
se cade a se spăla trupul lui, nici a se vedea # gol, monahul cel
pentru aceasta rânduit şterge ‘trupul lui cu burete cu apă caldă,
făcând întâiu cu buretele Cruce în fruntea mortului, la piept, mâini,
picioare şi la genunchi, şi nimic mai mult. După aceea aduce că­
maşă curată şi-l îmbracă scoţând întâiu pre cea veche, fără a-i ve­
dea golăciunea lui. Iar după îmbrăcare îi pune cuculiul, şi de va fi.
# schimnic îl înfăşură cu cămilăvca pre deasupra capului până la barbă,
cât să nu i se vadă faţa. Apoi îi pune analavul, adică pleterile,
dupre rânduiala lui, şi’rasa, îl încinge.cu cureaua, îl încalţă cu ,»
călţuni noi; apoi tinde mantia lui în lat şi ridicând trupul de pre »•
rogojină, i-o aşterne întinzându-o dela cap până la picioare. Şi aşa
călugărul cel rânduit pentru îngrijirea mortului tăind cu cuţitul mar­
ginile mantiei de o parte şi de alta, Ie sfâşie până sus, şi învelind
t trupul cu mantia, îl înfăşură cu fâşiile împletindu-le în jurul lui.-
Deci începând dela cap face trei cruci; una la cap, alta la piept,
şi a treia la genunchi; iară cu' partea ce mai rămâne din acele
două fâşii îi leagă picioarele. •r

, ▼ A
% .
X -M *>•

.
l m
#◄:
212 RÂNDUIALA
ir»q|n|i*«i«'* » ■ i.■ a«<:>*>m<<8<<«i i i l l i|m11,|• |
|:r.:|w|î|c»r|u|u|nlr|n|iim"|i>|r «|: |: • |

După aceea cheamă preotul de rând, şi punându-şi Epitrahilul şi


tămâie în cădelniţă, face începutul ştiut; iar noi zicem : Sfinte Dum­
nezeule... Prea Sfântă Treime... ?i după Tatăl nostru... Troparele:
Cu duhurile drepţilor... Şi celelalte asemenea cum s au scris mai
sus la faţa 162. Apoi ectenia de către diacon: Vosglas şi sfârşitul
de preot.
După aceea luând fraţii trupul celui adormit îl duc la Biserică:
şi de este şi preot fratele adormit, pun trupul în mijlocul Bisericii;
. iară de este călugăr simplu, în tinda Bisericii. Apoi venind vremea
a cântă îmmormântarea pentru celce a adormit, se duce aprinză­
torul de candele şi loveşte în toaca de fier, făcând trei soroace, şi
aşâ adunându-se fraţii, Eclesiarhul Ie împarte lumânări aprinse.
Iar diaconul zice: Binecuvintează Stăpâne. Preotul. Binecuvântat
i este Dumnezeul nostru... Şi noi începem Psalmul 90: Celce lo-
cueşte în ajutorul celui prea înalt... vezi pag. 164. Aliluia glasul
- al 8-lea Stih: Fericit este pre carele l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
Tropar glas acelaş:
Celace prin adâncul înţelepciunii cu iubirea
de oameni toate le chiverniseşti, şi ceeace este
de folos tuturor le dărueşti, unule Ziditorule,
odihneşte, Doamne, şi sufletul adormitului ro­
bului tău, că spre tine nădejdea şi-a pus: spre
făcătorul şi ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă tot acesta.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Pre tine zid şi liman te avem, şi rugătoare
a;î!e+^rimi.T^ c¥re dumnezeu, carele s’a născut
cppana6 ^asc^t(?are de Dumnezeu nenuntită,
ceeace eşti mântuirea credincioşilor.
Bine • îndată
Fericiţi cei fara prihană'în'ln^atâ'mâ îndreptările tale. Apoi:
mului până ia; Al tau snm i 3 e”i cântăm starea întâia a Psal-
urmsn.'i1 întreS numai în rinUâ mf.,nţueşte-triâ, Pentrucă aici cântăm
Petăm a V?ac nu voiu uită înd ^ c^nd aîungem la stihul din
PCtâm de *«î ori. Trebuie ftpti*ile tale, al stării întâia, îl re-
• «*-
"----- 3 şu că după fiece stih al psalmului
IMMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 213
luii'tnr'irminim immi ii>>|i iM'îi':ii.ii:i"ii-i--iMi\i.,|:i|imfa

cântăm: Bine eşti cuvântat Doamne,,, Apoi ectenia de diacon, şi


de preot rugăciunea în taină. Şi Vosglas, In urmare, începem a doua
stare: Al tău sunt eu, mântueşte-mă. Şi după fiece stih al Psal­
mului mai departe cântăm : AI tău sunt eu mântueşte-mă, până ce
ajungem la: Caută spre mine şi mă mântueşte,,. de unde'cântăm
Psalmul mai departe pe glasul al treilea, cântând după fiece stih:
Intru împărăţia ta, Doamne, pomeneşte pre robul tău. Şi la sfâr­
şitul stărei repetăm de trei ori stihul din urmă: Viu va fi sufletul
meu, Apoi îndată: Bine eşti cuvântat Doamne... Ceata sfinţilor au
aflat... Şi celelalte Tropare toate. In urmă ectenia de diacon şi pre­
otul zice rugăciunea cum s’a arătat mai sus. După Vosglas, Se-
dealna, glasul al 5-lea: Odihneşte Mântuitorul nostru... Slavă... Şi
acum,,, Celce ai răsărit lumii Fecioară,,, Toate se află la îmmor-
mântarea mirenilor. Apoi Psalmul 50 Milueşte-mă Dumnezeule.,,
Şi aşâ începem Antifoanele,
Antifonul întâiu, glasul l-iu:
Când mă necăjesc auzi durerile mele, Doamne,
către tine strig.
Pustnicilor se face neîncetată dorire dumne-
zeească, celorce sunt afară de lumea cea de­ v
şartă.
Slavă,,. Şi acum
Sfântului Duh cinstea şi slava se cuvine îm­
preună, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta
să cântăm o stăpânire a Treimii.
• Apoi stihirile Sfântului Teofan, glasul 1, podobie :
Prea lăudaţilor Mucenici,,,
Ţie Mântuitorule, ne rugăm, învredniceşte de
împărtăşirea ta cea dulce pre acesta ce s’a
mutat, şi-l sălăşlueşte în corturile drepţilor, în
sălaşurile sfinţilor tăi şi în cămările cereşti, tre-
cându-i cu îndurarea ta greşelile şi dându-i lui
odihnă.
Nimenea din oameni n’a fost fără de păcate,
fără numai tu cel singur fără de moarte. Pentru
ii4 RÂNDUIALA

aceasta pre robul tău, ca un Dumnezeu îndurat,


aşază-1 întru lumină, împreună cu cetele în-
gerilQr tăi, trecându-i cu milostivirea ta fărăde­
legile, şi dându-i lui învierea.
Făgăduinţele tale Mântuitorule cele mai presus
I de cele văzute, pre cari ochiul nu le-a văzut,
urechea nu le-a auzit, şi la inimă nu s’au suit.
Stăpâne, binevoeşte ca celce s’a mutat la tine
să dobândească împărtăşirea lor cea prea dulce,
şi-i dărueşte vieaţa de veci.
‘ ;
Slavă... Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu:
Roagă pre Hristos, Fiul tău, Maică Fecioară,
'.
să dea iertare de greşeli robului tău, celuice
te-a mărturisit cu bună credinţă şi cu cuvânt
adevărat te-a propoveduit pre tine de Dumnezeu
Născătoare, ca să-l învrednicească de strălucirea
şi de veselia sfinţilor întru împărăţia sa.
Antifonul al 2-lea, glasul al 2-lea:
Spre cer ridic ochii inimii mele, la tine, Mân­
tuitorule, mântueşte-mă cu strălucirea ta.
Milueşte-ne pre noi ceice greşim ţie mult, în
tot ceasul, o Hristoase al meu, şi ne dă chip
mai înainte de sfârşit să ne pocăim.
Slavă... Şi acum...
Sfântului Duh se cuvine a împărăţi, a sfinţi
şi a mişcă făptura; că Dumnezeu este de o
fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Când de pre lemn...
Tăria morţii şi stricăciunea cu moartea ta cea
dătătoare de vieaţă o ai surpat, Stăpâne, şi
tuturor ai izvorât vieaţă veşnică, şi celor mu-
▼_______________________ V
IMMORMÂNTĂRII călugărilor 215

ritori învierea din morţi le-ai dăruit. Pentru


aceasta ţie ne rugăm, Mântuitorule, odihneşte
pre acesta ce cu credinţă s’a mutat la tine, şi
slavei celei nestricăcioase învredniceşte-1, iubito-
rule de oameni.
C a să faci pre oameni părtaşi împărăţiei celei
dumnezeeşti, răstignire a răbdat, moarte de bună
voie ai primit. Pentru aceasta ne rugăm ţie,
cu milostivirea ta arată moştean împărăţiei tale
pre acesta ce cu credinţă s’a mutat la tine, şi-l
învredniceşte de frumuseţea cea prea dulce,
Iubitorule de oameni.
C u cutremur stând înaintea judecăţii tale celei
înfricoşate şi groaznice morţii cei din ‘veac,
aşteaptă răspunsul tău cel drept, Mântuitorule,
primind dumneezeasca judecata ta cea dreaptă.
Atunci să ierţi, Stăpâne Mântuitorule, pre robul
tău, carele întru credinţă s’a mutat la tine, şi-l
învredniceşte desfătării şi fericirii tale celei
deapururea.
Slavă... Şi acum a Născătoarei de Dumnezeu:
Tu Curată, datoria strămoaşei Eva o ai dat,
zămislind pre Dumnezeu carele dărueşte nestri-
căciune şi înviere credincioşilor, şi încununează
cu slavă nepieritoare pre ceice te slăvesc pre
tine; pre carele acum nu încetă rugându-1, să aşeze
pre acesta întru lumina strălucirii sale, dumne-
zeească Mireasă.
Antifonul al 3-lea, glasul al 3-lea.
Robia Sionului tu o ai scos din Vavilon; şi
pre mine din patimi la vieaţă mă scoate, Cu-
vântule.
216 RÂNDUIALA
«i'lnuiaiin.'irjininnoiaimi'l utiinini:iiniinninini-:i>ili'llniiiniqini >im

Ceice seamănă în austru cu lacrimi dumne-


zeeşti, secerâ-vor cu bucurie spice de vieaţă
veşnică.
Slavă Şi acum...
P rin Sfântul Duh, toată buna dăruire împreună
străluceşte, precum prin Tatăl şi prin Fiul, întru
carele toate viează şi se mişcă.
-
: Stihirile, glasul al 3-lea, Podobie: Cu chipul Crucii tale...
:•
Slăvesc Crucea ta cea cinstită, prin care s’a
dăruit vieaţa şi moştenirea desfătării, celorce
1 cu credinţă şi cu dragoste te laudă pre tine,
unule mult Milostive. Pentru aceasta strigăm
ţie, Hristoase Dumnezeule, pre acesta ce s’a
mutat dela noi odihneşte-1, unde este lăcaşul
tuturor celorce întru tine se veselesc, ca să
slăvească Dumnezeirea ta.
Celace eşti singur milostiv şi îndurat, carele
ai adânc de bunătate necuprins şi cunoşti firea
omenească care ai zidit-o. Pre tine te rugăm,
Hristoase. Dumnezeule, pre acesta ce s’a mutat
dela noi odihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor
celorce întru tine se veselesc, spre a slăvi
Dumnezeirea ta.
Adormind în groapă ca un om, cu puterea
ta cea nebiruită, ca un Dumnezeu ai înviat pre
ceice dormiau în mormânturi, cari fără tăcere
aduc ţie cântare; pentru aceasta strigăm ţie,
Hristoase Dumnezeule: pre acesta ce s’a mutat
dela noi odihneşte-1, unde este lăcaşul tuturor
celorce întru tine se veselesc, ca să slăvească
Dumnezeirea ta.


IMMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 217

Slavă... Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu:


P re tine făclie înţelegătoare, ’ care ai purtat
lumina Dumnezeirii ce s’au împreunat cu gro­
simea fiinţii omeneşti, Născătoare de Dumnezeu,
toţi te ştim. Pentru aceasta roagă pre Fiul tău
şi Dumnezeu: pre acesta ce s’a mutat dela noi
să-l odihnească întru desfătare, unde este lă­
caşul tuturor celorce se veselesc, Curată; ca
să te slăvească pre tine, cea cu totul fără prihană.
Antifonul ai 4-lea, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu
mine; ci însuţi mă sprijineşte şi mă mântueşte,
Mântuitorul meu.
Ceice urâţi Sionul, ruşina-vă-veţi de Domnul;
că precum iarba de foc, aşâ vă vei usca..
Slavă... Şi acum
Prin Sfântul Duh tot sufletul viează şi prin
curăţie se înalţă, luminează-se întru unimea
Treimii cu sfinţenie de taină.
Stihirile, glasul al 4-lea. Podobie: Dai-ai semn...
Cu adevărat înfricoşată este taina morţii, cum
sufletul cu anevoe se desparte de trup? Cum
cu voinţa dumriezeească, legătura cea firească
se taie din încheeturi şi alcătuiri? Pentru a-
ceasta ţie ne rugăm: pre acesta ce s’a mutat
odihneşte-1 în corturile drepţilor tăi, dătătorule
de vieaţă, Iubitorule de oameni.
Somn se arată moartea celorce cred ţie
celuia ce te-ai pus în mormânt, carele toate le
stăpâneşti, şi ai stricat biruinţa morţii, surpând
puterea ei cea de mulţi ani. Pentru aceasta ne
T _______________ ▼
[I

218 RÂNDUIAIA

rugăm ţie: pre acesta ce s’a mutat aşează-1 în


corturile sfinţilor tăi, întru strălucirea drepţilor.
T u dreptate şi sfinţire nouă te-ai făcut şi izbă­
vire sufletelor, că ne-ai adus Tatălui îndreptaţi
şi izbăviţi, luând pedeapsa noastră care eram
datori. Şi acum te rugăm: pe acesta ce s’a mutat
odihneşte-1 întru bucurie şi lumină, făcătorule
de bine Mântuitorul nostru.
Slavă... Şi acum a Născătoarei de Dumnezeu:
Urmând noi cuvintelor grăitorilor de Dumne­
zeu, ceeace eşti cu totul fără prihană, Născătoare
de Dumnezeu te cunoaştem; că ai născut pre
Dumnezeu, carele s’a întrupat necuprins cu
mintea, şi ne-a izbăvit pre noi cei robiţi de
păcate. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Pre robul
i tău acesta, ce s’a mutat cu strălucirile tale,
luminează-1, Preacurată.
< Antifonul al 5-lea, glasul al 5-lea:
Când mă necăjesc ca David cânt ţie, Mân­
tuitorul meu, izbăveşte sufletul meu de limba
vicleană.
s-i Vieaţa pusnicilor fericită este, a celorce se
înalţă în aripi cu dumnezeesc dor.
Slavă... Şi acum...
Prin Sfântul Duh se ţine toate cele văzute,
împreună cu cele nevăzute; că însuş stăpânitor
fiind, din Treime unul este cu adevărat.
Stihirile, glasul al 5-lea, Podobie: Bucură-te cămara...
Cu raza feţei tale, Hristoase, luminează ca
un îndurat pre acesta ce s’a mutat, sălăşluindu-1
în loc cu verdeaţă, la apele odihnei tale celei
IMMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 219

curate şi dumnezeeşti, întru doritele sânuri


ale strămoşului Avraam, unde se vede lumina
ta curată, şi se varsă izvoarele bunătăţii, unde
săltează arătat veselindu-se cetele drepţilor de
bunătatea ta, cu cari împreună aşază pre robul
tău, şi-i dărueşte mare milă.
Aţi cântă cu glas cu totul întocmit, slăvind
a ta putere, binevoeşte, Indurate, acesta ce s’a
mutat dintru aceste trecătoare, la tine, Stăpânul
tuturor, şi iubitorul de oamneni, dându-i să se
lumineze cu îrumseţea podoabei tale, şi să se
îndulcească cu împreunarea ta cea dulce şi veselă,
şi să se desfăteze mai curat, unde îngerii dănţuesc
împrejurul scaunului tău, şi cetele sfinţilor cu
bucurie stau împrejur, cu cari împreună dă robu­
lui tău odihnă şi mare milă.
Unde este adunarea Proorocilor şi cetele
Apostolilor şi ale Mucenicilor, şi ale tuturor,
cari din veac s’au îndreptat cu mântuitoarea ta
patimă, şi cu sângele prin carele ai răscumpărat
pre omul cel robit; acolo odihneşte pre acesta '
ce a adormit întru credinţă, ca un iubitor de
oameni, iertându-i greşelile, că tu însuţi fără de
păcate ai vieţuit pre pământ, însuţi sfânt, şi
însuţi slobod întru morţi. Pentru acesta robu­
lui tău dă-i odihnă şi mare milă.
Slavă... Şi acum a Născătoarei de Dumnezeu:
Pre noi cei robiţi de legea păcatului ne-ai
slobozit, Stăpână, zămislind în pântece pre dătă­
torul de lege şi împăratul Hristos, ceeace eşti
una Maică Fecioară, prin carele ne îndreptăm
prin dar, şi prin har, pre carele acum roagă-l,
▼ —---------------------------------►;
220 RÂNDUIALA
...

sufletele celorce te laudă pre tine Maica lui


Dumnezeu, să le aşeze în cartea vieţii, ca prin
mijlocirea ta mântuindu-ne ceeace eşti cu totul
fără prihană, să dobândim izbăvirea cea dorită a
Fiului tău, închinându-ne, celuiace dă lumii mare
milă.
Antifonul 6, glasul al 6-lea.
Spre cer ridic ochii mei către tine, Cuvinte,
milueşte-mă, ca să viez ţie.
Milueşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase
de bună treabă ţie, Cuvinte.
Slavă... Şi acum... .
Prin sfântul Duh este pricina a toată mântuirea,
de suflă acesta spre cineva dupre vrednicie, cu­
rând îl ridică din cele de pre pământ, în aripi îl
înalţă, îl creşte, şi sus îl aşează.
Stihirile. glasul al 6 lea podobie. Toată nădejdea.
Celace ai neajunsă milostivire spre noi şi iz­
vor nedeşertat al bunătăţii celei dumnezeeşti,
mult Milostive; pre acesta ce s’a mutat la tine,
Stăpâne, sălăşlueşte-1 în pământul viilor, în lăca­
şurile cele iubite şi dorite, dăruindu-i moştenirea
cea pururea fiitoare; că tu pentru toţi ţi-ai vărsat
sângele tău, Hristoase, şi cu preţul cel purtător
de vieaţă lumea ai răscumpărat.
Moarte de vieaţă făcătoare ai răbdat de bună
v?ie» vieaţă ai izvorît, şi desfătare veşnică
ai dăruit credincioşilor; întru care aşează pre
acesta ce a adormit întru nădejdea învierii,
. iertându-i toate păcatele lui cu bunătatea ta,
| ca celace eşti singur fără de păcat, însuţi bun
▼ ---------------- T
IMMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 221

şi iubitor de oameni; ca prin toate să se laude


numnele tău, Hristoase, şi fiind mântuiţi, să
slăvim iubirea ta de oameni.
P re tine cum că stăpâneşti pre cei vii cu pu­
terea ta cea dumnezeeşte stăpânitoare, şi pre
cei morţi oblădueşti, Hristoase, ştiindu-te, te
rugăm, pre credinciosul robul tău, carele a venit
la tine, unule dătătorule de bine, odihneşte-1
cu aleşii tăi iubitorule de oameni, în locul odihnii,
întru luminile sfinţilor, că voitorul milei eşti şi
mântueşti ca un Dumnezeu, pre ceice i-ai zidit
dupre chipul tău, unule mult milostive.
Slavă... Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu:
A rătatu-te-ai petrecere cuvioasă lui Dumne­
zeu Preasfântă, că pre Dumnezeu l-ai încăput
şi pre Dumnezeu ai născut neispitită de nuntă,
om văzut în două firi şi întru un stat, pre a-
cela roagă-1, pre cel unul născut şi întâiu născut,
carele te-a păzit pre tine Fecioară fără prihană
şi dupre naştere, să odihnească sufletul acestuia
ce a adormit întru credinţă, întru lumina şi stră­
lucirea cea nestricată şi întru fericire.
Antifonul 7, glasul al 7-lea.
Robia Sionului dintru înşelăciune o ai întors,
şi pre mine Mântuitorule mă viează, scoţân-
du-mă din robia patimii.
Celace seamănă în austru scârbe de post cu
lacrimi, acesta va seceră mănunche de bucurie,
pururea de hrana vieţii.
Slavă... Şi acum...
Prin Sfântul Duh este izvorul vistieriilor celor
▼ '
i

222 RÂNDUIALA «■Mant'iaMfMtiiti'ana'itiitiituiiitiiiiiintuarantiiiPiutiitiita


«"IM- hui ntuanim iiami'iiia.ia <

dumnezeeşti, din carele este înţelepciunea, în­


ţelegerea, frica; aceluia este lauda, slava, cinstea
şi stăpânirea.
Stihirile, glasul al 7-lea. Podobie: Toate urând...
M ort te-ai văzut pre Cruce, celace eşti însuţi
fără de moarte, şi în groapă ca un mort te-ai pus,
din omorîre şi din stricăciune şi din moarte izbă­
vind pre oameni, ci ca celace eşti adâncul cel ne­
deşertat al îndurării şi izvorul bunătăţii, sufletul
robului tău acesta ce s’a mutat dela noi odih-
neşte-1.
Cu podoaba ta cea nestricată, şi cu dulceaţa
frumuseţii tale, şi cu razele a se lumină, învredni­
ceşte, bunule, pre acesta ce s’a mutat la tine, întru
vărsarea de lumină cea fără materie a arătării
lumii tale, săltând cu îngerii împrejurul tău, Stă­
pâne, şi împăratul slavei, şi Domnul.
C a celace ai necheltuită mare cuviinţă a da­
rurilor, ca o vistierie neîmpuţinată a bogăţiei bu­
nătăţii, pre acesta ce s’a mutat la tine, ca un Dum­
nezeu sălăşlueşte-1 în lăcaşul aleşilor tăi, în locul
uşurării, în casa slavei tale, întru desfătarea Raiu­
lui, întru cămara fecioarelor, ca un Milostiv.
Slavă,., Şi acum...
Plinirea legii ai născut, pre Izbăvitorul carele
trup s’a făcut; că n’a fost celor mai’nainte de
lege îndreptare, ci pentru noi Hristos răstignin-
du-se acum ne-a îndreptat. Deci, ca ceeace ai
îndrăznire ca o Maică, roagă pre Fiul tău cel
prea Milostiv, să odihnească sufletul acestuia
ce s’a mutat cu bună credinţă, Prealăudată.
1MM0RMÂNTĂRII călugărilor 223

Antifonul 8, glasul al 8-lea:


Din tinereţele mele vrăjmaşul mă ispiteşte,
şi cu desfătări mă aprinde, iară eu nădăjduin-
du-mă spre tine, Doamne, îl biruesc pre dânsul.
Ceice urăsc Sionul, să se facă mai’nainte a
se zmulge ca iarba, că va tăia Hristos grumazii
lor cu tăiere de munci.
Slavă,,, Şi acum...
Prin Sfântul Duh viază toate, lumină din lumi­
nă, Dumnezeu mare, împreună cu Tatăl îl lăudăm
pre dânsul, şi cu Cuvântul.
Stilurile, glasul al 8-lea. Podobie: O prea slăvită minune...
Ca un împărat mi-ai scris mie slobozire, cu
văpsele roşii încruntându-ţi degetele tale, Stă­
pâne şi roşindu-le cu sângele tău. Şi acum. cu
credinţă te rugăm, cu cei întâiu născuţi ai tăi
numără, şi bucuria drepţilor tăi a dobândi,
învredniceşte pre acesta ce s’a mutat la tine
cel Milostiv.
Sfinţitor ai fost ca un om, junghiindu-te pre
tine, jertfă te-ai adus Tatălui, pre om din strică­
ciune scoţând. Deci pre acesta ce s’a mutat,
ca un iubitor de oameni, în laturea celor vii
îl aşează, unde râurile desfătării se varsă, unde
izvoarele petrecerii celei deapururea izvorăsc.
Cu adâncul înţelepciunii tale celei negrăite,
pui hotar vieţii, şi mai’nainte vezi moartea, şi
la altă vieaţă muţi pre om. Deci, pre carele l-ai
luat, aşază-1 la apele odihnii, întru strălucirea
luminilor tale celor sfinte, unde este glasul bucu­
riei şi al laudei.
'*

224 RÂNDUIALA
■ţ--^...»..M.i..iwM.n«imnina«B»»nmiiiii«iiiiniHii«««iiiiiiBmiiinimii»ininu>iiiminw»inmiite*»

Slavă... Şi acum... asemenea.


Ca ceeace ai zămislit pre Cuvântul lui Dum­
nezeu cel fără de început şi Dumnezeu, cu
îndrăznirea ta cea de Maică, cu deadinsul roagă-1,
să aşeze pre robul tău, unde este dăntuirea
cea nerisipită a celorce se veselesc, şi te laudă
pre tine, unde sunt luminile cele veşnice şi
dulcele glas, al celorce prăznuesc, Născătoare
de Dumnezeu.
Apoi diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm... şi
celelalte dupre obiceiu; iar după Vosglas; Condac glasul al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte. Hristoase, sufletul ador­
mitului robului tău, unde nu este durere, nici
întristare, nici suspin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Icos:
Tu însuţi eşti fără de moarte, celace ai făcut
şi ai zidit pe om; iară pământenii din pământ
i
suntem zidiţi, şi întru acelaş pământ vom merge,
precum ai poruncit, celace m’ai zidit şi mi-ai
zis: că -pământ eşti, şi iarăş în pământ vei
merge, unde toţi pământenii mergem, făcând
tânguirea cea deasupra gropii cântare. Aliluia.
Şi iarăş cântă:
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului tău...
Şi îndată Fericirile, glasul al 2-lea:
Intru împărăţia ta, când vei veni pomeneşte-
ne pre noi, Doamne.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
împărăţia cerurilor.
Fericiţi ceice plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pă­
mântul.
' ▼

k :

A ÎNMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 225
:iiiiiinitiiiiiniiiiii|iiiii«iiiiiMuiaiaiiiii!iiiaifi<iai'iiiiuaifiiitRiiianii!Siia |,anaaaa«

Fericiţi ceice flămânzesc şi însetoşază pentru


dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
Pomeneşte-ne pre noi, Indurate, precum ai
pomenit pre tâlharul, întru împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea
pre Dumnezeu.
Toţi ceice se tem de Dumnezeu acolo se vor
veseli de dânsul, întru împărăţia cerurilor.
Fericiţi făcătoii de pace, că aceia fiii lui Dum­
nezeu se vor chemă.
Pre celace întru pustnicie ţi-a slujit ţie, Hri-
stoase, şi întru dreaptă credinţă pre pământ,
proslăveşte-1, Mântuitorule, în ceruri.
Fericiţi ceice se prigonesc pentru dreptate,
că acelora este împărăţia cerurilor.
Pre acesta ce întru credinţă şi întru nădejde
cu cuviinţa dumnezeească, şi cu dragoste a
vieţuit pre pământ, proslăveşte-1 Mântuitorule,
în ceruri.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî pre voi, şi
vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minţind pentru mine.
Odihneşte pre robul tău, Dumnezeule, cu
sfinţii, ca un bun întru împărăţia cerurilor.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
multă este în ceruri.
Pre celace a lăsat lumea, şi întru vieaţă cin­
stită a vieţuit cu bună credinţă, proslăveşte-1,
Mântuitorule, în ceruri.
Slavă • ••
O stăpânie dumnezeescă, credincioşii ţiindu-o ^
226 RÂNDUIALA

cu credinţă, în trei feţe să o mărim cu bună


cuviinţă. 1
Şi acum a Născătoarei de Dumnezeu:
Toţi te fericim pre tine, Curată, că fără de
sămânţă ai născut cu trup pre Dumnezeu îm­
păratul cerurilor.
Apoi Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericită este calea întru care mergi, frate,
astăzi, că ţi s’a gătit ţie loc de odihnă.
Intoarce-te suflete al meu întru odihna ta, că
Domnul bine ţi-a făcut ţie.
H.
Caută Apostolul şi Evanghelia la îmmormântarea mirenilor vezi
pagina 190-191. Şi după aceasta îndată diaconul zice: Milueşte-ne pre
noi, Dumnezeule, dupre mare mila ta... Şi celelalte dupre obiceiu.
Rugăciunea de preot cu glas mare: Dumnezeul duhurilor. Şi după
Vosglas se face sărutarea cuvenită şi se cântă această podobie,
glasul al 2-lea: Când depre lemn...
Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea
mai de pre urmă, mulţămind lui Dumnezeu; că
acesta a ieşit din rudenia sa şi de mormânt
se apropie, carele nu se va îngriji de cele deşarte,
şi de trupul cel mult pătimitor. Unde sunt acum
rudele şi prietenii? Că iată ne despărţim; căruia
să-i fac odihnă, Domnului să ne rugăm.
Ce despărţire este, o fraţilor? Ce jale, ce plân­
gere în ceasul de acum? Deci, veniţi să sărutăm
pre celace puţin mai ’nainte a fost cu noi, că
se dă gropii, cu piatră se acopere, întru întu­
neric se sălăşlueşte, cu morţii se îngroapă; de
de toate rudeniile şi prietenii acum se desparte
căruia să-i fac odihnă, Domnului să ne rugăm.
Acum toată mărirea cea vicleană a deşer-
>•
'A
IMMORMÂNTĂRII CĂLUGĂRILOR 227

tăciunii vieţii se strică; pentrucă sufletul lipsind


din trup, lutul s’a negrit, vasul s’a rupt, fără
glas fără de simţire este mort nemişcat; pre
carele petrecându-1 la groapă, să ne rugăm
Domnului, ca să-i dea odihnă în veci.
Ce este vieata noastră? Floare fum şi rouă
de dimineaţă cu adevărat. Deci, veniţi la groapă
să vedem aevea, unde este frumuseţea trupului?
Unde sunt tineretele? Unde sunt ochii şi chipul
trupului? Toate s’au veştejit ca iarba, toate s’au
stins; veniţi să cădem la Hristos cu lacrimi şi
să cerem odihnă adormitului.
Toate organele trupului acum netrebnice se
văd, celece puţin mai ’nainte erau mişcătoare,
toate sunt nelucrătoare, moarte, nesimţitoare;
că ochii au apus; picioarele s’au legat, mâinile
au încetat, şi auzul cu dânsele, limba cu tăcere
s’a îngrădit, gropii se dau. Cu adevărat deşer­
tăciune sunt toate cele omeneşti.
Slavă... Şi acum... glasul al 6-lea a Născătoarei de Dumnezeu:
Mântueşte pre ceice nădăjduesc întru tine,
Maica Soarelui celui neapus, Născătoare de Dum­
nezeu, şi fă milostiv pe prea bunul Dumnezeu
cu rugăciunile tale, rugămu-ne, ca să facă odihnă
celuice a adormit acum, unde odihnesc sufletele
drepţilor, moştean bunătăţilor celor Dumnezeeşti
arată-1 în lăcaşurile drepţilor, întru pomenirea
cea veşnică, ceeace eşti cu totul fără prihană.
Alte Stihiri, glasul al 8-lea.
S căpând din marea cea pururea turburătoare a
lumii, a alergat la lima»ul tău acesta ce s’a mutat
întru credinţă, ci întru liniştea ta, şi întru desfă- I I
▼ _____________ 15 ▼
▲ 228 RÂNDUIALA

tarea cea pururea vieţuitoare cu sfinţii îndreptân-


i
du-1, Hristoase, fă odihnă sufletului robului tău.
Glasul al 4-lea:
f Glasul cel deapururea lăudat al Dumneze-
esculuiDavid astăzi s’a plinit, carele zice: „Omul
ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului aşâ va
înflori", că pre carele cu puţin mai ’nainte l-am
văzut viu şi grăind, iată zace înainte mort, ne­
l:•i mişcat, fără de suflare, a ieşit, şi s’a dus din ceste
de aicea, acolo unde este plata pentru lucruri,
:
acolo unde este bucuria tuturor sfinţilor, cu cari
odihneşte pre acesta ce a adormit, Dumnezeule,
ca un milostiv şi iubitor de oameni.
Glasul al 8-lea:
Atoateţiitorule Doamne, sufletul robului tău
odihneste-1 în lăcaşurile drepţilor, unde strălu­
ceşte lumina ta tuturor celor vrednici, unule mult
Milostive.
Acelaş:
Lipsit-am din neamul meu, şi am lăsat cea­
laltă vieaţă a mea, şi la tine am scăpat, Doamne,
mântueşte-mă.
Şi al Născătoarei de Dumnezeu:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu
împacă vieaţa noastră, a celor ce strigăm ţie:
Dătătorule de vieaţă, Doamne slavă ţie.
Şi îndată după sărutare, zicem Troparele acestea:
Cu duhurile drepţilor... întru odihna ta Doamne... Slavă... Tu eşti
Dumnezeu carele te-arpogorît la iad... Şi acum... Una curată şi prea
nevinovată Fecioară... Apoi ectenia: Milueşte-ne pre noi, Dumne-
zeule dupre mare mila ta. Iacă ne rugăm pentru odihna... ş. c. !..
M Preotul: Dumnezeul Duhurilor... Vosglas: Că tu eşti învierea, vieaţa
IMMORMÂNTArii călugărilor 229

şi-odihna... şi se face otpustul. Apoi luând patul cu trupul, mergem


la mormânt, cântând samoglasnicile ce s’au pus la îmmormântarea
mirenilor, adică: Care desfătare lumească rămâne... şi celelalte toate;
caută-le la pag. 186—187. Şi pune trupul jos de trei ori, pânăce
venind la mormânt, când se şi face ectenia şi rugăciunea; iară so­
sind ia groapă, se pune trupul în groapă. Apoi preotul luând ţă­
rână cu lopata, aruncă pe trup cruciş şi zicând: Al Domnului este
pământul şi plinirea lui... şi toarnă din candelă, zicând Troparul acesta:
Cu semnul Crucii tale, Iubitorule de oameni
moartea s’a omorât, iadul s’a prădat, şi cei
morţi de demult sculându-se au adus ţie laudă.
Pentru aceasta strigăm ţie, Hristoase Dumne­
zeule, pre acesta, ce s’a mutat dela noi odih-
neşte-1, unde este lăcaşul tuturor celorce se ve­
selesc întru tine; ca să Slăvească Dumnezeirea ta.
Şi aşa dupre obiceiu astupă groapa, zicând Troparele acestea
glasul al 8-lea.
Pământe! Desîăcându-te, primeşte pre cel zi­
dit din tine cu mâna lui Dumnezeu mai înainte,
carele acum iarăş se întoarce la tine, celce l-ai
născut, căci, ceeace a fost dupre chip, Ziditorul
a luat, iară tu primeşte trupul lui ca pre al tău.
Precum ai zis Doamne Martei; Eu sunt în­
vierea, şi cu fapta ai plinit cuvântul, chemând
din iad pre Lazăr, aşa şi pre robul tău din iad
îl scoate, Iubitorule de oameni.
Fraţii mei cei duhovniceşti şi împreună ne­
voitori, nu mă uitaţi pre mine când vă rugaţi
către Domnul; ci văzând groapa mea, aduceţi-vă
aminte de dragostea mea, şi rugaţi pre Hristos
ca să aşeze sufletul meu cu drepţii.
Diaconul, ectenia: Milueşte-ne pre noi Dumnezeul, dupre mare
mila ta-... şi celelalte. Preotul: Dumnezeul duhurilor... După Vosglas,
Slavă... Şi acum... şi Otpustul, şi facem şi 12 metanii pentru fratele
nostru cel adormit, câţi ne aflăm la îmmormântarea, zi.c.ând: Odih­
neşte, Doamne, sufletul robului tău (N). Şi aşa mergem la chilii

'▲ 230 RÂNDUIALA


ilii.iiliiliilnit.il......... ..

ÎNVĂŢĂTURĂ cum* să se immormanteze arhiereii


Pre Arhiereul răposat, ca pre celce este cu totul sfinţit, îl îm­
bracă cu haine curate ale schimei sale călugăreşti, şi mai întâiu
îl spală numai cu apă cu buretele cruciş ca la sf. Botez: la frunte,
Ia ochi, la buze, la piept, la mâini şi la genunchi; şi aşaîncingân-
du-1, pe deasupra îl îmbracă cu vestmintele arhiereşti; apoi îi vâră
încălţăminte nouă în picioare, iar în mâini îi pun sfânta Evanghe­
lie, ca unul ce a vieţuit dupre Evanghelie şi şi-a dat lui Dumnezeu
sufletul; iară trupul cel sfinţit cu sfinţire se dă pământului. Se aduce
apoi tămâe lui Dumnezeu'spre arătarea cucerniciei şi a ortodoxiei lui
credinţe, care este ca o mireasmă curată şi plăcută. Deci ridicân-
du-1 îl duc cu făclii în Biserică spre închipuirea luminii celei dum-
!
nezeeşti. In urmă, cântă rânduiala îmmormântârii călugărilor.

MM
RÂNDUIALA ÎMMORMÂNTÂRII PREOŢILOR
ŞI DIACONILOR MIRENI.
De se va mută către Domnul vre unul din preoţii mireni, merg
trei preoţi, şi luându*l de pe pat, îl pun jos pe o rogojină şi de
oarece nu se cade a fi scăldat, îl desbracă preoţii şi-l şterg cu un
burete stins 'in untdelemn curat; iară unde nu vor avea untdelemn
şi burete, se udă o pânzătură în apă curată şi aşa îl şterg. Deci
îl îmbracă mai întâiu în hainele ce a purtat şi apoi în totae vest­
mintele preoţeşti, şi acoperindu-i faţa cu un aer mic, nesfinţit, pun
deasupra lui sfânta Evanghelie. Şi aşâ mergând preoţi se îmbracă
cu veşmintele sfinţite ale lor; iară proestosul zice : ’ Binecuvântat
este Dumnezeul nostru.. Sfinte Dumnezeule... Prea Sfâtă Treime...
Tatăl nostru... Că a ta este împărăţia... Apoi Troparele: Cu duhu­
rile drepţilor... şi celelalte. In urmă, pomeneşte diaconul dupre obi-
ceiu şi preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... şi după
Vosglas se face Otpust.
Şi îndată ridicând trupul, îl duc în tinda sau pridvorul Bisericii,
şi pun preste dânsul sfânta Evanghelie, precum s’a zis, şi împre­
jurul lui patru sfeşnice, cruciş, cu făclii aprinse. Apoi începe a
cântă: Fericiţi cei fără prihană în cale... cum s’arânduit la îmmor-
mantarea mirenilor; vezi pag. 165.
Iară după: Fericiţi cei fără prihană, îndată: Bine eşti cuvântat,
Doamne,şi Troparele: Ceata sfinţilor... şi celelalte toate pană în capăt.

l
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 231
-t.tttHr.IH t. (Blofetrtll l | I

Apoi diaconul zice ectenia ştiută ; iar preotul rugăciunea: Dum­


nezeul duhurilor; şi după Vosglas Troparul: Odihneşte Mântuito­
rule... Slavă... Şi acum... Celce ai răsărit din Fecioară... caută-le
tot la îmmormântarea mirenilor.
Apoi îndată se cântă Antifoanele, glasul al 6-lea:
Spre cer ridic ochii mei către tine, Cuvinte,
milueşte-mă, ca să viez ţie.
Milueşte-ne pre noi urgisiţii, îăcându-ne vase
de bună treabă ţie, Cuvinte.
Slavă... Si acum ..
Prin Sfântul Duh este pricina a toată mân­
tuirea, de suflă acesta spre cineva dupre vred­
nicie, curând îl ridică din cele de pre pământ,
în aripi îl înalţă, îl creşte, şi sus îl aşază.
(La Greci se află şi următoarele Antifoane).
Antifonul al 2-lea, acelaş glas;
De nu eră Domnul cu noi, nimeni dintre noi ■ ăă
n’ar fi putut suferi lupta vrăjmaşului; că ceice
biruesc de aici se înalţă.
In dinţii lor să nu se prindă sufletul meu,
ca o pasăre, Cuvinte: vai mie, cum voiu scăpă
de vrăjmaşi, fiind iubitor de păcate.
Slavă... Şi acum
prin Sfântul Duh este îndumnezeirea tuturor,
bunavoire, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea;
că este lucrător întocmai cu Tatăl şi cu Cu­
vântul.
Antifonul al treilea.
Ceice se nădăjduesc întru Domnul sunt în­
fricoşaţi vrăjmaşilor şi tuturor minunaţi: că sus
privesc.
f
..
i
A A
232 RÂNDUIALA

ii: La nelegiuiri mâinile sale ceata drepţilor nu-şi


întinde, Mântuitorule, avându-te pre tine în-
. tr’ajutor.
Slavă... Şi acum...
'
!. Sfântului Duh se cuvine stăpânirea preste
i toate, căruia se închină oştile cele de sus, cu
toată suflarea celor de jos.
După aceea Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.
I! Diaconul: înţelepciune. Cetitorul: Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericită este calea întru care mergi astăzi suflete, că s’a gătit
ţie'loc de odihnă.
Stih: Inţoarce-te suflete al meu întru odihna ta, că Domnul bine
a făcut ţie.
Diaconul: Să luăm aminte. Cetitorul:
. Cetire din Cartea întâia către Tesalonicheni a sfântului
Apostol Pavel, (cap. IV, v. 13). •*
1

i raţilor* nu voesc să nu ştiţi voi pentru


' Sk, ceice au .adormit, ca să nu vă întristaţi
n ca şi ceilalţi ce n’au nădejde. Pentrucă
de credem că Iisus a murit şi a înviat,
U

i
aşâ şi Dumnezeu pre cei adormiţi întru
Iisus aduce-i-va împreună cu el. Că aceasta
grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi- cei
vii, cari vom fi rămaşi întru venirea Domnului,
3
nu vom întrece pre cei adormiţi; că însuş
Domnul întru poruncă, cu glasul Arhanghelului
şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî
din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia
[
întâiu. După aceea noi cei vii, cari vom fi ră­
maşi, împreună cu dânşii ne vom răpi în nori,
I întru întâmpinarea Domnului în văzduh, şi aşâ
I pururea cu Domnul vom fi.

9l
>•

IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 233


«••«••«••••ntiilNtiitntiitiiiniii
ri i^vmiTi • • fy»t«t

Preotul; Pace ţie. Cetitorul: Şi Duhului tău. Aliluia. Glasul al 8-lea:


Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne. Diaconul:
înţelepciune drepţi.
Din Sfânta Evanghelie dela Ioan cetire.
Preotul: Să luăm aminte.
Şi ceteşte Evanghelia cap. V. v. 24.
is-au Domnul către jidovii, cari venise
la dânsul: Amin, amin grăesc vouă, că
celace aude cuvintele mele, şi crede celuia
ce m’a trimis pre mine, are vieaţă ve­
şnică, şi la judecată nu va veni şi s’a
mutat din moarte în vieată. Amin, amin zic vouă,
că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi
glasul Fiului lui Dumnezeu, şi, cari vor auzi, vor
învia. Că precum Tatăl are vieaţă întru sine, aşa a
dat şi Fiului vieaţă să aibă întru sine, şi stăpânire
i-a dat lui, şi judecată să facă; căci Fiu al omului
este, nu vă miraţi de aceasta. Că vine ceasul,
întru carele toţi ceice sunt în mormânturi vor
auzi glasul lui. Şi vor ieşi ceice au făcut cele
bune, întru învierea vieţii; iară ceice au făcut
rele, cele întru învierea judecăţii. Nu pot eu să
fac dela mine nimic, precum aud, judec, şi
judecata mea este dreaptă. Că nu caut voia
mea, ci voia Tatălui meu celuice m’a trimis.
Strana: Slavă ţie Doamne... Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Preotul ceteşte rugăciunea aceasta cu glas mare:
tăpâne Doamne Dumnezeul nostru, însuţi
celace ai nemurire, care locueşti întru
lumina cea neapropiată, celace omori, şi
faci viu celace duci în iad, şi scoţi, tu cu în­
ţelepciune ai făcut pre om, şi iarăş îl întorci
!

A 234 RÂNDUIALA miniuvitltii ■ii«na tauani

pre dânsul în pământ, celace ceri datoria sufle­


tească, pre tine te rugăm, primeşte sufletul robului
tău, şi-l odihneşte pre dânsul în sânurile lui
Avraam şi ale lui Isaac şi ale lui Iacov, şi-i dă
lui cununa dreptăţii tale, partea celor mâijtuiţi,
întru mărirea aleşilor tăi, ca pentru celece s’a
ostenit în lumea aceasta, pentru numele tău,
să ia multă plată în lăcaşurile sfinţilor tăi.
Cu darul şi cu îndurările şi cu iubirea de
oameni a unuia născut Fiului tău, cu carele bine
eşti cuvântat, cu prea sfântul, bunul şi de vieaţă
făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
|
vecilor. Amin.
După aceasta Sedealna, glasul al 2-lea:
Astăzi mă despart de neamul meu, şi scap
la tirie, unule, celace eşti fără de păcat; în
corturile drepţilor cu aleşii tăi mă odihneşte.
. : Apoi zicem Psalmul 22. Antifonul.
Domnul
*
mă călăuzeşte, şi nimic nu-mi va lipsi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia.
In locul păşunii acolo m’a sălăşluit, la apa
odihnei m’a hrănit, sufletul meu l-au întors.
Aliluia, de trei ori.
Povăţuitu-m’a pre cărările dreptăţii, pentru
numele lui.
Aliluia, de trei ori.*
Că, de voiu şi umblă în mijlocul umbrei morţii,
nu mă voiu teme de rele, că tu cu mine eşti,
toiagul tău şi varga ta, acestea m’au mângâiat.
.\ ;
Aliluia, de trei ori.
Gătit-ai înaintea mea masă, îiîn preajma celorce l

IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 235

mă necăjesc. Uns-ai cu untdelemn capul meu,


şi paharul tău este adăpându-mă ca un puternic.
Aliluia, de trei ori.
Şi mila ta mă va urmă în toate zilele vieţii
mele, şi ca să locuesc eu în casa Domnului,
întru lungime de zile.
Aliluia, de 3 ori. Slavă... Aliluia, de 3 ori. Şi acum... Aliluia,
de 3 ori.
Apoi Troparele acestea glasul al 2-lea:
De vreme ce toţi mergem la acelaş lăcaş,
şi subt aceeaş piatră vom intră, şi înşine preste
puţin ne vom face praf, celui adormit să-i cerem
dela Hristos odihnă, că vieata noastră aşâ este,
fraţilor!. Jucărie este aceasta pre pământ, ceeace
n’am fost ne facem, şi din ceeace suntem ne stri­
căm, vis nestătător suntem, suflare neoprită, zbu-
rare de pasăre trecătoare, corabie pre marea care
nu are urmă. Pentru aceasta să strigăm către îm­
păratul cel fără de moarte: Doamne! Fericirii
tale celei fără sfârşit învredniceşte-1 pre acesta.
Apoi Prochimen, glasul al 5-lea:
Fericit este pre carele l-ai ales, şi l-ai luat, Doamne.
Stih: Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion.
Din cartea cea către Romani a sfântului Apostol Pavel cetire.
Cap. V, v. 12.
raţilor, precum printr’un om a intrat
rO păcatul în lume şi prin păcat moartea;
aşâ întru toţi oamenii moartea a intrat,
YK întru carele toţi au greşit. Că până la
mi lege, păcatul eră în lume; şi păcatul
nu se socoteşte nefiind în lege, ci a împărăţit
moartea dela Adam până la Moisi, şi preste

, V
i
!

1 236 RÂNDUIALA
A

ceice nu greşise, după asemănarea greşelei lui


Adam, carele eră chipul celui viitor. Ci nu precum
greşala, aşâ şi darul, căci de au murit prin
greşala unuia, mulţi, cu mult mai vârtos harul
lui Dumnezeu, şi darUl, prin harul unui om, Iisus
Hristos, întru mulţi s’au îmmulţit. Şi nu precum
prin unul ce a greşit, este darul, că păcatul
dintru unul este spre osândire; iară darul din
! !
mUlte greşeli spre îndreptare. Că de vreme ce
pentru greşala unuia, moartea a împărăţit prin
unul; cu mult mai vârtos ceice au luat prisosinţa
harului şi a darului dreptăţii, vor împărăţi întru
vieaţă prin unul Iisus Hristos. Pentru aceea dar,
: precum prin greşala unuia întru toţi oamenii a in­
trat osândirea, aşâ şi prin îndreptarea unuia întru

toţi oamenii a intrat îndreptarea vieţii. Că precum
pentru neascultarea unui'om au fost mulţi păcă­
toşi, aşâ şi pentru ascultarea unuia mulţi drepţi
.
vor fi. Insă legea a intrat, ca să se îmmulţească gre­
; şala. Şi unde s’a îmmulţit păcatul, acolo a prisosit
darul. Că precum a împărăţit păcatul spre moarte,
: aşâ şi darul să împărăţească prin dreptate spre
» vieaţa de veci, prin Iisus Hristos Domnul nostru.
Aliluia, glasul al 6-lea.
j
| Fericit este pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Stih: Şi pomenirea lui din neam. ;

Evanghelia dela loan. Cap. V, v. 17.


of is’a Domnul către jidovii ce venise la .
JFL dânsul: Tatăl meu până acum lucrează, -
:
Î--
jyi.Şi eu lucrez. Deci, pentru aceasta mai :
vârtos căutau jidovii pre el să-l omoare, că nu
| numai dezlegă Sâmbăta, ci şi pre Dumnezeu
▼_______:_____ îi___ ▼
.:
!

i
:
k
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 237
• ail|ll|,<.||l|,'|liai.an|,l|| g).illii.*l.(.iin(«i. Ci | if>if |.<|iif|u|. « f f f■% | | • f .| | | | | f <« :f; • «

zicea că-i este Tată, întocmai îăcându-se lui


Dumnezeu. Iară Iisus a răspuns şi a zis lor:
Amin, amin grăesc vouă, nu poate Fiul face
de sineş nimic, de nu va vedea pre. Tatăl
făcând, că acelea ce face acela, aşijderea şi Fiul
le face, că Tatăl iubeşte pre Fiul, şi toate arată
lui care el face, şi mai mari lucruri decât acestea
va arătă lui, ca să vă miraţi voi. Că precum
Tatăl scoală morţii şi-i înviează, aşa şi Fiul pre
cari vâ îi înviază. Că Tatăl pre nimenea nu judecă,
ci toată judecata o a dat Fiului, ca toţi să cin­
stească pre Fiul, cum cinstesc pe Tatăl. Celce
nu cinsteşte pre Fiul, nu cinsteşte pre Tatăl -
ce l-a trimis. Amin, amin grăesc vouă: Celace
ascultă cuvântul meu, şi. crede întru celace m’a
trimis, are vieaţa vecilor, şi la judecată nu va
veni, ci va trece din moarte în vieaţă.
Apoi diaconul: Domnului să ne rugăm. Iară preotul rugăciunea
aceasta:
W W ulţămim ţie, Doamne, Dumnezeul
jlj nostru, că numai tu ai vieaţă fără de
r ^ moarte, şi slava ta este neajunsă, şi
§ iubirea de oameni nespusă, şi întipă­
ri JiUl raţia nesfârşită, şi făţărie nu este la
i tine; că tuturor oamenilor ai pus hotar vieţii
deobşte, când să plineşte vieaţa. Pentru aceasta
te rugăm, Doamne, fă odihnă robului tău (N),
carele a fost împreună slujitor cu noi şi a adormit
în nădejdea învierii vieţii celei veşnice, în sânu-
rile lui Avraam, şi ale lui Isaac, şi ale lui Iacov,
şi precum la-i pus pre dânsul pre pământ slujitor
în Biserică, aşa îl arată şi în Oltarul tău cel _
T ▼
. A 238 RÂNDUIALA
'•nu ................................................. .

ceresc, Doamne! De vreme ce la-i împodobit


pre acesta între oameni cu vrednicie duhovni­
cească, primeşte-1 neosândit şi în slava cea în­
gerească; însuţi ai proslăvit vieaţa lui pre pă­
mânt, însuţi şi sfârşitul vieţii lui îl pune întru
intrarea drepţilor tăi celor sfinţi, şi sufletul lui
cu toţi cari din veac au plăcut ţie numără-1
împreună.
Că tu eşti învierea, vieaţa, şi odihna ador­
mitului robului tău (N)> Hristoase Dumnezeul
nostru, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi Pă­
rintelui tău cel fără de început şi prea sfân­
tului şi de vieaţă făcătorului tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, strana: Amin.
Antifonul al 2-lea, Psalmul 23.
Al Domnului este pământul şi plinirea lui,
lumea, şi toţi ceice locuesc într’însa.
Aliluia, de trei ori.
' Acesta pre mări l-a întemeeat pre el, şi pre
râUri l-a gătit pre el.
Aliluia, de trei ori.
Cine se va sui în muntele Domnului? Sau
cine va stă în locul cel sfânt al lui ?
Aliluia, de trei ori.
Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima,
carele n’a luat în deşert sufletul său, şi nu s’a
jurat întru vicleşug vecinului .său.
Aliluia, de trei ori.
Acesta va luă blagoslovenie dela Domnul, i
i şi milă dela Dumnezeu Mântuitorul său.
Aliluia, de trei ori.
- ▼ ■

L
r ^
*
,
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 239

Acesta este neamul celorce caută pre Dom­


nul, al acelorace caută faţa Dumnezeului lui
Iacov.
Aliluia, de trei ori.
Ridicaţi boieri porţile voastre, şi vă ridicaţi
porţile cele veşnice, şi va intră împăratul slavei.
Aliluia, de trei ori.
Cine este acesta împăratul slavei? Domnul
cel tare şi puternic, Domnul cel tare în răsboiu.
Aliluia, de trei ori.
Ridicaţi boieri porţile voastre, şi vă ridicaţi
porţile cele veşnice, şi va intră împăratul slavei.
Aliluia, de trei ori.
Cine este acesta împăratul slavei? Domnul
puterilor, acesta este împăratul slavei.
Aliluia, de trei ori.
Slavă... Aliluia de trei ori. Şi acum... Aliluia de trei ori.
După acestea, Troparul, glasul al 2-lea:
Intru credinţă şi în nădejde, în dragoste şi
în blândeţe, în curăţenie şi întru vrednicia pre­
oţească, cu bună cinste te-ai înfrumuseţat pu­
rurea pomenite. Pentru aceasta prea veşnicul
Dumnezeu, căruia ai şi slujit, acela va aşeză
sufletul tău, în loc luminos şi vesel, unde drepţii
se odihnesc; şi vei dobândi dela Hristos la ju­
decată iertare şi- mare milă.
Apoi Sedealna, glasul al 5-lea.
Ştii Dumnezeul nostru că întru păcate ne-am
născut. Pentru aceasta te rugăm, pre acesta,
ce s’a mutat dela noi, odihneşte-1, trecându-i
240 RÂNDXJIALA

ca un bun păcatele, care ca un om muritor în


vieaţă le-a făcut, pentru rugăciunile Născătoarei
de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.
: Apoi diaconul: Să luăm aminte.
!
Prochimen, glasul al 6-lea.
Fericit este pre carele l-ai ales, şi l-ai primit, Doamne.
'Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
Din cartea cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cetire.
>V*f
’ raţilor, spun vouă Evanghelia, care am
vestit vouă, care aţi şi primit, întru
care şi staţi, prin care vă şi mântuiţi,
de o ţineţi cu ce cuvânt am vestit vouă,
I fără numai de n’aţi crezut îndeşert. Că
am dat vouă întâiu care am şi luat, cum că
Hristos a murit pentru păcatele noastre, dupre
Scripturi. Şi cum că s’a îngropat, şi cum că s’a
sculat a treia zi, dupre Scripturi. Şi cum că
s’a arătat lui Chiîâ, apoi celor unsprezece. După
aceea s’a arătat la mai mulţi decât cinci sute
de fraţi deodată, din cari cei mai mulţi sunt
până acum, iară unii au şi adormit. După aceea
s’a arătat lui Iacov, apoi Apostolilor tuturor.
Iară mai pe urmă decât toţi, ca unui născut
fără de vreme, s’a arătat şi mie. Că eu sunt
mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic
a mă chemă Apostol, pentrucă am gonit Bise­
rica lui Dumnezeu. Iară cu darul lui Dumnezeu
sunt ce sunt. Şi darul lui, carele este întru mine,
n’a fost în zadar, ci mai mult decât toţi aceia
m’am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dum­
nezeu, carele este cu mine. Deci, ori eu, ori
aceia, aşa propoveduim, şi aşa aţi crezut.
•4
▲ IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI
241 ^
■ nai • l< a :a ai.|7|i|ra:jfill|a|r|a|;rn?l*IBmsVl4|i|n|l

Aliluia, glasul al 6-lea:


?
Fericit este pre carele l-ai ales şi l-ai primit Qoamne.
Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam.

Evanghelia dela Ioan.


is-a Domnul către jidovii ce crezuse lui:
Eu sunt pâinea vieţii, celace vine către
mine nu va flămânzi, şi celace crede
întru mine, nu va însetoşâ niciodată.
Dar zic vouă: că m’aţi şi văzut pre mine,
şi nu credeţi. Tot ce-mi dă mie Tatăl, la mine
i va veni, şi pre celce vine la mine, nu-1 voiu
scoate afară. Că m’am pogorît din cer, nu ca
să fac voia mea, ci voia aceluia ce m’a trimis
pre mine. Şi aceasta este voia Tatălui, care
m’a trimis pre mine: ca tot ce mi-a dat mie,
I să nu pierd dintr’însul, ci să-l înviez pre el îii
ziua cea de apoi.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Preotul ceteşte rugăciunea aceasta..
Doamne-al puterilor, celace eşti scârbiţilor
bucurie, şi mângâiere celorce plâng, şi tuturor
celor slabi de inimă sprijinitor, mângâind cu
milostivirea ta pre cei cuprinşi cu plângere
pentru cel adormit, vindecă toată durerea care
este pusă acum în inima lor, şi fă odihnă robului
1
tău (N), întru nădejdea învierii vieţii celei veş­
nice, în sânurile lui Avraam. Că tu eşti învi­
erea, vieaţa şi odihna robului tău (N), Hristoase
Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înnălţăm, împreună
şi Părintelui tău cel fără de început, şi prea
!
sfântului şi bunului şi de vieaţă făcătorului tău
: Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


r ¥

••
: ■
▲ RÂNDUIALA

242 • a.<it«iiati' ii îi i 'imul uliii im ■Miui-in* •• «i*i i i 11 i» »i li

:
Antifonul 3, Psalmul 83.
■; i
Cât sunt de iubite lăcaşurile tale, Doamne
al puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul
meu spre curţile Domnului.
Aliluia, de trei ori.
; Inima mea şi trupul meu s’au bucurat de
Dumnezeul cel viu.
:
Aliluia, de trei ori.
■ Că pasărea ş’a aflat eişi casă, şi turtureaua
cuib eişi, unde îşi va pune puii săi. Altarele

tale, Doamne al puterilor, împăratul meu şi
Dumnezeul meu.
Aliluia, de trei ori.
i
Fericiţi cari lăcuesc în casa ta, în vecii vecilor
i
te vor lăudă.
Aliluia, de trei ori.
Fericit este bărbatul, căruia este ajutorul lui
dela tine; suişuri în inima sa a pus.
Aliluia, de trei ori.
In valea plângerii, în locul care a pus; că
i:
blagosloveni va dă celce pune lege.
Aliluia, de trei ori.
Merge-vor din putere în putere, arătâ-se-va
Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
Aliluia, de trei ori.
Doamne Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea
mea, ascultă Dumnezeul lui Iacov.
Aliluia, de trei ori.
▼ T


IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 243
IU|:.| rtPl I Hil'H ini 'li l< || • .r:| M.;|. | «,«

Scutitorul nostru, vezi Dumnezeule, şi caută


la fata unsului tău.
Aliluia, de trei ori.
Că mai bună este o zi în curţile tale decât
••
mu.
Aliluia, de trei ori.
Ales-am a fi lepădat în casa Dumnezeului
meu, mai vârtos decât a locui în locaşurile
păcătoşilor.
Aliluia, de trei ori.
Că mila şi adevărul iubeşte Domnul, Dumne­
zeu dar şi slavă va dă.
Aliluia, de trei ori.
Domnul nu va lipsi de bunătăţi pre ceice
umblă întru nerăutate.
Aliluia, de trei ori.
Doamne Dumnezeul puterilor, fericit este omul
ceice nădăjdueşte întru tine.
Aliluia, de trei ori.
Slavă... Aliluia, de trei ori: Şi acum... Aliluia, de trei ori.
După aceasta, Troparele glasul al 2-lea:
Fraţii mei cei iubiţi, nu mă uitaţi pre mine
când lăudaţi pre Domnul, ci vă aduceţi aminte
de dorul şi de dragostea mea, aduceţi-vă amin­
te şi de frăţie, şi rugaţi pre Dumnezeu, să mă
odihnească pre mine cu drepţii Domnul.
Fără de veste a venit asupra mea moartea,
şi m’a despărţit astăzi de ai mei, ci, Hristoase,
celace m’ai mutat în locuri răcoroase, mă
odihneşte.
T
?>•
244 * RÂNDUIALA
«astni'trr.inl'ir’in**5

Apoi: Milueşte-neprenoi, Doamne, milueşte-ne... Slavă: Doamne


milueşte-ne pre noi... Şi acum... Uşa. milostivirii... Caută Ia pag. 5.
Apoi Prochimen, glasul al 6-lea:
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui • • •
Stih: Către tine. Doamne, am strigat.
Diaconul: înţelepciune. Ceteţul:
Din cartea cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cetire:
raţilor, Hristos s’a sculat din morţi, începă­
tură morţilor s’a făcut. Că de vreme ce prin
om s’a făcut moartea, prin om şi învie­
rea morţilor. Că precum întru Adam toţi
mor, aşa şi întru Hristos toţi vor înviă. Fieşte-
carele întru a sa rânduială, începătura Hristos.
După aceea ceice sunt ai lui Hristos, întru venirea
lui. Apoi sfârşitul, când îşi va dă împărăţia lui
Dumnezeu şi Tatălui; când va strică toată domnia
şi toată stăpânia şi puterea. Că se cade lui a îm-
părăţi, până ce va pune pre toţi vrăjmaşii subt
picioarele sale. Şi vrăjmaşul cel mai de pre urmă,
moartea, se va surpă. Că toate le-a supus subt
picioarele lui. Iară când zice că toate sunt supuse
lui, arătat este că afară de celace i-a supus lui
toate. Iară dacă se vor supune lui toate, atuncea
şi însuş Fiul se va supune celuiace a supus lui
toate. Ca că fieDumnezeu toate întru toate.
Aliluia, glasul al 6-lea.
Fericit bărbatul, carele se teme de Domnul.
Stih: Puternică va fi pre pământ seminţia lui.
Evanghelia dela Ioan, (Cap. VI; v, 40).
is^-a Domnul către jidovii, ce crezuse lui:
Aceasta este voia aceluia ce m’a trimis
pre mine, ca tot cine vede pre Fiul, şi
crede întru el, să aibă vieaţa vecilor, şi eu îl
I

IMMORMÂNTĂRIJ PREOŢILOR MIRENI 245

voiu învia pre el în ziua cea de apoi. Deci,


cârteau jidovii pentru el, că a zis: Eu sunt
pâinea ce s’a pogorît din cer. Şi ziceau: au nu
este acesta Iisus îiul lui Iosif? Căruia ştim noi
pre tatăl său şi pre muma sa, dară cum zice
acesta că din cer m’am pogorît? Răspuns-a
Iisus şi le-a zis lor: Nu cârtiţi între voi. Nime­
nea nu poate veni la mine, de nu-1 va trage
pre el Tatăl, carele m’a trimis pre mine, şi eu
îl voiu învia pre el în ziua cea de apoi.
După aceea Fericirile, glasul al 2-lea :
I ntru împărăţia ta, când vei veni, pomeneşte-ne
pre noi, Doamne.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
împărăţia cerurilor.
Fericiţi ceice plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pă­
mântul.
Fericiţi ceice flămânzesc şi însetoşează de
dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
De demult Adam gustând din mâncarea cea
din pom, din Raiu a fost izgonit; iar tâlharul
fiind spânzurat pre Cruce, Dumnezeu mărturi-
sindu-te pre tine, în Raiu s’a sălăşluit; şi noi,
ceice ne-am mântuit prin patima ta, Stăpâne,
urmând tâlharului, cu credinţă strigăm: pome­
neşte-ne şi pre noi, când vei veni întru împă­
răţia ta.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea
pre Dumnezeu.
Ţărână luând din pământ, celace m’ai zidit,

d
|
f#*, ‘

246 RÂNDUIALA

trupul meu ai zidit cu vrerea cea dumneze-


ească, iar sufletul, cu suflarea cea purtătoare
de vieaţă suflând, mi l-ai pus înlăuntrul prin
sfânta poruncă, dar stricăciunii păcatului supu-
nându-mă, m’ai chemat, Iubitorule de oameni,
prin milostivirea cea înaltă; ci odihneşte, Dum­
nezeule, cu sfinţii tăi pre celce l-ai luat.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chemă.
Când se desparte sufletul de trup, înfricoşată
taină este şi cu temere tuturor, că sufletul se
duce tânguindu-se, iar trupul fiind dat pământului
se acopere. Pentru aceasta şi noi, cunoscând
ieşirea sufletului, să alergăm mai ’nainte la
Mântuitorul, cu lacrimi strigând: pomeneşte-ne
şi pre noi când vei veni întru împărăţia ta.
Fericiţi ceice se gonesc pentru dreptate, că
acelora este împărăţia cerurilor.
Pentruce mă tânguiţi cu greu, o oamenilor?
Pentruce vă turburaţi în deşert? Cel adormit
către toţi strigă. Moartea este odihna tuturor;
precum auzim glasul lui Iov, carele zice: moartea
este odihna omului; ci odihneşte, Dumnezeule,
cu sfinţii tăi pre acesta ce l-ai luat.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî pre voi, şi
vă vor goni, şi vor zice tot cuvântul rău îm-
protiva voastră, minţind pentru mine.
Intru tot înţeleptul Pavel mai ’nainte a spus
chiar mutarea, învăţând pre toţi, că morţii se
vor sculă nestricaţi şi noi ne vom schimbă cu
poruncă lui Dumnezeu. Pentru aceasta înfricoşat
şi trâmbiţa aceea va glăsui, şi pre cei adormiţi
din veac ca dintr’un somn îi va sculă; ci odih-
▼ ______________________
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 247
A

neşte, Dumnezeule, cu sfinţii tăi pre celce l-ai


luat.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
multă este în ceruri.
Adormitul şi mortul carele zace în groapă
cu bună cucernicie tuturor strigă: veniţi la mine
pământenilor şi vedeţi frumuseţea trupului toată
înegrită; şi dintru aceasta cunoscând fraţilor
sfârşitul, să alergăm mai’nainte la Mântuitorul
cu lacrimi strigând: odihneşte, Dumnezeule, cu
sfinţii tăi pre acesta ce l-ai luat.
Slavă... Şi acum • • •
Mai pre sus de fire în pântecele tău, Stăpână,
fără sămânţă ai zămislit pre Dumnezeul cel
prea veşnic şi cu trupul pre acesta ce l-ai
născut, Dumnezeu şi om, neschimbat, fără a-
mestecare. Pentru aceasta şi noi pre tine, Născă­
toare de Dumnezeu, pururea cunoscându-te, lui
Dumnezeu, celuice s’a născut din tine, cu cre­
dinţă strigăm: pomeneşte-ne şi pre noi, Hri-
stoase, întru împărăţia ta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericit este pe carele l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui.
Din Cartea cea către Romani a Sfântului Apostol Pavel cetire.
raţilor, celace cunoaşte ziua, Domnului
[în AP o cunoaşte; şi celace nu cunoaşte ziua,
Domnului nu o cunoaşte. Şi celace mă-
jjSj] nâncă, Domnului mănâncă, că mulţă-
meşte luiDumnezu; şi celce numănâcă,
Domnului nu mănâncă, şi mulţămeşte lui Dum­
nezeu; că nimenea din noi nu-ş viază luiş, şi
T $
▲ 24S rAnduiala ......... I,,,,.,,,.,..........""""«"....... ..

nimenea nu-ş moare luiş. Că de viem, Domnu­


i; lui viem, şi de murim, Domnului murim. Drept
aceea au de viem, au de murim, ai Domnului
suntem. Că spre aceasta Hristos a şi murit şi
s’a sculat şi a înviat, ca să stăpânească şi pre
cei vii şi pre cei morţi.
Aliluia glasul al 6-lea.
y Fericit este pre carele l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Evanghelia dela Ioan.
-• is-a Domnul către jidovii, ce crezuse lui.
Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au
mâncat mană în pustie şi au murit. A-
\\
ceasta este pâinea care se pogoară din
cer, ca cine va mânca dintr’însa să nu
moară. Eu sunt pâinea cea vie, care s’a po-
gorît din cer; oricine va mânca din pâinea
3 aceasta, va îi viu în veci, şi pâinea care eu
voiu dă, trupul meu este, pre carele eu îl voiu
dă pentru vieaţa lumii. Deci, se priceau întru
sine jidovii zicând: Cum poate acesta să-şi dea
nouă trupul său să-l mâncăm? Şi a zis lor Iisus:
Amin, amin zic vouă, de nu veţi mânca trupul
Fiului omenesc, şi de nu iveţi beâ sângele lui,
li nu-veţi avea vieaţă întru voi. Celace mănâncă
trupul meu şi beâ. sângele meu are vieaţa veci­
îi lor, şi eu îl voiu învia pre el în ziua cea de apoi.
I După aceea Psalmul 50 Milueşte-mă, Dumnezeule... vezi pag. 78.
Şi îndată, Canonul Peasna 1, glasul al 6-lea Irmos:
i Pripeală: Pre celace cu valul mării a acoperit de demult.
z Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului robului tău.
La tine, Făcătorul de bine, şi Stăpânul tuturor,
Hristoâse, cădem cu lacrimi fierbinţi, această
.
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 249
ri> iii • i i.'i; i IU' iii* I I 'i li»!' i-iiMti|n|y|MP|n|ti|iiinia««i ii»?i.n.ti-ii«!iiini1.inn.|nin„l,ll„|,1m,n,l(|,|J|ţ,|llir.| , :t 1;i| t ,a t irf.i .• • ,| in •
• CI

cântare deasupra gropii strigând cu plângere, pre


credinciosul robul tău odihneşte-1 ca un Milostiv.
Invredniceşte-1, Cuvinte, stării deadreapta ta
celei sfinte împreună cu aleşii tăi, pre acesta ce
a murit întru nădejdea învierii, Iubitrorule de
oameni, cu osârdie ne rugăm cu glas de laudă.
Intru cinstită cereasca împărăţie, pre alesul
robul tău, pre carele l-ai mutat de pre pământ
învredniceşte-1, luminat a se bucură, Iubitorule
de oameni, trecându-i lui toate greşelile sufle­
teşti, ca un Indurat.
Slavă...
Vai mie! Că este ca iarba slava lumească,
împreună a înflorit, şi îndată s’a uscat, unde a
este în groapă vrednicia? Unde este chipul sau %

frumuseţea acolo ? Pentru aceasta iartă, Doamne,


pre robul tău ca un Indurat.
Si acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Dupre datorie toţi cu dragoste te lăudăm pre
tine Fecioară prea curată, Mărie Maica lui Dum­
nezeu, că ai neadormit ochiul rugăciunii tale
pururea, izbăveşte-ne pre noi de păcate acum,
şi din judecata morţii.
Peasna a 3-a Irmos:
Nu este sfânt ca tine, Doamne Dumnezeul meu...
u este om pre pământ, carele n’a greşit,
)G7p

Cuvinte. Pentru aceasta primeşte rugăciunile


h
dLbciD
de la noi smeriţii, şi lasă, iartă-i, Mântui­
torule, robului tău toate greşelile.
Şi cine este, iubitorule de oameni, ca tine,
Doamne milostive? Carele iertaţi păcatele, şi

*
' î 250
«•«I *«!*«"••
RÂNDUIALA

viilor şi morţilor, cu putere multă; pentru aceasta


mântueşte şi pre robul tău.
Slavă...
Chemării celei de susţ Mântuitorule, arată-1
împreună moştenitor pre’ acesta ce cu credinţă
s’a mutat, primind rugăciunea lacrămilor lui cea
mai de pre urmă, Unule celace eşti fără de păcat.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceeace eşti cu adevărat Stăpâna noastră, întru
tot sfântă Fecioară, nu înceta rugând pre Dumne­
zeu, pre carele l-ai născut, pre acesta ce s’a mutat
întru credinţă, să-l învrednicească împărăţiei sale.
Sedealna glasul al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi vieaţa
aceasta este umbră şi vis. Că în deşert se turbura
tot pământeanul, precum zice Scriptura: când
dobândim lumea, atuncea în groapă ne sălăşluim,
unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru
aceasta, Hristoase, pre robul tău acesta în laturea
celor vii, în corturile drepţilor odihneşte-1.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, în
vremea vieţii mele nu mă părăsi pre mine; a-
jutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură
mă apără şi mă milueşte.
Peasna 4-a, Irmos:
Pogorîrea ta cea dumnezeească pre Cruce.
ă nesuferită judecata înfricoşatei îngroziri
a zilei aceleia aşteaptă pre ceice s’au mutat.
Pentru aceasta cu osârdie învierea cu cre-
dinţă, la Hristos să o cerem.
A
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 251
nwrr » m •' !'■»•'» «'••:ii"rn»»"r;

Ca pre celce ş’a aprins ţie prin pocăinţă făclia


luminat, Hristoase, mai ’nainte de moarte pre
robul tău, Stăpâne îndurate Mântuitorule, cămării
tale celei luminate învredniceşte-1.
Slavă...
Când vei descoperi toate cele ascunse, şi
vei vădi, Hristoase, păcatele noaştre, pre carele
l-ai luat, Doamne, milueşte-1, bunule, aducân-
du-ţi aminte de mărturisirea lui.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Nu uită pre ceice strigă ţie întru plângere cu
osârdie, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ca
întru toate să afle odihnă, ceeace eşti bună,
credinciosul robul tău acesta ce s’a mutat.
Peasna 5, Irmos:
Dumnezeeştei arătării tale Hristoase.

Gg>
n ceata aleşilor şi întru desfătarea Raiului,
îndurate, pre acesta ce întru credinţă l-ai
I
mutat dela noi, sălăşlueşte-1; că tu Mântui­
torul nostru ai pus dumnezeească pocăinţă tutu­
ror oamenilor celorce greşesc ca un Stăpân,
şi pre acesta învredniceşte-1 împărăţiei tale.
Dupre putere ca un Dumnezeu, prin stăpânire
milueşte zidirea ta, celace te-ai supus legii
omeneşti, Doamne, unule iubitorule de oameni.
Pentru aceasta uşurează, iartă, Mântuitorule,
păcatele acestuia ce cu credinţă s’a mutat, şi-l
învredniceşte pre dânsul împărăţiei tale.
Slavă...
N imenea nu va scăpă acolo de divanul jude­
căţii tale celei înfricoşate: împăraţii şi puternicii,

.*
A 252 RÂNDUIALA

toţi împreună cu robii vor sta înainte, şi glasul


t cel îmîricoşat al Judecătorului va trimite pre
noroadele cele păcătoase la judecata gheenii;
dintru care Hristoase scoate pre robul tău.
' Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Dintru tine s’a născut Izbăvitorul dupre firea
omenească, mai pre sus de fire, pre carele Fecioa­
ră nenuntită cu osârdie roagă-1, să scoaţă pre
toţi din muncă şi din nevoi şi din muncile cele
!
!
înfricoşate ale iadului, şi mântueşte pre acesta
ce s’a mutat dela noi acum cu credinţă.
Peasna 6, Irmos:
Adâncul cel de desubt al păcatelor...
<n> <fv> oartea şi groapa şi judecata ne aşteaptă
jsfel pre noi, care vădeşte toate faptele, din
ml care mântueşte pre robul tău, Iubitorule
i
de oameni, pre carele l-ai mutat.
! Deschide Mântuitorul meu uşa milei tale aces­
tuia ce s’a mutat, rugămu-ne ţie Hristoase, ca
să sălteze întru slavă, făcându-1 părtaş veseliei
:
stăpânirii tale.
Slavă...
Izbăveşte de greşeli cu mila ta pre robul
tău, Mântuitorule, pre carele acum întru credinţă
l-ai mutat, că nimenea nu se îndreptează din
faptele omeneşti, Iubitorule de oameni.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Omorîrea morţii şi pierderea blestemului,
Ziditorul cu trup s’a născut din tine, Născătoare
de Dumnezeu, şi pre toţi cei morţi îi mântueşte ca
un bun şi iubitor de oameni.
T
IMM0RMANTĂRI1 PREOŢILOR MIRENI 253
M l I M I I I • I I I I • • • I I • li I I || li H I HI ilu|kMrt|.|hfll|,aHai.|U|.,i,.Ml,|l,MM|llf||H|4||,, n
iii-ii i iii mu « iiiiii ii

Diaconul:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
Şi celelalte şi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor. După aceea
Condacul, glasul al 8-lea.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului
tău, unde nu este durere, nici întristare, nici
suspin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Icos:
Tu însuţi eşti fără de moarte, celace ai făcut
şi ai zidit pre om; iară pământenii din pământ
suntem zidiţi, şi întru acelaş pământ vom merge,
precum ai poruncit celace m-ai zidit şi mi-ai
zis: că pământ eşti, şi iarăş în pământ vei
merge, unde toţi pământenii mergem, făcând
tânguirea cea deasupra gropii cântare: Aliluia.
Cu osârdie mă rog, auziţi că cu dureri acestea
le şi zic, că pentru voi am făcut plângerea a-
ceasta doară aş avea pre cineva spre folos, ci,
când veţi cânta acestea, aduceţi-vă aminte de
mine, celace eram oarecând cu voi cunoscut,
că de multe ori împreună am intrat şi în casa
lui Dumnezeu împreună am cântat: Aliluia. ;
Sculându-vă toţi, adunaţi-vă şi şezând ascul­ s
taţi cuvânt: înfricoşat este judeţul, fraţilor, în­
aintea căruia toţi vom stă; nu este acolo nici
rob, nici slobod; nu este acolo mare, nici mic, !
i
ci toţi goli înainte vom sta. Pentru aceasta I
bine este a cântă neîncetat cântare: Aliluia.
Să plângem toţi cu lacrimi, când vedem !
trupul zăcând, şi apropiindu-ne toţi să-l sărutăm,
:
şi asemenea şi unele ca acestea către dânsul
să zicem: iată ai lăsat pre ceice te iubesc, |
•◄n
/>

254 rânduiala
..................................... ......... ................

şi mai mult nu vei mai grăi cu noi, o prie­


tene; pentru ce nu grăeşti, precum ai grăit
cu noi? Ci taci aşa, ne grăind cu noi: Aliluia.
Ce cuvinte amare sunt ale acelora ce mor,
cari zic când se duc de aicea, fraţilor: de fraţi
mă despart, pre toţi prietenii las, şi mă duc;
dar încotro mă duc nu ştiu, s’au cum va fi
acolo nu ştiu, fără numai Dumnezeu celace
m’a chemat. Ci voi îmi faceţi pomenire cu cân­
tare: Aliluia.
Oare unde merg acum sufletele? Oare cum
trec acum încolo? Aş pofti să ştiu taina, dar
nu este nimenea putincios a spune aceasta,
oare şi aceia aducişi aminte de ai lor, precum
noi de dânşii? Au ei, poate că au uitat pre
ceice-i tânguesc pre dânşii şi fac cântare:
Aliluia.
Petreceţi prietenilor pre cei morţi, şi degrab
vă duceţi la mormânt, şi acolo cu socoteală
căutaţi, şi vă gătiţi picioarele voastre. Că toate
tinereţele acolo pier, toată vârsta acolo se
vestejeşte, acolo este cenuşă şi praf, şi viermi;
acolo este toată tăcerea, şi nu este nici unul
să grăiască: Aliluia.
Iată acum mă vedeţi zăcând, şi mai mult nu
voiu mai stă înaintea voastră; iată şi limba
amuţit-a, iată şi buzele au încetat. Rămâneţi
sănătoşi, prietenilor şi fiilor; mântuiţi-vă fraţilor;
mântuiţi-vă cunoscuţilor; că eu în calea mea
merg; ci faceţi pomenire de mine cu laude:
Aliluia.
Nici unul din cei de acolo n’a înviat, ca să
ne spună nouă cum petrec, cei cari ne erau
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 255

într’o vreme fraţi sau nepoţi, sau ceice s’au


dus mai înainte acolo la Domnul. Pentru a-
ceasta pururea de multe ori zicem: oare putem
să ne vedem acolo pre fraţi? Oare putem să
zicem acolo împreună cântarea: Aliluia?
Ne ducem pre calea cea veşnică, stând în­
ainte ca nişte vinovaţi, în jos căutând toţi cu
feţele. Unde va fi atuncea frumuseţea? Unde
va fi avuţia? Unde va fi atuncea mărirea vieţii
acesteia? Nici una dintr’acestea nu ne va ajută
nouă acolo, fără numai să zicem adesea cân­
tarea: Aliluia.
Ce te turburi fără de vreme, o omule? Intr’un
ceas toate se trec, că în iad nu este pocăinţă,
nici va mai fi acolo odihnă; acolo este viermele
cel neadormit, acolo pământ întunecos şi în­
negrită materie, unde voiu eu să mă odihnesc.
Căci nu m’am nevoit nici decum ca să zic
adesea cântând: Aliluia.
Nici un lucru nu este aşâ lesne a se uită,
ca omul când se desparte de om; pentrucă
măcar că în puţină vreme ne aducem aminte
de el; iar îndată uităm moartea, avându-1 pre
dânsul ca şi cum n’ar fi murit, că şi părinţii
uită pre fii lor cu adevărat, pre cari i-au născut,
au crescut şi varsă lacrimi cu cântare: Aliluia.
Vă aduc aminte vouă, fraţilor mei, fiilor şi
prietenilor, să nu mă uitaţi când vă rugaţi Dom­
nului, rogu-vă, şi mă cuceresc şi vă poftesc; luaţi
acestea spre aducerea aminte şi mă tânguiţi
ziua şi noaptea; precum Iov către prietenii lui,
zic şi eu către voi: şedeţi iarăş să zicem: Aliluia.
Toate lăsându-le mergem, şi goli şi scârbiţi
'/ >

256 RÂNDUIALA
............................................................................................... mm mm

! vom stă înainte; că frumuseţea ca iarba se


; vestejeşte, ci numai ne înşelăm, oamenilor: gol
te*ai născut, o ticăloase, gol şi acolo cu totul
vei stă înainte; să nu-ţi faci năluciri, muritorule,
în vieaţă cândva, ci numai pururea suspină cu
plângere: Aliluia.
De ai miluit, omule, pe vre un om, însuţi
tu acolo te vei milui; de ai pătimit împreună
cu vre un sărac, însuţi te vei mântui acolo din
nevoie; de ai îmbrăcat pe vre un gol în vieaţa
:
ta, însuţi te vei îmbrăcă acolo, şi vei cântă:
Aliluia.
Cumplită este calea pre care mă duc, întru
care niciodată aşa n’am umblat; şi laturea aceea
este necunoscută, unde nimenea nici de cum
nu mă cunoaşte; înfricoşat este a vedea pre
ceice ne duc, straşnic este celce m’a chemat,
f Stăpânul vieţii şi al morţii, celace ne chiamă
pre noi acolo, când voeşte: Aliluia.
Noi de ieşim din vreun sat, ne trebuesc
oarecare poveţe; ce vom face acolo, mergând
k în oraşul acela unde nu cunoaştem? Multe po­
: veţe îţi trebuesc ţie atuncea, multe rugăciuni
trebuesc să meargă împreună cu tine, ca să se
păzească ţicălosul suflet, până a ajunge la Hristos,
şi să zică către dânsul: Aliluia.
Ceice se supun patimilor trupeşti, aceia a-
colo iertare nici cum nu vor avea, că acolo
vor îi văditori înfricoşaţi, acolo şi cărţile se
vor deschide; la cine vei privi atunci, omule,
sau cine-ţi va ajută ţie acolo atuncea? Fără
numai de ai făcut ceva bine când ai fost viu,
şi de ai făcut bine săracilor, cântând: Aliluia.
î
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 257

Tinereţele şi frumuseţea trupului în vremea


morţii se vestejesc, şi limba atuncea arde cum­
plit, şi gâtlejul uscându-se se aprinde; atuncea
frumuseţea ochilor se stinge, şi toată podoaba
obrazului se schimbă, şi frumuseţea grumazului
se sfărâmă, şi de aceea încetează a zice adesea:
Aliluia:
încetaţi de acum, înceţaţi, şi pentru cel mort
încetaţi, şi vedeţi mare taina, că este ceasul
înfricoşat; tăceţi, ca să meargă cu pace sufletul,
pentrucă în mare nevoe se află, şi cu multă
frică se roagă lui Dumnezeu: Aliluia.
E u am văzut prunc murind, şi mi-am tânguit
vieaţa mea, pentrucă se turbură, cu totul tre­
mura şi dupăce i-a venit ceasul, a strigat: o tată,
ajută-mi! O maică, mântueşte-mă! Şi nu este
nimenea atuncea putincios să-i ajute, fără numai
văzându-1 se mâhnesc şi-l plând pre dânsul în
groapă: Aliluia.
Oare câţi fără veste s’au răpit dela cămările
lor în mormânt? Şi s’au însoţit însoţire veşnică,
şi au făcut tânguire preste măsură, şi nu s’au
sculat din cămară! Ci împreună au fost nunta,
şi împreună groapa; într’unloc însoţirea, într’un
loc despărţirea; într’un loc râsul, într’un loc şi
plânsul, împreună şi cântarea: Aliluia. •
Ne bucurăm chiar numai auzind că acolo
este lumină veşnică, acolo este izvorul vieţii
noastre, şi acolo este veşnica desfătare, acolo
este Raiul, întru carele toate sufletele drepţilor
se bucură, să ne adunăm şi noi toţi întru Hristos,
ca să strigăm aşâ toţi lui Dumnezeu: Aliluia.
Prea sfântă Fecioară nenuntită, care ai născut

l
VJW-

t >

258 rânduiala
■raiia ui............. .

Lumina cea neapropiată, rugămu-te, cucerimu-ne


ţie şi te cerem, nu încetă a rugă pre Domnul
I pentru adormitul robul tău Preacurată, ca să
afle acolo iertare greşelilor în ziua judecăţii,
Preacurată, că îndrăznire ai ca o Stăpână a te
rugă Fiului tău pururea:. Aliluia.
Apoi iară Condacul.
:
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului
!
1 tău, unde nu este durere, nici întristare, nici su­
I
! spin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Peasna 7, Irmos: Minune negrăită...
e focul gheenii şi de răspunsul cel înfri­
coşat, ca un îndurat, Hristoase, izbăveşte
pre robul tău, pre carele întru credinţă l-ai
luat dintru acestea de acum, şi dă slugii tale
să-ţi cânte ţie: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine
eşti cuvântat.
In pământul celor blânzi şi întru desfătarea
Raiului, pre robul tău, celce a adormit întru cre­
dinţă, în locul sălăşluirii slavei celei minunate
învrednicindu-1, Dumnezeule, dă-i să-ţi cânte
ţie: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Mare este judecata ta, şi urgie negrăită este
gheena, fraţilor! Că acolo sufletele dimpreună
cu trupurile ard şi în durere cu lacrimi strigă:
Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu :
Pre ceice fără de îndoială te laudă pre tine,
Maica lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu
înmormântării preoţilor mireni 259

fără prihană curată, şi pre cei vii pururea îi


păzeşte cu rugăciunile tale, şi pre ceice s’au
mutat scoate-i din muncile cele amare, ca să
strige: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cu­
vântat.
Peasna 8-a, Irmos:
Infricoşează-te, teme-te cerule...

! ce ceas înfricoşat aşteaptă pre păcătoşi,


fraţilor! O! ce frică atuncea, când focul
gheenii îi va mâncâ şi şarpele ceice se târăşte
îi va înghiţi. Pentru aceasta, Hristoase, îndurate
Stăpâne, izbăveşte de ziua cea înfricoşată aceea
a gheenii.
O! bucuria drepţilor, care o vor luă când va
veni Judecătorul! Că acolo s’au gătit cămara şi
Raiul şi toată împărăţia lui Hristos, întru care
i pre robii tăi arată-i să se veselească, cu sfinţii
tăi, Hristoase, în veci.
Slavă...
Cine va suferi, Hristoase, îngrozirea înfrico­
şatei tale veniri? Acolo cerul înfricoşat se va
¥ strânge ca o hârtie şi vor cădea stelele, şi se
va clăti toată făptura de frică, şi lumina se va
schimbă, atuncea iartă, Cuvinte, pre acesta ce
s’a mutat de aicea.
Si acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
t

Fiul, pre carele l-ai întrupat mai pre sus de


fire, Curată, acesta este Judecătorul viilor şi al
morţilor, şi judecă tot pământul, şi mântueşte
din munci pre cari voeşte şi mai vârtos pre I ■

T -------------------------

i î
m
r
260 RANDUIALA

!.• ceice cu dragoste se închină întru închipuiri


aceluia şi pre tine te laudă întru toţi vecii.
Peasna 9-a Irmos:
1 Nu mă tângui pre mine maică...
u vă tânguiţi toţi ceice aţi murit întru
credinţă, că Hristos pentru noi a răbdat
cu trupul, şi Crucea şi îngroparea, şi a făcut
fii nemuririi pre toţi cari strigă către dânsul, nu
intră întru judecată cu robii tăi.
Ca ceice am adormit întru nădejdea dumne-
zeeştii învieri, viaţa cea întru Hristos a tuturor
am aflat noi credincioşii. Ci, o fraţilor! Acolo
este multă judecată, şi nimenea în iad nu se va
mântui pre sine, dar voi pentru toţi vă rugaţi
lui Hristos.
Slavă...
Intru neîmbătrânită slava ta şi întru desfăta­
rea Raiului, pre acesta ce s’a mutat acum dela
noi aşază-1, Bunule, că, cu creştinătate şi cu
pocăinţă, a alergat la tine întru credinţă, şi-l fă
pre dânsul ales înainte stătător împărăţiei tale.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Pre tine ca pre Maica vieţii, ceeace eşti mai
pre sus de fire, Născătoare de Dumnezeu Fecioa­
ră, cu bună credinţă te lăudăm credincioşii, că
prin tine îăcându-ne fără de moarte noi ceşti
morţi mai de înainte, am aflat vieaţă, şi iată
cântare săvârşim ţie.
Apoi ectenia şi Rugăciunea. In urmă: Svetilna:
Acum m’am odihnit şi am aflat uşurare, multă
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 201 A

că m’am mutat din stricăciune, şi m’am dus la


vieaţă, Doamne, slavă ţie.
Şi stihurile acestea:
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului,
aşa va înflori.
Stih: 2.
Că duh a trecut într’însul, şi nu va îi...
Stih: 3.
Şi adevărul Domnului rămâne în veci.
Şi dupre fiece stih se zice Svetilna, apoi: Slavă... Şi acum... a
Născătoarei de Dumnezeu.
Acum am ales pre Fecioara Maica lui Dumne­
zeu, că s’au născut dintr’însa Hristos izbăvito­
rul tuturor, Doamne, slavă ţie.
Şi îndată Lâudările; apoi stihirile, glasul al 6-lea, podobie:
Cea desnădăjduită pentru vieaţă...
Indumnezeindu-se întru pristăvire acum cu
taina ta cea făcătoare de vieaţă, Hristoase, la
tine s’a mutat dumnezeescul tău slujitor. Deci
primeşte în mâinile tale sufletul lui ca pre o
pasăre, aşază-1 pre dânsul în curţile tale cu cetele
îngerilor, şi odihneşte pre acesta ce l-ai luat cu
porunca ta, Doamne, pentru mare mila ta.
Streină este taina morţii, că vine asupra tu­
turor fără vreme; firea în silă se strică; pre
bătrâni îi iâ, pre igumeni, pre cărturari, pre
dascălii ceice cugetă cele deşarte, surpă pre .
episcopi şi pre păstori. Ci să strigăm cu lacrimi:
pre acesta ce l-ai luat cu porunca ta, Doamne,
odihneşte-1 pentru mare mila ta.
w.mL \
l •

▲ 262 RÂNDUIALA ▲
intwtliiiH'itKtMMtUinintuiiiliil'.intmMi «l'»t •»•<»•••« Vi«r•>!«••«

Vieţuind întru buna credinţă, şi îmfrumuseţat


fiind preotul tău, Hristoase, jertfitorul şi sluji­
II
torul dumnezeeştilor Taine, cu dumnezeească
porunca ta s’a mutat din gâlcevile lumeşti, pre
carele, ca pre un preot al tău, Mântuitorule,
primindu-1, mântueşte-1, şi cu drepţii îl odih­
j|j
neşte, pre acesta ce l-ai luat cu porunca ta
pentru mare mila ta.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
j. Pre Dumnezeu întrupat din tine l-am cunoscut,
:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pre acela
roagă-1 să mântuească sufletele noastre.
i Apoi zicem:
m
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Doamne scăpare te-ai
făcut nouă... învredniceşte-ne Doamne...
Diaconul, ectenia.
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule, dupre mare
mila ta...
:
: : încă ne rugăm pentru odihna sufletului • • •
V
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui • • •
i

;
Mila lui Dumnezeu şi împărăţia cerurilor • • •
Şi preoţii toţi să zică în taină rugăciunea; Dumnezeul duhurilor...
Vosglas: Că tu eşti învierea... Apoi stihirile acestea ale lui Da-
maschin, Samoglasnice glasul I-iu:
i
Care desfătare lumească rămâne neîmpreu-
naţă cu grijă? Care mărire stă pre pământ nes­
chimbată? Toate sunt mai neputincioase decât
umbra, toate sunt decât visurile mai înşelătoare
întru o clipeală pre toate acestea moartea le
apucă; ci, întru lumina feţii tale, Hristoase, şi
întru desfătarea frumuseţii tale, pre celce l-ai
ales, odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.

?7

▲ IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 263

Stih: Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi.


Cu fapta Mântuitorul meu arăţi, că tu eşti
învierea tuturor; cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr
l-ai învieat din morţi; atuncea încuietorile s’au
sfărâmat şi porţile iadului s’au cutremurat; atun­
cea moartea s’a arătat oamenilor ca un somn;
ci tu, celce ai venit să mântueşti zidirea ta,
iară nu să o osândeşti, pre acesta, ce l-ai ales,
odihneşte-1 ca un iubitor de oameni.
Slavă... Si acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Grabnică folositoare tuturor te-ai arătat, Năs­
cătoare de Dumnezeu, tuturor acoperământ şi
tărie dela Dumnezeu, celorce scapă la tine,
celor din nevoi ajutătoare, celor robiţi grabnică
izbăvire, că pre tine te-a pus Hristos spriji-
neală şi folositoare asupra celor protivnici şi
zid nestricat şi celor neputincioşi tărie nebiru­
ită şi dătătăoare de pace sufletelor noastre.
Stihirile, glasul al 2-lea:
Vai! Câtă nevoie are sufletul despărţindu-se
de trup! Vai! Cât lăcrimează atuncea, şi nu
este cine să-l miluească pre dânsul! Către în­
geri, ridicându-şi ochii, în deşert se roagă; către
oameni mâinile întinzându-şi, nu are cine să-i
ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunos­
când scurtarea vieţii noastre, adormitului să-i
cerem odihnă dela Hristos şi sufletelor noastre
mare milă.
Stih: Către Domnul când m’am necăjit am strigat şi m’a auzit.
Veniţi toţi să vedem minune mai pre sus de
minte; că celace eră aseară cu noi, acum zace
i

264 RÂNDUIALA
rr t'l l-’l.'l •vt.,|,,t':i*'r»BTm |r.i*• inivii’l

mort; veniţi să cunoaştem cum preste puţin noi


rumpându-ne ne sîârşim; cum, ceice se ungeau
cu miruri şi cu bune miresme, zac întru strică­
ciune; cum, ceice se împodobiau cu aur, zac fără
podoabă şi fără de chip? Pentru aceasta iubiţii
mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii noastre
celui mutat să-i cerem dela Hristos odihnă.
Stih: Doamne izbăveşte sufletul meu de buze viclene.
Mântueşte-te vieaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi
prietenii şi rudeniile şi fiii, că în cale merg întru
care niciodată n’am călătorit; ci veniţi aducân-
du-vă aminte de dragostea mea cea către voi,
urmaţi şi daţi gropii lutul meu acesta, iar pre
Hristos, ceice va să judece smeritul meu su­
flet, cu lacrimi îl rugaţi, ca să mă izbăvească
pre mine de focul cel nestins.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa cea neumblată cu taină pecetluită bine­
cuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară
primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului
tău şi Dumnezeu, ca să mântuească pentru tine
sufletele noastre.
Stihirile, glasul al 3-lea:
Iată zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor
amuţit, fără de glas; gura a tăcut, limba a în­
cetat şi buzele s’au lipit; mâinile s’au legat şi
picioarele s’au încurcat;, chipul s’a schimbat, o-
chii s’au stins şi nu văd pre ceice se tânguesc,
auzul nu primeşte strigarea celorce se mâhnesc;
nările nu mirosesc mireasma tămâiei; iară dra­
gostea cea adevărată niciodată nu moare. Pentru
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 265

aceasta rog pre toţi cunoscuţii şi prietenii mei


faceţi pomenire de mine, ca în ziua judecăţii
să aflu milă, la judecata cea înfricoşată.
Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Toate cele omeneşti sunt deşertăciune, câte
nu rămân dupre moarte, nu rămâne bogăţia,
nici călătoreşte împreună mărirea, că viind moar­ 1
tea toate acestea pier. Pentru aceasta lui Hris-
tos celui fără de moarte să-i strigăm, pre a-
cesta, ce s’a mutat dela noi, odihneşte-1, unde
este lăcaşul tuturor celorce se veselesc.
Stih: Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veci.
Oamenilor! Pentruce ne turburăm în deşert?
Calea grabnică şi grea este, pre care alergăm;
fum este vieaţa; abur, cenuşă şi praf preste
puţin ne facem şi ca floarea ne veştejim. Pentru
aceasta să strigăm lui Hristos celui fără de
moarte, pre acesta, ce s’a mutat dela noi, o-
dihneşte-1 unde este lăcaşul tuturor celorce
se veselesc.
Slavâ... Si acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
I

Liman de mântuire te avem, Născătoare de


Dumnezeu Fecioară, noi ceice ne învăluim în
marea vieţii. Pentru aceasta roagă-te lui Dum­
nezeu celuice s’a întrupat din tine fără sămânţă
şi negrăit s’a făcut om, să mântuească sufle­
tele noastre.
Stihirile, glasul al 4-lea.
Unde este dezmierdăciunea cea lumească?
Unde este nălucirea celor trecătoare? Unde
este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slu- | |
t — ->:
i
wr
rrymr.
J
266 ......................................................RÂNDUIALA
...... ......................"• ......................
I I • ■

: i! gilor şi strigarea ? Toate sunt ţărână, toate ce-


nuşe, toate umbră. Ci veniţi să strigăm împă­
- î
ratului celui fără de moarte: Doamne, veşnicilor
tale bunătăţi învredniceşte pre acesta ce s’a
mutat dela noi, odihnindu-1 pre dânsul întru
fericirea cea neîmbătrânită.
Stih: Veselitu-m’am de ceice mi-au zis mie în casa Domnului
£ vom merge.
ii
. ţ
Venit-a asupră-mi moartea ca un răpitor; ve­
nit-a stricătorul şi m’a surpat, venit-a, ca şi
t cum n’aş îi fost m’a arătat, venit-a, şi pământ
fiind ca şi cum n’aş fi fost zac, cu adevărat
vis, cu adevărat nălucire suntem noi muritorii.
Ci veniţi să strigăm împăratului celui fără de
moarte: Doamne, veşnicilor tale bunătăţi învred-
niceşte-1 pre acesta ce s’a mutat dela noi, odih­
nindu-1 pre dânsul întru neîmbătrânita viaţă.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Una curată şi prea cinstită Fecioară, ceeace
pre Dumnezeu fără sămânţă l-ai născut, roagă-1
să mântuească sufletele noastre.
Stihirile glasul al 5-lea:
Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă:
eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăş m’am uitat
în mormânturi şi am văzut oase goale şi am
zis: Oare cine este împăratul, sau ostaşul, sau
bogatul, sau săracul, sau dreptul, sau păcăto­
sul? Ci odihneşte, Doamne, cu drepţii pre ro­
bul tău.
Stih: Stând erau picioarele noastre în curţile tale lerusalime.
Tu ai zis, Hristoase: Ceice crede întru mine,

?
. 1

IMMORMÂNTĂRII preoţilor mireni 267


i i i i 11.1 iiiiii ■■■ ■ ■ i i' i'i 11 • 11111' • 111 in

nu va vedea moarte. Ci precum eu din Lu­


mină în lumină sunt Lumină, aşa vă veţi lu­
mină şi voi întru mine, întru slava mea; că,
fiind Dumnezeu adevărat, am venit să mântuesc
pre ceice întru adevărata creştinătate mă cin­
stesc pre mine, unul Domnul Dumnezeu, în­
doit cu firile, a trupului şi a Dumnezeirii, iară
unul cu Ipostasul. Deci, pre celace aşa te-a
mărturisit, pre credinciosul tău rob, cu sfinţii
odihneşte-1 întru lumina feţii tale, ca un Iubitor
de oameni.
Slavă... Şi acum • • • a Născătoarei de Dumnezeu:
Ţie ne rugăm, ca Maicii lui Dumnezeu, bine­
cuvântată, roagă-te să ne mântuim noi.
Stihirile, glasul al 6-lea:
începătură şi viaţă mi-a fost mie porunca ta
cea ziditoare; că voind din cea nevăzută şi
din cea văzută să-mi alcătueşti fire vie, din
pământ trupul mi-ai zidit, şi mi-ai dat suflet,
cu însuflarea ta cea dumnezeeascâ şi, făcătoare
de vieaţă. Pentru aceasta, Hristoase, pre robul
tău, în laturea celor vii şi în corturile drepţi­
lor odihneşte-1.
Stih: Către tine am ridicat ochii mei celace locueşti în cer.
Cinstit-ai cu chipul tău zidirea mâinilor tale,
Cuvinte, că ai zugrăvit în chipul cel trupesc
asemănarea fiinţei celei înţelegătoare, căreia
şi părtaş pre mine m’ai aşezat, punându-mă
pre pământ să stăpânesc făpturile întru a mea
putere. Pentru aceasta, Mântuitorule, pre robul
tău în laturea viilor şi în corturile drepţilor
odihneşte-1.

_ i
A

RÂNDUIALA
A
268

Slavă... Şi acum • •• a Născătoarei de Dumnezeu:


Pre Dumnezeu întrupat din tine l-am cunoscut,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pre acesta
roăgă-1 să mântpească sufletele noastre.
Stihirile, glasul al 7-lea:
Dupre chipul şi dupre asemănarea ta zidind
din început pre om, l-ai pus în Raiu să stăpâ­
nească preste făpturile tale; iară de pizma
diavolului fiind amăgit, s’a împărtăşit mâncării,
călcător poruncilor tale făcându-se. Pentru a-
ceasta iarăş în pământ, dintru carele s’a luat,
l-ai osândit pre dânsul să se întoarcă, Doamne
şi să-şi ceară odihnă.
Stih: Cât sunt de iubite lăcaşurile tale Doamne.
Toată întristarea desleagă moartea, care este
dată firii noastre celei din Adam, că stricăcioşi
ne-am făcut împărtăşindu-ne mâncării; cunos-
cut-am că fiind zidiţi din pământ, iarăş praf
şi cenuşă ne vom face, precum am fost şi mai
înainte. Pentru aceasta cu glas de plângere
pre Făcătorul să rugăm, să dăruiască celui a-
dormit iertare şi mare milă.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Ere tine, Născătoare de Dumnezeu, zid ne­
surpat şi nădejde te-au agonisit credincioşii.
Pentru aceasta nu încetă, Stăpână, a te rugă
pentru robii tăi, ceice au adormit întru cre­
dinţă, ca iertare să se facă lor la judecată,
când va şedeâ Fiul tău şi Dumnezeu, că tu
ştii firea noastră că este amestecată cu toate
păcatele, ca toţi să te fericim.
M
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 269
•• •• «.ia. »***«*•.**§ • •

Stihirile, glasul al 8-lea.


Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarte,
şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noas­
tră cea zidită dupre chipâl lui Dumnezeu, gro­
zavă, neslăvită, neavând chip. O minune! Ce
taină este aceasta, ce s’a făcut pentru noi?
Cum ne-am dat stricăciunii? Cum ne-am înju­
gat cu moartea? Cu adevărat, dupre porunca
lui Dumnezeu, precum este scris, a celuia ce
dă adormitului odihnă.
Stih: Doamne al puterilor, doreşte şi slăbeşte sufletul meu.
Cum ne-am stricat noi, ceice purtăm chip ne­
stricat şi cari cu suflare dumnezeească am luat
suflet nemuritor, făcându-ne amestecaţi precum ’

s’a scris? Şi cum am călcat poruncile lui Dum­
nezeu? O minune! Cum, lăsând hrana vieţii,
am mâncat mâncare solitoare de moarte şi a-
mară? Cum ne-am înşelat lipsindu-ne de vi-
eaţa cea dumnezeească? Insă să strigăm lui
Hristos, pre acesta, ce s’a mutat în curţile tale,
odihneşte-1.
Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Acoperemântul tău, Născătoare de Dumne­
zeu Fecioară, este doftorie sufletească, că, sub
acela scăpând, ne izbăvim de boalele sufleteşti.
Alte stihiri, samoglasnice glasul al 8-lea:
Nemăsurată este munca celorce vieţuesc în
desfrânări, scrâşnirea dinţilor şi plângere ne­
mângâiată, negură neluminată şi întunerecul cel
mai dinafară, şi viermele cel neadormit, lacri­
mile fără lucru, judecata fără de milă. Pentru
r
l 270 RÂNDUIALA
A

aceasta mai’nainte de sfârşit să strigăm, grăind:


Stăpâne Hristoase, pre carele ai ales, cu aleşii
tăi odihneşte-1.
Glăsui-va trâmbiţa şi morţii ca dintr’un somn
se vor sculă, dorind să iâ vieaţă cerească, au
nădăjduit întru tine, Făcătorul şi Domnul, să
nu osândeşti pre robii tăi, că muritor pentru
noi te-ai arătat celace eşti fără de moarte.
Pentru aceasta mai înainte de sfârşit să strigăm,
i grăind: Stăpâne Hristoase, pre carele ai ales,
cu aleşii tăi odihneşte-1.
Iată şi stihiile, cerul şi pământul se vor schimbă
şi toată făptura întru nestricăciune se va îm­
brăcă, pieri-va stricăciunea şi se va risipi în-
tunerecul la venirea ta, că iarăş ai să vii cu
slavă, precum scrie, ca să răsplăteşti fiecăruia
dupre lucrul lui, Stăpânfe Hristoase, pre carele
l-ai ales, cu aleşii tăi odihneşte-1.
• A Născătoarei de Dumnezeu:
Celce te-ai arătat din Fecioară, Cuvinte, fă-mă
vrednic fecioriei; cetele fecioarelor, aprinzân-
du-şi făcliile, vor cântă ţie, dorind de slava ta,
îndată şi vor intră împreună. Deci, precum acelea
vor dănţui întru cămara cea cerească, aşă şi
noi împreună cu acele fecioare înţelepte să
intrăm cu veselie. Treime fără de început, pre
carele ai ales, cu cei drepţi odihneşte-1.
Slavă... glasul al 6-lea:
Veniţi şi vedeţi toţi, streină şi înfricoşată
vedere, cea cunoscută de toţi, chipul ce se vede
acum, şi de acum să nu mai gândiţi de cele
trecătoare; astăzi sufletul de trup s’a despărţit,
IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 271

la lumea cea veşnică mutându-se că merge


în cale, în care niciodată n’a umblat şi la Jude­
cătorul cel neîăţarnic, unde stau înainte cetele
îngereşti, că înfricoşată este, fraţii mei, judecata
aceea, unde toţi vom stă înainte goli, unii ruşinaţi,
iar alţi încununaţi. Pentru aceasta să strigăm
către împăratul cel nemuritor, când vei vrea ■

să întrebi de cele ascunse ale oamenilor, iartă


pre robul tău, pre carele l-ai luat, Doamne, iubi-
torule de oameni.
Si
» acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Cu rugăciunile celeiace te-a născut, Hristoase,
şi cu ale Mergătorului tău înainte, cu ale
Apostolilor, Proorocilor, Arhiereilor, ale Prea- î
cuvioşilor şi Drepţilor şi ale tuturor Sfinţilor,
odihneşte pre robul tău celce a adormit..
După aceea: Bine este a se mărturisi Domnului... Apoi: Sfinte
Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... Troparele : Cu duhurile drep­
ţilor... Şi celelalte. Apoi ectenia: Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule,
dupre mare mila ta... şi celelalte; şi după Dumnezeul duhurilor...
se face sărutare, cântând stilurile glasul al 2-lea, podobie: Când de
pre lemn... Veniţi fraţilor să dăm mortului sărutarea... şi celelalte
cum s’au scris Ia îmmormântarea monahilor, caută-le Ia pagina 226.
După aceea Slavă... glasul al 6-lea: Văzându-mă zăcând fără de
glas... Şi acum., a Născătoarei, caută-le Ia îmmormântarea mirenilor,
pagina 197. După aceasta ridicând trupul îl duc la mormânt, iară
preoţii mergând înainte cântă Irmoasele Canonului celui mare, glasul
al 6-lea, Peasna I-a:

a jutor şi acoperitor s’a făcut mie spre


mântuire, acesta este Dumnezeul meu, i
i şi-l voiu proslăvi, Dumnezeul părintelui
meu, şi-l voiu înălţă pre dânsul că cu slavă s’a

proslăvit. i
Ia aminte, cerule, şi voiu grăi şi voiu lăudă

i

. j.
4 *

272 RÂNDUIALA
--------- nilllli miwiHiii ----------- -------- ----

pre Hristos, carele din Fecioară s’a arătat lumii


cu trup.
Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu carele
am plouat mană şi apă din piatră am izvorît
de demult în pustie poporului meu, cu singură
dreapta şi- puterea mea.
Pre piatra cea neclătită a poruncilor tale, Hri-
stoase, întăreşte Biserica ta.
Peasna 3-a, Irmos:
J ntăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor tale,
cjj inima mea care se clăteşte, că tu eşti unul
sfânt şi Domn.
Peasna 4-a, Irmos:
I uzit-a proorocul de venirea ta, Doamne,
şi s’a temut, că vrei să te naşti din Fe-
cioară şi să te arăţi oamenilor, şi a zis:
Auzit-am auzul tău şi m’am temut, slavă puterii
tale, Doamne.
Peasna 5-a, Irmos:
re mine celce mânec de noapte, Iubitorule
de oameni, luminează-mă, rogu-mă şi mă
îndreptează întru poruncile tale şi mă învaţă,
Mântuitorule, să fac voia ta.
Peasna 6-a, Irmos:
trigat-am cu toată inima mea către In­
duratul Dumnezeu, din iadul cel mai de
desubt şi m’a auzit şi a scos din strică­
ciune vieaţa mea.

■__
*

▲ IMMORMÂNTĂRII PREOŢILOR MIRENI 273


Peasna'7 a, Irmos:
reşit-am şi am făcut fărădelege, nu ne-am
îndreptat înaintea ta, nici am păzit, nici am
făcut percum ne*ai poruncit nouă, ci nu ne
dă pre noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
i Peasna 8-a, Irmos:
re carele oştile cereşti îl slăvesc şi de
<|jp carele se cutremură Heruvimii şi Serafimii,
pre acela toată suflarea şi făptura lăudaţi-1,
bine-1 cuvântaţi şi-l prea înălţaţi întru toti vecii.
Peasna 9-a, Irmos:
zF| 1 zămislirii celei mai presus de fire rodul
este nespuş, a Maicii cei fără bărbat,
1/ naşterea fără stricăciune, că naşterea lui
Dumnezeu înnoeşte firile. Pentru aceasta toate
neamurile pre tine ca pre o Maică Mireasă dum-
nezeească, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru...
şi Troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte. In urmă, diaconul
ectenia şi preotul ceteşte rugăciunea : Dumnezeul duhurilor... Şi aşâ
îl pun în mormânt cum s’a arătat la mireni; apoi se face Otpustul
deplin.

. ▼ T

t;
-V
.
V.
■u *»•
W

▲ ▲
RANDUIALA

'

'
;

ÎNVĂŢĂTURĂ
Cum se face îmmormântarea la Sfintele Paşti şi preste toatâ săp­
tămâna cea luminată.
'

Ştiut să fie că de va muri vreunul din creştini de sfintele Paşti


1 sau în orice zi din săptămâna luminată, până la Dumineca Tomii,
nu cântăm rânduiala îmmormântării ştiute, pentru slava şi cinstea
sărbătorii învierii, pentrucă sunt zilele de bucurie şi de veselie, iară
nu de jale şi de plângere, şi toţi întru Hristos înviem, câţi murim
întru nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. Biserica însă aşa
învaţă şi aşa ne porunceşte a ţineâ. Deci venind preotul cu clericii
în casa în care zace trupul mortului, îşi. pune Epitrahilul, Felonul
şi cădeşte ca totdeauna, începând: Bine este cuvântat Dumnezeul
nostru apoi preotul cântă Troparul, glasul al 5-lea:
\
Hristos a înviat din morţi cu moartea pre
moarte călcând, şi celor din mormânturi vieaţă
dăruindu-le. De trei ori.
Apoi zice Stihurile acestea:
}
Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăj­
maşii lui şi să fugă dela faţa lui, ceice-1 urăsc
pre dânsul.
Iară cântăreţii după fiecare stih cântă: Hristos a înviat din morţi...
Stihul al 2-lea:
Precum se stinge fumul să se stingă, precum
se topeşte ceara de faţa focului.
Stihul al 3-lea:
V
Aşa să piară păcătoşii dela faţa lui Dumne­
# zeu, iară drepţii să se veselească.
.
f.\

m Jk. tm I*
A CUM SE FACE ÎMMORMÂNTAREA LA SF. PAŞTI 275 *
■anaMnaiîa'iisai'tcitiiaaaoai'f-iaiwai'ai'r «"ri*H*o»iintari»

!
Stihul al 4-lea: —
Aceasta este ziua, pre care a făcut-o Dom­
nul, să ne bucurăm şi să ne veselim într’însa.

Slavă... Hristos a înviat... Şi acum... Hristos a înviat... Iară după


cântarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi diaconul zice
ectenia ştiută pentru morţi; iar preotul rugăciunea: Dumnezeul
duhurilor... Cautâ-le la pag. 163. Şi după Vosglas se ceteşte în­
vierea 'Iui Hristos văzând... In urmă, ridicând sicriul cu mortul,
mergem îa Biserică, mergând înainte preoţii cu diaconii, după dânşii
clericii şi tot poporul, cântând Canonul Paştelor: Ziua Învierii să ne
;
luminăm, noroade... până când ajungem la Biserică. Iară dupăce
am intrat în Biserică şi se pune trupul jos, preotul cădeşte dupre
datină, începând Canonul dintâiu pe 8.
«
Peasna 1, glasul l-iu, Irmos:
i
§f%f iua învierii, să ne luminăm noroade, Paş-
ţ' tile Domnului Paştile; că din moarte la
KM viaţă şi de pre pământ la cer, Hristos
Dumnezeu ne-a trecut pre noi, ceice cântăm
cântare de biruinţă. 3
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pre Hri­
stos strălucind cu lumina cea neapropiată a i

învierii, şi bucuraţi-vă, zicând: luminat să-l au­


zim; cântându-i cântare de biruinţă.
Cerurile, dupre cuviinţă, să se veselească şi
pământul să se bucure şi să prăznuiască toată
4
lumea, cea văzută şi cea nevăzută; că Hristos
s’a sculat, veselie veşnică.
I Apoi zice ectenia cea mică şi Vosglas:
i'
Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împă­
răţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fuilui *
1
şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
* ▼ ÎS ▼ ■

%
'•v
• i
_!_.
ir? '/V" -

ir
•; / 276 ÎNVĂŢĂTURĂ
A
! I îHHVinwmiflM» l l'IM I •Ilioirimnii ll I lr«’i|i'|n

i
n Peasna a 3-a, Irmos;

M | ? eniţi să bem băutură nouă, nu din piatră


stearpă îăcută cu minune, ci din mor-
; mântui lui Hristos, carele a izvorât izvorul
Ni
:: nestricăciunii, întru carele ne-am întărit.
Acum toate s’au umplut de lumină şi cerul
şi pământul şi cele de desupt. Deci să prăznuiască
i
toată făptura învierea lui Hristos, întru carea
I
s’a întărit.
i Ieri m’am îngropat împreună cu tine, Hristoase,
astăzi mă scol împreună cu tine înviind tu, ră-
i stignitu-m’am ieri împreună cu tine, însuti mă
proslăveşte, Mântuitorule, întru împărăţia ta.
Diaconul zice ectenia ştiută, preotul rugăciunea şi Vosglasul: Că tu eşti
învierea şi viaţa.
Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea:
■1
Venit-au mai’nainte de dimineaţă celece au
fost cu Maria, şi aflând piatra răsturnată de
pre mormânt, auzit-au dela înger: pre celace
este întru lumina cea pururea fiitoare, pentru
ce-1 căutaţi între morţi ca pre un om? Vedeţi
înfăşuraturile cele de îngropare, alergaţi şi pro-
poveduiţi lumii că s’a sculat Domnul, omorând
moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, carele a
mântuit neamul omenesc.
Peasna a 4-a, Irmos :
a dumnezeeasca strajă, de Dumnezeu gră-
ji itorul Avacum să stea împreună cu noi . >
Jy^şi să arate pre îngerul cel purtător de lu-
^ mină, carele a grăit luminat: „ Astăzi este mân-
T


I I

•4
A CUM SE FACE ÎMMORMÂNTAREA LA SF. PAŞTI 277
▲ _
nflniiiliiiiti"i,,|,'l,ll,ill,t,'l,,l,,lnlna>,l>'|M|,'ll,aul,IIMI,,lni,|ll,li,l,|»»"*|||,,*»iiiiiiiiiiHinin*Hiuiiiiiifniii«M«ii<fi!|iiftifni' v; riii|n|TituVH|n|!T|tifii(t i.ir »: n in< v?tt <i i mn

tuirea lumii, că a înviat Hristos, ca cel atot­ ■ - •-


puternic". :
Parte bărbătească, ca celce a deschis pân­ ;
tecele cel fecioresc, fost-a Hristos; iară ca un
om, Mieluşel s’a chemat şi fără prihană; că
n’a gustat spurcăciune, Paştile noastre, şi ca
un Dumnezeu adevărat desăvârşit s’a numit
Ca un Mieluşel de un an, cununa cea bine­
cuvântată de noi Hristos, de voie pentru toţi
s’a jertfit, Paştile cele curăţitoare; şi iarăş din
mormânt, frumos a strălucit nouă Soarele drep­
tăţii. i
'! ! -
Dumnezeescul părinte David înaintea chivo­ ■

tului umbrei a săltat jucând; iară noi norodul :1


cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor . ■


văzând, să ne veselim dumnezeeşte că a înviat
Hristos, ca cel atotputernic. ti
Vosglas: Că bun şi iubitor de oameni...
Peasna a 5-a Irmos:
1
ă mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc
de Mir cântare să aducem stăpânului;
şi să vedem pre Hristos Soarele dreptăţii
tuturor vieaţă răsărind.
Milostivirea ta cea nemăsurată, cei ţinuţi în­
tru legăturile iadului văzând-o, la lumină au
mers, Hristoase, cu inimile vesele, lăudând Pa­
ştile cele veşnice.
Noi cei purtători de lumină, să ne apropiem
de Hristos, celce a ieşit din mormânt ca un e
Mire, şi să prăznuim, împreună cu cetele cele
iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu

l * cele mântuitoare.
>•
▼ -a

;
..
-
■r>
2.:'
■f ;

▲ ÎNVĂŢĂTURA

278
.......................................... . ....... ............. ...........

Apoi Vosglas: Că s’a sfinţit şi s’a proslăvit...

i Wtogorîtu-te-ai în cele mai de jos ale pă-


Peasna a 6-a, Irmos:

■f
n mântului şi ai sfărâmat încuetorile cele
t; veşnice, care ţineau pre cei legaţi, Hri-
stoase, şi a treia zi, precum Ionâ din chit, ai
I înviat din mormânt.
Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat
din mormânt, celace nu ai stricat cheile Fe­
cioarei cu naşterea ta, şi ne-ai deschis nouă
uşile Raiului.
Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă ca
un Dumnezeu, pre tine însuţi de voie adu-
cându-te Tatălui, ai înviat pre Adam împreună
cu tot neamul sculându-te din mormânt.
j Ectenia ştiută, cu rugăciunea şi Vosglasul:
j Că tu eşti învierea, vieaţa..
I
Deci Condacul:
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul ro­
bului tău, unde nu este durere, nici întristare,
nici suspin, ci vieaţă fără de sfârşit.
Icos:
Tu însuţi eşti fără de moarte, celace ai făcut
şi ai zidit pre om; iară noi pământenii din pă­
mânt suntem zidiţi şi întru acelaş pământ vom
merge, precum ai poruncit, celace m’ai zidit şi
mi-ai zis: că pământ eşti şi iarăş în pământ
te vei întoarce, unde toţi pământenii mergem,
tânguindu-ne deasupra gropii şi cântând cân­
tare: Aliluia.

_____
I '1 i

*:>
A- . CUM SE FACE ÎMMORMÂNTAREA LA SF. PAŞTI 279
i»i'ii»riţinnnini''ii'ti'«inn»i't i •■ut.<iu«'ii‘<>iiii i< ii.ii'i i| l| i|n|'.|> | uiit3|.1|i.|i,ll|ti,1,.i ■ 1'li.M I I H I I I I I • • • ■ • ••• fl^f *4

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului tău... Iar în Ioc


de: Sfinte Dumnezeule... cântăm: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în
Hristos v’aţi îmbrăcat: de trei ori. După aceea Apostolul din cartea
Faptelor, al zilei în care se face îmmormântarea; iar de nu se va
aflâ Apostolul, se zice cel dela îmmormântarea cea de obşte. Apoi
cântăm: Aliluia, glasul al 8-lea şi întâia Evanghelie a învierii, dela
Mateiu, =
•••*
(Cap. 28, v. 16): v

n vremea aceea cei unsprezece ucenici au


W
mers în Galileea, în muntele unde le-a po­
runcit lor Iisus şi văzându-1 pre dânsul
s’au închinat lui, iară unii s’au îndoit. Şi
apropiindu-se Iisus le-a grăit, zicând: Da-
tu-mi-s’a toată Stăpânirea în cer şi pre pământ.
Drept aceea mergând învăţaţi toate limbile,
botezându-i pre dânşii în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh; învăţându-i pre dânşii
I
să păzească toate câte am poruncit vouă; că
â
iată eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfâr­
şitul veacului. Amin. '
După aceea zicem:

învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm *


Sfântului Domnului Iisus unuia celui fără de
păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi
sfântă învierea ta o lăudăm şi o slăvim. Că tu
eşti Dumnezeul nostru, afară de tine pre altul
nu ştim; numele tău numim. Veniţi toţi credin­
cioşii să ne închinăm sfintei învieri a lui Hris­
tos ; că iată a venit prin Cruce bucurie la toată #
lumea. Totdeauna binecuvântând pre Domnul,
lăudăm învierea lui. Că răstignire răbdând pen­
tru noi, cu moartea pre moarte a stricat.

i
.7
if
= i

,
ÎNVĂŢĂTURĂ
A
280

[ Şi Stihira, glasul al 6-lea:


ll înviind Iisus din mormânt, precum mai ’n-
ainte a zis, a dăruit nouă vieaţă veşnică şi
mare milă. De trei ori.
:
Peasna 7-a, Irmos:
ĂfŞ ela ce a izbăvit pre tineri din cuptor,
lL făcându-se om, pătimeşte ca un muritor, şi
prin patimă pre cel muritor îl îmbracă cu
podoaba nestricăciunii; cela ce singur este bine­
cuvântat, Dumnezeul părinţilor şi prea proslăvit.
Femeile cele gânditoare de Dumnezeu cu miruri
3 în urma ta au alergat şi ca pre un mort cu lacrimi
te căutau, bucurându-se, s’au închinat ţie Dum­
nezeului celui viu şi Paştile cele de taină, uceni­
cilor tăi, Hristoase, bine le-au vestit.
v Prăznuim omorîrea morţii, sfărâmarea iadului
şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând lă­
udăm pre Pricinuitorul, pre unul cel binecuvân­
tat Dumnezeul părinţilor şi prea proslăvit.
Cât este de sfinţită cu adevărat şi mult prăz-
nuită această noapte de mântuire şi strălucită a
zilei celei purtătoare de lumină, a învierii, mai în­
ainte vestitoare fiind, întru carea Lumina cea fără
de ani din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
Peasna 8-a, Irmos:
ceastă numită şi sfântă zi, una a Sâm-
betelor, împărăteasa şi Doamna, al prazni­
celor praznic şi sărbătoare este sărbători­
lor, întru care binecuvântăm pre Hristos în
veci.

i
:v;

i
I

>•

CUM SE FACE ÎMMORMÂNTAREA LA SF. PAŞTI 281

♦ Veniţi cu rodul vieţii cel nou, al dumneze-


eştei veselii, . în ziua cea vestită a învierii, de
împărăţia lui Hristos să ne împărtăşim, lău-
dându-1 pre dânsul ca pre un Dumnezeu în veci.
Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că
iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dum­
nezeu luminate, dela apus şi dela miazănoapte,
şi dela mare şi dela răsărit fiii tăi, întru tine
binecuvântând pre Hristos în veci.
Părinte atotţiitorule, şi Cuvinte şi Duhule, fire
ceeace eşti una în trei Ipostasuri, cea mai pre
sus de fiinţă şi de Dumnezeire, întru tine ne-am
botezat, şi pre tine bine te cuvântăm întru
toţi vecii. •:

Peasna 9-a pripeală.

î ugerul a strigat cei pline de dar: Curată


Fecioară, bucură-te, şi iarăş zic, bucură-te.
^ Că Fiul tău a înviat a treia zi din mor­
mânt, şi pre morţi i-a ridicat, noroade bucu-
raţi-vă.
Irmosul:
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusaiime,
„că slava Domnului preste tine a răsărit, dăn-
„ţueşte acum şi te bucură, Sioane, iară tu cu-
„rată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te
„întru învierea celui născut al tău“.
Pripeală:
Hristos, Paştile cele nbuă, jertfa cea vie jert­
fită, Mieluşelul lui Dumnezeu, celce ridică pă­
catul lumii.
Odumnezeescul, o iubitul, o prea dulcele
5 •;.v-s
=

i
î[

282 ÎNVĂŢĂTURĂ
i

tău glas! Că cu noi iără de minciună te-ai fă­ ♦


găduit să fii, până la sfârşitul veacului, Hris-
toase, pre carele întărire de nădejde credin-
dincioşii avându-1 ne bucurăm.
Pripeală:
Femeile au alergat să spună Apostolilor, în­
; drăzniţi dar, îndrăzniţi şi strigaţi, că Hristos a
înviat.
O Paştile cele mari şi prea sfinţite, Hristoase!
O înţelepciune şi Cuvântul lui Dumnezeu şi
puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu tine
mai adevărat, în ziua cea neînserată a împă­
răţiei tale.
Vosglas:
Că pre tine te laudă toate puterile cereşti,
şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfân­
tului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Svetilna:
Cu trupul adormind ca un muritor, împărate
şi Doamne, a treia zi ai înviat pre Adam din
stricăciune ridicând şi moartea pierzând, Paş­
tile nestricăciunii, lumii de mântuire. de trei ori.
Apoi Troparele învierii, glasul al 5-lea:
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările tale.
Soborul îngeresc s’a mirat, văzându-te pre tine
întru cei morţi socotit, şi puterea morţii, Mântu­
itorule, stricând şi cu tine pre Adam sculând,
şi din iad pre toţi slobozindu-i.
Bine eşti cuvântat Doamne...
Pentruce miruri, în marea voastră durere,
;
*
:
.v:;. !
■ f

1
CUM SE FACE ÎMMORMÂNTAREA LA SF. PAŞTI
................................... ......................................... ai.... •'iiiiiitinn.inininmanim.. «nun.uniuii,,,,, lln||1|
"
i ‘■“•iii'iiiit'iim' a 283
'■uu.aai,acananinnntra :aia’a»aaa-.r'ai-ara

amestecaţi cu lacrimi, o uceniţelor! îngerul care


a strălucit în mormânt, a zis Mironosiţelor- ve­
deţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a
înviat din mormânt.
Bine eşti cuvântat, Doamne... I
Foarte de dimineaţă, Minorosiţele au alergat
la groapa ta tânguindu-se, ci înainte a stătut lângă
dânsele îngerul şi a zis: Vremea plângerii a în­
cetat, nu plângeţi, ci învierea spuneţi Apostolilor.
Bine eşti cuvântat, Doamne...
Minorosiţele femei, cu miruri venind la groapa
ta, Mântuitorule, au plâns, iară îngerul către
dânsele a grăit, zicând: Pentru ce cu cei morţi
pre cel viu socotiţi, căci ca un Dumnezeu a
înviat din mormânt. I
Slavă... a Treimii:
Inchinămu-ne Tatălui şi Fiului şi Sântului Duh,
Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii stri-
gând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Pre Dătătorul de vieaţă născându-1 Fecioară,
de păcat pre Adam l-ai izbăvit, şi bucurie Evei
în locul întristării ai dăruit; şi pre cei căzuţi
din viaţă i-a îndreptat la aceiaş celce s’a
întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă ţie, Dumnezeule.
§ Şi după Tropare îndată Stihirile Paştilor:
Stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii lui.
Paştile cele sfinte astăzi nouă s’au arătat, *
Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină,

284 ÎNVĂŢĂTURĂ
IPlUMUtnlnli-l,

Paştile cele prea cinstite, -Paştile Hristos Iz­


*, băvitorul, Paştile cele îără de prihană, Paştile
cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care
au deschis nouă uşile • Raiului, Paştile celece
sfinţesc pre toţi credincioşii.
Stih: Precum se stinge fumul să se stingă:
Veniţi dela vedere, femei bine vestitoare şi
ziceţi Sionului, primeşte dela noi bunele vestiri
de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, săl-
tează şi te bucură, Ierusalime, pre împăratul Hris­
tos văzându-1 din mormânt, ca pre un Mire ieşind.
Stih: Aşa să piară păcătoşii dela faţa lui Dumnezeu, iară drepţii
să se veselească.
Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând
înaintea mormântului Dătătorului de vieaţă,
aflat-au înger pre piatră şezând, şi acela gră­
ind către dânsele aşa a zis: Ce căutaţi pre cel
viu cu cei morţi? Ce plângeţi pre cel nestri­
cat ca şi cum ar îi întru stricăciune? Mergând
propoveduiţi ucenicilor lui.
Stih: Aceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi
să ne veselim într’însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paş­
tile, Paştile cele prea cinstite nouă ne-au ră­
sărit, Paştile cu bucurie unul cu altul să ne
îmbrăţişăm, o Paştile izbăvirea de întristare,
că astăzi din mormânt ca dintr’o cămară stră­
lucind Hristos, pre femei de bucurie le-a um­
plut, zicând: Propoveduiţi Apostolilor.
Slavă... Şi acum... glasul al 5-lea:
Ziua învierii, şi să ne luminăm cu prăznui-
rea, şi unul pre altul să îmbrăţişăm, să zicem

.
'
.

«•
CUM SE CADE A CÂNTA PARASTASUL * 285 ^

fraţilor, şi celorce ne urăsc pre noi; să iertăm


toate pentru înviere, şi aşa să strigăm: Hristos
a înviat din morţi, cu moartea 'pre moarte
călcând, şi celor din mormânturi, viaţă dăru-
indu-le. I
Hristos a înviat... de trei ori. Şi în vremea ce cântăm stihirile
de mai sus, facem sărutare mortului, zicând. Hristos a înviat... (
Iară după stiluri ectenia cuvenită. Şi arhiereul sau preotul ce­
teşte rugăciunea cu glas mare aproape de mort. Apoi Vosglas:
Că tu eşti învierea şi viaţa...
In urmă se face Otpustul şi se ceteşte rugăciunea de deslegare,
pre care caut-o la prohodul mirenilor pag. 192—193. Şi aşa ieşind
ducem trupul la mormânt, cântând: Hristos a înviat... Şi-l îmmor-
mântăm cu mulfămită şi cu bucurie, zicând toate cele scrise la rân-
duiala îmmormântării mirenilor. Caută-le la pag. 198. Cântăm şi Tro­
parul. Pământe, deschizându-te, primeşte pre cel zidit din tine.
Sfârşitul Immormântărilor.

s •

ÎNVĂŢĂTURĂ
Cum se cade a se cântă Parastasul.
Mergând preotul unde este gătită coliva, zice: Bine este cuvântat
Dumnezeul nostru... cădind colivia cruciş. Iară noi zicem: Sfinte Dum­
nezeule... Si după Ecfonis: Doamne milueşte de 12 ori; Slavă Şi acum
Veniţi să ne închinăm... de 3 ori. Şi Psalmul 90: Celce locueşte
în ajutorul celui prea înalt... şi după terminarea lui: Slavă... Şi acum...
Aliluia, de 3 ori. Apoi se face ectenia pentru cei răposaţi:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus...
Pentru lăsarea greşelilor, acelor ce întru feri­
cită pomenire s’au mutat, Domnului să ne rugăm.
Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumne­
zeu (N).
286 ÎNVĂŢĂTURĂ.... . ... .... ......... ....

Pentru odihna, liniştea fericirii pomenirii lor.


Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să li se ierte lor toată greşala cea
de voie şi cea fără de voie, Domnului să ne
rugăm.
• Pentru ca neosânditi să stea la înfricoşa­
tul Scaun al slavei Domnului, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ceice plâng şi se chinuesc, aşteptând
mângâierea lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se izbăvească ei din toată du­
rerea şi necazul şi suspinarea, şi să-i sălăşlu-
iască pre ei, unde cercetează lumina feţei lui
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze
sufletele lor în loc luminat, în loc cu verdeaţă,
în loc de odihnă, unde toţi drepţii petrec, Dom­
nului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul • • •
Apără, mântueşte, milueşte • • •
Mila lui Dumnezeu şi împărăţia cerului...
Şi după Ecfonis: Aliluia de 3 ori, pe glasul al 8-lea, zicând aceste
stihuri: Stih 1: Fericiţi pe cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Stihul al 2-lea:
Şi pomenirea lor din neam în neam.
Stihul al 3-lea:
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui...
Apoi Troparul, glasul al 8-lea:
Celace cu adâncul înţelepciunii prin iubirea
de oameni toate le chiverniseşti, şi celece sunt
de folos tuturor le dărueşti, unule Ziditorule,
fă odihnă, Doamne, sufletelor robilor tăi, că
H
I

▲ CUM SE CADE A CÂNTA PARASTASUL 287
A
spre tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi t

Ziditorul şi Dumnezeul nostru. De 2 ori.


Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
-
Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare
bine primită către Dumnezeu, celce s’a năs­ '
I
cut din tine, Născătoare de Dumnezeu nenun­ :
tită, ceea ce eşti credincioşilor mântuire. i:

;
Apoi catisma: i

Fericiţi cei fără prihană în cale...


Cu Pripeala:
Pomeneşte, Doamne, sufletele robilor tăi.
Şi împărţim Catisma în două stări. La sfârşitul stării din întâiu zicem:
In veac nu voiuuitâ îndreptările tale... De trei ori.
5;
Apoi preotul ectenia.
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm,
l
încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor ro­
bilor lui Dumnezeu (N). '
Şi pentru ca să li se ierte lor toată greşala,
; a
cea de voie şi cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufle­
tele lor, unde drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu şi împărăţia cerurilor şi
iertarea păcatelor lor, la Hristos, Inpăratul cel i

fără de moarte, să cerem.


Domnului să ne rugăm. Preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...
Strana: Doamne milueşte, de 40 de ori. Vosglas: Că tu eşti în­
vierea vieata şi odihna... şi celelalte până la sfârşit. Şi începe a doua
Strană: Al’tău sunt eu mântueşte-mă... cu pripeală: Odihneşte,
Doamne, sufletele robilor tăi... şi: Caută spre mine şi mă milueşte.
Cu aceaş: pripeală. Iară la sfârşit zicem stih: Viu va fi sufletul meu şi
te va lăudă... de trei ori. Apoi Troparele pentru cei adormiţi, glasul I
al 5-lea, pripeală Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările |
r 1
?
ÎNVĂŢĂTURĂ
A
288
I
!
gmftiîiliiîirfilIifiiT------------------- --- -----------

tale... Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii... tot de rând până la


sfârşit. Caută la fmmormântarea mirenilor pag. 177. Apoi, Aliluia, de
trei ori. După aceasta ectenia cea mare ’nainte zisă pentru cei
adormiţi. Şi pomeneşte preotul pre cei adormiţi, iară clericii zic :
Doamne milueşte, de 40 de ori. Apoi Vosglas şi Troparul, glasul
: al 5-lea: Odihneşte Mântuitorul nostru cu drepţii pre robii tăi
Slavă... Şi acum... a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit
lumii... Deci Psalmul 50: Milueşte-mă Dumnezeule... Dupre a-
ceasta Canonul pentru cei morţi, caută la îmmormântarea mirenilor
pag. 179. După peasna 3: Ectenia pentru cei morţi, precum mai
! i ’nainte am zis, şi după Vosglas, Sedealna, glasul al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate... Slavă... Şi acum... a Năs­
cătoarei: Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu în vremea vieţii
mele... După peasna a 6: Ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi
după Vosglas, Condacul, glasul al 8-lea: Cu sfinţii odihneşte. Hris-
1 toase, sufletele... Icosul: Tu însuţi eşti fără de moarte...Aliluia de
3 ori. După a 9 peasna, zice preotul tămâind: Pre Născătoarea,de
IM Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări cinstindu-o să o slăvim...
Iară Strana în loc de stih, zice acesta: Duhurile şi sufletele drepţilor
•11
te vor lăuda pre tine, Doamne... Apoi cântăm Irmosul. Pre Dum­
i nezeu a-1 vedea... In urmă: Sfinte Dumnezeule... După : Tatăl
nostru... .cântăm Troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor...
1 şi: Intru odihnă ta, Doamne... Slavă... Tu eşti Dumnezeu carele
te-ai pogorât în iad... Şi acum... Una curată şi preanevinovatâ
Fecioară...
Acestea caută-le la pag. 163. Deci ectenia:
Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule, dupre mare
mila ta • ••
încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor ro­
bilor tăi...
Şi celelalte pe rând, cum s’a scris mai sus. Preotul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor... Şi vosglas: Că tu eşti învierea şi vieaţa...
Preotul: înţelepciune... Citeţul: Ceeace eşti mai cinstită... Apoi:
Slavă ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă ţie Strana:
Slavă... Şi acum... Doamne milueşte de 3 ori: Părinte binecuvin-
tează. Şi Otpustul: Celce a înviat din morţi... Şi dupre Otpust,
preotul zice: Intru fericita adormire, veşnica odihnă şi celelalte...
Iară clericii cântă: Veşnica Pomenire, de 3 ori:
La Sâmbăta Moşilor ectenia cea mică a morţilor se zice precum
urmează:
•4 irr. ,•

CUM SE CADE A CÂNTA PARASTASUL 289


•' « «' i'irim t; itii«>i>amnri iikix ». i>itn

i
Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule, dupre mare
mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne milueşte.
Strana: Doamne milueşte de trei ori.

:
încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufle­
?■ telor celor din veac adormiţi întru bună credinţă,
a strămoşilor, a moşilor, a părinţilor a maicilor,
a fraţilor, a surorilor, a fiilor şi a celor ditru o
rudenie şi celor ditru o seminţie şi a tuturor su­
fletelor, cari au adormit mai ’naintb întru nădej­
dea învierii şi a vieţii veşnice; a ctitorilor sfân­
tului lăcaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi,
Preoţi, Diaconi, Ierodiaconi şi Monahi, slujitori
şi robi, celor ce zac aicea şi pretutindinecfc drept
credincioşi creştini, şi a robilor lui Dumnezeu
celor ce acum se pomenesc (N), şi penjţru ca
să li se ierte lor toată greşala, cea de voie şi
cea fără de voie.
Stana: Doamne milueşte de trei ori.
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi
numele în cartea vieţii şi în şanurile lui Avraam,
în laturea viilor întru înpărăţia cerurilor, în
Raiul desfătării, unde drepţii se odihnesc.
Strana: Doamne milueşte de trei ori.
Mila lui Dumnezeu, şi împărăţia cerului, şi
lăsarea păcatelor lor, la Hristos, împăratul cel
fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să le cerem.
Strana: Dă Doamne, diaconul, sau preotul zice: Domnului să ne
rugăm Strana: Doamne milueşte de 40 de ori.
Şi preotul ceteşte rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul