Sunteți pe pagina 1din 16

Anul VIII, N.

86 Decembrie 1981

Noi TrKii
Fondator: Prof. Dr. Josif Constantin Drăgan

MITOLOGIE
",'
SI ISTORIE

......
ROMANEASCA

Iosif Gabriel Chiuzbăian

Mai mult ca oricare alt anotimp, iarna, prin găzduirea nenumăratelor


datini strămoşeşti, este purtătoarea unor nepreţuite simboluri ce vin spre noi
dintr-o durată fă,ră timp. Ele alcătuiesc amfore de aur ale spiritualităţii
româneşti, permanenţele ei multimilenare, ce vieţuiesc. în orice timp, biruind
efemeritatea şi slăbiciunile proprii, în sens anatomic, condiţiei umane. La
hotarul dintre ani ele se arcuiesc, aidoma porţilor din străvechea ţară a
Dacilor mari, peste adânca fântână a trecutului, de unde rodesc marile
adevăruri ale acestui neam, luminând concepţiile sale despre lume, viaţă şi
moarte.
Oricine răsfoieşte colecţiile revistelor editate de sociologul român
Dimitrie Gusti, poate constata cu uşurinţă importanţa acordată de savant şi
de colaboratorii săi tradiţiilor populare, miturilor, fenomenului românesc în
general, atât de divers şi de multiplu nuanţat, veşnic pregătit pentru geneze
nebănuite. Studiile la care ne referim erau rodul unor investigaţii ştiinţifice
pluridisciplinare, la care şi-au adus aportul etnologi, folclorişti, psihologi,
filosofi ai culturii, jurişti, sociologi, în scopul unei cunoaşteri cât mai te­
meinice din punct de vedere social, istoric, filosofic.
Fenomenele cercetate erau abordate cu alte mijloace decât acelea ale in­
spiraţiei revelatoare. Metodele estetice, specifice romantismului direcţionat
de Herder sau cele documentar-istorice având, desigur, fiecare în parte,
valoarea lor de necontestat, erau completate de cele sociologice, în măsură să
ofere o viziune de ansamblu şi o garanţie în plus pentru o cunoaştere
adevărată şi o înţelegere mai deplină a omului şi a misiunii sale în lume. Era o
cercetare menită să asigure - cum spune Gusti -o conştiinţă de sine realistă
care să apere naţiunea de rătăciri şi descurajare, oferindu-i o viziune din ce În
ce mai cuprinzătoare a lumii, păstrând totuşi nuanţa originară. Numai în
acest mod omul poate să-şi menţină un echilibru interior, fără a-şi vedea
tăiate rădăcinile ce-l leagă de straturile mai vechi ale fiinţei sale. Nimic mai
firesc câtă vreme, aşa cum precizează Carol Gustav Jung, fiecare existenţă in-
dividuală Întrupează În acelaşi timp viaţa eternităţii speciei, fiind în mod in-
evitabil întreţesută cu miturile, aceste străvechi amintiri ale lumii ce leagă pe
indivizi Într-o comunitate spirituală, punându-Ie o pecete nes tearsă, adânc
imprimată, de adevărată marcă stilistică. .
Prezente în dispozitivul mental al popoarelor, din care acestea din
urmă se nutresc când se schimbă condiţiile vieţii individuale şi sociale,
miturile reprezintă o realitate vie ce se transmite din generaţie în generaţie, in-
fluenţând - cum ar spune Bronislav Malinovski - În continuare lumea şi soar-
ta oamenilor. Iată de ce necunoaşterea miturilor şi simbolurilor arhaice, -
cum pe drept cuvânt se exprimă Zoe Dumitrescu-Buşulenga, - e la fel de
gravă ca necunoaşterea propriei istorii naţionale, e aproape un refuz de
apartenenţă.
Este un argument în plus pentru a ne apleca cu şi mai mult interes
asupra acestor permanenţe spirituale străvechi, incluzând desigur şi mitul,
căruia Eminescu, spre pildă, pe linia unei viziuni romantice, i-a atribuit o
însemnătate ce echivalează sau uneori chiar depăşeşte pe aceea a istoriei.
Nimic nu există În lume - arată marele nostru poet - ce n-are o cauză
începătoare şi un timp de începere. E o cestie de cultură de-a le şti toate
acestea, de-a ţine seama de ele, de-a avea simţul istoriei. Ideea este la fel de
valabilă şi azi, când ea, istoria, mai pregnant decât în orice altă epocă, obligă
la răspunsuri ce urcă din adâncuri, dârze şi pilduitoare.
Cunoscând toate acestea şi ţinând seama de ele, cum ne învaţă
Eminescu, putem intui pe deplin importanţa miturilor, a mitologiei, alături
de istorie, ca parte componentă a unui domeniu complex de cercetare inter-
disciplinară denumit tracologie. Nimic mai firesc câtă vreme Traco-Geto-
Dacii sunt strămoşii noştri şi câtă vreme ei au avut o mitologie proprie, din
păcate destul de puţin cunoscută. Ea se regăseşte şi azi în numeroase tradiţii
populare din folclorul românesc şi al popoarelor din spaţiul tracic.
Cercetarea sistematică interdisciplinară şi comparativă a acestor mituri care
au străpuns negura timpului, editarea unor lucrări de sinteză sau reeditarea
grabnică a altora, şi mă gândesc la mult contestata Dacia preistorică a lui
Nicolae Densuşianu de care am avut prilejul să ne ocupăm într-un studiu re-
cent publicat în Săptămâna şi reluat de Noi Tracii, ar putea recompune o in-
teresantă lume de personaje din pantheonul trac. Cu atât mai necesar ar fi un
atare demers, cu cât la baza spiritualităţii europene - cum pe drept sublinia
Josif Constantin Drăgan - stă nu numai mitologia greco-romană, ci şi
mitologia tracă. Si vom putea spune împreună cu autorul citat că:Mitologia
tracică născută Î~ cetatea zeilor, În Cogaion, În spaţiul carpato-dunărean, a
fost preluată În parte de traditia literară grecească. Pentru aceasta, trebuie să
fim recunoscătoriscriitorilor greci şi negreci, care au scris Într-o limbă de mai
mare circul,-;ţie, Într-o anumită epocă, fixând pentru totdeauna miturile şi i-

2
ma~inea spiritualităţii trace. Povestind-o şi repovestind-o mereu În Încercarea
lor de perfecţionare, nu au mai citat, cum e obiceiul astăzi, sursele şi prove-
nienta miturilor.
, Iată de ce nu e deloc exagerat să afirmăm că putem vorbi de o
civilizaţie antică europeană traco-greco-romană.
Ideea este exprimată sugestiv de G. Popa Lisseanu în prefaţa lucrării
sale Mitologia greco-romană editată în 1912: O mitologie românească, atât
de necesară sub raportul cunoaşterii fiinţei noastre şi atât de bogată În date,
cum o Întrevedem noi, o mitologie a poporului român, pentru moment, nu e
posibilă. Explicaţia ne-o dă tot autorul: Materialul de folclor este până astăzi
prea răzleţit şi prea puţin sistematizat. (Se desprinde de aici, neîndoielnic,
utilitatea şi în acest domeniu a chestionarelor preconizate de Hasdeu şi Den-
susianu şi a metodelor de cercetare monografică). Autorul îşi manifestă, însă,
convingerea că o mitologie românească se va produce sigur pe viitor pentru
că o mitologie a poporului nostru ne va explica Însăşi firea poporului nostru.
Cu timpul, ideea începe să rodească, de la culegătorul ocazional de
folclor până la istoricul erudit, mai întâi sub forma unor studii fără pretenţii,
cum ar fi cele privind <<folclorul mitic» sau cele referitoare la «religia păgână
a poporului», iar mai apoi prin lucrări globale realizate după modele străine.
Erau desigur încercări fragmentare de studii şi cercetări izolate la intervale de
timp destul de mari.
Printre primii erudiţi aplecaţi asupra acestui domeniu trebuie să-I
numim pe Dimitrie Cantemir, care în capitolul privind religia Moldovenilor
din Descrierea Moldovei face câteva însemnări critice de folclor mitic.
Incepând din a doua jumătate a veacului trecut şi continuând în veacul
nostru, o seamă de cercetători studiază aspecte speciale ale problemei, în
timp ce alţii se ocupă, teoretizând, de fundamentarea istorică a mitologiei
româneşti.
De mitologia traco-geto-dacă, ca de o mitologie folclorică
preromânească,se ocupă cu dăruire şi competenţă Nicolae Densusianu în
Dacia preistorică (propusă cititorilor de azi de revista Săptămâna, sub forma
unui proiect pentru o mitologie românească), Grigore Tocilescu, în lucrarea
Dacia Înainte de Romani, Marienescu în Cultul păgân şi creştinism, Vasile
Pârvan în Getica şi Dacia sau Lazăr Şeineanu în cunoscutul' său studiu com-
parativ premiat de Academia Română, Basmele române În comparaţie cu
legendele antice şi clasice, conţinând o amplă cercetare privind fondul şi
elementele mitice în basmele noastre.
Majoritatea lucrărilor de acest gen, publicate în periodice sau în volum,
au un defect comun, şi anume se ignoră reciproc, iar pe de altă parte nu
întotdeauna prezintă o continuitate dialectică şi o reală capacitate de sinteză,
fiecare autor dorindu-se un deschizător de drumuri pentru mitologia
românească, slăbiciune pe care şi astăzi o putem observa cu uşurinţă la
numeroşi cercetători ai tracologiei, ceea ce desigur creează o serioasă piedică
în obţinerea unor rezultate dorite şi a unei concepţii unitare, atât de necesară
în domenii de mare importanţă pentru viaţa noastră spirituală.
Făcând această succintă incursiune în istoria mitologiei româneşti nu
putem omite pe Dem. Teodorescu, care, în 1874 oferă Incercări critice asupra

3
unor credinţe, datine şi moravuri ale poporului român, pe Elena
Niculiţă-Voronca care scrie Datinele şi credinţele poporului român adunate şi
aşezate În ordine mitologică (1903), pe Tudor Pamfilie, iar mai aproape în
timp de noi pe Dominic Ionescu cu lucrarea Dogma crestină În cugetarea si
viaţa poporului nostru, având la bază o conferinţă ţinută la cursurile de va;ă
de la Vălenii de Munte în 1930. Cunoscutul savant Constantin Giurescu se
ocupă în Istoria Românilor, apărută în Editura Fundaţiilor Regale, de
originea străveche a credinţelor populare, descântecelor şi leacurilor băbeşti
actuale, cât şi de esenţa monoteistă a religiei traco-geto-dace, care, după cum
sugerează autorul, permite o atât de uşoară trecere de la Zamolxis la
creştinism. Este autorul care, alături de Pârvan, abordează sincronismul
daco-creştin, idee asupra căreia s-a aplecat recent Anastasie Nasta în studiul
intitulat Sincronismul daco-creştin, apărut în numărul din noiembrie al
buletinului Noi Tracii.
Trebuie să subliniez contribuţia importantă a unor cercetători ca
Brăiloiu, Sabin Drăgoi, Romulus Vulcănescu (autor al unor lucrări de
referinţă şi editor al cunoscutei publicaţii Etnologica) , cât şi a reprezen-
tanţilor şcolii de sociologie a marelui savant Dimitrie Gusti, pentru a ajunge
la Lucian Blaga şi Mircea Eliade, autorul marilor sinteze ştiinţifice de
audienţă universală.
Neînţeleasă, uneori, la justa ei valoare, mitologia (şi în special cea
românească, vitregită vreme îndelungată de o consacrare scrisă pe care o
merită cu prisosinţă) a avut parte, nu odată, de adversităţi mai mult sau mai
puţin declarate. Un cunoscut scriitor, spre pildă, afirma nu demult, că
recurgerea la mitologii străvechi ar constitui o fugă de real, o mărturie a unei
neputinţe şi că de fapt, adevărata civilizaţie modernă a bătrânului nostru con-
tinent s-ar fi născut în urma unui proces de tăiere a rădăcinilor. Autorul
acestei ciudate afirmaţii, aidoma susţinătorilor de aiurea a unor teze mai mult
sau mai puţin asemănătoare, uită fără îndoială că progresul îşi are rădăcinile
adânc înfipte în tradiţie, aşa cum la rândul ei tradiţia îşi află sorgintea în pro-
gresul epocilor în negura uitării. Este o revelaţie dialectică fără de care nu
poate fi concepută însăşi istoria.
Dar alături de istorie, înţeleasă din perspectiva spiritului modern
(evenimente ireversibile şi nerepetabile) există şi o istorie exemplară
constituită din mituri, care aşa cum precizează Mircea Eliade, se poate repeta
şi care îşi găseşte sensul şi valoarea chiar în faptul repetiţiei. Tot Eliade
afirmă că istoria Întâmplărilor de la origine trebuie să se repete deoarece orice
epijanie primordială este bogată În Înţelesuri, adică nu se Iasă epuizată Într-o
singură manijestare. lată de ce miturile oferă în fiecare etapă a culturii alte şi
alte aspecte ale inepuizabilelor lor semnificaţii. Este motivul pentru care în
antichitate, în renaştere, cât şi în perioada de înflorire a romantismului,
lIlil urile au. alcătuit substanţa marii literaturi, fiind un nesecat izvor de in-
srlr~lţie. E suficient să ne gândim la mitul lui Hyperion în operele lui
Holderlin şi Eminescu pentru a realiza plenar multiplele sale posibilităţi de
valori ficare.
Pentru poetul nostru naţional, substanţa macro şi microcosmosului se
cuprinde în mitele albastre ce vremile -aurite mi le şoptesc ades. De la eroul

4
orfic din Făt frumos din lacrimă şi până la eroul din Luceafărul, Eminescu
s-a mişcat permanent în această lume a esenţelor pure.
Dar ce este mai important, aşa cum arătam mai înainte, Eminescu a
înţeles ca nimeni altul valoarea miturilor pentru popoarele a căror istorie se
pierde în negura vremilor, în incertitudinile documentare create de
vicisitudinea propriei lor condiţii de evoluţie pe scena sbuciumată a lumii.
Iată de ce a încercat o substituire a istoriei naţionale prin miturile care în
perioadele întunecate, de restrişte, au hrănit trăirea poporului român.
Eminescu anunţa o vreme în care mitul va oferi prin natura sa de mister, câm-
pul încă insuficient cercetat al unor analize adânci cu caracter
pluridisciplinar, atât de necesare pentru cunoaşterea adevăratei personalităţi
a omului de ieri şi de azi, cât şi pentru a putea intui dimensiunile celui de
mâine.
Cât de frumos exprimă un alt mare poet şi filosof român, l-am numit pe
Lucian Blaga, în poemul Biografie această necesitate de întoarcere la adânca
fântână a trecutului:« Inchis În cercul aceleiasi vetre, fac schimb de taine cu
strămoşii. Norodul spălat de ape sub pietre. Seara să-ntâmplă molcom
s-ascult În mine cum se tot revarsă poveştile sângelui uitat de mult».
Pe un alt plan, dar pornind de la aceeaşi sorginte Mircea Eliade
dezvoltă această idee teoretizând-o printr-o analiză comparati vă, care pune şi
mai mult în valoare originalitatea şi dăinuirea peste timp a miturilor
autohtone.
N-aş putea spune - arată Eliade, că trăind miturile ieşim din timpul
profan,cronologic şi pătrundem într-un timp calitativ diferit, un timp sacru,
deopotrivă primordial şi recuperabilla infinit. In concepţia savantului român
mitul oferă modele exemplare pentru toate activităţile omeneşti de la naştere
şi până la moarte. Iată aşadar, că o istorie în parte reală, în parte fantastică,
este redată de mituri, ele putând fi organizate într-un anumit sistem unitar de
cunoaştere. Este marele merit al lui Eliade de a fi demonstrat cu argumente
vizibile, atât caracterul general-istoric al unor mituri, credinţe şi legende pro-
prii spaţiului carpato-danubian-pontic, cât mai ales elementul de con-
tinuitate, ilustrat de aceste supravieţuiri, ce ne îngăduie să privim într-un
cadru mult mai larg şi mai nuanţat istoria vechilor culturi şi a vechilor men-
talităţi caracteris'tice străpărif}!ilor noştri. Cât de sugestive sunt în acest sens
chiar cuvintele savantului:Dacă vrem să vorbim de continuitate ea trebuie
căutată la un nivell1lai adânc decât cel circumscris de istoria Ceto-Dacilor, a
Daco-Romanilor şi a descenden!ilor lor, Românii. Căci cultul lui Zamolxis,
la fel ca şi miturile şi simbolurile care stau la baza folclorului religios al
Românilor, Îşi au rădăcinile Într-o lume de valori spirituale care precede
apariţia marilor civilizaţii ale Orientului Apropiat Antic şi ale Mediteranei.

(va urma)

5
IL FIGLIO DI
ROMULA
Contributo dell'elemento etnica dacico
al comando dell'Impero romana

(segue dai numero precedente)

Riteniamo di aver esaurientemente dimostrato che non v'era ragione


perche i Daco-Romani cristiani onorassero Aureliano. Ma se le cose stanno in
questo moda per Aureliano, chi e l'eroe onorato nei ritornelli delle colinde
romene? Giovandoci di notizie che hanno convalidato l'opera dei ricercatori
dai tempi di Cantemir in poi, possiamo fare un sicuro passo avanti versa la
chiarificazione del problema. Prima di tutto dobbiamo pera stabilire con
esattezza la posizione geografica in cui sorgevano le «Corti di LeD>, di cui
parlava Preda Stambol a Cantemir.
L.F. Marsigli in «Description du Danube» scrive che «in riva alI'Olt vi
sono vestigia di una grande citta, a cui i nostri coevi hanno data il nome di
Antina». E in «Oltenia romana», di D. Tudor troviamo: «Una leggenda
locale narra che di notte tempo Domnul de Rouă (il Principe della Rugiada)
lascia la riva del Danubio e si diresse versa le Corti di Ler, imperatore di An-
tina (Reşca)>>. Pertanto la Antina di Marsigli e la Reşca di ieri (nei dintorni di
Caracal) sono la stessa localita.
Sempre D. Tudor narra che, nel sottosuolo della ex Romula, ex Antina,
ex Reşca, attualmente Romula, si trovano le rovine di una citta romana,
Romula, e che questo era il nome non solo di una citta ma anche di una don-
na di quella citta, donna che aveva un figlio di nome Galerio, che fu in
seguito Imperatore di Roma.
«L'Imperatore della leggenda - continua D. Tudor - fu identificato dai
ricercatori ora con Aureliano, ora con Galerio e la leggenda si tras forma in
verita storica in base a due testimonianze letterarie del IV secolo.
«Sesto Aurelio Victor (Epit. Caes., XL, 16) scrive che Galerio nacque
nella Dacia Ripensis, dove fu anche seppellito, e pili precisamente a
Romulianus, localita denominata cosi daH'Imperatore in memoria deHa
madre Romula. Lattanzio (De mort. pers., IX, 2) arricchisce la biografia di
Galerio con altre notizie. Sua madre era transdanubiana, rifugiata a sud del
Danubio; nella Nuova Dacia, all'epoca in cui i Carpi (una tribli dacica che
non ha mai conosciuto l'occupazione romana L.J.) saccheggiavano la Dacia
Traiana. Molti hanno voluto vedere in Romulianum e Romula daciche la
stessa citta in cui nacque Galerio, trovando cosi una spiegazione alla leggenda
di Ler imperatore. Ma cia non risulta dagli scritti dei due autori latini.
Potremmo ammettere unicamente che la madre di Galerio, Romula,
transdanubiana, originaria della localita dacica ononima, si rifugia, temendo
i Carpi, ai tempi di Filippo l' Arabo o di Dedo, oltre il Danubio, dove ebbe un
figlio, il futuro imperatore».

6
Queste testimonianze non ci danno la certezza che Romula e
Romulianum furono una stessa citUl e neppure - nel caso siano state localita
diverse - dove si trovasse Romulianum. Solo sapendo dove era situata
Romulianum possiamo stabilire se la leggenda di Ler e spiegabile.
Ne Sesto Aurelio Victor, ne Lattanzio ci danno con precisione la posi-
zione geografica di Romulianum, ce la fornisce invece Procopio in «De
aedificiis» (IV) - opera che elenca i castelli rinnovati da Giustianiano. Fra
questi figura anche Romulianum, «in territorio Aquiensis, novo
Timatochium».
Nella carta allegata al «De aedificiis» troviamo Romulianum a un
palmo dalla riva meridionale del Danubio, sotto Romula, a nord de!
Danubio. Una leggenda non e inspiegabile perche e nata in un determinato
luogo o a qualche chilometro di distanza. D'altra parte rifugiarsi da una riva
all'altra di un fiume, quando il paese e invaso dai nemici, non significa che
non si ritornera piu al luogo d'origine.

Al. Rosetti combatte, in un suo studio, l'opinione di Al. Dumitrescu,


secondo cui Ler e Galerio. Si chiede Al. Rosetti: «Perche sarebbe stato ser-
bata il ricordo di questo imperatore nelle tradizioni popolari quando sap-
piamo che di Traiano c'e appena qualche accenno in qualche ballata o
augurio?».
Traiano mori nel 117 e Galerio nacque non prima del 248 - 131 anni
dopo la morte di Traiano. Ci sembra piu che evidente la ragione per cui l'at-
tualita storica di Galerio ha potuto sopravvivere almeno nella stessa misura di
quella di Traiano.
D. Dan e dell'opinione, a nostro parere inverosimile, che Ler
deriverebbe da «Halleluiah Domine».
Noi consideriamo piu edificanti le conclusioni di Silviu Dragomir, piu
vicine a noi nel tempo, di oltre due decenni, di quelle di Al. Rosetti, e di oltre
quarant'anni, di quelle di D. Dan.
Dalle ricerche di Silviu Dragomir apprendiamo che, tra i Valacchi
donati da Stefano Dusan al monastero dei Santi Arcangeli Michele e Gabriele
di Prizren, vi fu una che si chiamava Lerca e che il dizionario dell' Accademia
croata 10 mette in relazione con Ler.
Presso gli scrittori ragusani - Zlataric e Palmatic e nel poema pastorale
drammatico Dubrovka di Gundulic - il ritornello suona: «Hoja, Lero,
Dolerije». Alla voce «Lero» de! dizionario dell' Accademia croata troviamo:
«...gli scrittori ragusani 10 considerano una divinita della mitologia slava».
Ma M. Gavazzi - a cui si richiama Silviu Dragomir - «arriva alla conclusione
che la fonte, da cui ha attinto la poesia popolare conosciuta dagli scrittori
ragusani, risulta essere il ritornello delle colinde romene».
«Argomenti di ordine filologico ed etnografico - continua Silviu
Dragomir - confermano che si e attinto dai Romeni. E' da notare che le con-
clusioni di Gavazzi si basano anche su uno studio dello studioso russo
Veselovski».
Citiamo inoltre le seguenti importanti affermazioni di Dragomir:
a. bisogna stabilire «se il ritornello preso dai Romeni ha carattere

7
religioso o pastorale».
b. daI materiale conservata dagli scrittori ragusani risulta, senza om-
bra di dubbio, che si e attinto dalla poesia pastorale.

DaI canto nostro pensiamo che il materiale ragusano e preso dalla


poesia religiosa ro mena e che pertanto il ritornello ha un duplice carattere:
pastorale-religioso, che si spiega con l'ambiente pastorale in cui e vissuto
Galerio (<<armentariu») e con 10 spirito di tolleranza che ha contrassegnato la
sua opera di imperatore.

Prima di concludere riteniamo di dover toccare - sia pure tangen-


zialmente - alcune questioni.
Lattanzio tenta di minimizzare l'importanza degli editti emanati dai
triumviri daci della tolleranza affermando, ad esempio, che Galerio, solo
quando si e visto ammalato e prossimo alla fine, ha emanato l'editto e si e
fatto cristiano poco prima di morire.
In realUl, Galerio non si e convertito al cristianesimo, 10 si capisce
chiaramente daI test o dell'editto, (40/a) la dove si esortano i cristiani «a
pregare illoro Dio per la nostra salvezza». Ma l'esortazione vale non solo per
Galerio ma anche per Costantino e Licinio - che non erano ammalati e che
avevano firmato l'editto assieme a lui. L'esortazione, deve essere interpretata
nel senso che, essendo l'Imperatore di Roma anche pontefice massimo,
grande sacerdote del principale culto di stato, doveva essere riconosciuto
come tale da ogni altro culto praticato nell'Impero, essendo obbligati tutti i
culti ad esteriorizzare questo riconoscimento con preghiere per la salute
dell'Imperatore - indifferentemente se "egli era sano o ammalato.
Eusebio e Lattanzio, scrivendo di Costantino, affermano che egli non
procura mai il benche minimo danno ai cristiani. Cia e in contrasta con
l'editto, do ve Costantino specifica, insieme agli altri due firmatari, che l'edit-
ta e stato emanato perche i cristiani, non uniformandosi agli editti precedenti
- che mettevano al bando il culto cristiano - si erano attirati condanne a morte
e relativa applicazione della pena in vari modi (dati in pasto alle belve del cir-
co, arsi vivi come torce, ecc.).
Di quanto hanno scritto su questo argomento Eusebio e Lattanzio, in-
teressano gli editti in se stessi, non i commenti.

Lattanzio accusa tra l'altro Galerio di essersi considerato un «aner


Romulus» e «figlio di Marte». Il senso non pua essere se non che, con la sua
talleranza, era il distruttore delIa Roma pagana - sulle cui rovine si e potuto
incominciate l'edificazione della Roma cristiana.
Si pua dire anche che i triumviri daci della tolleranza vendicavano 10
smembramento dell'unita dacica ad opera di Roma, con la colonizzazione,
strappando dalle mani di Roma il governo per mostrarle come andava utiliz-
zato un tale potere politico, militare ed economico, in altre parole, per por-
tare Roma, attraverso la liberta di fede accordata al cristianesimo, religione
mondiale, ""erso la realizzazione dell'unita del mondo.
In un certa senso Galerio era «figlio di Marte», daI momento che era

8
nato in queHa Dacia che ,gli scrittori romani consideravano patria del dio
deHaguerra. E' vero che sua madre era mortale - come del resta 10 era stata
Rea Silvia, madre di Romolo, ma e altrettanto vero che Marte, padre di
Romolo, immortale, viveva anche aH'epoca deHa grande sacerdotessa
Romula, sotto un certo aspetto, anch'essa vestale deHa Dacia, come Rea
Silvia 10 era stata di Roma. Perche Galeria non poteva essere di origine
divina, daI momento che la tradizione romana considerava di origine divina i
suoi imperatori?

L'archeologia romena chiarisce altri problemi, pili vicini a noi nel tem-
po, di quelli di cui ci siamo occupati noi. Spesso perD tali problemi - che si
risolvono con grandi spese ed eserciti di scavatori - non solo sono pili vicini ai
nostri tempi ma anche di minor importanza rispetto al problema del con-
tributo dei Daci al governo deH'Impero romano. Lungi da noi l'intenzione di
contestare il valore degli scavi archeologici. Al contrario, ne riconosciamo la
grande importanza e naturalmente.auspichiamo un sempre maggior sviluppo
ma, neHo stesso tempo, vogliamo rilevare che 10 sforzo avrebbe avuto
risultati ancora pili vasti se, in via preliminare, si fosse tenuto conta e fossero
stati interpretati i testi esistenti, che non richiedono di essere frugati sotto
terra: basta consultarli neHe biblioteche e neHe Accademie.
Un grande passo avanti in questa direzione e stato fatto con la pub-
blicazione del volume «Izvoare privind istoria României» (fonti per la storia
deHa Romania), che comprende documenti di un arca di undici secoli (VIII
a.C. -III d.C.) estratti da opere di autori antichi di gran risonanza neHa storia
deHa cultura deH'umanita.

Qualcuno ha obiettato che il nostro interesse per gli imperatori daci di


Roma e ingiustificato perche, sebbene abbiano emanato editti di toHeranza
essi furono tuttavia persecutori, fatto dimostrato - si afferma - non solo da
Lattanzio e da Husebio ma anche da «decine di autori».
Conosciamo queHe «decine di autori». Essi perD ci hanno convinto
unicamente deHa loro grande insufficienza: neppure a distanza di 17 secoli si
sono dati la pena di riprendere in esame i due apologeti cristiani, senza i quali
le loro teorie non poggiano su nessuno e su niente.
Il problema presenta perD anche un altro aspetto. Ammettiamo che gli
imperatori daci di Roma, pur avendo emanato editti siano stati dei
persecutori. AHora rispondiamo: Ammesso che siano stati non persecutori
ma antropofaghi, anche cosi ci servono - sia pure la soIa prova deHa loro
esistenza biologica - perche, a differenza deHe masse anonime di Daci da cui
si sono distinti, per la loro popolarita, essi sono esistenze umane
nominalmente identificate, testimonianze che, meglio di ogni altra, prova la
continuita degli antichi romeni in Dacia, tanto durante l'occupazione romana
che dopo. Come non accusare di malafede chi vuol negare questa continuita
per giustificare rivendicazioni su alcuni territori romeni, se Galerio, figlio di
Romula, ed altri erano deHa Dacia nord-danubiana?

Occupandoci di alcune personalita daciche siamo stati guidati daH'idea

9
che un popolo e veramente matura per riversarsi nell'universalita solo allor-
quando alberga nella sua coscienza i piu alti valori del suo volto nazionale.
Ignorarlo significa depauperare la storia e la cultura umana.
Consideriamo queste personalita daciche valori di primo piano, valori
massimi del volto nazionale romeno, perche, per la prima volta, con loro, la
storia della nostra patria si intreccia - in misura grandiosa - con la storia
universale.
Concludendo: i Daci non si sono affacciati alla storia in ginocchio,
,come li mostra Apollodoro di Damasco sulla colonna di Traiano, a Roma,
non si sono inseriti nell'Impero da schiavi, ne esso li ha guardati dall'alto, ma
ha omato le Iora franti di cesari e imperatori con diademi d'ora e coperto le
Iora spalle di porpora splendente di diamanti per 1'ammirazione che il Iora
genio politico e militare ha riscosso nel mondo.

Liviu Jurchescu

HASDEU DESPRE ZAMOLXE

(manuscris)

Cele pân~ aci zise pentru patria lui Zamolxe sunt de ajuns. Ce Îns~ a
fost Zam'Olxe, om sau zeu? şi dac~ a fost om, fost-a el sclav sau liber?
c~tre aceasta, mai fost-a el filosof şi legislator? (. .. )

Zamolxe a fost om m~rturisesc toţi autorii vechi În unanimitate, Iar


opiniunea majoriUlţii, cum zice Aristotel, esle totdeauna adev~rat~.

Zamolxe deci a fost sclavul lui Pytagora, care l-a c~p~tat din Tracia,
Înc~ b~iat fiind (Zamolxe), pl~tind precum se vede şi preţul de cump~r~­
toarea lui (.. ,) Şi dacă (s. n.) acesta e adev~rul, putem zice c~ În timpul lui
Pytagora Elenii cumpMau sclavi de pe la Traci şi Geţi.

Deşi unii se mirau, e necuviincios lucru un servitor s~ Înveţe, dar el


fiind servitor nu neglija şi literele şi a exercitat filosofia mai mult decât ori
care altul (, .. ) şi nici c~ se poate g~si altul, nici din filosofii şi legislatorii mai
vechi, nici din cei mai noi, care s~ fi adus a~ta folos concet~ţenilor s~i şi
care s~ dureze mai mulţi secoli, şi ce zic mai mulţi? de a pururea, (.. ,)
poruncile lui Zamolxe s-au p~zit ca sacre şi ca emanaţie de la d-zeire.

10
DIN VREMURI MILENARE Aurel Harnagea-Huşi

Aici, e casa noastră, aici ograda noastră,

Aicea, sunt Carpaţii şi Dunărea Albastră

Şi Mureşul şi Oltul şi Crişurile toate


Şi Prutul şi Siretul cu ape-nvolburate...
Napoca şi Drobeta şi Sarmizegetusa
Şi Mihai, Mircea, Ştefan şi Alexandru Cuza;
Aici Fata Morgană şi-ntinsul Bărăgan

Şi marea - Marea Neagră - şi Valul lui Traian.

Aici, e casa noastră, aici ograda noastră,

Aici Crăiasa Mării se scaldă sub fereastră,

Aici, e şi Scorylos şi Burebista rege


Şi Decebal ce-nfruntă nedreapta Romei lege,
Aici e şi Zamolxe - din zei de Daci şi Geţi,

Aici e plin pământul de case şi săgeţi.

Aici, sunt neînvinşii în marea lor splendoare,

Aici, ne sunt străbunii din vremuri milenare.

CU TARA
, M-AM NĂSCUT
Să ştii că eu cu Ţara aicea m-am născut,

Şi dragostea de Ţară mi-a fost sublimul scut;


Şi Dunărea şi Marea mi-au fost surori, iar fraţi -
Şi Mureşul, şi Crişul şi falnicii Carpaţi!

Părinţii
mei, ca mine, aicea s-au născut,

Cu dragostea de Limbă şi Neam; ei au ştiut

Că-s Voievozi de seamă, că-s căpitani de plai


Cu nume brav; "10 Mircea", "10 Ştefan", "10 Mihai".

Strămoşii mei de-asemeni aicea s-au născut,

In Sarmizegetusa, cu Sarmis au crescut;


Şi văd prin ani, din piscuri, din şes, din bărăgane,

Cum Decebal înfruntă cohortele Romane ...

Să ştii că eu aicea cu Ţara m-am născut,

Şi dragostea de Ţară mi-a fost sublimul scut;


Cu Ţara, cu părinţii, cu moşii şi strămoşii

Trăiesc, şi urc "Olimpul" sub flamurile roşii...

11
DUPA SIMPOZIONUL
DE LA PALMA

Intre 16 şi 19 noiem brie 1981 au avut loc la Palma de Mallorca - aşa cum
am anunţat din timp pe cititorii noştri - lucrările celui de-al III-lea Simpozion
Internaţional de Tracologie organizat de Fundaţia Europeană Drăgan. De
proporţii mult mai vaste decât primele două simpozioane anterioare, cel de
anul acesta s-a desfăşurat sub auspiciile Ministrului Educaţiei şi Ştiinţei,
Ministrului Culturii şi altor înalte autorităţi spaniole şi s-a bucurat de ade-
ziunea Universităţilor din Madrid, Zaragoza, Salamanca, Palma de Mallorca,
Valladolid, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Florenţa, a Academiei Române, a
Academiei de Stiinţe Sociale şi Politice a României, precum şi a Institutului de
Istorie şi Arheologie din Iaşi.
Tema Simpozionului a fost Popuare antice ale Europei - Migraţii şi
Inter-relaţii şi a fost abordată, sub diverse aspecte generale şi particulare, de 35
de vorbitori, reprezentând Anglia, Bulgaria, Grecia, Italia, Iugoslavia, Por-
tugalia, România şi Spania.
Atât alegerea temei cât şi a locului de desfăşurare a Simpozionului
necesită, poate, o scurtă explicaţie. Interesul pentru migraţiile popoarelor în
antichitate ca şi pentru relaţiile dintre diversele civilizaţii ce s-au format pe
teritoriul Europei leagă pe oamenii de ştiinţă din diverse domenii ale cercetării.
De altfel, după cum se ştie, Tracologia este o ştiinţă interdisciplinară. Un
Comitet ştiinţific internaţional al Fundaţiei Europene Drăgan a propus această
temă cu scopul de a stimula căutarea elementelor comune, a factorilor de con-
vergenţă,şi a ales Spania ca loc de întâlnire a savanţilor tracologi pentru a pune
bazele unei colaborări între aceştia şi specialiştii în studiul civilizaţiilor care
s-au succedat în Peninsula Iberică, şi în special în studiul civilizaţiei - învăluite
încă de un oarecare mister - ce s-a dezvoltat în jurul cetăţii Tartessos, situate
probabil în apropierea Seviliei de azi. Ipoteza unor contacte şi analogii între
Traco-llliri şi Tarteşi a fost lansată cu prilejul celui de-al doilea Simpozion In-
ternaţional de Tracologie - Roma, noiembrie 1979 - în comunicarea prof. Josif
Constantin Drăgan, bazată pe mărturia lui Herodot şi pe concluziile la care a
ajuns după decenii de cercetări, Adolf Schulten.
E imposibil de cuprins într-o dare de seamă de proporţii limitate, cum
este aceasta, toată bogăţia de idei şi probleme înfăţişate la recentul Simpozion
de la Palma. Ne vom mulţumi deci cu o sinteză, din care - spre regretul nostru
-multe nume şi teme abordate vor lipsi. Ca şi în trecut, o parte din comunicări
vor fi publicate în traducere românească în fascicolele următoare ale revistei
noastre.

12
In şedinţa de deschidere, prof. dr. Josif Constantin Drăgan, după ce a
salutat pe participanţi şi a făcut un scurt istoric al congreselor şi sim-
pozioanelor de Tracologie, a subliniat legăturile dintre studiul preistoriei şi
Tracologie, ocupându-se în primul rând de leagănul primei civilizaţii
europene, situat în bazinul Dunării, care a avut din acest punct de vedere un
rol comparabil cu cel al Nilului şi al altor mari fluvii. In continuare vorbitorul
a trasat frontierele probabile ale spaţiului trac şi s-a referit la migraţiile suc-
cesive ale Traco-Illirilor în toate direcţiile. Prof. Drăgan a ilustrat după aceea
teza sa cu privire la înrudirea dintre Etrusci şi Tarteşi, evocând marile expediţii
pe mare ale creatorilor civilizaţiei de la Tartessos, expediţii care i-au dus până
pe coastele Americii.
In centrul atenţiei participanţilor s-au aflat rapoartele generale, şi anume
Panorama relaţiilor dintre sud-estul şi sud-vestul Europei, Între anii 1000 şi
500, elaborat de J uan Maluquer de Motes, profesor de preistorie la univer-
sitatea din Barcelona, Popoare şi civilizaţii În spaţiul carpato-ponto-danubian
În epoca metalelor - autor prof. dr. Mircea Petrescu Dâmboviţa, de la In-
stitutul de istorie şi arheologie din Iaşi, înfine Posibilitatea arheologică de
migraţie În Italia În mileniihi? 1 şi II - unde? când?, raport elaborat de Renato
Peroni, profesor la universitatea din Roma.
Cum era şi firesc, majoritatea vorbitorilor s-au ocupat de preistorie şi
istorie antică. Putem cita în acest sens comunicările acad. Emil Condurachi
(Tracii la Troia) , prof. A. R. Crossland (Migraţiile preistorice În sud-estul
Europei) şi D. Samsaris (Migraţia tracă În Macedonia). De un deosebit interes
s-au bucurat comunicările de numismatică, dintre care cităm numai două,
aceea a lui Gabriel lliescu (Zeii Dacilor pe efigiile monetare) şi aceea
prezentată de A. Diaz Diogo (Numismatica pre-romană).

13
Un grup important de comunicări s-au ocupat de lingvisţică. Astfel,
acad. Al. Rosetti a prezentat un studiu critic privind cele mai recente lucrări
asupra lingvisticii balcanice, prof. M. Savie a discutat relaţiile dintre vechile
limbi vorbite în Peninsula Haemus şi limbile actuale, iar prof. C.A. Mastrelli a
discutat câteva aspecte teoretice şi aplicativeale problemei substratului lim-
bilor indo-europene. Interesul umaniştilor ardeleni pentru Traco-Daci, istoria
şi limba lor a fost evocat de acad. St. Pascu şi prof. Gh. Bulgăr.
O după-amiază a fost rezervată religiei Traco- Dacilor, când au vorbit
prof. V. Gheorghiev şi I. Duridanov, iar doamna prof. E. Carvalho a urmărit
mitul lui Orfeu în Occidentul Europei.
Concluziile Simpozionului au fost trase de acad. Emil Condurachi in
seara de 19 noiembrie, după care s-au făcut propuneri privind sediul
următorului Simpozion internaţional de Tracologie organizat de Fundaţia
Europeană Drăgan. Prof. Radu Florescu a propus oraşul Boston (domnia-sa e
profesor la una din universităţile de acolo), iar prof. Eleonora Carvalho a pro-
pus Lisabona. Nu a fost luată încă nici o decizie.
Menţionăm în încheiere că participanţii la Simpozion au făcut o excursie
la o celebră peşteră maiorchină; în cinstea lor s-a oferiti o recepţie la Villa
Drăgan.

Y. Giulea

14
Mişcările popoarele în Orientul Apropiat şi în bazinul occidental
al Mării Mediterane începând cu mileniul III A.C.

AfiOS

~
ClIIllllaClQnes antenores a
_ la lIegada de 105 seml\as
y de los mdo· europeos

3000 III milenio


ACAOIOS
BabilonlOs as~rlos

Semitas
CANANEOS

LUVITAS
Indo-
europeos INOO EUROPEOS
~~)I

MEZCLAOOS CON ~ • VIII


LOS HURRITAS Y LOS CASITAS ESCITAS CIMERIOS

Reproducere după Maurice Meleau:


El mundo Y Sli historia
SPATIUL
, TRACIC

" '1?.
:1 ~o '\
,
!J@
<ii Ş;
cr:: o
12: o~ ~pS-V
. .
++' .
....~ -.
••

.
•••_ .
• +••

.
• +.
••• ••••
•+ ." .. ,

.....
;
:' •• ' ::' r •
.~.
'
~
. '
.. . ...
•. ...';;,
.. .

Tracii sunt neamul cel mai numeros şi mai răspândit din lume,
după cel al Indienilor (Herodot)

1. G. Chiuzbăian: Mitologie şi istorie românească I


L. Jurchescu: Il figlio di Romula 6
A. Harnaf!,ea-Husi: Poezii II
Y. Giulea~ După Simpozionul de la Palma 12

NOITRACII
Redactia: Via Larga II, Milano

Direuore responsabile: Sabino d'AcunLo


Direz. Fora Tmiano 1/ A Roma - Reg. Trib.Roma n. 17282 del 31.5.78
Rivisla mensile Spedizione in abbonamenro postale Kruppo lerzo (70070)