Terorismul

Ca infracțiune internațională

Stud. Ciortea Victor

An II F.R.

Terorismul este reprezentat de actiuni de violenta, prin care persoane sau grupuri de
persoane: atenteaza la viata si la integntatea corporala sau bunurile unor demnitari,
personalitati politice, a membrilor de familie ai acestora; savarsesc asemenea acte, impotriva
unor grupari politice, organizatii sociale, institutii, grupuri de persoane reunite, in mod
organizat sau aflate, in mod intamplator, in locuri sau localuri publice sau private. Daca
asemenea acte sunt indreptate contra ordinii internationale, atunci ele pun in pericol relatiile
internationale, constituie o amenintare directa impotriva pacii, pot crea tensiuni si inrautati
relatiile dintre state, produc instabilitate intr-o anumita zona geografica ori situatii de
confruntari si-n orice caz, prejudiciaza climatul international. Scopul urmarit, prin aceste acte,
este sa atraga atentia lumii asupra existentei teroristilor si 147 obiectivelor lor ori sa traga
foloase materiale (asasinate si rapiri de persoane in vederea rascumpararii, incendieri si
distrugeri etc.).

In perioada care a trecut, au fost comise actiuni teroriste, indreptate impotriva sefilor de stat,
de guvern sau a altor oameni politici, institutii ori impotriva unor grupuri de persoane
refugiate pe teritoriul unor state straine; daca asemenea actiuni sunt savarsite cu ajutorul,
incuviintarea sau stiinta altor state, aceste acte constituie terorism de stat. Conducerile statelor
care practica terorismul, poarta o grava raspundere, nu numai pentru victimele pe care le fac si
pentru consecintele care se pot declansa, dar se fac vinovate si de violarea dreptului
intemational. Juristii considera ca actiunile teroriste sunt indreptate impotriva ordinii juridice
interne din statele respective, dar ele constituie, in ace-lasi timp, si o infractiune
internationala.

In fata unui asemenea pericol care, in secolul nostru a devenit un adevarat flagel, statele au
luat o atitudine neta de respingere si hotararea de a-1 reprima, colaborand intre ele in acest
scop.

Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie

numeroasele conventii incheiate si documente adoptate in acest scop.

Prin Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului (Geneva, 1937, adoptata in

urma atentatului ucigas de la, Marsilia), statele s-au angajat sa pedepseasca persoanele
vinovate pentru: atentatele impotriva sefilor de stat si a altor persoane care ocupa functii in
stat; faptele care pun in pericol mai multe vieti omenesti; acte diversioniste asupra bunurilor
private si de stat; pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste; falsificarea si
introducerea de pasapoarte si alte documente false; pregatirea de acte teroriste s.a.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, terorismul a cunoscut o extindere si o agravare, mai
ales, din cauza tentei politice care i s-a dat si a implicarii unor state in asemenea actiuni. Drept
urmare, au fost adoptate un numar de conventii, dintre care unele se refera la combaterea
terorismului practicat contra sefilor de stat si a altor persoane oficiale, altele pentru a asigura
securitatea in domeniul navigatiei aeriene si a navigatiei maritime.

Convenții adoptate :

-Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor impotriva persoanelor protejate pe plan

international, inclusiv agentii diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., in 1973).
Statele-parti sunt tinute sa incrimineze, in dreptul lor intern, comiterea, cu intentie, a unor
fapte ca: uciderea, rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei persoane protejate pe
plan international; un atac violent asupra sediului oficial, locuintei private sau mijloacelor de
transport ale unei persoane protejate pe plan international, de natura sa puna in pericol
persoana sau libertatea

-Conventia impotriva luarii de ostatici (adoptata la O.N.U. in 1979) prevede ca, cel care
sechestreaza o persoana sau o retine si o ameninta sa o omoare, o va rani sau continua sa o
retina pentru a constrange un stat, o organizatie internationala, o persoana fizica sau morala,
sa indeplineasca un act ori sa se abtina de la acesta, ca o conditie a punerii in libertate a
ostaticului, comite infractiunea de luare de ostatici (art. 1). Statele sunt obligate sa
pedepseasca asemenea infractiuni, corespunzator gravitatii lor. Statul, pe teritoriul caruia, se
afla prezumtivul infractor, il va retine si va lua masuri pentru urmarirea si finalizarea
procedurilor penale impotriva lui; daca nu-1 extradeaza, este obligat sa-1 supuna urmaririi
penale si sa-1 judece, ca pentru o infractiune cu caracter grav (art. 8).

- Conventia internationala impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii de mercenari

(adoptata in cadrul O.N.U., in 1989) defineste infractiunea ca, fiind fapta de a recruta, folosi,
finanta sau instrui mercenari care participa direct la ostilitati sau la acte planuite de violenta.
Statele vor sanctiona asemenea infractiuni si vor coopera intre ele, pentru prevenirea si
pedepsirea lor.

- Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat (New York,
1994) a fost adoptata din cauza atacurilor deliberate impotriva personalului si din preocuparea
statelor de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat.

Tipuri de terorism :

În  strânsă  legătură  cu  scopurile  urmărite  de  actul  terorist  se  pot determina,  după 
diferite  criterii,  mai  multe  tipuri  şi  forme  de  manifestare  a terorismului. În funcţie de
modalităţile de aducere la îndeplinire a scopului propus , terorismul poate fi direct şi indirect.

a. Terorismul direct presupune ca acţiunea respectivă să vizeze direct şi nemijlocit scopul

propus. Este cazul când un şef de stat este asasinat în scopul înlocuirii cu un altul care să
promoveze anumite reforme aşteptate de
b. Terorismul indirect este acel tip de acţiune prin care se comite doar un  act  ce  reprezintă 
el  însuşi  o  infracţiune  ce  precede  acţiunea  teroristă propriu-zisă  (  ca  de  exemplu, 
procurarea  de  materiale  explozive  pentru  o grupare teroristă pentru a fi utilizate ulterior
într-un atac).

Orice acţiune teroristă are motivul său, fapt, care a contribuit  la  elaborarea  unei 
clasificări,  ce  ar  evidenţia  acele  tipuri  de terorism, care au în esenţa lor o serie de mobile,
calcule, proiecte,  putem  distinge :  Terorismul  de  drept  comun,  terorismul  social,
terorismul politic, terorismul religios şi terorismul cultural.

a. Terorismul de drept comun reprezintă acel gen de terorism care cade sub  incidenţa  legii 
penale  ca  o  infracţiune  obişnuită,  dar  la  care  metoda  de execuţie este caracterizată de
teroare. ( de exemplu, obţinerea unor sume de bani pentru asigurarea protecţiei, şantajul,
practicile bandelor de tip raket, etc

b. Terorismul social  urmăreşte punerea în practică a unei ideologii sau doctrine  sociale  ori 
economice,  de  regulă  prin  distrugerea  sau  schimbarea ordinii sociale a unei orânduiri

c. Terorismul politic este caracterizat prin faptul că elementul subiectiv al  infracţiunii  este 
de  ordin  politic,  actul  de  teroare  este  îndreptat  asupra statului,  organelor  sale  sau 
reprezentanţilor  săi,  împotriva  organizării  sale politice sau formei de stat. Acesta are ca
scop, ruperea relaţiilor diplomatice, nimicirea sau înlăturarea din post, prin agresiune, a unor
lideri politici şi şefi de state, care nu mai au capacitatea de a influenţa politica externă.

1. Terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu regimuri

totalitare;

2. Terorismul exercitat de organizaţiile politice extremiste ( majoritatea organizaţiilor 

teroriste  din  Europa  şi  America  Latină,  spre  exemplu,  au  la bază, ideologii de natură
comunistă, unele de natură neo-nazistă sau din sfera a ceea ce am putea numi exclusivismul
sau fundamentalismul) 306 ;

3.  Terorismul  practicat  de  persoane  influente,  grupuri  de  interese, grupuri de presiune,
lobby, etc.

4.  Terorismul  puterii  discreţionare,  cunoscut  ca  terorism  împotriva intelectualităţii  şi  a 
gândirii  libere,  identificat  astăzi  în  Coreea  de  Nord, Nigeria, etc.

Formele de manifestare ale terorismului politic sunt numeroase, pornind de  la  terorismul 
exercitat  de  organizaţiile  politice  extremiste  şi  până  la terorismul practicat de persoane
influente, grupuri de interese, etc.

4. Terorismul religios, reprezintă asocierea dintre religie şi terorism. Încă  din  1968,  an 
considerat  de  referinţă  pentru  apariţia  terorismului internaţional  modern,  de  către 
specialiştii  americani,  acţionau  13  grupări teroriste  cu  motivaâii  religioase,  fără  ca 
acţiunile  lor  să  fie  incluse  în  sfera terorismului  religiose. 

Terorismul  cultural  vizează  în  principal  distrugerea  valorilor  unui stat,  care    poate 
conduce  la  pierderea  indentităţii  naţionale  a  cetăţenilor acestuia:  pornografia,  invadarea 
pieţei  cu  filme  sau  producţii  care  cultivă violenţa,  egoismul,  lipsa  de  respect  faţă  de 
valorile  proprii,  distrugerea simbolurilor ( ceea ce s-a întâmplat în atentatele de la 11
septembrie), etc.

c. Terorismul chimic, biologic şi nuclear presupune utilizarea unor arme de distrugere în

masă, de genul celor menţionate

Natura juridică a terorismului. Infracţiune

Această chestiune nu a fost analizată în profunzime în doctrina autohtonă. Ceea ce se poate

observa însă este uşurinţa cu care întreaga doctrină aderă la teza autonomiei conceptuale în
ceea ce priveşte incrimările prevăzute de Legea 535/2004 Argumentul în favoarea acestei
achiesări pare a fi desprins dintr-o interpretare gramaticală.

Se mai susţine şi faptul că actualul Cod pen. nu incriminează terorismul. În ceea ce priveşte
ultimul aspect, considerăm că se neglijează infracţiunile tradiţionale (e.g. omorul, vătămarea
corporală, distrugerea etc.), acestea fiind capabile să sancţioneze comportamente considerate
ca fiind acte teroriste. Faptul că infracţiunile din Codul pen. nu fac trimitere la un scop/mobil
special asemănător celor din Legea 535/2004 nu înseamnă că un omor comis în baza tuturor
elementelor prevăzute de această lege nu ar putea fi sancţionat în baza dreptului comun.
Astfel, dacă o asemenea tragere la răspundere este posibilă, este logic să afirmăm că actele de
terorism sunt susceptibile de a fi sancţionate şi în lipsa Legii nr. 535/2004

Obiectul nemijlocit al terorismului îl constituie securitatea publica si ordinea publica.

Conform opiniei unui jurist, prin securitate publica se subîntelege starea de protectie a
intereselor vitale ale persoanei, societatii si statului de amenintarile interne si
externe.Securitatea publica - ca obiect al infractiunii - este un sistem de relatii sociale în
raport cu crearea si mentinerea conditiilor de securitate ale activitatii societatii, functionarea si
dezvoltarea institutiilor sale. Specificul obiectului în cauza: securitatea conditiilor de existenta
a societatii consta din securitatea inviolabilitatii fiecarui membru al societatii si proprietatii
acestuia, securitatea activitatii institutiilor de stat si obstesti.Faptul acesta îngreuiaza distinctia
terorismului de alte infractiuni contra proprietatii, persoanei etc. De aici decurge si
circumstanta despre prezenta unui obiect de baza si al unuia complementar. Deoarece prin
securitatea publica se subîntelege asigurarea securitatii unui numar mare, nedeterminat de
membri ai societatii, aceasta, în calitate de obiect juridico-penal, prin amploare, este mai
complexa decît categoriile: proprietatea, sanatatea, acestea fiind cuprinse în continutul sau.

Tentativa si pregatirea terorismului. Practic în toata literatura de specialitate din

diferite tari se sustine ideea ca pregatirea pentru infractiunea de terorism, ca etapa a
infractiunii, este posibila.Actiunile de pregatire includ: alegerea modalitatii de comitere a
actului de terorism prin stabilirea obiectului si a mijloacelor de atentare, antrenarea unor
persoane în activitatea terorista etc. Durata si meticulozitatea pregatirii depind de amploarea
modalitatii alese pentru realizarea laturii obiective a actului terorist. De obicei, etapa de
pregatire a infractiunii de terorism constituie un lant de actiuni complexe.

Conform laturii subiective, terorismul se caracterizeaza drept infractiune intentionata,

deoarece actiunile infractorilor sunt determinate de catre legislatie ca infractiuni cu scopuri
speciale. De aceea, ele se savîrsesc cu intentie directa, adica persoana constientizeaza
caracterul social periculos al faptelor sale si prevede nu numai posibilitatea, dar si, de regula,
iminenta consecintelor si doreste înfaptuirea acestora (punerea în pericol a vietii, libertatii si
integritatii fizice a persoanei).Este greu de acceptat ideea unor autori care sustin ca în plan
juridico-penal se presupune posibilitatea comiterii actelor de terorism si cu intentie indirecta

Pentru a fi trasa la raspundere penala o persoana ce a comis o infractiune social

periculoasa prevazuta de legea penala, ea trebuie sa întruneasca semnele calificative ale
subiectului infractiunii comise. Pentru terorism este specifica prezenta subiectului general,
adica care întruneste semnele generale necesare pentru recunoasterea persoanei fizice ca
subiect al terorismului. Prin urmare, conform prevederilor art.21 CP al RM subiect al
infractiunii poate fi persoana fizica responsabila ce a comis intentionat fapta social-
periculoasa (prevazuta de art. 278 CP al RM "Terorismul"), daca aceasta a atins vîrsta de 14
ani

Semnele agravante ale terorismului sunt analogice, de regula, circumstantelor altor infractiuni
de violenta: savîrsite în mod repetat, cauzarea vatamari grave sau medii a itegritatii corporale
sau a sanatatii, cauzarea unei daune materiale în proportii dosebit de mari, savîrsite de un grup
criminal organizat, saîrsite cu aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive (alin. 2 art.
278 CP al RM); cauzarea de deces unei persoane din imprudenta, savîrsite de o organizatie
criminala (alin. 3 art. 278 CP al RM); terorismul însotit de omor intentionat (alin. 4 art. 278
CP al RM)

Terorismul sâvîrsit de un grup criminal organizat. Acest semn va fi considerat agravant în

conditiile în care comiterea terorismului a fost realizata de un grup criminal organizat. Prin grup
criminal organizat se întelege o reuniune stabila de persoane care ,s-au organizat în prealabil
pentru a comite una sau mai multe infractiuni (art. 46 CP al RM). Din enuntul dat desprindem
urmatoarele semne ale grupului criminal organizat:

1.                 reuniune din doua sau mai multe persoane;

2.                 caracterul stabil al reuniunii;
3.                organizarea prealabila de savârsire a faptelor;
4.                 scopul de a comite doua sau mai multe infractiui

Bibliografie :

Bodunescu Ion, Terorismul – fenomen global, Editura Tipo Alex, Bucureşti, 2002

Hoffman  Bruce,  Implicaţiile  terorismului  motivat  de  imperative  religioase,  studiu 

RAND Corporation, 1993

Arădăvoaice Gheorghe,  Naghi Gheorghe,  Niţă Dan; Terorism,      Antiterorism, 

Contraterorism, Editura Antet, Bucureşti, 1997

A. Stoia, Actele de terorism în legislaţia penală română, CDP

www.arduph.ro – Considerații generale privind Terorismul