1

Duck Variations
Variaţii cu raţe
David Mamet

Traducere şi adaptare de Mihaela Michailov

Personajele
Emil Varec
George S Aronovitz

Décor
Un parc care dă spre lac, la marginea unui oraş mare
O după-amiază în apropierea Paştelui

O bancă într-un parc şi eventual o ladă de gunoi de sîrmă.

La începutul piesei, actorii pot sta pe bancă, pot veni
împreună sau separat, întîlnindu-se la un moment dat.
Între fiecare variaţie ar trebui să fie o pauză – nu lungă-
pentru a le permite actorilor să facă trecerea la următoarea
variaţie. Acest interval este analog pauzei între replici şi
mişcări, însoţite de muzică.
 2

Prima Variaţie

E plăcut, parcul e drăguţ

Emil: E plăcut.
Geoge: E plăcut în parc.
Emil: Uiţi
George: …îţi aminteşti…
Emil: Nu ştiu…
George: Ce e de ştiut? Uite-o barcă!
Emil: Aşa devreme?
George: Aşa se pare…ia uite-o.
Emil: Mă-ntreb dacă e frig acolo.
George: Acolo, aici, este aşa cum e astăzi. Cum e astăzi,
aşa e de fapt.
Emil: Dar barca se mişcă…
George: E mai rece deci, dacă stai să te gîndeşti cît de
repede se mişcă barca.
Emil: În apă e mai frig decît pe pămînt.
George: E frig dacă te referi la apă.
Emil: În barcă nu e aceeaşi temperatură ca pe bancă.
George: Probabil că au pulovăre.
Emil: Sînt mai mulţi în barcă?
George: Aşteaptă pînă se apropie.
Emil: Unde s-au dus?
George: Acolo, dincolo de dig, unde s-ar fi putut duce?
Emil: Nu prea departe…e scumpă o barcă.
George: Crezi că le pasă?
Emil: Nu.
George: Dacă au avut bani pentru o barcă, înseamnă că şi-
au putut permite.
Emil: nu e ieftin.
George: Am spus eu că e ieftin?
 3

Emil: Chiar şi o bărcuţă costă.

George: Ştiu că nu e ieftin.
Emil: Pînă şi o barcă foarte mică e scumpă.
George: De multe ori o barcă mică e chiar mai scumpă.
Emil: Îm.
George: Depinde…
Emil: Mm.
George: De multe lucruri.
Emil: Mm…
George: …mărimea bărcii…
Emil: Da.
George: …motorul…
Emil: Da, mărimea motorului.
George: Cu siguranţă.
Emil: Viteza motorului.
George: O grămadă de factori.
Emil: Viteza bărcii.
George: Asta da! Nimic nu e ieftin. Totul e foarte complicat.
Emil: Maşinile.
George: Bărcile, maşinile…avionul. Armata. N-a fost
niciodată ieftin.
Emil: Locuinţa.
George (priveşte): Sînt doi în barcă.
Emil: E aceeaşi barcă?
George: Cîte bărci ai văzut azi?
Emil: Asta întreb şi eu.
George: Una.
Emil (priveşte): Încă o barcă!
George: Mă rog, una, două.
Emil: E chiar o navă.
George: Unde?
Emil: Uite-o acolo, ce naiba!
George: Aia?
Emil: Păi care? Hai, bagă tare!
George: Aia?
Emil: Rapidă ca vîntul.
George: E pompa de apă.
 4

Emil: Aia?
George: Da.
Emil: Pompa de apă?
George: Da.
Emil: … Uite cum pluteşte!
George: Mm.
Emil: Priveşte-o… cum stă acolo.
George: Mm.
Emil: Tot anul… Ce viaţă!
George: Raţele!
Emil: Unde?
George: Unde-ţi arăt. (arată cu degetul)
Emil: Ah.
George: Semn sigur de primăvară.
Emil: Şi de toamnă.
George: Ei!
Emil: Uite-le… Se îndreată spre sud. …
George: Îm…
Emil: Se întorc…
George: Îm…
Emil: Trăiesc…
George: Raţelor le place să călătorească.
Emil: Da?
George: Acolo unde e plăcut pe vremea asta.
Emil: Normal.
George: Sînt făcute în aşa fel încît odată o iau din loc. Ceva
în interior le spune că se face rece … puţin prea rece…
Emil:Sînt ca oamenii, nu le place frigul.
George: Şi îşi iau zborul.
Emil: Pleacă.
George: Şi acelaşi lucru cînd e cald.
Emil: Se întorc.
George: Au şi un conducător. Un leader. El dă tonul… e
neapărat un răţoi. Are grijă de tot cîrdul. Pleacă, vine. Ştie
drumul pe dinafară. Poate că e mai atent să facă tot cum se
cuvine.
 5

Emil: Între timp apare un alt conducător.

George: Fireşte. Apoi el îşi ia zborul, trăieşte, poate îşi

găseşte perechea.

Emil: Da.
George: Şi aşteaptă… Cine ştie ce se mai poate ivi
Emil: Moare.
George: Într-o bună zi, da. Moare. Dispare.
Emil: Şi altă raţă îi ia locul.
George: Acum el e leaderul. El îi ghidează de la un adăpost
la altul. Toţi ştiu drumul şi fiecare dintre ei are un ceas
interior care îi spune cînd e momentul s-o ia din loc. …Dar
el…El va fi acum însărcinat pînă cînd…
Emil: Da.
George: Ca şi celălalt.
Emil: Nu e nici o ruşine.
George: C a şi raţa dinainte.
Emil: Trebuia să I se întîmple şi lui.
George: Vine vremea să te retragi.
Emil: Moare.
George: Moare, pleacă…Şi altă raţă îi ia locul acolo sus.
Emil: Şi într-o zi…
George: Da.
Emil: Altă raţă o înlocuieşte şi pe asta.
Georege: Pînă cînd.
Emil: E plictisitor (obositor) numai să te gîndeşti.

A doua variaţie
Viaţa raţei

George: Viaţa raţei nu e numai lapte şi miere. Are şi ea

necazuri. Păduchi, boli de corp. Deziluzii. Dificultăţi cu
zborul. Probleme sexuale. Multe lucruri.
Emil: Nu e o viaţă uşoară.
 6

George: Numai la început. Apoi raţa e la mila mediului

(lucrurilor care o înconjoară). Pete de soare. Eşecuri.
Schimbări nepotrivite de vreme.
Emil: Da.
George: Vînători. Nenorociri. Tornade. Capcane. Tot felul
de avioane.
Emil: Copilaşii răutăcoişi.
George: Lanţurile de magazine. Şi, bineînţeles, bîtlanul
albastru.
Emil: Bîtlanul albastru?
George: Duşmanul dintotdeauna al Raţei.
Emil: Da?
George: E ceea ce se numeşte simbioză. Trăiesc pentru a-
şi asigura reciproc fericirea. Bîtlanul albastru mănîncă raţele
şi raţele…
Emil: Ei bine?
George: Raţa face parte din tîrg.
Emil: Adică urmează să fie mîncată de bîtlan?
George: Este, cum să spun…Uite că-mi scapă, dar nu e
doar într-un singur sens cum ar putea părea. Raţa a fost
înzestrată de natură cu rapiditate, cu rezistenţă şi cu arta de
a se ascunde. Pe bîtlan, natura l-a făcut greoi, masiv şi
albastru ca să-l vezi de la distanţă. Pe de altă parte, bîtlanul
are avantajul mărimii şi se face nevăzut dacă dă de ceva
albastru.
Emil: Şi are forma unei păsări.
George: Nu e întotdeauna obligatoriu. Bătălia între specii e
veche de cînd lumea. Raţele se răspîndesc, bîtlanii le
mănîncă. Bîtlanii se înmulţesc şi pier epuizaţi, în număr
mare în vînătoarea asta nesfîrşită a raţelor. Fiecare
controlîndu-l pe celălalt de-a lungul istoriei, pînă cînd o
relaţie nerostită de prietenie şi respect îi leagă chiar şi în
îmbrăţişarea morţii. .
Emil: Dar de ce se tot bat?
George: Supravieţuirea celui mai puternic. Lupta asta
continuă dintre ereditate şi mediu. Îndemnul de a se
 7

înfrunta. Vechi de secole. Inculcat în noi toţi: cine poate

spune cu ce scop?
Emil: Cine?
George: H-bar n-vem. Dar totuşi ştim asta. Atîta timp cît
raţa va trăi, se va lupta zi şi noapte, pe viaţă şi pe moarte
cu Bîtlanul, că aşa e scis. Şi cît timp aripa Păsării Monstru
va înnegura cerul, Bîtlanul se va ospăta cu raţe.

A treia variaţie
Au şi raţe în hambar

Emil: Mai sînt şi raţele din hambar.

George: Da, ştiu.
Emil: Pe care le cresc pentru Paşte şi Ziua Recunoştinţei.
George: Te gîndeşti la curcani.
Emil: Şi la raţe.
George: Le ţin în captivitate?
Emil: Da, în hambar. Le taie aripile.
George: Oh.
Emil: Da. Nu poţi să le dezonorezi chiar aşa!
George: S-au schimbat vremurile.
Emil: Vandalism. … le îngraşă. Fermierii le hrănesc cu
diferite amestecuri. Porumb şi poate ovăz. Şi le fac şi
anumite injecţii ca să le ţină fericite.
George: Şi nu mai pot zbura.
Emil: Nu.
George: Şi toată nebunia călătoriilor se duce de rîpă.
Emil: Se plimbă în jurul fermei. Şi mănîncă.
George: Au voie să se împerecheze?
Emil: Asta nu ştim.
George: Ei?
Emil: Numai cîţiva fermieri ştiu asta.
George: Chiar?
Emil: Împerecherea raţelor e o problemă intimă între raţă şi
partenerul ei.
George: Da?
 8

Emil: E un lucru la care doar cîţiva Albi au asistat… Şi aceia

care pretind că au văzut ceva… în mod ciudat, nu vor să
vorbească despre asta.
George: Sînt lucruri pe care e mai bine să nu le ştim.
EmiL Dacă nu ştii, nu poţi fi forţat să spui.
George: Nu au ciocurile alea degeaba.
Emil: Nimic nu e degeaba.
George: Nici că se poate mai adevărat.
Emil: Totul are un scop.
George: Aşa e.
Emil: Orice fiinţă pe lumea asta.
George: Da.
Emil: … orice trăieşte trebuie să aibă un scop..
George: Raţele.
Emil: Transpiră prin glande…
George: Da…
Emil: Nu transpirăm aşa degeaba, ştii asta.
George: Ştiu.
Emil: Tot ce vieţuieşte transpiră (asudă).
George: Totul are un scop.
Emil: Totul are un sens.
George: Scopul transpiraţiei nu este în sine clar.
Emil: Da.
Georege: Dar… totuşi e un scop.
Emil: Un scop şi un rost. Chiar şi lucurile pe care, în
momentul ăsta, nu prea le înţelegem.
George: Mie în sută.
Emil: Migraţia timpurie a raţei ca să se împerecheze şi să
se odihnească.
George: Un scop.
Emil: Transpiraţia…
George: Un scop.
Emil: Nimic din ceea ce poţi numi nu se sustrage unui scop.
(nu există fără un scop) Nici nu te obosi să încerci. Nu-ţi
pierde timpul.
George: Dar nici n-o fac..
 9

Emil: Totul are un scop. Simplul fapt că stai aici, acum, pe

banca asta are un scop.
George: Şi aşa, prin eliminare, şi banca e aici cu un scop.
Emil: Acum chiar vorbeşti cu rost.
George: Al naibii să fiu dacă nu-I aşa.
Emil: Legea universului e o lege în sine.
George: Da. Da.
Emil: Şi nenorocit e cel care nu-şi găseşte un rost.
George: Nu poţi să scapi aşa fără să ţi se întîmple ceva.
Emil: Şi chiar dacă ai putea, tot ar trebui să fie cu un rost.
George: Nimeni nu ştie asta mai bine decît mine.
Emil:Corect.

A patra variaţie.
Raţa nu e ca noi

Emil: Raţa nu e ca noi.

George: Cum aşa?
Emil: Raţa face ouă.
George: Şi noi nu, asta e, aşa-i?
Emil: N-am spus asta. Puii de raţă, cînd se nasc, sînt
antrenaţi deja să facă lucruri pe care oamenii le învaţă mult
mai tîrziu. Înoată. Îşi urmează mama.
George: Zboară.
Emil: Nu. Nu cred că sînt în stare să zboare decît mai tîrziu.
Georege: Dar totuşi e posibil.
Emil: E posibil, dar n-ai dreptate.
George: De fapt, mi-aduc aminte că am citit undeva că
multe răţuşte pot zbura imediat după ce se nasc.
Emil: Cred că te înşeli.
George: Nu. S-ar putea… Dar nu.
Emil: Da. Cred că te înşeli amarnic.
George: N-aş băga mîna în foc.
Emil: Nu.
George: Dar jur că am citit asta undeva.
Emil: Da, sînt sigur că n-ai dreptate.
 10

George: Sînt cîteva grupuri de raţe puţin cunoscute.

Emil: nu. Tot ce ştiu eu despre natură infirmă chestia asta.
George: Un grup foarte mic de raţe.
Emil: Nu pot să admit asta.
George: Dar cred…
Emil: E posibil să fi citit greşit…
George: Posibil, dar…
Emil: Nu, nu, nu. Trebuie să fiu consecvent cu faptul că am
spus nu. (Nu trebuie să cedez)
George: … Poate că am citit greşit. Oricum, ce chestie, să
fii în stare să zbori. Cînd înaintezi în viaţă.
Emil: Nici să înoţi nu-i aşa de rău.
George: Dar orice prost care ştie să înoate, înoată.Numai o
pasăre însă poate să zboare.
Emil: Şi insectele zboară.
George: Dar nu intră în aceeaşi categorie.
Emil: Insectele… păsările şi insectele… Poate n-am
dreptate, dar…
George: N-ai. Nimic altceva nu mai zboară.

A cincea variaţie

George: Ştii ce am citit undeva?

Emil: Nu începe.
George: Despre stratosferă. Stratosfera, mai ales straturile
de jos, se murdăresc de tot felul de reziduri.
Emil: Ei?
George: După meteorologi.
Emil: Stratosfera noastră?
George: A tuturor. Pentru că e în fond acelaşi lucru.
Emil: Ei?
George: Ca şi cum ai arunca o pietricică într-un eleşteu şi
vălurelele se împrăştie aiurea.
Emil: Da?
George: Aşa că, atunci cînd îndeşi rahat în stratosferă…
Emil: Da?
George: Ai aceeaşi problemă. Tot soiul de…
 11

Emil: Ce fel de reziduri?

George: De tot felul. Mizerie…
Emil: Da.
George: Gunoaie…
Emil: Nu-i în regulă.
George: Fumul de ţigară. Se depune acolo sus.
Emil. Da.
George: Descoperă multe lucruri despre lumea în care
trăim din aer.
Emil: da.
George: Pentru că, de fapt…. Pentru că aerul aparţine ( E
legat) mult mai mult lumii noastre decît am vrea noi să
credem. Gîndeşte-te la asta.
Emil: Aşa o să fac.
George: Avioanele care aterizează trebuie să fie curăţate
imediat. Ajung acolo sus curate şi coboară murdare.
Emil: Da.
George: Ce să mai vorbim de fiinţele care nici măcar nu pot
alege: insecte, raţe.
Emil: Planoare.
George: E o ruşine. Ar trebui să fie împuşcate.
Emil: Unele sînt.
George: Nu ei, cei responsabili. Găsesc raţe bolnave de
cancer. Am citit despre un vînător care a împuşcat un cîrd
de raţe care se odihneau…
Emil:Da…
George: Şi n-a nimerit. Şi în timp ce se îndepărta, a auzit un
zgomot şi s-a întors să vadă ce era. Şi acolo, în luminiş,
zăceau 5 sau 6 raţe scuipîndu-şi plămînii.
Emil: Nu!
George: Tuşind şi strănutînd. Le curgea nasul… şi încercau
să dea din aripi, dădeau de cîteva ori şi cădeau tuşind.
Emil: Nu-ţi face bine să povesteşti.
George: Şi spunea că, în loc să fugă de el, s-au cuibărit în
jurul picioarelor lui cu ochii ăia care lăcrimau. Arătau jalnic.
Pur şi simplu nu a putut să-şi scoată asta din minte…
Emil: Ce?
 12

George: Nu prea-mi vine să-ţi spun.

Emil: Ei, hai.
George: Arătau ca şi cum încercau să se aşeze pe o dîră
de fum.
Emil: … E ridicol.
George: Ştiu.
Emil: Cred că cineva îşi bate joc de tine.
George: E posibil.

Emil: Nici măcar nu ai voie să fumezi în pădure.

George: Du-te să protestezi la Primărie.

A şasea variaţie

George: Ce fel de lume e asta care nu-şi poate păstra nici

măcar străzile curate?

Emil: O lume auto-distructivă.

George: Tu ai spus-o.

Emil: O lume crudă.

George: O lume murdară. Ei, se pare că îmbătrînesc.

Emil: Nimeni nu întinereşte.

George: Aproape că-ţi vine să renunţi.

Emil: Să renunţi la ce?

George: Ştii tu. Viaţa e mult mai simplă decît ar vrea unii să
credem.

Emil: Cum aşa?

 13

George: Uite, de exemplu raţa. În ce constă viaţa ei?

Emil: În faptul că zboară

George: Da.

Emil: Mănîncă.

George: Da.

Emil: Doarme.

George: Da.

George: Se spală.

Emil: Da.

George: Se împerechează.

Emil: Şi ajunge poate să fie omorîtă de vreun nemernic cu

pălărie roşie.

George: Sau pur şi simplu moare cînd îi vine vremea.

Emil: Să includem şi asta în activităţile vieţii?

George: Păi, trebuie să vină şi asta de undeva.

Emil: Aşa e.

George: Aşa că raţa e sortită să moară.

Emil: Cum sîntem şi noi.

 14

George: Da dar viaţa ei pînă în momentul ăsta e mult mai

simplă. Se naşte, învaţă să zboare, zboară, îşi găseşte
perechea, are pui, moare. O viaţă simplă, uşor de dus.

Emil: Şi ce vrei să spui?

George: Păi fii atent.

Emil: O.K.

George: Ce-ar spune raţa pe patul de moarte dacă ar putea

vorbi?

Emil: Că vrea să mai trăiască.

Georege: Exact. Dar remuşcările? Vinovăţia? Alte

presentimente? No. E pe felie cu cele mai simple lucruri din
natură.

Emil: Păi e parte din natură. E raţă.

George: Da, dar şi omul e o parte din natură.

Emil: Vorbeşte pentru tine.

George: Asta şi fac.

Emil: Atunci vorbeşte cu tine.

George: Cine ţi-a cerut să asculţi?

Emil: Cine ţi-a cerut să vorbeşti?

George: Da de ce te enervezi?

Emil: Tu mă enervezi.
 15

George: Da?

Emil: Cu toată vorbăria ta despre natură şi despre raţă şi

despre moarte. Discuţii morbide fără nici un sens. Ştii, e
bine să fii receptiv, dar să nu laşi asta să-ţi stea în cale.

George: Păi asta încercam şi eu să spun.

A şaptea variaţie
Da, în multe feluri

George: Da, în multe feluri. Natura este fereastra noastră

către lume.

Emil: Natura este lumea.

George: Ceea ce arată cît de uşor e să iei o idee bună şi să

o pui în practică.

Emil: Uite cui te plîngi tu.

George: Ei bine, tu mi te plîngi.

Emil: Şi te deranjează?

George: Mă bucur că am timp să ascult.

Emil: Oamenii au nevoie de un prieten în viaţa asta.

George: În asta sau în oricare alta.

Emil: Tu ai spus-o. Fără un prieten, viaţa nu …

George: Merită trăită?

 16

Emil: Nu, încă merită trăită. Adică, dacă nu viaţa, atunci ce

merită să trăieşti? Dar viaţa fără un prieten e…

George: E singuratică.

Emil: Cu siguranţă. Tu ai spus-o. E bine să ai un prieten.

George: E bine să fii un prieten.

Emil: E bine să ai un prieten cu care să vorbeşti.

George: E bine să vorbeşti cu un prieten.

Emil: Să te plîngi unui prieten.

George: E bine să asculţi…

Emil: E bine…

George: Un prieten.

Emil: Să faci ca viaţa să fie mai puţin dureroasă.

George: Aş încerca orice.

Emil: E bine.

George: Pentru tine sau pentru un prieten. Pentru că e bine

să ajuţi.

Emil: Să ajuţi un prieten e tot ce-şi poate dori un om pe

lume.

George: Nici n-ai putea cere mai mult.

Emil: Nici n-aş cere.

 17

George: E bine.

Emil: Să fii un singuratic pe lumea asta…

George: Nu mi se potriveşte.

Emil: Nu e bine. Nimeni nu este o insulă doar pentru el.

George: Sau pentru oricine altcineva.

Emil: Nu poţi să trăieşti singur o veşnicie. Oricum nu trăieşti

o veşnicie. Dar să trăieşti singur… Nimic din tot ce e viu nu
e singur pe lume. Florile. Nu găseşti niciodată o singură
floare. Copacii. Raţele.

George: Cactusul.

Emil: Trăieşte singur?

George: Uite-te la cactusul din deşert. E singur cît vezi cu

ochii.

Emil: Dar sînt şi alţi cactuşi pe-acolo.

George: Nu în imediata apropiere.

Emil: Ce vrei să spui?

George: Că de fapt cactsul, spre deosebire de orice

altceva, se luptă să…

Emil: Nu vreau să aud.

George: Dar e adevărat.

Emil: Nu vreau să aud. Nu-mi pierd timpul cu asta şi dacă e

adevărat nu vreau să ştiu.
 18

George: E un lucru dovedit.

Emil: Nu te aud.

George: Chiar şi raţa uneori.

Emil: … Nimic din ce trăieşte nu trăieşte singur.

A opta variaţie
Ah, nu ştiu

Emil: Ei, nu ştiu.

George: Şi ce dacă?

Emil: Ai dreptate… Uneori am impresia că parcul îţi dă mai

multă bătaie de cap decît merită.

George: Cum aşa?

Emil: Păi vii şi priveşti lacul şi pomii şi animalele şi soarele

la un anumit interval de timp şi hoinăreşti şi o iei din loc.
Înapoi spre…

George: Apartamentul tău.

Emil: Lipsit de orice bucurie. Rece. Concret. Lucruri.

Linoleu. Imitaţii.

George: Parcul e mult mai viu ?

Emil: Parcul? Da.

George: Stai pe bănci.

 19

Emil: Da.

George: Vizitezi animalele?

Emil: Scoase din cea mai sălbatică captivitate.

George: Priveşti lacul care e un canal?

Emil: Cel puţin e apă.

George: Vrei să o bei?

Emil: O beau în fiecare zi.

George: Da. După ce a fost purificată şi filtrată.

Emil: Şi cu lacul e acelaşi lucru.

George: Plină de rahat.

Emil: E mai bine decît nimic. Cel puţin e o sursă de mîna a

doua sigură.

George: Dar de ce îţi face rău să vii în parc?

Emil: Stau acasă şi pot să mă gîndesc că o să merg în

parc. În parc, singurul loc unde pot să mă duc e acsă.

George: Ar fi mai bine să n-ai parcul?

Emil: Nu ştiu.

Geroge: Mai bine dacă n-ai avea grădina Zoologică? Ar

tebui să uităm ce-I aia o broască ţestoasă?

Emil: Aaaa.
 20

George: Copiii noştri n-ar trebui să se bucure şi ei atunci

cînd văd un animal … cum e el cu-adevărat?

Emil: Nu ştiu.

George: Ar trebui să stea acasă şi să vadă numai specii

care îşi mănîncă proprii copii.

Emil: Da să se ducă la ţară.

Pe coclauri. În natură.
La ţară.
Pămîntul ăsta uitat de timp.
Cu raţa sălbatice.
Zgomote din împrejurimi.
Cai.
Porţi ruginite.
Un tractor vechi de cînd lumea.
Fîn.
Ciuperci.
Orez.
Abundenţă.
Suficient să hrăneşti toate naţiunile lumii.

George: Nu o să ne ajungă.N-avem destul de multe

gunoaie.

Emil: E suficient cît să îndopi nenumăratele cirezi de vaci

din America de Sud.

George: Ai inventat asta?

Emil: Da.

George: Bravo, îmi scot pălăria în faţa ta.

Emil: Mersi.
 21

George: Auzi, să-i hrăneşti pe cei mulţi. Cum vine asta?

Emil: Îm. Să îndopi mulţimile… O să-mi treacă prin cap

ceva.

George: Să-mi spui şi mie cînd se întîmplă.

A noua variaţie

Emil: La Grădina Zoologică au raţe. Chiar au. Cum îi zice

la…? O raţă săbatică. Au raţe sălbatice şi… O cantalopă.

George: Vrei să spui antilopă.

Emil: No… no, nu e o cantalopă. E ca o cantalopă. Ei, asta-i

bună…

George: Antilopă?

Emil: No! Antilopa e ca un elan. Eu de fapt mă gîndesc la o

raţă.

George: Gîşte?

Emil: Nu, domnule. E… Ce seamă cu cantalopa, dar nu e.

George: … Antilopa. Îmi pare rău, dar asta e.

Emil: Nu. Ia stai. Sta, stai! Ca… cala… cama…

George: Raţe canadiene?

Emil: No. Fir-ar să fie şi le-am văzut doar. Le-am văzut la

Grădina Zoologică.
 22

George: Raţe?

Emil: Da! Despre raţe vorbesc. Dumnezeule, îmi stă pe

limbă. Se numesc… Nu-mi vine decît canta. Pantel. Pandel.
Panda…

George: N-au acolo panda.

Emil: Ştiu asta… Panna…

George: Au avut un panda la cealaltă Grădină Zoologică,

dar a murit.

Emil: Da. Nana…

George: Erau doi. Sau trei. Dar erau toţi masculi şi cînd au
murit… n-au putut să aibă copii, bineînţeles.

Emil: Randspan?

George: … aşa cu Panda ….

Emil: … lopă…

George: Au murit.

Emil: Lo… lopa? Loola…

George: Sigur nu sînt lebede?

Emil: Încetează. Ştiu cum arată lebedele. Mă refer la raţe

aici.

George: Ştiu asta.

Emil: Can…
 23

George: Urşii ăia Panda chiar însemnau ceva.

Emil: da.

George: Erau Panda giganţi.

Emil: Da.

George: Nişte chestii enorme.

Emil: I-am văzut.

George: N-aveai cum să-I vezi recent.

Emil: No.

George: Pentru că au murit.

Emil: Ştiu asta.

George: Erau aduşi din Orient. Acolo, ca să poată să-I vadă

toată lumea.

Emil: Mantalopă?

George: Alb cu negru.

Emil: Palapopă…

George: Împreună…

Emil: Maaaa

George: Panda gigantic.

Emil: Fanna…
 24

George: Depăşeşte două etaje.

Emil: Raaa?

George: Devenise prea costisitor să-l hrănească. A trebuit

să-I omoare.

A 10-a variaţie

Emil: E o ruşine cumplită.

George: Poftim?

Emil: O ruşine revoltătoare, de căcat. O pată pentru epoca

noastră. O mizerie degradantă pentru orice nobleţe. Petrolul
se scurge de aici în Africa.

George: Ce?

Emil: Nu mai ai voie să fumezi pe transatlantice. O singură

scînteie peste bord şi se duce naibii tot oceanul.

George: Da?

Emil: Raţele înfundate de petrol plutesc moarte pînă pe

plaje. Plajele se închid. Nu mai ai unde să înoţi. Suprafaţa
apei e o natură solidă mortificată. În Australia găsesc peşti
care orbesc pentru că nu au soare. Noi specii înfricoşătoare
evoluează. Nu mănîncă altceva decît păsări moarte.

George: Chiar?

Emil: Drac- de- mare.

George: … cred că asta e puţin altceva.

 25

Emil: Nu e. Sturzi. Nu mai puţin raţa. Păsări cardinale.

Făcînd din ocean ultimul lor adăpost.

George: Cînd eram tînăr…

Emil: Plutind moarte pînăla mal.

George: În jurul casei mele…

Emil: Plămînii lor o masă păstoasă de gazolină. Sînt create

pentru ceva mai bun.

George: Primăvara obişnuiam să…

Emil: Nici nu mai poţi să arzi frunze toamna. Trebuie să le

împachetezi în plastic. În viitor va trebui să împachetăm
fiecare frunză separat. Mici învelişuri pentru fiecare frunză,
ca să nu ne contamineze cu vapori. Pacheţele numerotate.

George: Pajiştea noastră era…

Emil: Ce?

George: Îm?

Emil: Ce era pajiştea voastră?

George: Am uitat.

Emil: Poţi să-ţi imaginezi că eşti ultimul om în viaţă care a

văzut un bîtlan albastru? Sau un bivol sălbatic?

George: Nimeni nu poate să stea în calea unui bivol

sălbatic.

Emil: În regulă. Atunci un bvol obişnuit.

 26

George: Îi ţin la grădina zoologică.

Emil: Bivolii?

George: Da, au o sumedenie acolo.

Emil: Dar asta înseamnă captivitate.

George: Cred că da.

Emil: Oricum îţi dai seama ce vreau să spun.

George: Da.

Emil: Ei bine, asta încercam să spun.

A 11- a variaţie

George: Ştii, îmi amintesc că am citit undeva…

Emil: Te rog.

George: O.K.

Emil: Te-am jignit.

George: Da.

Emil: Îmi pare rău.

 27

George: Ştiu.

Emil: N-am nici o scuză.

George: E în regulă.

Emil: Despre ce vroiai să vorbim?

George: Despre echilibrul naturii.

Emil: Ei?

George: Să depinzi de unul dintre Sporturile Profesioniste.

Emil: Aiurezi.

George: Pentru perpetuare (Ca să continui)

Emil: Ce te-a făcut să te gîndeşti la asta?

George: Nu sînt sigur.

Emil: Vreun sport?

George: Nu ştiu.

Emil: Natura?

George: Poate.

Emil: Îţi aminteşti ce sport?

George: Nu. Şi nici nu vreau să-mi amintesc. Unul din Liga

superioară.

Emil: Unde ai citit asta?

 28

George: Nu mai ştiu. Scria că au găsit şi o întrebuinţare

cancerului.

Emil: Bate-n lemn.

George: Era şi timpul. Toate milioanele cheltuite pe

cercetare, ţigări…

Emil: Natura sălbatică.

George: Nu văd nimic rău să investeşti bani în natură.

Emil: Totul nu se rezumă decît la a lua, a lua, a lua.

George: Natura îţi dă înapoi înmiit.

Emil: da?

George: Un bîtlan albastru la apus de soare.

Emil: Sînt toţi morţi.

George: Un cîrd de raţe.

Emil: Raţa e, la urma urmei, doar o pasăre.

George: Dar ce pasăre.

Emil: Şi porumbelul e o pasăre.

George: Nu suportă comparaţie.

Emil: Care e diferenţa dintre o raţă şi un porumbel?

George: Nu există termen de comparaţie.

Emil: Şi dincolo de asta?

 29

George: E o diferenţă care ţine de respectul de sine. Nu

poţi să mă contrazici.

Emil: Nici n-o s-o fac..

George: N-ai ajunge nicăieri.

Emil: Ha, ha.

George: Mare chestie.

Emil: Sînt gata să susţin tot ce am spus.

George: Pe bune?

Emil: Da.

George: În regulă.

Emil: … oricînd eşti gata.

George: Sînt gata.

Emil: Bine, atunci.

George: Tu eşti gata?

Emil: Poţi să fii sigur.

George: Bine.

Emil: Ei! Adulţi care se ceartă din cauza păsărilor?

George: Tu ai început.

Emil: Trebuie să nu fiu de acord.

 30

George: N-ai decît.

Emil: Bine. Nu sînt de acord.

George: N-are nici o importanţă. Purtam o conversţie

inteligentă şi ai venit tu…

Emil: N-am făcut decît să-ţi arăt că trnasformai ceva în ceea

ce nue.

George: Ce e mai nobil decît o raţă.

Emil: Depinde de raţă.

George: E porumbelul mai nobil decît o raţă.

Emil: Spui asta numai pentru că raţa este sălbatică şi viaţa

ei nu are regului…

George: Nu are regului? Nu are regului în afară de soare şi

lună!Nu are reguli în afară de legile anotimpurilor şi cînd şi
unde să-şi ia zborul, în ce moment anume? Nci o altă
regulă decît că trebuie să-şi găsească perechea şi să se
despartă de ea atunci cînd moartea îi desparte?

Emil: E adevărat?

George: Bineînţeles că e.

Emil: N-am ştiut asta.

George: Învaţă din greşeli.

Emil: Aşa o să fac.

George: Auzi, nu există regului!

 31

Emil: Am priceput.

George: Eşti una dintre cele mai rigide fiinţe.

Emil: Îmi pare rău.

George: Ştiai că multe societăţi umane sînt modelate după

cele ale animalelor?

Emil: Vax.

George: Nu sînt de acord cu asta.

Emil: Vax.

George: Francezii, de exemplu.

Emil: Imită animalele?

George: Din punct de vedere istoric, da.

Emil: De unde ai scos-o pe asta?

George: Dintr-un ghid al Franţei.

Emil: nu te cred.

George: Am notat-o undeva, o să-ţi arăt.

Emil: Aşa să faci.

George: Prea bine.

Emil: Să nu uiţi.

George: Nu mă întărîta.
 32

Emil: Nu.

George: În regulă.

Emil: Al naibii de adevărat.

A 12-a variaţie

Emil: Ori de cîte ori mă gîndesc la zburătoarele sălbatice,

mă întreb…

George: Ei?

Emil: Dacă, în oraş, cum sîntem noi aici…

George: Da?

Emil: Am putea…

George: Ce?

Emil: Să uităm.
George: Raţele.

Emil: raţele.

George: Raţele. Zburînd în sălbăticie.

Emil: Peste hotare.

George: Lacuri, rîuri.

Emil: Graniţe imaginare.

George: Ecuatorul.
 33

Emil: Fără să le pese… Fără să se oprească…

George: Fără să se abată pentru cineva.

Emil: Sus, deasupra oricărui spaţiu îngrijit.

George: Sterp.

Emil: În nordul neexplorat.

George: Gol. Ciudat.

Emil: Ici şi colo o moviliţă.

George: Rece.

Emil: N-ai unde să te odihneşti.

George: Ce viaţă.

Emil: Dormi în timp ce zbori.

George: Lovit de furtuni.

Emil: Nu-I nimic de rîs.

George: Da cine rîde?

Emil: Mare parte din natura sălbatică e distrusă în fiecare

an de furtuni şi cataclisme similare, cînd e mult vînt.

George: De parcă eu n-aş ştii.

Emil: Un alt pericol nesfîrşit pentru raţe.

George: Îngheţul.
 34

Emil: Grindina.

George: Of.

Emil: Îţi dai seama?

George: … Grindina…

Emil: Biata creatură bătută de grindină. Singură pe cer. La

mii de metri în aer. Nu poate s-o ia nici la dreapta, nici la
stînga…

George: N-are unde să se ducă.

Emil: Grindină peste tot. Lovind-o. Făcîndu-I funde din aripi.

Zdrobind-o ca să cadă.

George: Legea vieţii.

Emil: Spui asta acem.

George: Unii trebuie să moară, ca alţii să poată trăi.

Emil: Dar şi ei trebuie să moară la rîndul lor.

George: Unii trebuie să moară pentru ca alţii să trăiască

puţin mai mult. Se înţelege.

Emil: Şi după aia mor şi ei.

George: Bineînţeles. Ca alţii, la rîndul lor, să trăiască. Are

sens, dacă stai puţin să te gîndeşti.

A 14-a variaţie
 35

Emil: Le împănează.

George: Ce?

Emil: Le împănează. Le împuşcă şi le împănează.

George: De îndată ce sînt moarte.

Emil: Rumeguş. Şi le bat în piuneze pe perete.

George: Le îndoapă ca să le pregătească pentru cuptor.

Emil: Şi asta.

George: Eh.

Emil: Dar ca să omori aşa fără motiv… fără nici o noimă

sau motivaţie… să le împuşti. Ce pierdere de vreme.

George: Da.

Emil: Cîtă irosire în viaţa unei raţe. Să fii împuşcat. Şi nici

măcar mîncat. Împuşcat. Împuşcat ca orice animal.

George Cel puţin le împuşcă în aer.

Emil: Îm?

George: Păi da! Ce-ţi închipui? Doar nu poţi să le împuşti

pe pămînt.

Emil: Da?

George: Păi au şi ele legi. N-ai auzit niciodată de Anotimpul

Raţelor?

Emil: Ba da.
 36

George: Ei bine, anotimpul raţelor este atunci cînd ai voie

să le împuşti. legal.

Emil: Şi cînd se întîmplă asta?

George: Anotimpul raţelor?

Emil: da.

George: Ah. Primăvara. Cîteva săptămîni… Toamna, cîteva

săptămîni.

Emil: …. Ori de cîte ori raţele sînt prin preajmă.

George: Nu, totuşi e…

Emil: Ei?

George: nu, eu…

Emil: ei?

George: Bine, da…?

Emil: EI?

George: …Of!

Emil: Au anotimpul ăsta în aşa fel încît singurul moment

cînd nu e legal să le împuşti e cînd nu sînt aici… Of… Nu
sînt nişte manechine.

George: Da. Nu e ieftin să vînezi raţe.

Emil: Îţi baţi joc de mine?

 37

George: No. ai nevoie de teren.

Emil: Ai nevoie de mult teren.

George: Cel puţin o milă. Şi ai nevoie de…

Emil: Arme.

George: Doar o singură armă.

Emil: Şi una de rezervă.

George: Şi ceva gloanţe ca să pui în armă.

Emil: Un telescop.

George: Şi pălăriile alea.

Emil: O telecomandă.

George: Nu în mod necesar.

Emil: Dar e bine s-o ai în caz de urgenţă. O geantă în care

să le pui.

George: Cizme înalte.

Emil: Un impermeabil.

George: Un radio.

Emil: Trebuie să-ţi mai iei şi de mîncare.

George: Ai nevoie de o groază de lucruri.

Emil: O aprobare.

George: Şi mult noroc.

 38

Emil: O, da.

George: Crezi că e uşor să alegi o răţuşcă care se leagănă

la mile distanţă pe cerul senin?

Emil: No.

George: Ai nevoie de MULT noroc.

Emil: şi exerciţiu.

George: Cine are timp?

Emil: În fiecare zi. O jumătate de oră. Să exersezi.

George: … e ceea ce îi distinge pe bătbaţi de băieţi. În acel

moment nu mai ai cum să faci calea întoarsă. Te-ai tot
agitat, ai scrutat cerul, ai stat ghemuit pînă te-a apucat
durerea d spate. Din zori pînă…

Emil: Da.

George: Te întînzi pe pămîntul rege, încerci să nu te

asemeni cu nimic. Speri. Te rogi ca o SINGURĂ RAŢĂ…

Emil: O raţă care zboară în jos.

George: Că e o şansă să-ţi dai seama din ce sînt făcute

visele. Pînă cînd…

Emil: Da?

George: Pînă cînd … în depărtare, dincolo de orizont,

înainte să-ţi dai bine seama ce e, auzi un claxon. Zgomotul
ajunge să fie tot mai apropiat. Mai apropiat şi mai
puternmic. Vezi o pată la distanţă. Pata devine un fir de
 39

praf. Din ce în ce mai mare. E un punct. Punctul

avansează şi sunetul de claxon e din ce în ce mai percutant
şi devine distinct şi precis. Poţi să-l observi. Dă din aripi.
Zboară exact în direcţia în care se întîlneşte cu tovarăşii de
zbor. Înnebunit. Pierdut. Periculos: O RAŢĂ… iat-o cum
vine. Tu te ridici fără zgomot de jos. Un genunchi… doi
genunchi. Ridici arma, o pui pe umăr şi o îndrepţi spre raţă.
Eşti doar tu şi ea. Tu şi raţa în mlaştină. Vrea să meargă
acasă şi tu vrei s-o omori pentru asta. Aşa că încarci
pistolul. O dată, încă o dată. Urechile îţi ţiuie. Ochii ţi se
înceţoşează.Nu mai vezi. Tremuri şi trebuie să stai jos.
Pulsul ţi se accelerează…

Emil: Unde e raţa?

George: Uşor uşor, te laşi în jos pe pămînt. Îţi trosnesc

articulaţiile…

Emil: Unde e raţa?

George: Uşor, uşor, te laşi la pămînt. Îţi trosnesc

articulaţiile…

Emil: Unde e raţa?

George: … cu toată greutatea trupului. Umărul te doare…

Emil: UNDE E RAŢA?

George: Raţa moare.

Emil: Acolo în mlaştină.

George: Acolo în mlaştină.

Emil: Nu.
 40

George: Într-un mănunchi de pene şi sînge. Plin de gloanţe.

În tăcere, ca să nu facă zgomot. Moare.

Emil: Cu ultima suflare.

George: Moare.

Emil: lasă în urmă pămîntul şi cerul.

George: Moare.

Emil: Zace pe pămînt.

George: Moare.

Emil: Se agită.

George: Moare.

Emil: Suspină.

George: Moare.

Emil: Sîngerează în tăcere.

George: Se gîndeşte.

Emil: Moare.

George: Moare, moare.

Emil: Ia stai. Asta e! Îşi adună puterile pentru ultima oară.

George: Nu.

Emil: Poate că se zbate şi încearcă…

 41

George: Nu.

Emil: Înapoi în aer?

George: Nu.

Emil: Pentru ultima oară.

George: Nu.

Emil: O bătaie in aripi…

George: Nu.

Emil: Măcar puţin.

George: Nu.

Emil: A murit, nu?

George (dă din cap)

Emil: Ştiam eu.

George: Legea Vieţii.

A 14-a Variaţie

Emil: Secole de-a rîndul, omul a privit păsările.

George: Eu încă le privesc.

Emil: Să obţii secretul Zborului.

George. Eşti mai cîştigat fără el.
 42

Emil: Da.

George: O să-l ia în mormînt cu ei.

Emil: Grecii antici obişnuiau să stea toată ziua şi să

privească păsările.

George: Da?

Emil: Bineînţeles. Luau un scuan, se aşezau pe el şi se

uitau. Priveau aşa toată ziua şi îşi puneau întrebări.

George: Şi eu îmi pun întrebări. O civilizaţie ruinată, care

stă în parc şi se uită la păsări.

Emil: Aşa erau Greci Antici.

Bătrîni. Oameni bătrîni.
Incapabili să muncească.
Nefolositori societăţii.
Nu făceau altceva decît să privească păsările toată ziua.
De la prima licărire pănî la ultima.
Mijirea zorilor: se duceau să privească păsările.
Ultima rază de lumină: Încetau să mai privească păsările.
Mergeau acasă.
Lebede. Şoimi.
Înaintaşii speciilor noastre moderne.
Şi înaintaşii statelor noastre moderne.
Grecii. Păsările.
Obişnuiau să stea toată ziua.Să stea pe o bancă şi să le
hrănească…
Să le dea bucăţele de…

George… Orez?

Emil: Orez, da. Istoria nu e întru totul clară în ceea ce

priveşte chestia asta, dar putem să ne imaginăm că e vorba
de orez. De dragul discuţiei. Păsări de pradă săţioae.
 43

George: Şi bărbaţi în vîrstă graşi.

Emil: Privindu-se.
Fiecare cu contribuţia lui.
Aşa încît lumea s-o ia de la capăt ziua următoare.
Un sfîrşit pe măsură.
Pentru nişte fiinţe nobile ale cerului.
Şi mulţi greci.
44