Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Taniana Tsouvelis
OLIVE GENERATION
Personaje:
Nick
Steve
Sofia (mama lui Nick)
Miranda
Clara
Nicoletta
Heraklit
Stella
Zac
ACTUL I
Foaierul unui cinematograf construit prin anii 50. Luminos, spaţios, cu mozaic
pe jos. Câteva ventilatoare. Lumină de neon. Uşi batante, care dau spre sala
propriu-zisă. Un bar mare, arcuit. Scări care coboară în subsol, spre toalete. În
faţă, ghereta în care funcţionează casa de bilete. Alături, un mic birou uzat şi un
scaun simplu. Un brad împodobit cu globuri şi ghirlande luminoase. În spatele
bradului, puţin ascunsă, o uşă. Ea duce în sus, spre cabina de proiecţie. Pe o
latură a încăperii, extrem de vizibil, un computer nou-nouţ.
STEVE lui Nick Nici n-am cuvinte să-ţi spun, cât de mult o iubesc.
Pauză.
SOFIA Anul ăsta brăduţul nostru e drăguţ din cale afară. Îmi plac atât de
tare globurile astea albastre. Prea e drăguţ!
Din sală se aud zgomotele din film: Voci japoneze. Foarte tare. Apoi tăcere.
Pauză.
Apare Miranda.
MIRANDA „Last Crocodile” e hitul absolut! La Rex erau cât pe-aci să se-
ncaiere! Unii nici n-au mai apucat bilete!
Nick dă buzna în casa de bilete, smulge telefonul din furcă. Telefoneazăp scurt.
Apoi se întoarce fără o vorbă în spatele tejghelei.
SOFIA Şi?
NICK 1300. Până acum. Şi-au început deja să cumpere pentru a treia
reprezentaţie.
Pauză.
Pauză.
Sofia iese din gheretă, deschide brusc uşa care duce spre cabina de proiecţie.
SOFIA Uleiul!
NICK Nu ţipa!
SOFIA Heraklit! Uleiul!
NICK Nu mai ţipa în timpul filmului!
SOFIA Ţi-am spus de o sută de ori că un proiecţionist surd o să ducă de
râpă cinematograful!
NICK Iar începi cu asta!
SOFIA Luna trecută, oamenii au cerut banii înapoi, fiindcă după scena cu
elicopterul n-au mai auzit nimic!
Dispare furioasă în spatele uşii, o trânteşte în urma ei
NICK Scena cu elicopterul. Dar dacă eu îl dau afară acum, cine mai
angajează un proiecţionist de şaptezeci şi doi de ani?
Îşi toarnă un whisky.
STEVE Mamă doamne, maică ta şi cu tine, chiar că aveţi nervii slabi. Ar
trebui să vă faceţi şi voi un efort.
NICK Ai tu idee cum e când oamenii vor banii înapoi?
MIRANDA A fost îngrozitor, îngrozitor. Toţi îşi voiau banii înapoi. Unii au
cerut chiar un medic. Şi pe urmă, salvarea a stat ore în şir în ambuteiaj.
Îngrozitor. Nu, nu, asta nu-i o reclamă bună.
NICK Ce vină am eu dacă traficul e de căcat în oraşul ăsta!
STEVE Linişteşte-te.
NICK Bine, dar cum? Dumnezeule mare, cum? Sunt înconjurat numai de
handicapaţi!
de bilete, trebuie să vând 20.000 de bilete. Dacă ajung din nou să plătesc
eu singur chiria, nu mai poate să mă şantajeze. 20.000 de bilete, trebuie să
reuşesc. Până la sfârşitul lui ianuarie. Trebuie! Bea. Ce zăpuşeală! Trebuie
să dăm căldura mai mică.
SOFIA Înăuntru se face frig cât ai clipi!
NICK Afară sunt peste douăzeci de grade!
SOFIA Sala e mare, pereţii sunt încă reci de tot!
NICK Okay, okay.
STEVE conciliant Eu nu cred că afară sunt peste douăzeci de grade. A
trebuiet să-mi iau pe mine jacheta groasă.
Linişte.
Nick curăţă maşina de popcorn, Sofia unge balamale la uşi, Nicoletta citeşte.
Pauză.
MIRANDA Dau o fugă până alături, să iau nişte gheaţă. Asta de-aici s-a
fărâmiţat şi e cam murdară. Varsă resturile de gheaţă în chiuvetă, iese cu
vasul pentru gheaţă.
6
Între timp, Sofia se ridică pe vârfurile picioarelor pe scaunul cel şubred, unge
balamalele de sus. O operaţiune cât se poate de temerară.
Sofia îi smulge Nicolettei lanterna din mână, dispare în sală. Nick se repede
după ea cu propria lui lanternă. Pauză. Nicoletta se adânceşte din nou în cartea
ei.
STEVE De ce ai venit?
8
STEVE Nu vreau să trăiesc fără tine. Vreau copii cu tine. În fiecare zi...
totul. De la tine. Rămânem aici. Nu ne mai întoarcem la Paris.
NICOLETTA Acum spui ceea ce am spus eu.
STEVE Ne-am iubi pentru totdeauna.
NICOLETTA Da. Pentru toată viaţa.
STEVE Scuză-mă, nu mai pot să citesc, trebuie, trebuie s-o sun... Îşi scoate
mobilul din buzunar. În timp ce pleacă. Ea nu vrea, ştiu asta, dar trebuie
s-o fac, mă iubeşte, ştiu eu, încă mai mai iubeşte, Sabina...
Iese.
mândră cu mâneca pulovărului. Totul e-n cea mai bună regulă! Exact aşa
cum l-am reglat eu! E plăcut să ai o chestie de-asta modernă.
NICOLETTA În fond, de ce nu vă lasă să-l programaţi singură? Orice idiot
e-n stare să folosească un computer ca ăsta!
SOFIA Bineîneţeles, copila mea, ştiu asta. Dar lăsaţi-l şi pe el să se bucure.
Se duce la birou, extrage un spray deodorant pentru interior. Pentru orice
eventualitate am să bag puţină „Grădină de garoafe”, contra duhorii de
transpiraţie din sală. Adevărul e că mirosea foarte tare a transpiraţie. Pur
şi simplu mi s-a făcut rău. A, uite, mai e şi nişte „Pădure de pini”. Numai
aşa, pentru orice eventualitate.
Dispare în sala cu cele două spray-uri. Când deschide uşa, se aude muzica
suavă. Nicoletta scoate o ciocolată din frigider, o aşează în dreptul
ventilatoului, mănâncă. Miranda se întoarce cu gheaţa.
Pauză.
Nick vine din pivniţă cu instrucţiunile, aleargă la casă, deschide uşa brutal, se
agaţă de telefon, formează sălbatic mai multe numere, trânteşte receptorul în
furcă, apoi aleargă la computer.
Tăcere.
MIRANDA Ai probleme?
Tăcere.
Tăcere.
Apare Heraklit. Se târâie prin foaier, ia fără o vorbă cana cu ulei de pe birou,
se târâie înapoi în cabina de proiecţie.
Tăcere.
Sofia se întoarce din sală. Când uşa se deschide, zgomotul filmului.
Tăcere.
Sofia iese cu un pahar din gheretă, se duce după tejghea, îşi toarnă puţin
coniac.
MIRANDA În mod normal, Clara vine întotdeauna pe la ora asta. Cum poate
cineva să stea în pat atâta timp.
NICK Ce treabă ai tu cu asta.
MIRANDA Spun şi eu aşa..
Pauză.
11
NICK Nu.i nici un motiv de îngrijorare, trebuie doar să reglez din nou
sistemul H-C. Două butoane, şi totul e din nou sub control.
SOFIA Dar mai întâi am să dau robinetul principal la unu, din cauza ţevilor
vechi.
NICK Nu, mamă, te org!
SOFIA N-am să las eu corabia asta să se ducă la fund!
Tăcere.
Pauză.
12
MIRANDA Ştiu cum te simţi. Golul ăsta oribil. Lipsa asta de sens, dimineaţa
când te scoli. La ce bun să te mai scoli, în fond? Nu e nimeni acolo, care
să te privească. Nimeni nu aşteaptă. Numai sentimentul acela fad, care te
însoţeşte cât e ziua de lungă şi împotriva căruia zadarnic încerci să te
lupţi, cu ultima fibră de putere, şi aia aproape ruptă deja. Şi aproape că ai
reuşit, dar pe urmă, noaptea, strigătul acela mut după puţină tandreţe...
Se aude zgomotul unei motorete. Două secunde mai târziu, Zac, curierul,
traveresează încăperea în pas alergător cu o rolă de film sub sub braţ.
Deschide în goană uşa care duce la cabina de proiecţie, aleargă pe scări în sus.
Din pivniţă se aude un strigăt. O pocnitură. La scurt timp după asta apare Nick,
urmat de Sofia. Aleargă amândoi la computer.
Se apleacă asupra computerului, Nick apasă pe-o tastă. Zac apare cu rola
schimbată, trece în goană pe lângă ei. La scurt timp se aude ţăcănitul
motoretei.
SOFIA Aşa făcuse şi băiatul ăla cu ochelari, ăla era vânzătorul, nu-i aşa?
NICK Se poate. Da, s-ar putea să ajungem tot acolo, da, aşa scrie şi aici,
okay.
SOFIA Bravo, băiatul meu, bravo.
NICK Aşa, şi acum mai băgăm HCS 21 virgulă doi, şi pe urmă aici, clic,
şi acum aici, clic, şi acum...
SOFIA Exact. Exact aşa a făcut şi ăla.
NICK Clic!
SOFIA Da’ nu aici! Aici jos a apăsat el!
SOFIA Ajutor!
NICK Lasă-mă pe mine!
Loveşte din greşeală ecranul, computerul se răstoarnă pe-o parte. Se aude ceva
trosnind în carcasă.
„IT’S NOT MY...”
Apoi tăcere.
Ecranul e complet negru. Mort. Nu se mai mişcă nimic.
Tăcere.
Nick în spatele tejghelei, îşi toarnă un whisky uriaş.
Pauză.
Tăcere scurtă.
Pauză.
Steve îşi aprinde o ţigară, i-o întinde lui Nick.
Sofia se holbează uimită la computer.
Pauză.
Tăcere.
Pauză.
Sofia se duce fără zgomot la gheretă, închide uşa în urma ei.
Scurtă pauză.
15
Scurtă pauză.
STEVE Scena pe scară, cât e ceasul, o fi trecut deja? Fuge spre sală,
deschide uşa brusc. Uite, asfaltul ud de ploaia de primăvară...
Komachiyo urcă în taxi, camera se leagănă... scara care duce-n hotel...
marea...
STEVE Mamă doamne, transpiraţia asta, aveţi idee cum se simte asta? Îmi
ţâşneşte din toţi porii, mamă Doamne, sunt bolnav, asta e nebunia, ăsta e
sfârşitul!
MIRANDA Asta e instalaţia de-ncălzire. Care tocmai e defectă.
NICK Defectă? E total demolată, e complet distrusă!
SOFIA Cum mai megre scenariul dumneavoastră, domnule Steve? O să
putem să vă vedem filmul în curând?
MIRANDA Chiar, nu trebuia să te întâlneşti astăzi cu producătorul?
Steve izbucneşte într-un râs isteric. După care se prăbuşeşte într-o tăcere
sumbră. Sofia se retrage în casa de bilete, fumează. Pauză.
STEVE http://www.olive-generation.com
Scurtă pauză.
STELLA A, înţeleg, voi faceţi parte dintre aceia care n-au ţinut nici o dată un
beţişor în mână. Se uită agasată la ceasul ei de mână. Ei, sper că lipsa
voastră de stil în materie de business n-o să mă facă să ratez începutul!
STEVE http://www.olive-generation.com
NICK Cum aşa? Cum se face că nu mai vor să-l producă?
STEVE Iolanda trebuie să facă un copil, iar el, înviorat de răsul de copil şi
de scutecele pline de căcat, să redescopere dragostea de viaţă.
NICK Păi atunci scrie asta!
STEVE Nu se poate. Nu ar mai avea nimic în comun cu Joseph.
NICK Mamă Doamne, cât eşti de complicat.
MIRANDA E vorba de scenariul ăla la care ai lucrat aproape doi ani? Zi şi
noapte şi fără bani?
Pauză.
19
STEVE La telefon, vocea i se înmoaie de fiecare dată, mai întâi ţipă la mine
ca o nebună, şi pe urmă plânge. Înţelegi cum vine, asta e iubire.
NICK Cunoaştem.
SOFIA Ce film de rahat. Se duce înapoi în gheretă, aşteaptă spectatorii
pentru a treia reprezentaţie. Fumează.
STEVE Şi eu sufăr, sufăr ca un nebun. Am slăbit într-un hal fără hal. Asta e
iubirea.
Sofia ciocăneşte în geamul gheretei, face un semn. Nick toarnă coniac într-un
pahar de apă, i-l dă lui Steve. Steve i-l duce Sofiei în gheretă.
MIRANDA Iubire.
Pauză.
20
STEVE Iubire.
NICK Iubire.
STEVE Nimic altceva decât distrugere reciprocă.
Stella se întoarce. Are un mic carton cu sushi. Sofia îi arată drumul spre sală.
Pe urmă cară panourile publicitare de afară în foaier, ca să schimbe afişele.
Dispare în sală. Când uşa se deschide, se aude muzică japoneză. Apoi tăcere.
21
Pauză.
STEVE Trebuie să-i dau telefon, pur şi simplu trebuie, nu pot să mă abţin...
Tăcere. Priveşte în gol.
Cântă „God Give Me Strength” de Elvis Costello.
Se întrerupe, priveşte în gol.
Tăcere lungă.
Pauză.
MIRANDA Steve?
MIRANDA Steve?
NICK Ăia fac avere cu filmul ăla de căcat! Vă spun eu cum e: Oameni
buni, haliţi plastic!
STEVE Nick, filmul ăsta care rulează acum aici e o capodoperă.
NICK Da, da, ştiu.
STEVE Cinematograful trăieşte!
NICK E-n regulă, Steve.
STEVE Cocorul meu!
NICK către Miranda Ce-i cu el?
MIRANDA Habar n-am.
STEVE Nick, am întâlnit-o pe femeia vieţii mele. E aici, înăuntru. E absolut
unică. O păsare minunată întunecată. Are liniştea aia, înţelegi, liniştea aia
firească şi elegantă a cocorului. Forţă. Şi arată ca Komachiyo.
NICK Mişto.
STEVE Erau cât pe-aci s-o sfâşie, nici nu poţi să-ţi imaginezi, ca nişte
demente s-au purtat! Mai ales Miranda, brutală ca un şacal!
MIRANDA Cum adică?
22
MIRANDA Nick?
Pârâitul motoretei. Zac vine-n goană prin foaier cu rola de film sub braţ.
ZAC Peste tot fâlfâie halate albe de doctori, haos total, spitalul de lângă
„LUXOR” şi-a închis porţile! Peste tot e plin de ambulanţe, merg în
coloană spre Minsterul Sănătăţii!
Dispare prin uşa care duce sus. Sofia vine din sală.
SOFIA Apă!
NICK Filmul!
SOFIA Cât poate sp fie de dulce. Nici o clipă de pauză nu-şi permite.
Nick îi dă apa.
SOFIA E timpul să-şi vândă în sfârşit scenariul ăla al lui. Porneşte spre
gheretă. Ah, mai dă-mi un gram. Aşa, la închidere.
MIRANDA Nick?
NICK Ce-i?
MIRANDA Clara nu mai vine azi, nu?
NICK Termină o dată cu asta.
MIRANDA Vreau să spun doar că, ştii tu, ultima oară când a fost aici...
SOFIA Atunci eu plec. Fir-ar a dracului de grevă, un taxi din ăsta e risipă
curată. Te gândeşti cumva la luminile verzi de la toalete? Ah, mai dă-mi
un gram.
SOFIA Dacă sună Balarius, spune-i şapte bilete. Atunci, noapte bună. Dacă
e ceva, eu sunt trează. N-o să vii acasă târziu, nu-i aşa?
NICK Nu.
SOFIA Noapte bună!
Sofia iese.
Tăcere.
24
MIRANDA Nu mai pot să dorm noaptea. Ştii, totul e atât de, vreau să spun, mă
gândesc numai la...
NICK Crezi că eu pot să dorm? Uită-te şi tu la balamucul ăsta, sunt
înconjurat numai de nebuni!
MIRANDA Eu nu la asta mă gândeam, Nick, vreau să spun...
NICK Am nevoie de 20.000 de bilete până la sfârşitul lui ianuarie! Banca
mă strânge de gât, sunt un om mort! Distribuitorul meu îmi plăteşte
chiria! 20.000 de bilete, banca, trebuie să plătesc şi creditul pentru
aparatul de proiecţie!
MIRANDA Ştiu, Nick, ştiu.
NICK Şi acum s-a ales praful şi de noul computer de la încălzire.
Îl încearcă plânsul.
NICK Clara!
CLARA scurtă pauză Câte bilete?
NICK Clara!
CLARA Pot să mă întorc mai târziu.
NICK Nu, de ce, rămâi! Te rog! Hai să bem ceva! Whisky?
CLARA Cafea.
NICK Tocmai te-ai sculat, nu-i aşa?
CLARA Da.
NICK Nu eşti în apele tale, de ce n-ai dat un telefon?
CLARA Am dormit. Mă simt bine.
Scurtă pauză.
Miranda începe să plângă.
Miranda plânge.
NICK Îmi pare rău.
Miranda plânge.
Pauză.
Pauză.
Pauză.
CLARA Da.
NICK Înţeleg.
MIRANDA Ce ciudat. Şi refuzi aşa, numai din cauză că nu vrei să te duci la
Modari? Nu înţeleg.
CLARA Nu pot să sufăr peştele!
STEVE Sabina-i peştoaică.
MIRANDA Bine, dar ai studiat biologie marină!
CLARA Ei şi?
MIRANDA Bine, nu e cazul să te enervezi.
CLARA Eu iubesc algele.
NICK Înţeleg. Mai toarnă whisky-n pahare. Şi totuşi. Ar trebui să te mai
gândeşti. Poate că nu e chiar atât de rău, Modari ăsta.
CLARA Eu nu mă duc acolo.
NICK Ai câştiga bani, şi...
Clara scânceşte.
Clara scânceşte.
Miranda dispare în gheretă, vorbeşte scurt. Apoi vine din nou afară.
MIRANDA Zice că să nu uiţi să stingi luminile din brad. Mănâncă atâta curent.
ACTUL 2
Pauză.
Pauză.
STEVE M-am uitat tot timpul la ea, era descheiată la bluză din cauza
căldurii, şi părul îi era ud de transpiraţie. Chiar că arată ca Komachiyo. E
cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
NICK Trebuie să beau.
Tăcere.
Tăcere.
Pauză.
STEVE Concentrează-te!
NICK Shit.
STEVE Shit.
NICK Clara! Dă buzna în gheretă, după puţin timp iese din nou.
STEVE Ei?
32
MIRANDA E moartă?
NICK Maică-mea. Dacă l-am sunat pe Balarius.
Părăitul motoretei. Puţin mai târziu apare Zac. O bucată foarte lungă de film
atârnă din rolă, se târăşte în urmă.
Miranda calcă din greşeală pe filmul care atârnă în urmă, Zac nu bagă de
seamă, aleargă, în timp ce filmul se derulează, pe scări în sus, spre cabina de
proiecţie. Filmul a rămas lipit sub pantoful Mirandei.
NICK/STEVE Filmul!!!
MIRANDA S-a încurcat! S-a prins aici, în şireturi! Aici! A rămas prins aici!
Zac trece în goană prin dreptul lor. Iese. La scurt timp, pârâitul motoretei.
MIRANDA În fond, ce părere aveţi voi, cine vă credeţi?! Scoate-l, scoate-l, hai,
piciorul, ţine-l drept, hai! Vă purtaţi ca nişte idioţi! Trageţi de mine, de
parcă aş fi un bloc de beton, sau o păpuşă! O păpuşă oarecare din plastic!
O păpuşă ieftină de cauciuc, lipsită de simţiri!
Între timp, Heraklit a venit pe urmele filmului şi s-a oprit în uşă. El urmăreşte
scena cu mare interes.
Scurtă pauză. Cu un gest hotărât, Miranda smulge filmul din juru piciorului ei,
se duce la uşă.
MIRANDA Iar pe viitor poţi să faci duş din nou acasă. La maică-ta!
Iese. Tăcere. Nick se duce fără o vorbă la film, îl ridică, încearcă să-l înfăşoare
pe rolă. N-are nici un rost. Fixează nemişcat filmul tratat cu atâta brutalitate.
HERAKLIT Lasă, băiatul meu, fac eu asta. Adună filmul de pe jos, îl ia sub
braţ.
STEVE Scena de pe scară...
KERAKLIT Lasă că rezolv eu.
Iese. Tăcere.
STEVE Şi atunci am intrat imediat, dar imediat în sală, acum descriu planul
realităţii, ca să-ţi mulţumesc. Pe urmă însă n-am mai vrut să te deranjez,
erai adâncită în film.
NICK Multă gheaţă?
STELLA Multă. Da, multă. Şi un pahar cu apă!
STEVE Îţi adusesem şi apă, aveam chiar o sticlă întreagă la mine, dar cum
spuneam, n-am vrut să deranjez.
Nick îi întinde un al doilea pahar şi whiskyul, apoi cei doi bărbaţi o contemplă.
Pauză.
O privesc ravisaţi.
Pauză.
36
Pauză.
Scurtă pauză.
STEVE Cu toate că acum, că spui asta, da, şi mie îmi sărise în ochi chestia
asta. O soră geamănă. Aşa că aproape că face parte din familie!
STEVE A vrut să vadă filmul mai departe. Eu unul înţeleg asta. Îi place
arta.
NICK A zis cinematograf de căcat.
STEVE Fiindcă o zăpuşeală de 50 de grade şi filme care se rup, astea-s
chestii care te fac să verşi!
STELLA Exact!
NICK Ah!
STEVE Da, are dreptate, businessul vostru n-are stil!
Nick îl ia de guler.
STEVE Aha, asta era, acum se vede care-i treaba cu prietenia noastră! Stai
în cur în cinematograful tău jegos şi lipsit de stil şi faci mişto de mine!
NICK Idiotul dracului!
Încep să se bată.
37
Apare Sofia. Cară două pungi uriaşe cu globuri pentru pomul de Crăciun. Când
îi vede bătându-se pe Nick şi pe Steve, lasă pungile să-i cadă din mâini, fuge la
Stella şi o apucă de păr.
Ea o aruncă pe Stella afară. Nick şi Steve s-au oprit, copleşiţi de ruşine. Sofia
începe să adune de pe jos, cu efort, globurile pentru pom. Pare dintr-o dată
extrem de fragilă.
Nick şi Steve o conduc pe Sofia la uşă. Nick a luat-o la braţ, Steve îi deschide
uşa.
Sofia iese.
Tăcere lungă.
Tăcere.
Pauză.
Pauză.
Pauză.
NICK Muzică?
STEVE Numai să nu fie ceva trist, acum n-aş putea să suport.
Nick umblă la radio, caută un post potrivit. Alege un post care dă un blues
sfâşietor după altul. Stau nemişcaţi cu băuturile-n mână, uitându-se-n gol.
Pauză.
NICK Ploaia.
STEVE Dar afară e uscat de tot.
NICK Mai e şi proastă tipa.
STEVE Ca noaptea.
Pauză.
Scurtă pauză.
Steve îi întinde paharul său de whisky. Nick îl ia, îl ţine în mână nemişcat.
NICK Nu mai suport înnebunesc devin total nebun nervii mei nu mai pot
nu mai suport înnebunesc nervii mei nu mai suport nervii mei înnebunesc
aşa ceva ar trebui tu să scrii, aşa ceva aduce succes, fiindcă asta e viaţă!
Cum de n-am priceput asta mai devreme!
Pauză. Steve se duce în spatele tejghelei, scotoceşte prin dulapuri. Apoi ţine la
vedere cârpe de spălat pe jos şi prosoape de vase.
Pauză.
CLARA Mulţumesc.
ZAC Trebuie să plec.
CLARA Ştiu.
Pauză.
Pauză.
Pauză.
Pauză.
NICK Clara!
Clara tresare.
NICK Nu ştiu, vreau să spun, ştiam eu, dar de azi ştiu foarte sigur, tot
timpul m-am gândit numai la tine cât ai fost plecată, Clara, de când te
cunosc, dar mă gândeam că suntem prieteni şi, ah, căcat! Nu pot să trăiesc
fără tine!
NICK Clara.
STEVE Clăruţa.
NICK Clara.
STEVE Mamă, Doamne, plânge la fel ca Sabina.
NICK Clara, te rog, e din cauză că, linişteşte-te, am spus eu ce nu trebuia?
Clara urlă.
43
STEVE Sabina.
NICK Sunt un idiot.
STEVE Clara. Clara.
NICK Clăruţa.
Steve încearcă să apropie ventilatorul de ea. Clara şade pe scaunul şubred, bea
whisky-ul, priveşte apatic în gol.
Tăcere.
Pauză.
HERACLIT Trailerul pentru Mr. Moskito l-am pus pe dulăpiorul cel mic, în caz
că Balarius vrea mâine să-l ia.
Calcă pe cioburi. Un câmp de luptă, nu alta. Descoperă extinctorul dat
jos de la locul lui. Doar nu a luat foc ceva?
NICK Nu, nu, totul e-n regulă, nu vă faceţi griji, totul e cum nu se poate
mai ca lumea.
HERACLIT Atunci e bine. Era să uit, vedeţi că sus e un tăun! Toată seara m-am
luptat cu el, dracu’ ştie de unde-a mai apărut şi ăsta, în plină iarnă! Tot
timpul a-ncercat să zboare-n lumina aparatului de proiecţie, şi eu a trebuit
să-l gonesc. Sunt periculoase lighioanele astea, o înţepătură şi ăla eşti!
Da’ ce era să fac, o chestie ca asta deranjează, un animal uriaş în mijlocul
imaginii! Am lăsat geamul un pic deschis, poate zboară afară la noapte.
Oate se duce dincolo, în reclama de la farmacie.
Priveşte chipurile tăcute, pe urmă îşi târâie paşii îanpoi, în sus. Tăcere.
Nick se duce la tejghea, aduce whisky.
44
Tăcere.
STEVE Şi acum?
CLARA Mai departe. Mergem mai departe.
Pauză.
Cu mişcări ezitante, se apucă să măture cioburile, globurile pentru pom, să
adune cutiile de popcorn şi paharele de cola.