Sunteți pe pagina 1din 44

1

Taniana Tsouvelis

OLIVE GENERATION

Personaje:

Nick
Steve
Sofia (mama lui Nick)
Miranda
Clara
Nicoletta
Heraklit
Stella
Zac

ACTUL I

Foaierul unui cinematograf construit prin anii 50. Luminos, spaţios, cu mozaic
pe jos. Câteva ventilatoare. Lumină de neon. Uşi batante, care dau spre sala
propriu-zisă. Un bar mare, arcuit. Scări care coboară în subsol, spre toalete. În
faţă, ghereta în care funcţionează casa de bilete. Alături, un mic birou uzat şi un
scaun simplu. Un brad împodobit cu globuri şi ghirlande luminoase. În spatele
bradului, puţin ascunsă, o uşă. Ea duce în sus, spre cabina de proiecţie. Pe o
latură a încăperii, extrem de vizibil, un computer nou-nouţ.

Seara târziu. Se desfăşoară a doua reprezentaţie. Sofia stă în picioare pe un


scaun scâlciat în faţa bradului, aranjează ghirlandele. Nick şi Nicoleta stau în
spatele barului. Nick curăţă maşina de popcorn. Transpiră. Nicoletta stă
rezemată de automatul de Coca-Cola, adâncită-ntr-o carte. Steve şade la tejghea,
priveşte în gol.
2

STEVE lui Nick Nici n-am cuvinte să-ţi spun, cât de mult o iubesc.

Pauză.

SOFIA Anul ăsta brăduţul nostru e drăguţ din cale afară. Îmi plac atât de
tare globurile astea albastre. Prea e drăguţ!

Din sală se aud zgomotele din film: Voci japoneze. Foarte tare. Apoi tăcere.

STEVE Nu mai sunt în stare să muncesc, înţelegi, nu mai sunt în stare să


mă concentrez. Sunt o epavă.

Pauză.

STEVE Am stări nervoase cu ameţeli şi inima îmi bate slab şi neregulat.


Azi dimineaţă era cât pe-aci să cad din picioare.
SOFIA Domnule Steve, ia uitaţi-vă ce mi-a ieşit aici.
STEVE Eu sunt scenarist.
SOFIA Dar începuserăţi să studiaţi medicina.
STEVE Ei, şi? Eu sunt scenarist.
SOFIA Iar mie mi-a ieşit ceva aici.
STEVE Nu e nimic.
SOFIA Dar mă arde!
STEVE N-aveţi nimic.

Apare Miranda.

MIRANDA Bună seara! Câte bilete?

Nick dă din mână a lehamite.

MIRANDA „Last Crocodile” e hitul absolut! La Rex erau cât pe-aci să se-
ncaiere! Unii nici n-au mai apucat bilete!

Nick dă buzna în casa de bilete, smulge telefonul din furcă. Telefoneazăp scurt.
Apoi se întoarce fără o vorbă în spatele tejghelei.

SOFIA Şi?
NICK 1300. Până acum. Şi-au început deja să cumpere pentru a treia
reprezentaţie.

Sofia intră în gheretă, fumează.


3

Pauză.

STEVE Dă-mi şi mie ceva de băut. Cola.

Pauză.
Sofia iese din gheretă, deschide brusc uşa care duce spre cabina de proiecţie.

SOFIA Uleiul!
NICK Nu ţipa!
SOFIA Heraklit! Uleiul!
NICK Nu mai ţipa în timpul filmului!
SOFIA Ţi-am spus de o sută de ori că un proiecţionist surd o să ducă de
râpă cinematograful!
NICK Iar începi cu asta!
SOFIA Luna trecută, oamenii au cerut banii înapoi, fiindcă după scena cu
elicopterul n-au mai auzit nimic!
Dispare furioasă în spatele uşii, o trânteşte în urma ei
NICK Scena cu elicopterul. Dar dacă eu îl dau afară acum, cine mai
angajează un proiecţionist de şaptezeci şi doi de ani?
Îşi toarnă un whisky.
STEVE Mamă doamne, maică ta şi cu tine, chiar că aveţi nervii slabi. Ar
trebui să vă faceţi şi voi un efort.
NICK Ai tu idee cum e când oamenii vor banii înapoi?
MIRANDA A fost îngrozitor, îngrozitor. Toţi îşi voiau banii înapoi. Unii au
cerut chiar un medic. Şi pe urmă, salvarea a stat ore în şir în ambuteiaj.
Îngrozitor. Nu, nu, asta nu-i o reclamă bună.
NICK Ce vină am eu dacă traficul e de căcat în oraşul ăsta!
STEVE Linişteşte-te.
NICK Bine, dar cum? Dumnezeule mare, cum? Sunt înconjurat numai de
handicapaţi!

Miranda scotoceşte prin sertarele birouaşului de lângă casa de biletei, caută o


lanternă.

MIRANDA Eu mă duc să dau o raită.

Dispare cu lanterna aprinsă în sala cinematografului.


Când deschide uşile, se aud vocile japoneze.
Pauză.
Sofia apare din nou pe uşă, are în mâna o cană cu ulei de motor. Se duce la
uşile de la intrare, le deschide. Zgomotul asurzitor al traficului. Se lasă în
genunchi, ca să ungă mai întâi balamalele de jos.
4

NICK Lasă asta, mamă!


SOFIA Las’ că nu-i cine ştie ce efort!

Începe să ungă balamalele. Nick se întoarce la maşina de popcorn, Nicoletta


citeşte.

NICK E total îmbâcsită! Aseară a trebuit neapărat să plec. Aveam întâlnire


cu tipul de la „Broadway”, şi ce se întâmplă aici, ei îmi lasă maşina de
floricele să se îmbâcsească! De groază.
STEVE Îţi împrumută banii?
NICK Nu. Am nevoie de 20.000 de bilete până la sfârşitul lui ianuarie,
atlfel nu pot să plătesc.
STEVE 20.000. Păi se poate.
NICK Nu cu un film ca ăsta!
NICOLETTA Da’ de ce joci rahatul ăsta?
NICK În acea primăvară, aveam douăzeci şi patru de ani, am întâlnit la
mare într-un hotel o tânără fată. Astfel a început iubirea.
STEVE Schimbare de cadru.
NICK Komachiyo îşi aprinde o ţigară.
STEVE Akiko rămâne pe trepte.
NICK Marea, o suprafaţă limpede şi verde.
STEVE Uau.
NICK Planul lung, în care se arată piaţa în care Akiko şi fratele lui
coboară din autobus... plouă...
STEVE Komachiyo nu a intrat încă în viaţa lui.
NICK Marfă. Şi toate astea fără nici un cuvânt, timp de zece minute nu se
aude nici un cuvânt, numai ploaia, şi-n spatele caselor marea asta verde,
aparatul nu face decât o singură mişcare lentă glisantă, pe fereastră afară,
pe faţadă în jos, peste piaţă, zăboveşte scurt pe figura lui Akiko şi merge
apoi mai departe printre case, până la mare!
STEVE Uau.
NICK Fără nici o schimbare de cadru!
STEVE Zgomotul portierei de la maşină, când vecina îi salută din cap!
NICK Marfă. Scara albastră!
STEVE Uau.
NICOLETTA Aşa ceva poţi să-ţi pui să vezi pe video. De ce nu dai şi tu
„Last Crocodile”?
NICK Yusunuri Kuwubutu pe video?! Filmul ăsta are nevoie de un ecran
de cel puţin 31,7 x 9! Cel puţin! „Last Crocodile”! N-o să mă las eu
şantajat numai pentru că distribuitorul meu îmi plăteşte chiria! A-ncercat
să-mi bage pe gât „Mr. Moskito”! „Crazy Hell”! „Darkness Never Ends
number 3”! Dar de data asta m-am luptat, de data asta nu m-am lăsat, şi
am să merg mai departe cu seria japoneză! Îşi toarnă un whisky. 20.000
5

de bilete, trebuie să vând 20.000 de bilete. Dacă ajung din nou să plătesc
eu singur chiria, nu mai poate să mă şantajeze. 20.000 de bilete, trebuie să
reuşesc. Până la sfârşitul lui ianuarie. Trebuie! Bea. Ce zăpuşeală! Trebuie
să dăm căldura mai mică.
SOFIA Înăuntru se face frig cât ai clipi!
NICK Afară sunt peste douăzeci de grade!
SOFIA Sala e mare, pereţii sunt încă reci de tot!
NICK Okay, okay.
STEVE conciliant Eu nu cred că afară sunt peste douăzeci de grade. A
trebuiet să-mi iau pe mine jacheta groasă.

Linişte.
Nick curăţă maşina de popcorn, Sofia unge balamale la uşi, Nicoletta citeşte.

STEVE Lămâiul de pe balcon se usucă, şi sunt săptămâni întregi de când e


ars becul din hol. Nu mai ajung să fac nimic, nimic. Nu sunt în stare să mă
concentrez.

Pauză.

STEVE Ea ţine la lămâi. Păcat de pom.


NICK De ce nu l-a luat cu ea?
STEVE Fiindcă e al meu. Fiindcă i se face rău dacă mai vede ceva de-al
meu.
NICK Hm.
STEVE Chiar şi o frunză de lămâi o face să borască.
NICK Înţeleg.

Miranda vine din sală.

MIRANDA 21,2 grade Celsius!


SOFIA Perfect!

Miranda se duce după tejghea, se dă pe lângă Nick.

MIRANDA Pot să te mai ajut cu ceva?


NICK Mă laşi, okay?

Miranda deschide compartimentul pentru cuburi de gheaţă.

MIRANDA Dau o fugă până alături, să iau nişte gheaţă. Asta de-aici s-a
fărâmiţat şi e cam murdară. Varsă resturile de gheaţă în chiuvetă, iese cu
vasul pentru gheaţă.
6

NICK Asta mă calcă pe nervi.


STEVE Nu pot s-o sufăr.
NICK O lipitoare.
STEVE Şi totuşi te duci la ea să faci duş.
NICK Stă chiar vizavi, e foarte practic.
STEVE E nesuferită. Trebuie să-ţi clarifici relaţiile.
NICK I-am spus deja.
STEVE Că e nesuferită?
NICK Da. Nu. Cam aşa ceva. Nu aşa de brutal, bineînţeles.
STEVE Refuzul tău trebuie să fie foarte clar, altfel bineînţeles că n-are nici
un rost.
NICK Să urlu la ea, s-o calc în picioare, să-i umflu ochii?
STEVE Mamă, da’ nervos mai eşti azi. Ar trebui să faci un efort să te mai
aduni un pic. Pe bune.

Între timp, Sofia se ridică pe vârfurile picioarelor pe scaunul cel şubred, unge
balamalele de sus. O operaţiune cât se poate de temerară.

NICK Clara cum de n-a ajuns încă?


STEVE Las’ că vine ea, linişteşte-te.
NICK Poate c-ar trebui s-o sun.
STEVE Linişteşte-te.
NICK Da’ de ce n-a ajuns încă?
STEVE Linişteşte-te.
SOFIA Ce zăpuşeală! În miezul iernii! Ar trebui să dăm drumul la
ventilatoare!

Se dă jos de pe scaun, dă drumul la ventilatoare, unul după altul. Nick îi pune


Nicolettei lanterna în mână.

NICK Te rog eu, mai uită-te o dată.

Nicoletta dispare în sală fără o vorbă.

STEVE De ce nu daţi pur şi simplu căldura mai mică?


NICK Fiindcă noul sistem de încălzire e cuplat! Dacă dăm acum căldura
mai mică, e drept că aici se face exact cum e acum înăuntru, adică foarte
plăcut, în schimb înăuntru se face pe urmă rece ca gheaţa! Înţelegi?
Fiindcă sala e uriaşă iar pereţii sunt reci de tot!
SOFIA Aşa e.

Nicoletta revine din sală cu lanterna în mână.


7

NICOLETTA Nimeni nu fumează!


SOFIA/NICK Temperatura?!
NICOLETTA Cred că e okay.

Sofia îi smulge Nicolettei lanterna din mână, dispare în sală. Nick se repede
după ea cu propria lui lanternă. Pauză. Nicoletta se adânceşte din nou în cartea
ei.

STEVE Precis că e palpitantă.


NICOLETTA Încerc să-mi învăţ textul.
STEVE Mai eşti încă studentă la teatru?
NICOLETTA Ce fac aici nu schimbă cu nimic profesia mea. Sunt actriţă!
STEVE Bineînţeles. Vrei să citesc cu tine?
NICOLETTA N-are nici un rost. Lucrez aici de o săptămână, aici nu apuc
să fac nimic.
STEVE Am putea să-ncercăm.
NICOLETTA Cum crezi.

Se duce la el, îi arată textul.

NICOLETTA Aici sus începe. Eu sunt Ea şi tu eşti El. Şi pe urmă mai


departe pe pagina 63 la mijloc.
STEVE Aha.
NICOLETTA Bineîneţeles că o să vă recăsătoriţi...
STEVE Da, cu siguranţă, da... dar nu sunt încă foarte sigur. Ştiţi, eu... eu am
iubit-o foarte mult... cu adevărat. Încă nu pot să fiu foarte sigur că... că...
că pot s-o iau de la capăt. Am venit până aici ca să văd, cum vă simţiţi,
fără mine... cum ar fi posibil, scandalul ăsta, noi doi, unul fără celălalt... în
această situaţie.
NICOLETTA Aceea, de a nu mai iubi?
STEVE Nu, în aceea de a iubi.
NICOLETTA De câţiva ani de zile aş vrea să am copii... aş vrea să trăiec
împreună cu un bărbat... să am o familie... o casă... am mare nevoie de
lucrurile astea.
STEVE întrerupe Mamă ce text. Sorry. Drept în inimă mă loveşte. Ca şi
când textul ăsta ar fi scris pentru mine. Aşa e, mamă, Doamne, cât o mai
iubesc.
NICOLETTA Acum se continuă la pagina 63.

Steve răsfoieşte profund răscolit până la pagina 63.

STEVE De ce ai venit?
8

NICOLETTA Ca să te revăd, aşa cum şi tu ai venit ca să mă revezi. Şi şi


din cauză că am vrut să ştiu. Acum ştiu că am să te iubesc mereu, aşa cum
ştiu că şi tu ai să mă iubeşti mereu. Şi asta o ştiu pentru noi amândoi.
STEVE întrerupe Exact aşa e, exact aşa simt eu. La fel i-am spus şi eu
Sabinei...
NICIOLETTA Te rog foarte mult, mă calci pe nervi, nu pot să mă
concentrez!

Steve se apleacă din nou asupra cărţii.

STEVE Nu vreau să trăiesc fără tine. Vreau copii cu tine. În fiecare zi...
totul. De la tine. Rămânem aici. Nu ne mai întoarcem la Paris.
NICOLETTA Acum spui ceea ce am spus eu.
STEVE Ne-am iubi pentru totdeauna.
NICOLETTA Da. Pentru toată viaţa.

Pe Steve îl înneacă plânsul.

STEVE Scuză-mă, nu mai pot să citesc, trebuie, trebuie s-o sun... Îşi scoate
mobilul din buzunar. În timp ce pleacă. Ea nu vrea, ştiu asta, dar trebuie
s-o fac, mă iubeşte, ştiu eu, încă mai mai iubeşte, Sabina...
Iese.

NICOLETTA Idiot. Închide cartea supărată.

Sofia şi Nick vin din sală, muzică japoneză suavă.

NICK Nenorocitul ăla de termometru s-a paradit!


SOFIA Totul e perfect! E cât se poate de plăcut!
NICK Plăcut?! Aleargă la computer. Ceva e programat aiurea!
SOFIA 21,2!
NICK Unde sunt instrucţiunile de folosire?
SOFIA Da’ de ce?
NICK Ai umblat tu cumva la el, cât timp n-am fost eu aici?
SOFIA De unde să ştiu eu unde sunt instrucţiunile de folosire, doar ştii că
mie mi s-a interzis să umblu singură la obiectul ăsta...
NICK Unde?
SOFIA Le-am dus în pivniţă.

Nick aleargă în pivniţă.

SOFIA E drept că miroase un pic a transpiraţie. Dar termometrul din sală


arăta 21,2! Temperatura ideală! Se uită la ecranul monitorului. Îl curăţă
9

mândră cu mâneca pulovărului. Totul e-n cea mai bună regulă! Exact aşa
cum l-am reglat eu! E plăcut să ai o chestie de-asta modernă.
NICOLETTA În fond, de ce nu vă lasă să-l programaţi singură? Orice idiot
e-n stare să folosească un computer ca ăsta!
SOFIA Bineîneţeles, copila mea, ştiu asta. Dar lăsaţi-l şi pe el să se bucure.
Se duce la birou, extrage un spray deodorant pentru interior. Pentru orice
eventualitate am să bag puţină „Grădină de garoafe”, contra duhorii de
transpiraţie din sală. Adevărul e că mirosea foarte tare a transpiraţie. Pur
şi simplu mi s-a făcut rău. A, uite, mai e şi nişte „Pădure de pini”. Numai
aşa, pentru orice eventualitate.

Dispare în sala cu cele două spray-uri. Când deschide uşa, se aude muzica
suavă. Nicoletta scoate o ciocolată din frigider, o aşează în dreptul
ventilatoului, mănâncă. Miranda se întoarce cu gheaţa.

MIRANDA Nick unde e?


NICOLETTA Caută nişte instrucţiuni de folosire.
MIRANDA Sunt probleme?
NICOLETTA De unde vrei să ştiu?

Pauză.
Nick vine din pivniţă cu instrucţiunile, aleargă la casă, deschide uşa brutal, se
agaţă de telefon, formează sălbatic mai multe numere, trânteşte receptorul în
furcă, apoi aleargă la computer.

MIRANDA Sunt probleme.

Nick stă la computer cu instrucţiunile de folosire, încearcă încordat să


programeze ceva. Miranda îl urmăreşte.
Tăcere încordată.
După un timp închide instrucţiunile de folosire, se duce fără o vordă în spatele
tejghelei, îşi toarnă whisky în pahar.

MIRANDA Am adus gheaţă proaspătă.

Tăcere.

MIRANDA Ai probleme?

Tăcere.

MIRANDA S-a stricat ceva?


10

NICK către Nicoletta, urlă Tu de ce dracu n-ai făcut floricele?! Scoate


furios găleata cu porumb din frigider, se apucă să facă singur floricele.
NICOLETTA Nu te enerva, le fac imediat.
NICK Vă dau afară pe toţi!
MIRANDA Vrei să fac eu flori...
NICK Nuu!!!

Tăcere.
Apare Heraklit. Se târâie prin foaier, ia fără o vorbă cana cu ulei de pe birou,
se târâie înapoi în cabina de proiecţie.
Tăcere.
Sofia se întoarce din sală. Când uşa se deschide, zgomotul filmului.

SOFIA O grădină înflorită! În care stau pini înalţi şi umbroşi. Aruncă


dozele goale de spray la gunoi. Se duce apoi în casa de bilete, fumează.
MIRANDA Clara nu vine azi?
NICK Ce te interesează pe tine?
MIRANDA Am întrebat şi eu.

Tăcere.
Sofia iese cu un pahar din gheretă, se duce după tejghea, îşi toarnă puţin
coniac.

SOFIA Zăpuşeala asta e total neobişnuită.


MIRANDA Şi anul trecut pe vremea asta a fost foarte cald. Ploua şi ploua, şi
era neobişnuit de cald, vă aduceţi aminte? Dar aşa de cald ca azi n-a fost
nici atunci.
SOFIA Era foarte cald, nu puteam să deschidem nici uşile, din cauză că
ploua.
MIRANDA Oribil.
SOFIA Dar aşa de cald ca azi nu era nici atunci.
MIRANDA Nu, aşa de cald nu era. E total neobişnuit.

Sofia se întoarce în gheretă.


Linişte.

MIRANDA În mod normal, Clara vine întotdeauna pe la ora asta. Cum poate
cineva să stea în pat atâta timp.
NICK Ce treabă ai tu cu asta.
MIRANDA Spun şi eu aşa..

Pauză.
11

NICK Steve unde e?


MIRANDA Când m-am întors eu cu gheaţa, l-am văzut jos la colţ, stătea acolo
şi vorbea la telefon. Nu ştiu dacă mai e acolo, dacă vrei, mă duc să văd.
Dar nu cred că mai vorbeşte la telefon, vreau să spun, ce-ai putea să
vorbeşti atâta. E atât de scump! Sau poate că s-a dus după colţ şi vorbeşte
mai departe de la telefonul public, dacă vrei, mă duc să văd. Vrei să mă
duc să văd?
NICK Nu.
MIRANDA Nu era în cea mai bună dispoziţie, săracul. Pe bune, nu era deloc
bine dispus. Sofia vine din gheretă cu un mic termometru de lemn, îl
agită, citeşte.

SOFIA 43,7. Scurtă pauză. 43,7? Instalaţia de-ncălzire! Computerul nostru


cel nou! Total defecte!
MIRANDA Asta explică tot. De aici zăpuşeala asta neobişnuită.
SOFIA Trebuie să deschidem uşile! Panicată, deschide uşile de la intrare.
Zgomotul infernal al traficului.
MIRANDA De fapt, care e problema?
SOFIA Nu ştiu!
MIRANDA Vai, Doamne, ce oribil.

Nick se duce la computer cu ostentativă relaxare, ia instrucţiunile de folosire.

NICK Nu.i nici un motiv de îngrijorare, trebuie doar să reglez din nou
sistemul H-C. Două butoane, şi totul e din nou sub control.
SOFIA Dar mai întâi am să dau robinetul principal la unu, din cauza ţevilor
vechi.
NICK Nu, mamă, te org!
SOFIA N-am să las eu corabia asta să se ducă la fund!

Se duce în pivniţă, Nick o urmează.


Tăcere.
Apare Steve, se aşează tăcut la bar.

MIRANDA Te-am văzut cum vorbeai la telefon, când mă întorceam de la


gheaţă. Ai vorbit mult.

Tăcere.

MIRANDA Dacă simţi nevoia să vorbeşti, eu sunt aici.

Pauză.
12

MIRANDA Ştiu cum te simţi. Golul ăsta oribil. Lipsa asta de sens, dimineaţa
când te scoli. La ce bun să te mai scoli, în fond? Nu e nimeni acolo, care
să te privească. Nimeni nu aşteaptă. Numai sentimentul acela fad, care te
însoţeşte cât e ziua de lungă şi împotriva căruia zadarnic încerci să te
lupţi, cu ultima fibră de putere, şi aia aproape ruptă deja. Şi aproape că ai
reuşit, dar pe urmă, noaptea, strigătul acela mut după puţină tandreţe...

Steve şi Nicoletta se holbează la ea.

NICOLETTA Dă-i înainte, Miranda.


STEVE Uau, ce ca lumea a fost...

Se aude zgomotul unei motorete. Două secunde mai târziu, Zac, curierul,
traveresează încăperea în pas alergător cu o rolă de film sub sub braţ.

ZAC Acum au intrat şi gunoierii în grevă! Haos total, nu mai poţi să te


strecori pe nicăieri!

Deschide în goană uşa care duce la cabina de proiecţie, aleargă pe scări în sus.
Din pivniţă se aude un strigăt. O pocnitură. La scurt timp după asta apare Nick,
urmat de Sofia. Aleargă amândoi la computer.

NICK De ce trebuie tu să te amesteci în toate?


SOFIA Fiindcă era înţepenit robineul, doar ai văzut şi tu! Şi în afară de
asta, sunt mama ta!
NICK Chestia aia e ruginită de cel puţin cincizeci de ani, dacă l-ai dat
peste cap acum, o să continue să curgă apa în timpul programării!
SOFIA Nu am dat absolut nimic peste cap, cunosc eu bine vechiul nostru
robinet!
NICK S-ar putea să se spargă conductele!
SOFIA Dar eu cunosc bine vechiul nostru robinet!

Se apleacă asupra computerului, Nick apasă pe-o tastă. Zac apare cu rola
schimbată, trece în goană pe lângă ei. La scurt timp se aude ţăcănitul
motoretei.

NICK Te rog, mamă, nu-ţi mai tot băga degetele în ecran!


SOFIA Dar nu ţi-am făcut nimic, şi pe urmă eu am fost de la bun început
împotriva acestei chestii sensibile!

NICK Bine, bine. Răsfoieşte în instrucţiunile de folosire.


SOFIA Cred că acum ar trebui să apeşi pe tasta asta.
13

Nick o priveşte neîncrezător.

SOFIA Aşa făcuse şi băiatul ăla cu ochelari, ăla era vânzătorul, nu-i aşa?
NICK Se poate. Da, s-ar putea să ajungem tot acolo, da, aşa scrie şi aici,
okay.
SOFIA Bravo, băiatul meu, bravo.
NICK Aşa, şi acum mai băgăm HCS 21 virgulă doi, şi pe urmă aici, clic,
şi acum aici, clic, şi acum...
SOFIA Exact. Exact aşa a făcut şi ăla.
NICK Clic!
SOFIA Da’ nu aici! Aici jos a apăsat el!

Îl împinge pe Nick la o parte, apasă pe altă tastă. Pe ecran apare o grenadă de


mână, cu fitilul aprins.

NICK Ce-ai făcut! Unde ai apăsat, unde?!


SOFIA Nu mai ştiu, cred că aici, jos!
NICK Te rog eu, acum nu mai atinge nimic!
SOFIA Cum de nu trebuie să apăsăm acum pe săgeata asta, aici? Ooo...

„IT’S NOT MY FAULT”...

SOFIA Ajutor! Explodează bomba!


NICK Oh shit!

„IT’S NOT MY FAULT”...

SOFIA Fă-o să dispară! Fa-o să dispară!


NICK Te rog, mamă, asta nu-i decât o voce din Korea, acum linişteşte-te o
dată!

„IT’S NOT MY FAULT”...

SOFIA Fă-o să dispară!


NICK Asta încerc şi eu să fac acum, termină o dată cu teatrul!
SOFIA Ţine-ţi fleanca, cretinul dracului, crezi că dacă stai ascuns acolo
înăuntru poţi să ne tragi în piept!
STEVE Nu pune mâna!

„IT’S NOT MY FAULT”...

SOFIA Unde-i săgeata, unde e săgeata?!


14

Bate cu toate degetele în tastatură. Nick încearcă s-o împiedice.

NICK Nu! Lasă-mă pe mine acum! Termină!

Se luptă pentru tastatură.


„IT’S NOT MY FAULT”...

SOFIA Ajutor!
NICK Lasă-mă pe mine!

Loveşte din greşeală ecranul, computerul se răstoarnă pe-o parte. Se aude ceva
trosnind în carcasă.
„IT’S NOT MY...”
Apoi tăcere.
Ecranul e complet negru. Mort. Nu se mai mişcă nimic.
Tăcere.
Nick în spatele tejghelei, îşi toarnă un whisky uriaş.
Pauză.

NICK Nici o vorbă, okay?

Tăcere scurtă.

MIRANDA Este o situaţie oribilă, dar am putea să...


NICK Am spus nici o vorbă.
MIRANDA Sigur că da, înţeleg.

Pauză.
Steve îşi aprinde o ţigară, i-o întinde lui Nick.
Sofia se holbează uimită la computer.
Pauză.

SOFIA Coreanul ăla, ce spunea el de fapt?

Tăcere.

SOFIA În cazul în care nu reuşim să-l mai reparăm, am putea să comandăm


instalaţia de încălzire la fel ca-nainte. Aşa, simplu, doar cu maneta aia
mică din pivniţă.

Pauză.
Sofia se duce fără zgomot la gheretă, închide uşa în urma ei.
Scurtă pauză.
15

NICOLETTA Sorry, ştiu că nu e momentul acum, dar...


NICK Ce?
NICOLETTA Pot să plec mai devreme azi? Mâine am examenul ăsta
important. Şi mai târziu precis că n-o să găsesc nici un taxi, cu greva asta.
Mâine trebuie să fiu cât se poate de concentrată şi odihnită.
NICK Da.
NICOLETTA Asta înseamnă că pot să plec?
NICK Da.
NICOLETTA Ştiam eu că ai înţelegere pentru artişti!
Pleacă plină de elan. Cu puţin înainte să ajungă la uşă se opreşte, se
întoarce.
Ai putea să-mi dai te rog şi bani de taxi?

Nick deschide casa, îi dă bani.

NICOLETTA Mulţumesc mult. Şi nu-ţi face griji, mâine am să fiu


punctuală! Iese.

MIRANDA Ce persoană nesuferită.


STEVE E drăguţă.
MIRANDA Nu.

Sofia iese din gheretă cu o sticlă de Ajax, începe să cureţe geamurile.

STEVE Chiar foarte drăguţă. Şi inteligentă.


MIRANDA De unde ştii?
STEVE Aşa ceva se vede.
MIRANDA Doar nu vrei acum s-o...
NICK Aţi putea să terminaţi o dată cu asta?
SOFIA Fiica mea e inteligentă. Sora lui. Acum lucrează într-un mare birou,
la etajul 52! De la biroul ei vede un parc imens şi în hol are un covor
albastru închis. Munceşte ca o nebună, aşa îmi scrie. În curând are să şi
câştige mai bine. Atunci or să-şi permită poate o locuinţă mai mare.
Câteodată se duce pentru câteva ore la mare, îmi scrie ea, dar marea acolo
e altfel decât la noi. Şi Bobby n-o însoţeşte niciodată, e pur şi simplu
foarte mult de lucru la restaurant. Nu se văd aproape deloc, îmi scrie ea,
fiindcă el lucrează întotdeauna până noaptea târziu. Dar ar trebui să mai
iasă şi ei câteodată împreună, doar sunt încă tineri! Ah, e atât de trist, doar
nu poţi să lucrezi tot timpul. De fiecară dată când îi citesc scrisorile mă
apucă plânsul. Noaptea nu pot să dorm de atâta amărăciune. Doar nu poţi
să lucrezi chiar tot timpul. Cel puţin dacă ar avea copii! Ah, e atât de greu
16

cu dragostea în zilele noastre! Şi eu nu pot să te consolez, copilul meu,


eşti prea departe.
NICK lui Steve Whisky?

Toarnă whisky, ciocnesc.

NICK Life is a bitch!


STEVE Life is a bitch!

Scurtă pauză.

STEVE Scena pe scară, cât e ceasul, o fi trecut deja? Fuge spre sală,
deschide uşa brusc. Uite, asfaltul ud de ploaia de primăvară...
Komachiyo urcă în taxi, camera se leagănă... scara care duce-n hotel...
marea...

Nick se postează lângă Steve.

NICK ...o suprafaţă verde transparentă....


STEVE Acum!
NICK În primăvara aceea, aveam douăzeci şi patru de ani, am întâlnit într-
un hotel la mare o tânără fată. Aşa a început iubirea.
STEVE Schimbare de cadru.
NICK Oraş, gălăgie, ploaie, Komachiyo îşi aprinde o ţigară...
STEVE ...Akiko rămâne pe scară... marea...
NICK ...o suprafaţă verde transparentă.
STEVE Uau.
NICK Uau.
STEVE Uau.

Emoţionaţi, închid uşa, se întorc la tejghea.

STEVE Zăpuşeala asta, picură sudoarea de pe mine. Ia pune mâna.


NICK N-ai nimic.
STEVE Dar picură sudoarea de pe mine!
NICK N-ai nimic.
STEVE Mai dă-mi o înghiţitură, asta ajută, îţi limpezeşte mintea. Păcat că
micuţa Nicoletta a plecat.
NICK Are nevoie de un somn concentrat.
STEVE Şi eu care voiam s-o duc acasă cu motocicleta ta.
NICK Asta poţi s-o faci şi mâine.
17

STEVE Mamă doamne, transpiraţia asta, aveţi idee cum se simte asta? Îmi
ţâşneşte din toţi porii, mamă Doamne, sunt bolnav, asta e nebunia, ăsta e
sfârşitul!
MIRANDA Asta e instalaţia de-ncălzire. Care tocmai e defectă.
NICK Defectă? E total demolată, e complet distrusă!
SOFIA Cum mai megre scenariul dumneavoastră, domnule Steve? O să
putem să vă vedem filmul în curând?
MIRANDA Chiar, nu trebuia să te întâlneşti astăzi cu producătorul?

Steve izbucneşte într-un râs isteric. După care se prăbuşeşte într-o tăcere
sumbră. Sofia se retrage în casa de bilete, fumează. Pauză.

STEVE http://www.olive-generation.com

Scurtă pauză.

STEVE Am să-mi deschid o afacere cu ulei de măsline pe internet.


NICK Ce?

Apare Stella. E foarte frumoasă şi seamănă cu Nicoletta ca două picături de


apă. Cumpără un bilet, apoi se-ndreaptă hotărâtă spre bar.

STELLA Aveţi sushi aici?

Nick şi Steve o privesc ravisaţi.

STELLA A, înţeleg, voi faceţi parte dintre aceia care n-au ţinut nici o dată un
beţişor în mână. Se uită agasată la ceasul ei de mână. Ei, sper că lipsa
voastră de stil în materie de business n-o să mă facă să ratez începutul!

Se întoarce pe călcâie, părăseşte cinematograful. Nick şi Steve privesc derutaţi


în urma ei. Durează puţin până când îşi vin în fire.

MIRANDA Şi? Mai departe! Afacerea cu uleiul de măsline!


STEVE Mi-au respins scenariul. Nu mai vor să producă subiectul.
NICK Cum?
STEVE Până şi citatele din Yusunuri Kuwubutu li se par proaste. Vor mai
mult happiness.
MIRANDA Yusunuri Kuwubutu?
NICK Filmul care rulează acum înăuntru.
STEVE Nu-i mai interesează deloc evoluţia depresiei psihice a
cantonierului.
MIRANDA Cum aşa, cantonier?
18

STEVE Păi Joseph e cantonier! Ar putea să lucreze şi la serviciul financiar,


sau să care tava în vreun restaurant pentru cei din clasa de mijloc. Nu
despre asta e vorba. Important e să se vadă cum sporeşte sastiseala lui,
dezgustul lui faţă de lume, cum devine din ce în ce mai indiferent, mai
insensibil! Nimic, dar absolut nimic nu-l mai poate mişca, el nu mai simte
nimic. Este propriul său prizonier. Disperat şi solitar.
NICK Dar tipa aia, Iolanda, nu are o relaţie cu ea?
STEVE Joseph nu mai poate să simtă nimic, tandreţurile ei nu-l mai ajung!
El a devenit rece.
MIRANDA Ce oribil.
STEVE Singura mişcare din viaţa lui e aceea a trenurilor care şuieră prin
dreptul lui. Ele însă nu vor opri niciodată, ele trec mai departe, acţiunea se
petrece la o trecere de cale ferată din zona portului, se vor vedea oameni
plini de veselie într-o atmosferă de vacanţă, Joseph se uită în urma lor,
încearcă să-şi închipui cum ar fi să fie iar unul dintre ei, dar nu e în stare
să se trezească, e obosit, mişcarea nu-l mai poate smulge cu ea!
Întunericul a pus deja stăpânire pe el. Nu există ieşire. El a pierdut bătălia.
Cade într-o tăcere surdă.

STEVE http://www.olive-generation.com
NICK Cum aşa? Cum se face că nu mai vor să-l producă?
STEVE Iolanda trebuie să facă un copil, iar el, înviorat de răsul de copil şi
de scutecele pline de căcat, să redescopere dragostea de viaţă.
NICK Păi atunci scrie asta!
STEVE Nu se poate. Nu ar mai avea nimic în comun cu Joseph.
NICK Mamă Doamne, cât eşti de complicat.
MIRANDA E vorba de scenariul ăla la care ai lucrat aproape doi ani? Zi şi
noapte şi fără bani?

Apare Heraklit. Pune cana cu ulei pe birou, se târâie înapoi în cabina de


proiecţie.
Tăcere.

STEVE E războiul în care luptăm cu toţii. Zi de zi. Câştigăm şi pierdem.


Asta e viaţa. Altceva nimic. Câştigi şi pierzi. Iar unii dintre ei au purtat
prea multe bătălii. Şi sunt învinşi.
MIRANDA N-ai voie să te numeri printre învinşi.
STEVE Nu.
MIRANDA Trebuie să te fereşti de asta.
NICK Cum?

Pauză.
19

NICK Poate că nu există decât învinşi.


MIRANDA În nici un caz!
NICK Fiecare se alege cu răni din acest război. Chiar şi învingătorul. Noi
toţi nu suntem altceva decât o grămadă de răniţi pe un câmp gigantic de
luptă.
MIRANDA Rănile pot fi vindecate.
STEVE Cum?
MIRANDA Prin iubire.
NICK Dar anostă mai poţi să fii.
MIRANDA Cum aşa?
NICK Uită-te şi tu la Steve, poţi să vezi pe el ce efecte are iubirea. Că veni
vorba de vindecare.
STEVE Dar nu ai voie să renunţi, înţelegeţi? Nu trebuie să te laşi! Eu ştiu că
Sabina nu-l iubeşte pe tipul ăla. Tipul e o caricatură, nu ai cum să iubeşti
aşa ceva! Dar ea n-a fost niciodată în stare să vadă lucrurile limpede, e
cumva blocată în privinţa asta. Iar ăla bineînţeles că profită. Dacă aţi fi
auzit-o voi cum mai plângea.
MIRANDA A plâns, asta înseamnă ceva.
STEVE Se află în faţa unui nervous breakdown!
NICK Las-o în pace o dată!
STEVE Dar mă iubeşte!

Sofia iese din ghereta casierei.

SOFIA Gata! Nu v-aţi uitat la ceas, mai e puţin şi filmul se termină!


Deschide uşile de la sală. Muzica de generic. Sofia se uită prin uşa
deschisă la restul genericului.

STEVE La telefon, vocea i se înmoaie de fiecare dată, mai întâi ţipă la mine
ca o nebună, şi pe urmă plânge. Înţelegi cum vine, asta e iubire.
NICK Cunoaştem.
SOFIA Ce film de rahat. Se duce înapoi în gheretă, aşteaptă spectatorii
pentru a treia reprezentaţie. Fumează.
STEVE Şi eu sufăr, sufăr ca un nebun. Am slăbit într-un hal fără hal. Asta e
iubirea.

Sofia ciocăneşte în geamul gheretei, face un semn. Nick toarnă coniac într-un
pahar de apă, i-l dă lui Steve. Steve i-l duce Sofiei în gheretă.

MIRANDA Iubire.

Pauză.
20

STEVE Iubire.
NICK Iubire.
STEVE Nimic altceva decât distrugere reciprocă.

Stella se întoarce. Are un mic carton cu sushi. Sofia îi arată drumul spre sală.
Pe urmă cară panourile publicitare de afară în foaier, ca să schimbe afişele.

NICK priveşte în urma Stellei Şi erosul? Sexul?


STEVE Ritmul respiraţiei se accelerează, frecvenţa bătăilor inimii creşte.
MIRANDA Voi n-aţi iubit niciodată.
STEVE Şi toată povestea se termină cu copii, pe care ai voie să-i vezi după
aia de două ori pe an.
NICK Eu iubesc copiii!
STEVE Ar trebui să se interzică să aduci copii pe lumea asta. Abia atunci
când n-o să mai existe nici un copil, omenirea are să devină capabilă să
iubească.
NICK Cum aşa?
STEVE Fiindcă un proces de maturizare spirituală nu e cu putinţă decât
într-o epocă fără copii.
SOFIA Transpir într-una. Nici un om nu poate să muncească la
temperaturile astea. Se duce în gheretă, telefonează.
STEVE Oricum ceea ce le dăm mai departe copiilor nu sunt decât rănile
suferite, disperarea, şi toate celelalte rahaturi. Şi ei le dau mai departe
copiilor lor şi ăia iarăşi la ai lor şi tot aşa mai departe. În felul ăsta,
omenirea nu are nici o şansă să se schimbe vreodată în bine! Ea are să
rămână incapabilă de iubire.
NICK O să dispărem ca specie.
MIRANDA Trebuie găsită o altă cale.
STEVE Nu există niciuna.

Sofia a pus receptorul în furcă, iese din gheretă.

SOFIA Dincolo, la REX, au trebuit să devieze circulaţia! Mase uriaşe de


oameni, toţi numai spectatori! Până şi tricourile cu „Last Crocodile” s-au
epuizat!

Nick dă buzna afară din cinematograf, ca un nebun. Sofia se duce în spatele


tejghelei, se ridică pe vârfurile picioarelor, îşi pescuieşte o sticlă de coniac de
pe raft. Îşi toarnă o înghiţitură mică, o dă pe gât. Pe urmă îşi ia lanterna.

SOFIA Ies puţin la plimbare!

Dispare în sală. Când uşa se deschide, se aude muzică japoneză. Apoi tăcere.
21

STEVE Cât de mult am slăbit. Se postează în faţa ventilatorului. În


primăvara aceea, aveam douăzeci şi patru de ani, am întâlnit într-un hotel
la mare o tânără fată. Aşa a început iubirea.

Pauză.

STEVE Trebuie să-i dau telefon, pur şi simplu trebuie, nu pot să mă abţin...
Tăcere. Priveşte în gol.
Cântă „God Give Me Strength” de Elvis Costello.
Se întrerupe, priveşte în gol.

Tăcere lungă.

MIRANDA E totu-n ordine?

Pauză.

MIRANDA Steve?

Steve se holbează la uşă.

MIRANDA Steve?

Steve fixează uşa. Intră Nick.

NICK Ăia fac avere cu filmul ăla de căcat! Vă spun eu cum e: Oameni
buni, haliţi plastic!
STEVE Nick, filmul ăsta care rulează acum aici e o capodoperă.
NICK Da, da, ştiu.
STEVE Cinematograful trăieşte!
NICK E-n regulă, Steve.
STEVE Cocorul meu!
NICK către Miranda Ce-i cu el?
MIRANDA Habar n-am.
STEVE Nick, am întâlnit-o pe femeia vieţii mele. E aici, înăuntru. E absolut
unică. O păsare minunată întunecată. Are liniştea aia, înţelegi, liniştea aia
firească şi elegantă a cocorului. Forţă. Şi arată ca Komachiyo.
NICK Mişto.
STEVE Erau cât pe-aci s-o sfâşie, nici nu poţi să-ţi imaginezi, ca nişte
demente s-au purtat! Mai ales Miranda, brutală ca un şacal!
MIRANDA Cum adică?
22

STEVE Eu însă am salvat-o. Am sărutat-o. Ea zăcea în comă, înţelegi, dar


pe urmă s-a trezit. Datorită sărutărilor mele. Ea crede în mine, aşa a spus.
Povestea cantonierului are să fie o capodoperă, a spus ea, la fel ca aceea a
lui Yusunuri Kuwubutu! Nici nu poţi să-ţi închipui, cum sărută ea. E aici
înăuntru. Mă întorc în sală, a spus ea.
NICK Câteodată mă-ntreb dacă chiar îţi face bine profesia asta a ta.
STEVE Trăiască cinematograful!

Nick toarnă whisky.

MIRANDA Nick?

Pârâitul motoretei. Zac vine-n goană prin foaier cu rola de film sub braţ.

ZAC Peste tot fâlfâie halate albe de doctori, haos total, spitalul de lângă
„LUXOR” şi-a închis porţile! Peste tot e plin de ambulanţe, merg în
coloană spre Minsterul Sănătăţii!

Dispare prin uşa care duce sus. Sofia vine din sală.

SOFIA Apă!

Se duce la tejghea, Nick îi dă un pahar cu apă.

SOFIA Înăuntru, soarele a ajuns la zenit. Dar asta nu pare să deranjeze pe


nimeni.

Nick îi mai dă un pahar cu apă.

SOFIA În afară de asta miroase a garoafe proaspăt culese şi a pini umbroşi.


O grădină înmiresmată, în mijlocul oraşului. Într-o noapte toridă, avântată
de august. Un loc în care să te simţi bine.

NICK Dumnezeule mare.

Zac trece din nou în fugă pe lângă ei.

NICK Filmul!

ZAC N-am timp, sorry! Iese.

La scurt timp, pârâitul motoretei.


23

SOFIA Cât poate sp fie de dulce. Nici o clipă de pauză nu-şi permite.

STEVE Cocorul meu, ce mai face, aţi văzut cocorul meu?


SOFIA Pe cine, băiatul meu?
STEVE Unde şade, vreau să zic, mai e aici sau nu? Dă-mi o sticlă de apă,
trebuie să-i fie sete!

Nick îi dă apa.

STEVE Vin acum, cocorul meu, vin acum!


Deschide uşa dinspre sală, o lasă însă imediat să se-nchidă la loc, îşi
scoate mobilul din buzunar şi aleargă la uşile de la intrare.
Sabina, n-am voie s-o înşel, ar fi iadul pe pământ, n-aş putea îndura
gândul, n-aş avea nici un minut de linişte înăuntru!
Don’t worry, cocorul meu, numai două trei cuvinte şi sunt din nou cu tine!
Iese.

SOFIA E timpul să-şi vândă în sfârşit scenariul ăla al lui. Porneşte spre
gheretă. Ah, mai dă-mi un gram. Aşa, la închidere.

Nick îi toarnă puţin coniac. Ea dispare cu paharul în gheretă. Tăcere scurtă.

MIRANDA Nick?
NICK Ce-i?
MIRANDA Clara nu mai vine azi, nu?
NICK Termină o dată cu asta.
MIRANDA Vreau să spun doar că, ştii tu, ultima oară când a fost aici...

Sofia se întoarce din gheretă cu paharul gol.

SOFIA Atunci eu plec. Fir-ar a dracului de grevă, un taxi din ăsta e risipă
curată. Te gândeşti cumva la luminile verzi de la toalete? Ah, mai dă-mi
un gram.

Nick îi mai toarnă un pic, ea-l dă pe gât.

SOFIA Dacă sună Balarius, spune-i şapte bilete. Atunci, noapte bună. Dacă
e ceva, eu sunt trează. N-o să vii acasă târziu, nu-i aşa?
NICK Nu.
SOFIA Noapte bună!

Sofia iese.
Tăcere.
24

Nick se duce la computer.

MIRANDA Nu mai pot să dorm noaptea. Ştii, totul e atât de, vreau să spun, mă
gândesc numai la...
NICK Crezi că eu pot să dorm? Uită-te şi tu la balamucul ăsta, sunt
înconjurat numai de nebuni!
MIRANDA Eu nu la asta mă gândeam, Nick, vreau să spun...
NICK Am nevoie de 20.000 de bilete până la sfârşitul lui ianuarie! Banca
mă strânge de gât, sunt un om mort! Distribuitorul meu îmi plăteşte
chiria! 20.000 de bilete, banca, trebuie să plătesc şi creditul pentru
aparatul de proiecţie!
MIRANDA Ştiu, Nick, ştiu.
NICK Şi acum s-a ales praful şi de noul computer de la încălzire.
Îl încearcă plânsul.

MIRANDA Linişteşte-te, linişteşte-te. Îl mângâie.


Noaptea, când stau în pat şi nu pot să dorm, nu am decât un singur gând.
E ca o fereastră puternic luminată, într-o curte negru-albastră. În curtea
asta zac eu. Noapte de noapte. Şi privesc spre fereastra asta, o văd bine
din patul meu, e lumină în spatele geamurilor, prietenoasă şi veselă. Şi
ştiu că acolo se află fericirea.

Nick se smiorcăie mai tare.

MIRANDA Nick, eu...


NICK Nu spune nimic, te rog, nu spune nimic...

Miranda se descheie la bluză, îl mângâie pe Nick tot mai pătimaş.

NICK Ce mă fac, eu vreau...


MIRANDA Nu spune nimic, nu spune nimic...

Încep să facă dragoste.

NICK Miranda, nu, termină....


MIRANDA Nick, eu...
NICK Psst...
MIRANDA Da... psst...

Apare Clara. Nick şi Miranda nu o observă. Clara rămâne ţintuită locului, îi


urmăreşte pe cei doi. Apoi se întoarce, pleacă. Nick o observă abia când a ajuns
la uşă.
25

NICK Clara!
CLARA scurtă pauză Câte bilete?
NICK Clara!
CLARA Pot să mă întorc mai târziu.
NICK Nu, de ce, rămâi! Te rog! Hai să bem ceva! Whisky?
CLARA Cafea.
NICK Tocmai te-ai sculat, nu-i aşa?
CLARA Da.
NICK Nu eşti în apele tale, de ce n-ai dat un telefon?
CLARA Am dormit. Mă simt bine.

Miranda îşi îmbracă bluza cu gesturi ostentative.

CLARA N-am vrut să vă deranjez.


NICK Nu e nici un deranj! Absolut deloc! Ba chiar dimpotrivă, îmi pare
bine că ai venit! Nu m-ai deranjat absolut deloc, pe bune, absolut deloc!
MIRANDA Eşti măgar.
CLARA Asta aşa e.
NICK Ce?
CLARA Întâi te distrezi, şi pe urmă o tratezi ca pe un rahat.
NICK Cine spune că m-am distrat?
MIRANDA Ce?
CLARA Chiar că eşti măgar.
NICK Nu, eu, m-ai înţeles greşit, vreau să spun, sigur că chestia asta e
plăcută, da, vreau să spun, da, sigur că mi-a făcut plăcere, chiar mult de
tot!
CLARA Cum?
NICK Nu! Vreau să spun, am vrut să spun, sigur că aşa ceva e plăcut,
bineînţeles, dar eu, vreau să spun, de fapt nici nu merită să discutăm
despre asta, eu, de fapt eu nici măcar nu am vrut! Da, exact. Asta e. De
fapt, eu nu am vrut deloc.
MIRANDA Atunci cum de o faci?
CLARA Da, cum?
NICK O, Doamne...
MIRANDA Atunci cum de o faci?

Scurtă pauză.
Miranda începe să plângă.

CLARA Te rog, Miranda, termină cu bocitul, acum exagerezi.


MIRANDA Lasă-mă-n pace!
NICK E-n regulă, Miranda, e-n regulă. Îmi pare rău. Îmi pare rău, te rog
să ierţi.
26

Miranda plânge.
NICK Îmi pare rău.

Miranda plânge.

NICK Îmi pare rău!

Pauză.

CLARA Mie mi-e cald.


MIRANDA Mie mi-e sete.
NICK Da, imediat. Muzică?
MIRANDA/CLARA Nu!

Nick se grăbeşte să pregătească băuturile. Apare Steve.

STEVE Sunt terminat. Viaţa mea e distrusă.


NICK Whisky?
STEVE Da.
MIRANDA Te-nţeleg foarte bine.
STEVE Vocea ei era delicată, delicată ca un abur şi subţire şi speriată.
Dumnezeule, ca o pisicuţă speriată. Şi pe urmă a plâns îngrozitor. Mi-a
sfâşiat inima, credeţi-mă.
CLARA De ce o torturezi?
STEVE Eu? Ea mă torturează pe mine, ea mă torturează! Nu te uiţi la mine
în ce hal arăt?
CLARA Ai fost la ea?
STEVE Nu. Am vorbit la telefon. Pisicuţa mea. A fost îngrozitor.
CLARA Atunci termină o dată cu ea!
STEVE Nu pot, înţelegi, nu sunt în stare! Ea nu-l iubeşte, pe mine mă
iubeşte, nu pe el.
CLARA De unde ştii tu?!
MIRANDA Chiar?
CLARA Viaţa merge mai departe! Trebuie să priveşti lucrurile în faţă!
STEVE Vrea să se mute cu el.
CLARA Când a spus asta?
STEVE Chiar acum. La telefon.
CLARA Îl iubeşte.
STEVE Nu!
MIRANDA Eu te înţeleg.
NICK Căldura asta mă omoară.
27

STEVE Ce dramă, să calci fericirea-n picioare în halul ăsta. Nu pot să-


nţeleg.
NICK Cinematograful trăieşte!
CLARA Am nevoie de whisky.
MIRANDA Mie mi-e cald.
STEVE O iubesc mai mult decât viaţa mea. Ah, dacă aş fi măcar în stare să
vă spun cât de mult o ibesc.

Pauză.

MIRANDA Mi-e atât de cald.

Pauză.

CLARA Nu mă duc la Modari.


NICK Unde?
CLARA La Modari.
NICK Nu-nţeleg nimic.
CLARA Nu mă duc acolo. Mai degrabă îmi iau zilele. Sau mă mărit.
NICK Poţi să-mi spui şi mie despre ce e vorba?
CLARA Nu mă duc acoo.
NICK Unde?
CLARA Am spus doar, la Modari.
NICK Te rog, Clara, zi o dată ce s-a-ntâmplat!
MIRANDA Modari, asta e undeva prin Nord.
CLARA Da. Dar eu una nu mă duc acolo.
NICK Nu-nţeleg nimic.
CLARA Am avut un răspuns favorabil. Dar am refuzat deja.
NICK Ce?
STEVE Ai avut un răspuns favorabil?
MIRANDA După trei ani jumate?
CLARA Contractul e acasă. Trebuia doar să-l semnez.
NICK Ia-o încet. Ai avut un răspuns favorabil, asta înseamnă că aveai în
sfârşit de lucru. Şi tu ai refuzat?
CLARA Azi după masă am dat telefon şi le-am spus că nu mă interesează.
NICK De când ştii de răspunsul favorabil?
CLARA De azi.
NICK Dar tu ai refuzat telefonic, asta înseamnă că mai poţi să te
răzgândeşti!
CLARA Nu mă duc la Modari.
NICK Clara, te rog, ce-i atât de nasol la Modari ăsta?
CLARA Peştele!
STEVE Peştele?
28

CLARA Da.
NICK Înţeleg.
MIRANDA Ce ciudat. Şi refuzi aşa, numai din cauză că nu vrei să te duci la
Modari? Nu înţeleg.
CLARA Nu pot să sufăr peştele!
STEVE Sabina-i peştoaică.
MIRANDA Bine, dar ai studiat biologie marină!
CLARA Ei şi?
MIRANDA Bine, nu e cazul să te enervezi.
CLARA Eu iubesc algele.
NICK Înţeleg. Mai toarnă whisky-n pahare. Şi totuşi. Ar trebui să te mai
gândeşti. Poate că nu e chiar atât de rău, Modari ăsta.
CLARA Eu nu mă duc acolo.
NICK Ai câştiga bani, şi...

Clara începe să se smiorcăie.

CLARA De ce nu se poate ca măcar o dată în viaţa asta de căcat un lucru să


fie aşa cum ţi l-ai dorit?!
NICK o mângâie Clara, Clăruţa.
CLARA E undeva, undeva acolo sus, în Nord, la capătul lumii, acolo îngheţ
de frig...
NICK Clara, Clara.

Clara scânceşte.

NICK E atât de mult de când nu ai de lucru, o să vorbim la telefon în


fiecare zi, Clara, tu nu mai faci nimic altceva decât să stai în pat şi să
plângi, în fiecare zi o să vorbim la telefon, Clara, şi tu o să ne trimiţi o
poză cu tine, cu căciulă de blană şi apărători pentru urechi.

Clara scânceşte.

NICK Şi când o să ai destui bani, o să vii înapoi şi o să trăieşti bine mersi.


CLARA Mi-e rău. Sare în sus, iese în fugă din cinematograf.
NICK Clara! Căcat. Căcat! Idiotul de mine, eu am stricat totul! Doar n-am
vrut s-o gonesc de aici, mereu înţelege totul pe dos, eu nu vreau deloc să
plece de aici, dar i-ar face bine, Modari ăsta ar fi tocmai bun pentru ea!
Căcat, cât pot să fiu de idiot.
MIRANDA Chestia cu căciula de blană nu trebuia s-o spui.
STEVE Sabina e peştoaică.

Sună telefonul. Nick nu reacţionează. Sună şi sună.


29

MIRANDA Să răspund eu?


Se duce în gheretă, ridică receptorul. La scurt timp după asta iese din nou.

MIRANDA Maică-ta. Dacă l-ai sunat pe Balarius!


NICK Nu!

Miranda dispare în gheretă, vorbeşte scurt. Apoi vine din nou afară.

MIRANDA Vrea să vorbească cu tine!


NICK Nu!
MIRANDA Şi ce să-i spun, vreau să spun, că de ce nu vorbeşti?
NICK Pentru că am avut un atac de cord şi acum sunt la Urgenţă!!!

Miranda se întoarce în gheretă, vorbeşte scurt, pune receptorul în furcă, iese


din nou.

MIRANDA Zice că să nu uiţi să stingi luminile din brad. Mănâncă atâta curent.

Nick se duce fără o vorbă la brad, smulge ghirlanda de beculeţe. Pe urmă


apucă bradul şi-l aruncă în stradă.
Steve îl observă absent, ia o înghiţitură zdravănă de whisky şi se duce în sală.
30

ACTUL 2

Ventilatoarele zumzăie, căldură apăsătoare. Nick şi Steve sunt deja destul de


băuţi, Nick şi-a scos cămaşa. Miranda bea apă dintr-o sticlă de plastic.
Tăcere.

STEVE cântă ...God give me strength...


NICK Precis că şi-a făcut ceva.
STEVE Termină o dată cu asta.
NICK Şi atunci de ce nu se-ntoarce?
STEVE Fiindcă s-a dus să se plimbe. Şi să se gândească. Crede-mă. Nu-i o
treabă uşoară.
MIRANDA Mi-e cald.
NICK Sunt sigur că şi-a făcut ceva.
MIRANDA Mi-e atât de cald. Se descheie la bluză.
NICK Termină cu asta.

Pauză.

NICK În primăvara aceea, aveam douăzeci şi patru de ani, am întâlnit într-


un hotel la mare o tânără fată. Aşa a început iubirea.

Pauză.

STEVE M-am uitat tot timpul la ea, era descheiată la bluză din cauza
căldurii, şi părul îi era ud de transpiraţie. Chiar că arată ca Komachiyo. E
cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
NICK Trebuie să beau.

Tăcere.

NICK Precis că şi-a făcut ceva.

Tăcere.

NICK lui Steve Pulsul meu, simţi?


STEVE N-ai nimic.
NICK A luat-o la goană!
STEVE N-ai nimic.
NICK De ce nu răspunde la telefon?
STEVE Linişteşte-te.
31

NICK Poate caută o farmacie, să-şi cumpere somnifere.


STEVE Termină.
NICK O, Doamne, pulsul meu.
MIRANDA Aici pute ceva.
NICK Unde?
MIRANDA Nu ştiu, miroase oarecum ciudat.
NICK Nu miros nimic.
STEVE Nimic.
MIRANDA A lână arsă sau aşa. Ar putea să fie şi stofă. Sau cauciuc sau plastic
sau lemn. Da, lemn. Miroase a lemn ars.
STEVE Ce?
MIRANDA Cauciuc ars, burete aprins.
NICK Nu simt nici un miros.
STEVE Ba da, are dreptate, miroase ciudat.
NICK Clara, telefonează, te rog. Clara!

Pauză.

MIRANDA Poate că arde înăuntru, în sală.


NICK Ce? Extinctorul, unde e nenorocitul ăla de extinctor? Extinctorul!

Caută, panicat, extinctorul, Miranda îl urmează.

MIRANDA E aici sus după uşă, ce te enrvezi în halul ăsta?


NICK Un scaun! Am nevoie de-un scaun!

Trage, panicat, de un scaun, se urcă pe el, trage de extinctor.

STEVE Concentrează-te!

Nick trage şi trage. Cu o smucitură smulge din perete extinctorul împreună cu


suportul. În urmă cade şi nişte moloz.

NICK Shit.

Afară se aud trecând în goană cu urlet de sirene maşini ale pompierilor.

STEVE Shit.

Pauză lungă. Sună telefonul.

NICK Clara! Dă buzna în gheretă, după puţin timp iese din nou.
STEVE Ei?
32

MIRANDA E moartă?
NICK Maică-mea. Dacă l-am sunat pe Balarius.

Părăitul motoretei. Puţin mai târziu apare Zac. O bucată foarte lungă de film
atârnă din rolă, se târăşte în urmă.

ZAC Jos la Ministerul de Finanţe a explodat o maşină-capcană, arde


toată piaţa!
NICK lui Zac Filmul, futu-i grijania mă-sii, ai dracului grijă de film!

Miranda calcă din greşeală pe filmul care atârnă în urmă, Zac nu bagă de
seamă, aleargă, în timp ce filmul se derulează, pe scări în sus, spre cabina de
proiecţie. Filmul a rămas lipit sub pantoful Mirandei.

NICK/STEVE Filmul!!!

Miranda încearcă să elibereze filmul de sub pantof, dar în timpul ăsta, el i se


încurcă în şireturi.

MIRANDA S-a încurcat! S-a prins aici, în şireturi! Aici! A rămas prins aici!

Nick şi Steve se năpustesc asupra Mirandei, încearcă să elibereze filmul din


ochiurile şireturilor. Dar, din cauză că ei trag de el încoace şi-ncolo, filmul se
încurcă şi mai tare, se răsuceşte în jurul piciorului Mirandei.

NICK Scoate-ţi pantoful!


STEVE Asta-i scena de pe scară...
NICK Hai, scoate-l o dată!
MIRANDA Nu pot atât de repede, e legat prea strâns!
STEVE Komachiyo îşi aprinde o ţigară, în timp ce Akiko...
NICK Scoate-l!

Zac trece în goană prin dreptul lor. Iese. La scurt timp, pârâitul motoretei.

STEVE Sus piciorul!


MIRANDA Au, îmi rupeţi piciorul!
STEVE Ţine-l drept!
NICK Scoate-l!
STEVE Ţi-am spus să ţii piciorul drept!
NICK Scoate-l!
STEVE Hai!
NICK Hai!
33

MIRANDA În fond, ce părere aveţi voi, cine vă credeţi?! Scoate-l, scoate-l, hai,
piciorul, ţine-l drept, hai! Vă purtaţi ca nişte idioţi! Trageţi de mine, de
parcă aş fi un bloc de beton, sau o păpuşă! O păpuşă oarecare din plastic!
O păpuşă ieftină de cauciuc, lipsită de simţiri!

Între timp, Heraklit a venit pe urmele filmului şi s-a oprit în uşă. El urmăreşte
scena cu mare interes.

STEVE E-n regulă Miranda, haide, fii fată bună.


NICK Da, Miranda, şi eu zic, termină o dată...
MIRANDA Tu să-ţi ţii botul! Pentru tine, eu sunt oricum numai aer! Nici măcar
nu asculţi ce spun, singura dată când ai ciulit urechea a fost când am spus
că arde în sală! Poate! Şi eu spusesem asta doar aşa, doar aşa, ca să te
testez, dacă mă auzi vreodată! Să-mi smulgi hainele de pe mine şi să mă
mozoleşti, asta poţi, şi pe urmă să anunţi că nu merită discuţia! În faţa
tuturor! Nu merită discuţia! Eu nu sunt păpuşă de cauciuc, sunt femeie!
Înţelegi, femeie!

Scurtă pauză. Cu un gest hotărât, Miranda smulge filmul din juru piciorului ei,
se duce la uşă.

MIRANDA Iar pe viitor poţi să faci duş din nou acasă. La maică-ta!

Iese. Tăcere. Nick se duce fără o vorbă la film, îl ridică, încearcă să-l înfăşoare
pe rolă. N-are nici un rost. Fixează nemişcat filmul tratat cu atâta brutalitate.

HERAKLIT Lasă, băiatul meu, fac eu asta. Adună filmul de pe jos, îl ia sub
braţ.
STEVE Scena de pe scară...
KERAKLIT Lasă că rezolv eu.

Iese. Tăcere.

STEVE Whisky? Vreau să spun, hey, man, ar fi cazul că bem whisky!

Tăcere. Uşa dinspre sală se deschide, apare Stella.

STELLA De ce s-a întrerupt filmul?


NICK Ce?
STELLA De ce s-a întrerupt filmul?!
NICK Se reia imediat, se reia, nu-ţi face griji, totul se reia şi merge mai
departe.
STELLA Cinematograf de căcat.
34

STEVE Cocorul meu!

Stella se uită fix la el.

STEVE Komachiyo! Tu eşti pasărea mea întunecată, cocorul meu. Tu m-ai


salvat, cu toate că mai întâi te-am salvat eu pe tine, zăceai în comă, şi
Miranda te zgâlţâia, brutală ca un şacal, dar după aia am luat eu problema
în mâna, şi aşa se face că ţi-ai revenit, ai vorbit! Că tu crezi în mine, că să-
mi văd mai departe de drumul meu, că în nici un caz să nu mă dau abătut,
aşa ai spus, că povestea cantonierului va deveni o capodoperă, la fel ca
aceea a lui Yusunuri Kuwubutu! Că nu trebuie nicidecum să renunţ, aşa ai
spus, să nu-mi pierd niciodată încrederea în mine! Tu m-ai făcut să-nţeleg
că Yoalnda nu va aduce în nici un caz pe lume un copil de la Joseph! Şi că
eu n-am să-mi deschid în nici un caz o afacere cu ulei de măsline pe
Internet. Am avut o viziune. Înţelegi?

Nick îi adresează Stellei un rânjet debil.

STEVE Ne-am sărutat cu tandreţe. În viziunea mea, vreau să spun.


STELLA A, da?
STEVE Pot să-ţi ofer ceva de băut? Whisky? Cu gheaţă? Cu gheaţă? Fără?
STELLA Gheaţă!

Nick mixează zelos whisky-ul.

STEVE Şi atunci am intrat imediat, dar imediat în sală, acum descriu planul
realităţii, ca să-ţi mulţumesc. Pe urmă însă n-am mai vrut să te deranjez,
erai adâncită în film.
NICK Multă gheaţă?
STELLA Multă. Da, multă. Şi un pahar cu apă!
STEVE Îţi adusesem şi apă, aveam chiar o sticlă întreagă la mine, dar cum
spuneam, n-am vrut să deranjez.

Nick îi întinde un pahar cu apă, ea bea.

STELLA Încă unul. Te rog.


NICK Chiar că semeni cu Komachiyo.
STEVE Eşti unică. Cocrul meu!

Nick îi întinde un al doilea pahar şi whiskyul, apoi cei doi bărbaţi o contemplă.

STELLA Toaletele sunt jos?


35

Nick şi Steve aprobă din cap, se uită după ea ravisaţi.

STEVE Dreams came through.

Nick mai toarnă whisky.

STEVE Femeia vieţii mele. În sfârşit.


NICK Şi cu Sabina ce-i?
STEVE Uit-o pe Sabina. Uită de toate celelalte femei.
NICK Nicoletta?
STEVE Şi pe ea.

Pauză.

NICK Crezi că poţi să ajungi vreodată să fii fericit cu o femeie?


STEVE Bineînţeles!
NICK Un câmp de bătălie. Nimic altceva decât ură şi distrugere.
STEVE Plantezi lămâi pe balcon şi faci dragoste înainte de micul dejun!
NICK Singurătate fără margini.
STEVE Vreau un copil de la ea.
NICK Viaţa ta are să fie un iad.
STEVE Are să râdă şi are să se cace în scutece, şi duminica o să ieşim la
plimbare în trei.
NICK Cariera ta e ruinată.
STEVE O să deschid o afacere cu ulei de măsline pe Internet şi o să-mi
hrănesc familia.

Stella se întoarce de la toaletă.

STELLA Nu mi-aş fi închipuit că între timp a plouat în halul ăsta. Ar trebui


să vă obişnuiţi să închideţi geamurile.
STEVE Hm.
NICK Sigur. Aşa o să facem.

O privesc ravisaţi.

STELLA Atunci o să iau whiskyul cu mine în sală.


STEVE Cum aşa?
STELLA Păi eu voiam de fapt să văd filmul. Îşi ia paharul cu whisky. Şi
mulţumesc! Se duce în sală.

Pauză.
36

NICK Nu trebuia să vorbeşti aşa cu ea, femeilor nu le place asta.


STEVE Cum adică?
NICK Nu trebuia s-o asaltezi în halul ăsta.
STEVE Ce asalt? Care hal, ai căpiat? Am avut o viziune! Sau mai nou nu
mai ai voie să comunici nimic?
NICK Ba da, ba da.

Pauză.

NICK Nu semăna cumva cu Nicoletta?


STEVE Nu.

Scurtă pauză.

STEVE Cu toate că acum, că spui asta, da, şi mie îmi sărise în ochi chestia
asta. O soră geamănă. Aşa că aproape că face parte din familie!

Stella se întoarce plictisită din sală cu cartonul de sushi. Nick şi Steve nu o


observă imediat.

STEVE A vrut să vadă filmul mai departe. Eu unul înţeleg asta. Îi place
arta.
NICK A zis cinematograf de căcat.
STEVE Fiindcă o zăpuşeală de 50 de grade şi filme care se rup, astea-s
chestii care te fac să verşi!
STELLA Exact!
NICK Ah!
STEVE Da, are dreptate, businessul vostru n-are stil!

Nick îl ia de guler.

NICK Ai grijă ce spui, sau te plesnesc peste bot!


STEVE Un eveniment japonez fără sushi e ultima chestie de pe lume!
NICK Mai întâi încerci tu să-ţi vinzi scenariul, ca să poţi să-ţi permiţi
chestia asta!

Stella râde, deschide cartonul cu sushi.

STEVE Aha, asta era, acum se vede care-i treaba cu prietenia noastră! Stai
în cur în cinematograful tău jegos şi lipsit de stil şi faci mişto de mine!
NICK Idiotul dracului!

Încep să se bată.
37

STELLA Aşa, băgaţi mare! Fiecare lovituă un sushi!


NICK Idiot căcăcios!
STELLA Poc, hai, pocniţi-vă! Hrănirea animalelor de pradă!

Ea le aruncă la amândoi sushi, înnebunită de încântare.

STELLA Totul e să participi! Poc!


STEVE Porc mincinos şi împuţit!
NICK Lingău’ dracului!
STELLA That’s reality! Totul e să participi!
NICK Scroafă oportunistă!
STELLA Poc!

Apare Sofia. Cară două pungi uriaşe cu globuri pentru pomul de Crăciun. Când
îi vede bătându-se pe Nick şi pe Steve, lasă pungile să-i cadă din mâini, fuge la
Stella şi o apucă de păr.

SOFIA Ajunge. Gata. Ieşi afară de-aici, dar imediat!


NICK Dar ea e...
SOFIA lui Nick Tu nu te băga!
STELLA Dar ce v-a venit să vă purtaţi cu mine în halul ăsta, tatăl meu e
avocat, am să....
SOFIA Tu să taci din gură, purcea proastă, cine crezi tu de fapt că eşti?!
Familia asta a fost întotdeauna unită, întotdeauna, şi n-o să stăm să ne
uităm cu mâinile-n sân cum vine cineva pe nepusă masă şi seamănă
vrajbă! Ăsta aici nu e un loc de joacă pentru aventurieri, asta e viaţa
noastră! Înţelegi tu, viaţa noastră! Şi ne luptăm pentru ea! Du-te înapoi
acolo unde ţi-e locul, şi să nu te mai arăţi pe aici! Să-i învrăjbeşti tu pe
băieţii ăştia care erau cei mai buni prieteni, numai aşa, din plictiseală!
STELLA N-am făcut decât să...
SOFIA Afară!

Ea o aruncă pe Stella afară. Nick şi Steve s-au oprit, copleşiţi de ruşine. Sofia
începe să adune de pe jos, cu efort, globurile pentru pom. Pare dintr-o dată
extrem de fragilă.

NICK Mamă, lasă!


STEVE Ne ocupăm noi!
SOFIA Bine, e-n regulă. Da. Mulţumesc. Atunci, eu mă duc acasă.
NICK Vrei să te duc eu?
SOFIA Nu e cazul.
STEVE Nu vreţi să beţi ceva?
38

Nick şi Steve o conduc pe Sofia la uşă. Nick a luat-o la braţ, Steve îi deschide
uşa.

STEVE Noapte bună!


NICK Noapte bună, mamă!

Sofia iese.
Tăcere lungă.

STEVE Trebuie să bem ceva.

Tăcere.

STEVE Căldura asta e insuportabilă, poate că ar trebui să-mi scot şi eu


cămaşa. Dar ia uite, eu sunt palid, asta nu dă bine.

Pauză.

NICK Trebuie să bem ceva.

Steve mixează băuturile. Ciocnesc:

STEVE Life is a bitch!


NICK Life is a bitch!

Pauză.

NICK Trebuie schimbat afişul de afară.


STEVE Nu acum. Îl schimbăm pe urmă.

Pauză.

NICK Muzică?
STEVE Numai să nu fie ceva trist, acum n-aş putea să suport.

Nick umblă la radio, caută un post potrivit. Alege un post care dă un blues
sfâşietor după altul. Stau nemişcaţi cu băuturile-n mână, uitându-se-n gol.

NICK Ce-a vrut să spună mai devreme cu „ar trebui să vă obişnuiţi să


închideţi geamurile”?
STEVE Cine?
NICK Moaca de sushi.
39

STEVE Aia. Habar n-am.

Pauză.

NICK Ploaia.
STEVE Dar afară e uscat de tot.
NICK Mai e şi proastă tipa.
STEVE Ca noaptea.

Pauză.

NICK Şi totuşi ceva m-a deranjat la faza asta.


STEVE La tâmpenia ei?
NICK Nu. La faza cu ploaia.

Scurtă pauză.

NICK Venea de la toaletă! Şi toaletele se află lângă camera cu instalaţia


de încălzire!
STEVE Ştiu asta, ce te enervezi aşa?
NICK Ţevile fisurate!
STEVE O shit, robinetul nostru cel vechi.

Nick aleargă în beci. Puţin mai târziu, se întoarce complet dărâmat.

NICK Inundaţii catastrofale. Trebuie să scoatem apa din beci.

Steve îi întinde paharul său de whisky. Nick îl ia, îl ţine în mână nemişcat.

NICK Nu mai suport înnebunesc devin total nebun nervii mei nu mai pot
nu mai suport înnebunesc nervii mei nu mai suport nervii mei înnebunesc

Îşi aruncă paharul cu whisky în foaier, acesta se sparge de mozaicul podelei.

NICK Căcat! Aruncă pahare, ceşti de cafea, cutii de popcorn, pahare de


cola, pungi cu chipsuri, tot ce se află în imediata lui apropiere. Distruge
ca un dement. Deodată se opreşte, se uită la cioburi. Există momente
când aş putea să-mi iau viaţa pe loc. Cred că unul din alea e chiar acum.
Tăcere scurtă, apoi începe să râdă. Căcat, inundaţie catastrofală în
propriul meu cinematograf! Apa ţâşneşte din toate conductele, se scurge
pe pereţi în jos şi a urcat deja până la scări! Iar deasupra de tot cartoanele
cu chipsuri! Ai mai văzut aşa ceva, Steve, cartoane plutitoare cu chipsuri?
Mie mi-a ajuns apa până la gât, înţelegi, uite, până aici! Ăsta e un story,
40

aşa ceva ar trebui tu să scrii, aşa ceva aduce succes, fiindcă asta e viaţă!
Cum de n-am priceput asta mai devreme!

Pauză. Steve se duce în spatele tejghelei, scotoceşte prin dulapuri. Apoi ţine la
vedere cârpe de spălat pe jos şi prosoape de vase.

STEVE Găleţile sunt jos?


NICK Jos.

Fără o vorbă iau o înghiţitură de whisky din sticlă.

STEVE Let’s go.

Cu prosoapele şi cârpele sub braţ, se duc în pivniţă.


Apare Clara. Trage după ea pomul de Crăciun, îl lasă să cadă în foaier. Vede
cioburile, se uită în jur. Din pivniţă se aud zgomote şi înjurături. Clara
urmăreşte zgomotele, revine apoi cu o mătură, se opreşte în mijlocul foaierului,
ascultă blues-ul. Brusc, se duce la radio, îl închide. Îşi toarnă un whisky, bea.
Huruitul motoretei, la scurt timp apare Zac.

ZAC Peste tot e blocat, nimic nu mai funcţionează, nu reuşesc să


controleze focul! Peste tot e blocat din cauza greviştilor!

Aleargă cu rola de film sus, la Heraklit. Clara încearcă să ridice bradul. Nu


reuşeşte, din cauză că trunchiul stă strâmb în suport. Se străduieşte din
răsputeri, îşi scoate furioasă pulovărul, îl azvârle la întâmplare. În furou,
îngenucnhiază sub ramuri, se luptă cu bradul. Zac trece din nou în goană pe
lângă ea.

ZAC Noapte bună!


CLARA Poţi să-mi dai o mână de ajutor?
ZAC Sorry, n-am timp!

Zac se opreşte în uşă, se întoarce, o priveşte.

ZAC Okay, două secunde.


CLARA Mulţumesc.
ZAC O să dau vina pe balamucul de afară.
CLARA Eşti un drăguţ.
ZAC Da.

Pauză. Zgomot din pivniţă.


41

ZAC Ce se-ntâmplă jos?


CLARA Inundaţie.
ZAC Căcat.
CLARA Nu. Apă.

Pauză.

CLARA Cum facem cu bradul?

Încearcă împreună să aşeze bradul, să potrivească trunchiul în suport. Durează


puţin, apoi bradul stă drept.

CLARA Mulţumesc.
ZAC Trebuie să plec.
CLARA Ştiu.

Pauză.

ZAC N-ai prea multe haine pe tine.


CLARA Din cauza căldurii.
ZAC Înţeleg.
CLARA Da.

Pauză.

ZAC Îţi stă bine, căldura asta.


CLARA Da?
ZAC Da.

Pauză.

ZAC Trebuie să plec.


CLARA Da.

Pauză.

CLARA Trebuie să pleci.


ZAC Da.
CLARA Da.
ZAC Da.

Se sărută. Lung. Deodată Zac sare-n sus speriat.


42

ZAC Trebuie să plec!

Părăseşte cinematograful în panică. Clara se duce la uşa de sticlă, se uită după


el. Nick vine alergând pe scări în sus. E ud leoarcă.

NICK Clara!

Clara tresare.

NICK Cum îţi mai e?


CLARA Aţi terminat?
NICK N-am vrut să te gonesc, e drept că am spus chestia aia cu căciula de
blană, dar am spus-o doar aşa, pentru că... Te rog, nu pleca la Modari,
rămâi aici, te rog!

Clara rămâne ca împietrită.

NICK Nu ştiu, vreau să spun, ştiam eu, dar de azi ştiu foarte sigur, tot
timpul m-am gândit numai la tine cât ai fost plecată, Clara, de când te
cunosc, dar mă gândeam că suntem prieteni şi, ah, căcat! Nu pot să trăiesc
fără tine!

Steve vine şi el pe scară în sus. Ud leoarcă.

STEVE cântă ...God give me strength...


NICK Mai încet nu se poate?!
STEVE Ce mai ai acum?

Nick tace. Clara continuă să stea ca împietrită. Deodată începe să plângă


isteric. Cei doi bărbaţi stau pur şi simplu. Şi privesc neajutoraţi. Clara plânge
şi plânge.

NICK Clara.
STEVE Clăruţa.

Clara plânge-n hohote.

NICK Clara.
STEVE Mamă, Doamne, plânge la fel ca Sabina.
NICK Clara, te rog, e din cauză că, linişteşte-te, am spus eu ce nu trebuia?

Clara urlă.
43

STEVE Sabina.
NICK Sunt un idiot.
STEVE Clara. Clara.
NICK Clăruţa.

Treptat, Clara se linişteşte, mai scânceşte doar din când în când.

CLARA E-n regulă, nici o problemă, sunt numai nervii.


NICK Nu vrei să bei ceva?
CLARA E atât de cald.

Nick umple un pahar de apă cu whisky.

NICK Vino, stai jos.

Steve încearcă să apropie ventilatorul de ea. Clara şade pe scaunul şubred, bea
whisky-ul, priveşte apatic în gol.
Tăcere.

NICK Ţi-e mai bine?

Pauză.

STEVE Plângi la fel ca Sabina.

Tăcere lungă, apăsătoare. Apare Heraclit.

HERACLIT Trailerul pentru Mr. Moskito l-am pus pe dulăpiorul cel mic, în caz
că Balarius vrea mâine să-l ia.
Calcă pe cioburi. Un câmp de luptă, nu alta. Descoperă extinctorul dat
jos de la locul lui. Doar nu a luat foc ceva?
NICK Nu, nu, totul e-n regulă, nu vă faceţi griji, totul e cum nu se poate
mai ca lumea.
HERACLIT Atunci e bine. Era să uit, vedeţi că sus e un tăun! Toată seara m-am
luptat cu el, dracu’ ştie de unde-a mai apărut şi ăsta, în plină iarnă! Tot
timpul a-ncercat să zboare-n lumina aparatului de proiecţie, şi eu a trebuit
să-l gonesc. Sunt periculoase lighioanele astea, o înţepătură şi ăla eşti!
Da’ ce era să fac, o chestie ca asta deranjează, un animal uriaş în mijlocul
imaginii! Am lăsat geamul un pic deschis, poate zboară afară la noapte.
Oate se duce dincolo, în reclama de la farmacie.

Priveşte chipurile tăcute, pe urmă îşi târâie paşii îanpoi, în sus. Tăcere.
Nick se duce la tejghea, aduce whisky.
44

CLARA Nick? Steve?


NICK Da!
STEVE Ce s-a-ntâmplat?
NICK Ce-i?
CLARA Am semnat.

Scurtă pauză. Nick şi Steve se privesc consternaţi.

CLARA Am vrut şi eu să pun în sfârşit ceva în mişcare. Ai avut dreptate,


Nick. M-am dus acasă, mai înainte, şi am semnat contractul şi l-am dus la
poştă. Şi acum, ceva s-au pus în mişcare. Dar nu aşa am vrut eu să fie!
Ah, oricum toate astea n-au nici un rost. Dar nici aşa nu merge, să stai şi
să plângi într-una. Da, şi când se pune ceva-n mişcare, rămâi înmărmurit.
Amorţit şi speriat. Poate că totuşi de fiecare dată se mişcă doar ceea ce nu
trebuie. Dar de mişcat trebuie să se mişte ceva, altfel cum să trăieşti mai
departe!? Acum am să câştig bani. Chiar mulţi bani. Atunci o să pot să vă
trimit în fiecare lună ceva. Plânge. Ah, căcat, ce să spun, totul e atât de
ciudat. Toată viaţa-i ciudată. Câteodată n-ai ce-i face şi nu poţi să faci
nimic altceva decât să plângi. Probabil că şi asta face parte din joc.

Tăcere.

STEVE Şi acum?
CLARA Mai departe. Mergem mai departe.

Pauză.
Cu mişcări ezitante, se apucă să măture cioburile, globurile pentru pom, să
adune cutiile de popcorn şi paharele de cola.