IVAN VÎRÎPAEV

OXIGEN

pentru Olga Muhina

PROLOG
Din interviu:
REPORTERUL: Ceea ce faceţi dumneavoastră e unic pe scena mondială…
INTERPRETUL: Asta e valabil pentru ziua de azi, adică 29 octombrie 2002, dar sunt
sigur că de mîine chiar artiştii multor teatre vor ieşi în scenă cu spectacole de genul
ăsta.
REPORTERUL: Apropo, nu aţi putea explica ce fel de ramură a artei este aceasta, al
cărei întemeietor sunteţi?
INTERPRETUL: Nu este o ramură a artei, mai bine zis ramura artistică rămîne
aceeaşi – reprezentaţia teatrală. Deşi ceea ce facem noi seamănă mai degrabă cu un
concert. Suntem un duo care, exact ca un duet muzical, interpretează texte cu
acompaniament muzical. Singura diferenţă ar fi că noi nu cîntăm textul ci îl spunem,
şi că acest text nu este în versuri, ci are forma unor monologuri teatrale, pe care noi le
rostim într-un concert, cu muzică.
REPORTERUL: Să însemne oare asta că teatrul îşi recunoaşte inconsistenţa în faţa
altor ramuri ale artei, cum ar fi cinematograful şi muzica?
INTERPRETUL: Asta înseamnă că vremea genurilor pure e pe trecute. Arta tinde
spre sintetism.
REPORTERUL: Am o întrebare pentru partenera dumneavoastră. Din cîte ştiu, sînteţi
o minunată actriţă de teatru, jucaţi în spectacole tradiţionale, ce v-a făcut sau, mai
exact, de ce v-aţi decis să vă încercaţi forţele în acest gen neobişnuit?
INTERPRETUL: Vă repet, nu este un gen, este un curent nou al artei teatrale.
REPORTERUL: Şi totuşi o voi ruga să-mi răspundă la întrebare pe partenera
dumneavoastră.
INTERPRETA: Cînd el mi-a propus să particip la un experiment de felul ăsta, i-am
zis în glumă: vezi să nu ne trezim că tu vorbeşti, tot vorbeşti, iar eu rămîn un fel de
manechin. N-a fost chiar aşa. Dar oricum, el vorbeşte, tot vorbeşte, un cuvînt nu te
lasă să zici.
INTERPRETUL: Şi eu care credeam că asta îţi place.
INTERPRETA: Îmi place, îmi place, fii liniştit. (Rîd amîndoi)
REPORTERUL: Dar cum aţi descrie dumneavoastră ceea ce faceţi aici?
INTERPRETA: Pentru mine, şi presupun că pentru mulţi alţii dealtfel, este o direcţie
cu totul nouă a artei teatrale. Îmi pun adesea întrebarea, cine sînt eu pe platforma
clubului? Dacă sînt actriţă, de ce nu joc un rol integral? Iar dacă sunt cîntăreaţă, de ce
nu cînt?
REPORTERUL: Şi ce concluzie aţi tras?
INTERPRETA: N-am tras nici o concluzie. Am înţeles doar că în artă nu există
îngrădiri şi limite clare. Astăzi interpretez texte din mişcarea „Oxigen”, iar mîine s-ar
putea s-o joc pe Cleopatra. Asta dacă mi se va încredinţa rolul, bineînţeles.
INTERPRETUL: O Cleopatră roşcată ar fi o chestie. (Rîd amîndoi)
REPORTERUL: Dar spuneţi-mi, vă rog, cum v-a venit ideea asta, să combinaţi
teatrul cu concertul de club?
INTERPRETUL: Ideea de a combina teatrul şi concertul de club nu face doi bani. La
noi nu-i vorba de teatru într-un concert de club, ci pur şi simplu de un concert de club.
Nu pot să sufăr vechiul procedeu al „teatrului în teatru”. Noi nu ne facem că, noi chiar
dăm concert. Noutatea constă în faptul că pînă acum n-a mai făcut-o nimeni aşa, dacă
nu-i punem la socoteală pe interpreţii de rap.
REPORTERUL: Chiar, prin ce se deosebeşte interpretarea voastră de rap, doar prin
faptul că la ei sînt versuri, iar la voi e proză?
INTERPRETUL: Hm? Ar mai fi şi faptul că noi ne păstrăm dreptul la orice ritm
muzical. Iar diferenţa esenţială rămîne că la noi nu e rap.
REPORTERUL: Şi de ce ar fi nevoie de aşa ceva? Ce, e rău că există şi teatru, şi
concerte de muzică?
INTERPRETUL: De ce e nevoie de aşa ceva - ştiu. Din moment ce o facem înseamnă
că avem nevoie.
REPORTERUL: Şi din nou o întrebare pentru dumneavoastră. Spuneţi-mi, cu ce v-a
îmbogăţit, ca actriţă, un experiment de tipul ăsta?
INTERPRETA: Cum adică? E un exerciţiu nemaipomenit. Să fii într-un asemenea
spectacol e mult mai greu decît într-unul de teatru obişnuit.
REPORTERUL: Şi ultima întrebare pentru amîndoi. Vă rog din capul locului
să-mi iertaţi patetismul. Cum credeţi, pentru ce merită să ieşi în scenă?
INTERPRETUL: Întîi şi-ntîi, faptul că sunteţi patetic e minunat. Shakespeare e
întemeiat în întregime pe patos. Cu patos vă voi răspunde şi eu. Eu ies în scenă după o
gură de aer curat. Cînd vorbeşti şi te mişti mult, cînd laşi să treacă prin tine o mulţime
de emoţii, plămînii cer o doză de oxigen suplimentară. Uite, în căutarea acestei doze
ies eu, serile, în faţa spectatorilor. Dar şi din cauza banilor, bineînţeles, în sens de
celebritate. Fiindcă celebritatea înseamnă bani, nu-i aşa?
INTERPRETA: Am să fiu sinceră: nu-mi plac asemenea întrebări. Mai ales că îmi
lipsesc ironia şi sarcasmul partenerului meu. Am să vă răspund simplu. Eu ies în
scenă fiindcă îmi place s-o fac.
REPORTERUL: Vă place să jucaţi trăirile altora?
INTERPRETA: În spectacolul acesta totul e altfel.
REPORTERUL: Păi, atunci, vă mulţumesc pentru sinceritate şi aştept cu nerăbdare
premiera voastră.
I

O mică platformă de club pentru formaţiile muzicale. Alături - consola DJ-ului

DJ-ul
Dragi prieteni! Mulţumesc că aţi venit. Astăzi veţi asculta zece piese dintr-un nou
album: „Oxigen – cele zece porunci”. Începem:

Piesa nr 1. - «Dans»

Intră interpretul – un tînăr de vreo treizeci de ani, îmbrăcat în haine rafinat moderne,
de concert.

INTERPRETUL
Strofa 1
„Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: să nu ucizi; oricine va ucide, va fi supus
judecăţii”? Numai că eu am cunoscut un om care stătea foarte prost cu auzul. El n-a
auzit cînd s-a spus să nu ucizi, şi asta poate fiindcă avea căştile-n urechi. El n-a auzit,
să nu ucizi, el a luat o lopată, s-a dus în grădina de zarzavat şi a ucis. Apoi s-a întors
în casă, a dat muzica mai tare şi a început să danseze. Iar muzica era atît de haioasă,
atît de haioasă, încît şi dansul lui a devenit haios, pe ritmul muzicii. Şi umerii i-au
devenit haioşi, şi picioarele, şi părul din cap, şi ochii. Dansurile au început să-l ducă,
să-l ducă, şi l-au dus într-o ţară nouă. În ţara asta era numai mişcare, numai şi numai
dans. Şi dansurile îl tot duceau, îl duceau, şi l-au dus atît de departe, încît a hotărît să
rămînă pentru totdeauna în ţara asta, şi a hotărît că nu va mai trăi nici un minut fără să
danseze, că va dansa şi va dansa mereu.

Refren:
Şi în fiecare om sînt doi dansatori: dreptul şi stîngul.
Un dansator drept şi unul stîng. Doi dansatori uşori, plini cu aer. Doi plămîni.
Plămînii dansează şi-i trimit omului oxigen. Dacă iei o lopată şi loveşti un om în zona
plămînilor, dansurile se opresc. Plămînii nu mai dansează, alimentarea cu oxigen este
tăiată.
Strofa 2
Numai că omul ăsta stătea bine cu dansul, dar prost cu auzul. El dansa şi atunci cînd
au venit la el prietenii lui în maşini, bandiţi ca şi el. Din cauza dansului nu s-a auzit
cînd au intrat în casă. Şi din cauza dansului nu s-a auzit cînd unul dintre ei a început
să urle: „Bă Saniok, ce pula mea, ai căpiat în pizda mă-tii, nu vezi ce-ai făcu? Nu
vezi, pula mea, că ţi-ai tăiat nevasta-n bucăţi? Ce dracu', Saniok, n-auzi? Ce-ai făcut,
ai luat-o razna, ai căpiat de tot?” Dar din cauza căştilor Saniok nu auzea ce-i spunea
prietenul lui. Şi atunci prietenul lui l-a lovit de patru ori peste faţă, de două ori în
burtă şi o dată în piept. Dansatorii din piept s-au oprit şi Saniok a căzut la podea,
căutînd oxigenul cu gura.

Refren:
Şi în fiecare om sînt doi dansatori: dreptul şi stîngul.
Un dansator drept şi unul stîng. Doi dansatori uşori, plini cu aer. Doi plămîni.
Plămînii dansează şi-i trimit omului oxigen. Dacă iei o lopată şi loveşti un om în zona
plămînilor, dansurile se opresc. Plămînii nu mai dansează, alimentarea cu oxigen este
tăiată.

Strofa 3
Şi cum zăcea Saniok ăsta pe podea şi căuta oxigen cu buzele, deodată a simţit că
dansatorii din pieptul lui au mişcat din nou. Atunci el i-a întrebat pe prietenii lui, la fel
de bandiţi ca şi el: voi ce vreţi? Şi prietenul lui, ăla de l-a bătut, şi-a repetat întrebarea
despre nevasta spintecată cu lopata în grădina de zarzavat. Şi cînd Saniok a înţeles
întrebarea, cînd a înţeles ce vor să ştie şi la ce se referă, el a răspuns aşa. El a spus că
şi-a spintecat soţia cu lopata fiindcă s-a îndrăgostit de o altă femeie. Fiindcă soţia lui
avea părul negru, iar cea pe care o iubea acum îl avea roşcat. Fiindcă o fată cu părul
negru şi cu degete scurte şi groase la mîini nu conţine, n-are cum să conţină oxigen,
pe cînd o fată cu părul roşcat, cu degetele de la mîini subţiri şi cu numele bărbătesc de
Saşa - are destul oxigen. Şi cînd a înţeles că soţia lui nu e oxigen, iar Saşa e oxigen, şi
cînd a înţeles că fără oxigen nu se poate trăi, atunci a luat lopata şi a tăiat picioarele
dansatorilor care dansau în pieptul soţiei lui.
Refren:
Şi în fiecare om sînt doi dansatori: dreptul şi stîngul.
Un dansator drept şi unul stîng. Doi dansatori uşori, plini cu aer. Doi plămîni.
Plămînii dansează şi-i trimit omului oxigen. Dacă iei o lopată şi loveşti un om în zona
plămînilor, dansurile se opresc. Plămînii nu mai dansează, alimentarea cu oxigen este
tăiată.

Încheiere:
Şi în fiecare femeie există doi dansatori, şi fiecare femeie consumă oxigen, dar nu
orice femeie este ea însăşi oxigen. Şi dacă omenirii i s-a spus „să nu ucizi”, fără să i se
dea oxigen din plin, se va găsi oricînd un Saniok dintr-un mic oraş de provincie care,
pentru a respira, pentru ca plămînii să-i danseze în piept, va lua o lopată oxigenată şi
îşi va omorî soţia săracă-n oxigen. Şi îşi va umple plămînii cu aer. Fiindcă atunci cînd
s-a spus „să nu ucizi”, el avea căştile în urechi, iar dansatorii din piept îl duceau spre o
altă ţară, într-o ţară unde totul e dans şi oxigen. Şi oricine îi va zice: „raka – eşti
terminat”, va fi supus pedepsei sinedriului. Iar oricine îi va zice: „nebunule”, va fi
supus pedepsei cu focul gheenei.
II

DJ-ul
Piesa nr. 2. - « Saşa iubeşte pe Saşa »

INTERPRETUL
Strofa 1
Aţi auzit că s-a zis „să nu comiţi adulter”? Şi că: „Orişicine se uită la o femeie ca s-o
poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui”. Imaginaţi-vă cît de mare trebuie să
fie inima unui bărbat, ca să încapă în ea toate femeile pe care le-a privit cu poftă! De
fapt nici nu mai e o inimă, ci un pat matrimonial imens, cu cearceafurile pline de
spermă. Dar iată că amicul meu, Saşa din micul oraş de provincie, a rîvnit în inima sa
la Saşa, fata din marele oraş, pe care o văzuse lîngă monumentul unui scriitor, unde
stătea împreună cu prietenii ei pe bordură şi fuma iarbă.

Refren:
Iar dacă s-a zis: „să nu rîvneşti”, asta înseamnă să nu doreşti în inima ta. Căci cel ce
priveşte la o femeie cu poftă, acela are inima închisă cu un lacăt de magazie. Şi cel ce
priveşte o femeie cu poftă, acela nu doreşte să o umple pe ea, ci doar să se golească pe
sine.

Strofa 2
Iar cînd prietenul meu, chiar Saniok ăla, cu dansatorii de oxigen în piept, a văzut-o pe
Saşa cu părul roşcat, el a rîvnit atît de tare la ea în inima lui, încît inima a început să-i
semene cu eternul, banalul pat alb, cu singura diferenţă că cearceafurile lui erau de un
alb imaculat. Şi cînd a văzut-o pe Saşa, care mergea desculţă pe bordură, el a făcut o
intoxicaţie cu oxigen, fiindcă intoxicaţie cu oxigen fac cei care au avut insuficienţă de
oxigen.

Refren:
Iar dacă s-a zis: „să nu rîvneşti”, asta înseamnă să nu doreşti în inima ta. Căci cel ce
priveşte la o femeie cu poftă, acela are inima închisă cu un lacăt de magazie. Şi cel ce
priveşte o femeie cu poftă, acela nu doreşte să o umple pe ea, ci doar să se golească pe
sine.
Strofa 3
Iar insuficienţă de oxigen au cei care au respirat, mulţi ani la rînd, un aer prea sărac în
oxigen. Cei ce au respirat femei mirosind a transpiraţie sau a parfum ieftin în loc de
săpun pentru copii, fiindcă şi dacă n-ai bani de parfumuri scumpe, de săpun pentru
copii şi de şampon de urzici tot poţi s-aduni. Şi dacă nu ai o rochie scumpă, una din
flori poţi oricînd să-ţi coşi singură. Şi dacă urmezi moda din reviste şi nu ştii că moda
este cea care reflectă lumea ta interioară, atunci nici parfumul, nici săpunul, nici
rochia din flori nu vor satura aerul cu oxigen, şi orice bărbat din prejma ta va avea, cu
siguranţă, o acută insuficienţă de oxigen. Pe cînd Saşa era oxigen curat. Avea o rochie
de in, o geantă brodată cu mărgele de sticlă, sandale cu jurubiţe, iar ochii ei erau de
culoare verde. Dar ce avea Saşa, mai ales, erau nişte ochelari frumoşi, scumpi, şi părul
roşcat. Acum bineînţeles, cînd vezi aşa o fată, înţelegi că e oxigen curat. Şi cînd stai
lîngă aşa o fată, simţi miros de săpun pentru copii, de parfum scump şi de şampon de
urzici.

Refren:
Iar dacă s-a zis: „să nu rîvneşti”, asta înseamnă să nu doreşti în inima ta. Căci cel ce
priveşte la o femeie cu poftă, acela are inima închisă cu un lacăt de magazie. Şi cel ce
priveşte o femeie cu poftă, acela nu doreşte să o umple pe ea, ci doar să se golească pe
sine.

Încheierea
De aceea, dacă ochiul tău cel drept este o cursă pentru tine, scoate-l şi aruncă-l de la
tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat
tot trupul în flăcările iadului. Şi dacă mîna ta cea dreaptă te face să te împiedici, taie-o
şi arunc-o de la tine, tot din pricina pomenită. De aceea, tocmai de aceea, cînd a
înţeles că nu mai rîvneşte la soţia sa, ci o priveşte doar cu poftă, Saniok din micul oraş
de provincie a luat lopata şi a lovit-o mai întîi peste piept, oprind astfel dansul
plămînilor ei, apoi i-a crăpat cu marginea lopeţii ochiul, iar apoi i-a tăiat braţul,
fiindcă era mai bine să sufere mădularele ei, decît ca întregul ei trup, nu prea frumos
dealtfel, să fie aruncat în flăcările iadului.
III
Intră interpreta – o fată frumoasă, cu părul roşcat, cu ochelari, îmbrăcată în haine
rafinat moderne, de concert.

DJ
Piesa nr. 3 - « Nu şi da »

INTERPRETA
Strofa 1
Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis: „să nu juraţi nicidecum: nici pe cer, pentru că este
scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pămînt, pentru că este aşternutul
picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat”? Şi iată că
eu, care nu ştiu cine e astăzi împăratul Ierusalimului, ba se pare că nici nu există acolo
un astfel de om, care să le poată rezolva pe toate, eu ştiu în schimb sigur că n-am să
jur pe un oraş în care oamenii explodează ca pepenii sub soarele încins, în autobuze şi
în pieţele publice. Dar o cunoştinţă de-a mea, o fată cu numele bărbătesc de Saşa, în
scurta ei viaţă a jurat de două ori pe cer şi o dată pe pămînt. Prima dată a jurat cînd un
băiat a sărutat-o, chiar pe stradă, nu pe obraz, nu pe buze, nu pe frunte, nu pe ureche,
nu pe gît, nu pe umăr, nu pe piept, nu pe burtă, nu pe spinare, nu în şold, nu pe buci,
nu pe picioare, nu în toate locurile enumerate, ci a sărutat-o pe ea, şi asta chiar în
stradă, în plină zi. Atunci ea a jurat pe cer că nici măcar iarba nu avea un efect atît de
miraculos asupra trupului ei ca acest sărut revoltător. A doua oară a jurat pe cer atunci
cînd soţul ei, un brunet de o frumuseţe uimitoare, a întrebat-o: „e adevărat că mă
înşeli cu un amărăştean din provincie?”, iar ea a spus: „jur pe cer că nu”. Cît despre
pămînt, pe acesta a jurat mai tîrziu, cînd vomita votca şi pelmenii pe care-i mîncase cu
prietenii băiatului cu care îşi înşela soţul, pentru prima dată în viaţă, fiindcă pînă
atunci nu mai gustase niciodată aşa ceva. Şi atunci a jurat pe pămîntul peste care bora
să nu mai mănînce niciodată aceste produse ruseşti ucigătoare, care nu conţin nici o
particulă de oxigen, ci doar greaţă şi patos imperialist.

Refren:
Prin urmare mai bine fumaţi iarbă, mîncaţi mere şi beţi suc de fructe, decît să zăceţi
beţi pe duşumea, în faţa televizorului, şi să juraţi pe cer, pe pămînt şi pe Ierusalim, că
aţi fost seduşi de reclama care v-a băgat în cap, prin micul ecran, ce produse trebuie
obligatoriu cumpărate, pentru a avea dreptul de a trăi pe acest pămînt.

Prin urmare, pentru a avea dreptul de a trăi pe acest pămînt, trebuie să înveţi să respiri
aer, să ai bani ca să cumperi acest aer şi în nici un caz să n-ajungi în pană de oxigen,
fiindcă dacă ajungi în pană gravă de oxigen, nici banii, nici reţetele medicale, nici
măcar moartea nu vor putea ţine în frîu setea de frumuseţe şi de libertate care te va
cuprinde.

Strofa 2
Prin urmare, cunoştinţa mea Saşa din oraşul cel mare n-a jurat decît de două ori pe cer
şi o dată pe pămînt, dar că iubeşte a jurat de nenumărate ori. Fiindcă avea o inimă
foarte mare, asemănătoare cu un pat dublu cu cearceafuri occidentale, colorate, udate
de sucul diverselor fructe. Şi de fiecare dată cînd petrecea o noapte cu un bărbat, în
afara soţului, bineînţeles, fiindcă de măritat se măritase întîmplător, în timp ce
legăturile ei cu alţi bărbaţi nu erau deloc întîmplătoare, ea era cuprinsă, inevitabil, de
sentimentul iubirii. Şi de cîte ori rămînea singură cu un bărbat şi asculta cuvintele lui
despre dragoste, în capul ei se năşteau cuvinte asemănătoare, numai că Saşa asta din
oraşul cel mare nu le rostea niciodată cu voce tare, ci îşi exprima sentimentele cînd
printr-un zîmbet, cînd printr-o răsucire a capului, cînd îngustîndu-şi cu şiretenie ochii.
Fiindcă această cunoştinţă a mea, Saşa, se purta întotdeauna ca o actriţă dintr-un film
de dragoste. Şi numai în felul acesta de relaţii dintre un bărbat şi o femeie există
oxigen. Iar dacă juri că iubeşti şi nu iubeşti, ăsta e rahat pe băţ, nu un film oxigenat,
iar dacă iubeşti şi nu juri, ăla-i deja un porno german, iar dacă te vezi cu tot soiul de
bărbaţi, cînd de fapt iubeşti un singur om, asta aduce deja a film rusesc despre
mesteceni şi cîmpii.

Refren:
Prin urmare, pentru a avea dreptul de a trăi pe acest pămînt, trebuie să înveţi să respiri
aer, să ai bani ca să cumperi acest aer şi în nici un caz să n-ajungi în pană de oxigen,
fiindcă dacă ajungi în pană gravă de oxigen, nici banii, nici reţetele medicale, nici
măcar moartea nu vor putea ţine în frîu setea de frumuseţe şi de libertate care te va
cuprinde.
Încheiere:
Aşa că mai bine fumaţi iarbă, mîncaţi mere şi beţi suc de fructe, decît să zăceţi beţi pe
duşumea, în faţa televizorului, şi să juraţi pe cer, pe pămînt şi pe Ierusalim, că
inima voastră aparţine unui singur om, fiindcă dacă inima voastră aparţine unui om,
iar trupul altuia, pe ce veţi mai jura? Nici pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici
pe aşternutul picioarelor Lui şi nici pe Ierusalim, sper, unde oamenii înnebunesc de
prostie, căci de jurat nu puteţi jura decît pe iubirea voastră. Ci felul vostru de vorbire
să fie: „Da, da; nu, nu”, ce trece peste aceste cuvinte vine de la Cel Rău.

IV

DJ
Piesa nr.4 - « Rom Moscova»

Strofa 1
EA: Aţi auzit că s-a zis: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci oricui te loveşte
peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi
ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dar fata despre care vă povesteam îşi zvîrlea de pe ea toate
hainele fără nici un fel de judecată, dacă bărbatul care îi plăcea o invita la un rom
Moscova cu coca-cola şi îi oferea un pat lat cu tăblii de stejar sculptate. Totuşi, cînd
un asemenea bărbat a lovit-o peste obrazul drept, ea a refuzat categoric să i-l întoarcă
pe cel stîng şi, în loc de asta, s-a dus în bucătărie, care era tot a lui, a bărbatului care o
lovise peste obrazul drept, a luat de-acolo un cuţit de bucătărie, s-a întors în
dormitorul unde fusese lovită şi a încercat să îi vîre bărbatului cuţitul chiar în faţă. Dar
acest bărbat, prinzîndu-i mîna care ţinea cuţitul, a ridicat braţul, şi-a luat avînt şi a
lovit-o pe fata despre care povesteam peste celălalt obraz. Şi a lovit-o atît de tare peste
celălalt obraz, încît sîngele a început să-i curgă din nas ca un pîrîu de primăvară. Un
pîrîu de primăvară cu ape repezi, doar că era roşu, şi era iarnă.
EL: Era chiar iarnă cînd au pornit spre Serpuhov, trenul electric a pornit şi vagonul s-a
umplut de chemările vînzătorilor de pixuri, ziare şi baterii. Şi uite-aşa călătoreau ei
spre Serpuhov, oraşul natal al acestui Saşa, unde, ziua-n amiaza mare, oamenii cad pe
stradă din pricină de alcool, iar în apartamente şi prin ganguri tinerii îşi înfig seringile
în venele transparente ale picioarelor. Şi mergeau să danseze în camera unde dansase
băiatul ăsta după ce îşi spintecase soţia cu lopata în grădina de zarzavat. Şi mergeau să
facă un om din zăpada ce acoperise pămîntul în care era îngropată soţia lui. Fiindcă
prietenii nu le povestiseră miliţienilor ce făcuse prietenul lor. Deci nimeni nu ştia de
asta, şi cu atît mai puţin ştia fata cu numele de Saşa, din cauza căreia şi fusese, pînă la
urmă, comisă treaba cu pricina.
Iar soţia respectivă, femeia cu păr negru, dormea la o adîncime de doi metri, în
pămîntul grădinii de zarzavat din Serpuhov, şi o substanţă precum oxigenul nu-i mai
era de nici un folos.

Refren:
EA: Şi dacă ai fost lovit peste obrazul drept, să nu-l întorci pe celălalt, ci fă în aşa fel
încît să fii lovit şi peste cel stîng.
EL: Şi dacă vor să se judece cu tine şi să-ţi ia cămaşa, fă în aşa fel încît să iei 18 ani
cu confiscarea bunurilor.
EA: Şi dacă vreţi să aflaţi ce este romul Moscova, intraţi în orice chioşc de băuturi
alcoolice şi uitaţi-vă pe raftul cu coniac.
EL: Şi dacă vedeţi că pe o sticlă scrie mare Moscova, să ştiţi că este chiar romul local,
care se bea amestecat cu cola.
EA: Ca să te lovească şi peste cel stîng.
EL: Şi ca să iei 18 ani cu confiscare.

Strofa 2
EA: Iar cînd fata asta, Saşa, a coborît în gara de la Serpuhov, a înţeles imediat în ce
oraş a nimerit. După care n-a făcut decît să se prefacă că îi place să modeleze un om
de zăpadă în grădina de zarzavat şi să asculte la căşti formaţia Ljube.
EL: Iar cînd băiatul ăsta, Saşa din Serpuhov, venea în capitală, la Moscova, şi vedea
feţele alea snoabe, şi auzea vocile alea care lungeau „a”-ul, îi devenea clar că nu-s pe
lume destule lopeţi şi nici cimitirele nu-ţi ajung ca să rezolvi toată mulţimea aia de
oameni sufocaţi de lipsa oxigenului de sub gaura de ozon şi freon.
EA: Şi nici un fel de ochelari, nici de trei, nici de cinci sute, nici de o mie de dolari nu
te vor ajuta să descoperi în fata beată, cu pantofi negri şi şosete albe, femeia care se
respectă. Iar în grupul de băieţi aşezaţi pe vine lîngă birt – pe bărbaţii care ar avea, cît
de cît, un ţel în viaţă.
EL: Şi cînd ea păşea, în rochia ei de in şi de Amsterdam, pe străzile orăşelului unde şi
în ziua de azi se mai toarnă, fără nici un fel de decoruri, filme despre revoluţie, pînă
şi cîinilor le era ruşine de blana lor provincială. Fiindcă dacă s-ar lua cîte un cîine din
gropile de gunoi ale Moscovei şi ale Serpuhovului, s-ar descoperi că puricii dulăului
moscovit se trag din cei care l-au pişcat pe cîinele lui Ghilearovski1, în vreme ce
puricii celui de la Serpuhov sunt urmaşii direcţi ai puricilor care au mîncat-o pe
căţeaua de pripas a lui moş Serioga, care, la vremea lui, a mîncat el însuşi purici dintr-
ăştia, atunci cînd şi-a jupuit căţeaua, ca s-o mănînce şi pe ea, fiindcă i se spusese că
doar aşa te poţi lecui de tuberculoză.
EA: Iar dacă e să pui problema aşa şi chiar te apuci să lămureşti, „cui 'i-e bine-n
Rusia”2, sîntem obligaţi să ne amintim că tocmai la porţile Moscovei a fost oprit
inamicul fascist…
EL: De către o divizie din Siberia, în 1941.
EA: Şi dacă vreţi să puneţi problema aşa, dacă vă apucaţi să lămuriţi care sunt mai
buni: ăia, sau ăilalţi, eu zic să începeţi prin a rezolva problema celui mai important
oraş din lume – Ierusalimul, şi abia pe urmă să treceţi la subtilităţi gen – în care ţară e
viaţa mai ca lumea, în Moscova sau în Rusia.
EL: Căci dacă evreul ia un tanc şi traversează rîul unde a botezat Botezătorul, atunci
orice om, chiar şi unul care nu crede în semne, se poate aştepta la o explozie în oricare
loc aglomerat al oricărui orăşel evreiesc, şi asta este la fel de sigur ca şi faptul că
lăstunii zboară jos deasupra pămîntului, înainte de ploaie.
EA: După cum la fel de sigur e că primul semn de provincialism sufletesc la un om
este frustrarea ce-l cuprinde din cauza puricilor de la Moscova, care nu-i dau pace cu
arborele lor genealogic, şi din cauză că o mînă nevăzută îl obligă să-şi vîre pulovărul
în pantaloni.
EL: Da’ mai ducă-se-n mă-sa Saşa asta a ta, uite ce i-aş propune eu.
EA: Ba’ să se ducă-n mă-sa Saşa ăsta al tău, asta i-aş răspunde eu.

Refren:
EA: Şi dacă ai fost lovit peste obrazul drept, să nu-l întorci pe celălalt, ci fă în aşa fel
încît să fii lovit şi peste cel stîng.
EL: Şi dacă vor să se judece cu tine şi să-ţi ia cămaşa, fă în aşa fel încît să iei 18 ani
cu confiscarea bunurilor.

1
Vladimir Ghilearovski – scriitor rus de la cumpăna secolelor XIX-XX, autorul unei lucrări etnografice
pitoreşti, intitulată Moscova şi moskoviţii
2
titlul unui poem foarte cunoscut (din manuale, din antologii), de Nikolai Nekrasov (important poet rus
din sec.al XIX-lea). Poate ar trebui introdus în text, după „cui 'i-e bine-n Rusia”, vorba lui Nekrasov???
EA: Şi dacă vreţi să aflaţi ce este romul Moscova, intraţi în orice chioşc de băuturi
alcoolice şi uitaţi-vă pe raftul cu coniac.
EL: Şi dacă vedeţi că pe o sticlă scrie mare Moscova, să ştiţi că este chiar romul local,
care se bea amestecat cu cola.
EA: Ca să te lovească şi peste cel stîng.
EL: Şi ca să iei 18 ani cu confiscare.

Încheiere
EA: Cînd mergea desculţă, în rochia ei de in, pe bordura monumentului lui Griboedov
şi l-a văzut pe băiatul cu pulovăr vîrît în pantaloni, ea s-a gîndit: între noi e o
prăpastie. Iar mai tîrziu bănuiala ei s-a confirmat, căci prăpastia dintre ei era la fel de
adîncă precum diferenţa dintre un zgîrie-nori şi avionul care-l străpunge.
EL: Iar cînd a văzut-o fumînd marijuana de pe o folie (???), el s-a gîndit: chiar dacă
viaţa lor e diferită, scopul lor e acelaşi. Cum acelaşi este scopul aviatorului care îşi
îndreaptă aparatul către clădirea World Trade Center-ului şi cel al pompierului care se
sufocă în fumul imensei explozii. Fiindcă şi unul şi celălalt caută, cu plămînii lor,
oxigen, unul fiindcă se sufocă de fum, iar celălalt fiindcă se sufocă de nedreptatea
care conduce lumea
Ea: Ca să fiţi fii ai tatălui vostru care este în ceruri, căci el face să răsară soarele său
peste cei răi şi peste cei buni
EL: Şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei care
vă iubesc, ce răsplată aveţi?
EA: Păi aia e, că niciuna.
EL: Rămîneţi pur şi simplu fără răsplată, asta e.
V.

INTERPRETUL

Ideea următoarei compoziţii s-a născut dintr-o întîmplare nu prea plăcută, prin care
am trecut în Emiratele Arabe. Eram în vacanţă cu un prieten, la Dubai, şi, cu toate că,
în această ţară, pentru consumul de droguri este prevăzută pedeapsa cu moartea, noi
reuşisem totuşi să tragem nişte heroină pe nas (???) Eu eram atît de varză, încît mi-am
rupt paşaportul şi m-am dus unde vedeam cu ochii. Înţelegeam că fără să ştiu limba şi
fără documente n-aveam cum să mă mai întorc. Voiam să rămîn pentru totdeauna în
acea lume arabă uluitoare. Piesa nr. 5 aşa se şi numeşte „Lumea arabă”.

DJ-ul
Piesa nr.5 - « Lumea arabă»

Strofa 1
EA: Aţi auzit că s-a zis: „Luaţi seama să nu vă faceţi dărnicia înaintea oamenilor, ca
să fiţi văzuţi de ei.”
„Tu, deci, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în
sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni.”
EL: Atunci cînd Saşa din capitală îşi făcea milostenia cu Saşa din oraşul Serpuhov,
asta nu se petrecea în stradă şi cu atît mai puţin în sinagogă, ci sub o plapumă de puf,
într-o cameră cu lumina stinsă, cu uşile zăvorîte.
EA: Iar cînd, la rîndul său, Saşa din Serpuhov îşi făcea milostenia cu Saşa din
Moscova, acelea erau cele mai frumoase clipe din viaţa ei, fiindcă, atunci cînd acest
fel de milostenie şi-l făcea cu ea soţul ei, un brunet focos cu studii teatrale, el avea aşa
o expresie pe chip, de parcă n-ar fi făcut-o sub pledul colorat de pe patul lor, ci pe
strada cea mai aglomerată, sau în sinagogă, în perioada paştelui evreiesc.
EL: Şi cînd şi-a făcut pentru prima dată milostenia Alexandru cu Alexandra, a înţeles
din ochii ei că numai de dragul unor asemenea milostenii şi-a dat ea consimţămîntul
de a-i vizita casa, fiindcă dobîndirea unor astfel de milostenii de la bărbaţi devenise
demult ocupaţia ei preferată în viaţă.
EA: Minciună! Fiindcă asemenea milostenii sunt ocupaţia preferată a tuturor
oamenilor din lume, şi nici măcar în sinagogă evreul nu-şi poate lua ochii de la
evreică, cît despre privirile încrucişate pe stradă nici nu mai e cazul să vorbim.
EL: Ba e cazul. Fiindcă nu-i poţi compara pe toţi cu tine însuţi, şi cu atît mai puţin să-l
treci în rîndul oamenilor obişnuiţi pe Saşa din orăşelul de provincie care, după cum se
ştie, şi-a spintecat soţia în două din cauza iubirii sale demente.
EA: Minciună! Fiindcă nimeni nu se apucă să dea cu lopata-n cap din cauza dragostei,
iar dacă un om îl bate pe altul, poţi fi sigur că o face numai şi numai fiindcă îi poartă o
ură cumplită, iar sentimente precum dragostea n-au nici o legătură cu asta.
EL: Nu au nici o legătură dacă e vorba de o dragoste obişnuită, dar cînd e vorba de o
dragoste dementă, atunci se întîmplă să se recurgă nu doar la lopată, ci şi la drujbă
pentru a demonstra ce sentiment puternic îi poartă omul îndrăgostit la nebunie
obiectului dragostei sale demente.
EA: Minciună! Fiindcă „dragoste” şi „demenţă” sunt lucruri la fel de diferite precum
conştiinţa religioasă a unui musulman irakian şi cea a unui evreu american. Fiindcă
aşa cum musulmanului îi e nesuferită vederea unei femei grase, în pantaloni, care se
ghiftuieşte cu hamburgeri de porc, nici lui David Hofermann din New York nu-i face
plăcere să găsească fire din părul unei femei pe pervazul său, după explozia de pe 11
septembrie, cînd proprietara acestui păr, o femeie blondă, plinuţă, în pantaloni, a
plecat în iadul musulman deoarece avea înlăuntrul ei carne de porc nedigerată.
EL: Iar dacă e să urmezi această logică, dacă e să compari „demenţa” cu porcul, iar
jihadul cu dragostea, ajungi la concluzia că lopata care a crăpat capul acelei femei
urîte nu-i altceva decît sabia lui Allah, care a pedepsit o „infidelă” pentru consumul de
chiftele de porc, şi nu un instrument agricol, cu ajutorul căruia se sapă cartofii şi se
scapă de soţiile nesuferite. Cînd, de fapt, toate evenimentele din lume au două cauze:
iubirea dementă, adică o iubire atît de puternică încît îl înnebuneşte pe om; şi setea de
aer, fără de care nu se poate trăi. Fiindcă atunci cînd omul se trezeşte la o sută de
metri adîncime, în marea Barents, cu o rezervă minimă de oxigen, şi i se spune că,
pentru a respira şi a supravieţui, trebuie să-şi căsăpească nevasta cu lopata în grădina
de zarzavat, el asta va şi face, iar cine îl va condamna pentru această faptă, acela fie n-
a iubit niciodată, fie nu s-a sufocat niciodată, iar pînă la urmă dragostea şi sufocarea
sunt exact acelaşi lucru, şi dacă nu ştii asta, atunci să nici nu mai pronunţi cuvinte
precum „Islamul” sau „New York”, fiindcă doar „o dragoste dementă” poate justifica
o „ură dementă” şi invers.
EA: Interesant, şi atunci cum vei face pentru a justifica pervertirea unor fete minore
de către părinţii bisericii catolice, poate tot prin „demenţă” sau, mai ştii, prin faptul că
întîmplarea n-avea loc în America, ci la o sută de metri adîncime, în marea Barents?
EL: Depinde ce consideri ca fiind pervertire? Dacă e o înşelătorie, atunci ţine de
tribunal şi nu e cazul să-ţi bagi nasul, iar dacă e reciprocitate, păi atunci eu unul aş
umple de căcat statul care-mi interzice să iubesc o fetiţă de treisprezece ani, deşi ea
îmi doreşte dragostea.
EA: Minciună! Fiindcă ea nu ştie ce vrea, şi o face din dorinţa de a părea mai mare.
EL: Minciună! Fiindcă atunci cînd Nina Ceavceavadze s-a măritat cu Griboedov, cu
ăla la al cărui monument stau fetele de vîrsta ei, pe bordură, în aşteptarea dragostei, ea
avea treisprezece ani, iar dacă tu vii acum şi-mi spui că generaţia de acum se
deosebeşte de cea a aristocraţilor din secolul al XIX-lea, eu voi înceta orice dialog cu
tine. Fiindcă de cîte ori aud prostii dintr-astea, mi se pare că nu pot fi decît gîndurile
unuia care noaptea face labă, holbîndu-se la fotografia Annei Kurnikova, sau i-o trage
pe la spate unui cunoscut om de televiziune, iar ziua aprobă legi privind „lupta cu
pornografia”.
EA: Păi nici n-am cum s-o spun, fiindcă ai avut grijă să n-am aşa ceva în text. Fiindcă
deşi vorbeşti despre bunătate şi despre dreptatea mondială, textul acestei reprezentaţii
l-ai făcut în aşa fel încît să nu se audă decît gîndul tău, iar celelalte gînduri să pară
banale în comparaţie cu cugetările tale pseudo raţionale.
EL: Minciună! Fiindcă şi tu gîndeşti exact la fel, şi chiar dacă ai buletin de Moscova,
şi tu zici de gabori că-s nişte ţapi cînd controlează buletinele pe stradă şi bat oameni
cu totul nevinovaţi. Iar dacă vei spune acum că gîndeşti altfel, păi atunci nici mîna n-o
să ţi-o mai întind, fiindcă mi-e deja greaţă de tot căcatul ăsta, considerat îndeobşte
democraţie, şi sînt convins că la fel consideră milioane de oameni de pe această
planetă, numai că, de cîte ori vine vremea să-şi dea cu părerea, se dovedeşte că au
gura plină cu salam de porc, iar la alţii e tocmai zi de sîmbătă, iar în ziua asta pînă şi
dumnezeu s-a odihnit după faptele sale, de unde rezultă că trebuie să te umfli cu
matzos, să aprinzi televizorul şi să te uiţi la un reportaj despre inundaţiile din Siberia,
repetîndu-ţi în gînd „să fi avut noi problemele voastre…”. Îmi imaginez ce s-ar
întîmpla dacă dumnezeu ar asculta aceste cuvinte şi, în afara exploziilor din bazare şi
din pieţele publice, locuitorii Ierusalimului ar mai umbla şi în apă pînă la brîu.
EA: Ei, uite, ca să-ţi răspund cumva, ca să-ţi spun ceva care să te atingă
cu adevărat, îţi voi spune adevărul. Fiindcă problema nu constă în faptul că sărmanii
arabi sunt puşi într-o situaţie fără ieşire, iar copiii evrei nu sunt vinovaţi de asta. Şi
nici în faptul că la noi, pentru o mînă de iarbă, care creşte şi-n grădinile de zarzavat,
poţi să iei cinci ani de închisoare, iar pentru vodkă, din cauza căreia toată ţara şi-a
pierdut capul şi din cauza căreia bărbaţii le lovesc pe femei în burţile gravide, nu stai
decît cel mult o noapte la zdup, după care ieşi ca un erou. Nu. Problema, adevărata ta
problemă, constă în faptul că nu-i poţi iubi pe oameni. Că le povesteşti fetiţelor de
treisprezece ani ce bine e să nu mai fii virgină, că le-o spui celor care vor să se
maturizeze, iar ele nici n-apucă să înţeleagă ce s-a întîmplat. Minciuna constă în
faptul că tu n-ai avut niciodată de-a face cu vreun Sanka din Serpuhov şi te doare-n
cur de felul în care trăiesc ei acolo, şi pe cine omoară, dar eşti dispus să depeni cu
lacrimi în ochi povestea unei vieţi ce-ţi rămîne străină. Suferi pe o temă care pentru
tine pur şi simplu nu există. Fiindcă, după spectacolele astea, tu te duci la
„Propaganda”, iar Saniok, despre care tocmai ai povestit, se duce-n gaura curului, sau
încă şi mai departe. Asta-i problema. Şi această problemă este cu adevărat a ta. Şi un
creator nu poate vorbi decît despre propria lui problemă, şi e puţin probabil să te pot
crede că ai insomnii din cauză că boschetarii de la Moscova n-au unde să doarmă.
Minciună! Cum minciună e şi faptul că ai bîntuit, cu heroină-n nări (???), printr-un
bazar din Emiratele Arabe. Nici n-ai fost în ţara aia. Tu nici nu ştii altceva decît să
zaci la tine-n cameră, cu lumina stinsă, să-l asculţi pentru a mia oară pe Sting, să-ţi
zgîndări mădularul cu mînuţa şi să-ţi imaginezi că traversezi, cu un văl alb, de
musulman, pe cap, lumea arabă.

Refren:
EL:
(traducere brută)
Fetiţa mea s-a purtat frumos toată săptămîna
Fetiţa mea răspunde acum de afaceri serioase
Şi uite-acum răsplata – ciuperci de la Leningrad
Iubito, nu te bucuri? Ciuperci de la Leningrad.

Iar duminica, dimineaţa devreme, soseşte „Săgeata”

Cu ea vine prietenul meu, el n-o să-mi aducă porcării
Doar el nu bea şi nu fumează, e per tu cu computerul,
El îţi va aduce ciuperci şi vei afla cine eşti.

Marţi n-ai venit cu mine la un film mişto

Deşi filmul a fost prost, a fost de căcat.
Dar am văzut în filmul acela – lumi paralele
Şi m-am convins încă odată ce minunat e să mănînci ciuperci.

(propunere de traducere „adevărată”)

Fata mi-a fost cuminte întreaga săptămînă
Fata mea ţine-acuma cazuri serioase-n mînă
Şi-i vine-acum răsplată – o nu, nu ciocolată
Ciuperci îi vin îndată. Ciuperci din Leningrad.

Duminica devreme e la peron „Săgeata”

Soseşte-un bun prieten - nu, nu toarnă poveşti
El nu bea, nu fumează, Mac-ul îi zice „tata”
Da, vine cu ciupercile, să afli cine eşti.

Marţi cînd m-ai lăsat baltă, m-am dus la film cu Pele,

A fost o porcărie, povestea-i de căcat.
Dar ceva era marfă: vedeai lumi paralele
Mi-am amintit ce bine-i ciuperci cînd ai mîncat

Strofa 2
EA: Şi te doare-n cot de toţi copiii din lume, fiindcă tu n-ai copii. Şi te doare-n cot de
toţi locuitorii Siberiei, cărora potopul le-a înecat casele, şi te doare în cot de, pula,
narcomanii ăştia nenorociţi, care o mierlesc în muscopizdeniul lor plin, pula, de căcat.
Şi te caci pe oraşul ăla, Serpuhov, împrăştiat te caci. Dealtfel şi de tine te doare-n cur,
nu-ţi pasă decît să-ţi ajungă banii de haşiş şi de cognac cu cola. Şi de mine te doare-n
cur, tu nici nu cunoşti înţelesul cuvintelor pe care le rosteşti noaptea.
EL: Da’ tu ce vrei, zi? Tu ce vrei de la mine, să fac ce? Ce? Dar tu, pula mea, ce viaţă
duci? Mai bine ţi-ai pune singură întrebarea asta!!!
Încheiere
EA: Iar cînd te hotărăşti să le dai lecţii altora, mai întîi gîndeşte-te dacă ai talent
pentru aşa ceva, cum avea un scriitor rus care ştia să descrie în aşa fel nenorocirile
altora, încît onorariul primit pentru aceste descrieri îi ajungea şi de ruletă şi de datoria
făcută la cărţi.
EL: Şi dacă totuşi nu-i mai ajungeau pentru datoria făcută la cărţi, putea oricînd să
scoată de la gîtul nevesti-si ultima bijuterie sau, dacă nu mai era altă ieşire, să
compună ceva despre o bătrînă spintecată cu toporul.

VI

Piesa nr.6 - «Fără simţire»

Strofa 1
EL: Dar ia zi, tu ai auzit că s-a zis: „Să nu-ţi faci chip cioplit”? Ai auzit?
EA: Da, bineînţeles că am auzit. De ce, tu ai idoli?
EL: Păi, aşa, concret, n-am stat să mă gîndesc la asta, dar uite, un idol ştiu sigur că
am.
EA: Doar unul?
EL: Nu, probabil că or fi mai mulţi, doar că nu prea m-am gîndit eu le asta, dar un idol
ştiu sigur că am.
EA: Şi cine e, dacă nu-i secret?
EL: Nu, nu-i cîtuşi de puţin secret. Doar că nu-i un „cine” ci un „ce” – e sexul.
EA: Sexul?
EL: Păi da, sexul.
EA: Vrei să discutăm despre asta?
EL: Dacă n-ai nimic împotrivă.
EA: N-am nimic împotrivă.
EL: Atunci încep. Ştii, eu am o problemă, mi-e foarte greu să mă „montez” cu o fată
pe care n-o iubesc.
EA: Pe care n-o iubeşti?
El: Da, numai dacă n-o iubesc, iar cu una pe care-o iubesc mă montez cît ai clipi din
ochi.
EA: Şi la ce-ţi trebuie asta?
EL: Cum adică? Doar nu pot face dragoste fără să mă montez.
EA: Şi de ce să faci dragoste cu cineva pe care nu iubeşti?
EL: Ia stai, ia stai, ne cam îndepărtăm de problema principală.
EA: Din contră, tocmai am ajuns la problema principală.
EL: Atunci explică-mi.
EA: Păi e foarte simplu. Problema principală constă în faptul că te culci cu femei pe
care nu le iubeşti. Asta-i problema principală, crede-mă.
EL: Stai un pic, dar toţi bărbaţii fac aşa, pînă şi soţii cei mai fideli, dacă n-au o
problemă de sănătate, se culcă cu femei pe care nu le iubesc. E un fapt dovedit. Iar eu
am o problemă: dacă nu le iubesc nu mă montez.
EA: Şi alţii se montează?
EL: Se montează. Uite, prietenul meu. Se culcă la tot pasul cu cine se nimereşte şi
întotdeauna se montează.
EA: Ştii tu sigur lucrul ăsta?
EL: Nici n-are rost să mai discutăm.
EA: Păi atunci, una din două. Sau toţi bărbaţii, inclusiv prietenul tău, se îndrăgostesc
foarte uşor şi sunt capabili să se îndrăgostească de femei pe care nu le iubesc, sau tu ai
o problemă de sănătate.
EL: Dar cînd iubesc n-am probleme de sănătate.
EA: Atunci o fi acţionînd „complexul conştiinţei”. Înseamnă că ai conştiinţă, te felicit.
EL: Păi tocmai asta-i chestia, că n-am conştiinţă. Doar ştii şi tu.
EA: Da, ştiu că n-ai. De fapt, între timp, nici nu mai ştiu, se pare că ai. Fiindcă la
mine, spre exemplu, e cu totul altfel.
EL: Da chiar, la tine cum e? Sunt curios, ia povesteşte-mi.
EA: Eu mă culc cu tot soiul de bărbaţi, dar pentru fiecare am un anume sentiment de
dragoste.
EL: Asta înseamnă doar că, spre deosebire de mine, tu nu te culci cu cei pe care nu-i
iubeşti.
EA: Păi, da, aşa se pare. Ascultă, uite, tu zici că te culci cu femei pe care nu le iubeşti,
dar ia zi, cum o faci?
EL: Păi cum? Mai întîi încerc să mă montez, iar pe urmă închid ochii şi adorm.
Strofa 2
Ea: Cum adică? Adormi pur şi simplu, şi dormi?
El: Da, dorm pur şi simplu.
EA: Dar ea?
EL: Ce-i cu ea? O fi dormind şi ea.
EA: Nu, ea nu doarme. Ea stă culcată în întuneric şi se gîndeşte că eşti impotent.
EL: Ce coşmar.
EA: Cumplit! Să gîndeşti despre un om ceva cu totul neadevărat.
EL: Îţi închipui?
EA: Da. Îmi închipui chiar foarte bine. Stai culcată în întuneric şi te gîndeşti: e
impotent.
EL: Şi de fapt nu e aşa.
EA: De fapt el pur şi simplu nu te iubeşte. Dar, ştii, pentru o femeie e mai bine să
creadă că un bărbat e impotent decît că nu o iubeşte.
EL: Zău?
EA: Asta ţi-o spun eu, ca femeie.
EL: Şi ţi s-a întîmplat des aşa ceva?
EA: Ce anume?
EL: Păi, să stai cu un bărbat în întuneric şi să te gîndeşti că-i impotent?
EA: Eu am avut tot felul de bărbaţi, şi de fiecare dată totul a fost în regulă, şi aş zice
că tu eşti singurul dintre ei care a vorbit, ca şi ceilalţi, despre dragoste, dar cu care n-
am reuşit să fac sex.
EL: Şi ştii de ce?
EA: De ce?
EL: Fiindcă sunt impotent.
EA: Aşa m-am gîndit şi eu.

VII

Piesa nr.7 - « Amnezie»

Strofa 1
EL: Şi s-a zis: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”. Iar dacă s-a zis „nu judecaţi ca să
nu fiţi judecaţi”, s-a spus pentru a justifica lipsa memoriei. Cu alte cuvinte, dacă un
om iubit este omorît de glonţul unei puşti de vînătoare, există o singură cale să nu-l
acuzi pe cel ce-a tras – să-l uiţi pe ucigaş. Să uiţi pentru totdeauna de existenţa
armelor, a ucigaşilor şi a oamenilor iubiţi. Dar nu să te prefaci că ai uitat, ci să uiţi cu
adevărat, să aranjezi în creierul tău o amnezie clinică. Şi iată, cînd mama soţiei lui
Alexandru din Serpuhov a aflat în sfîrşit că ginerele ei a spintecat-o cu lopata pe fiica
ei în grădina de zarzavat, atunci, chiar a doua zi după ce a fost judecat, ea a uitat de
existenţa lui, deci a încetat să-l mai condamne pe ucigaşul fiicei sale şi, prin urmare,
nu l-a mai judecat cu judecata ei aspră, de mamă.
EA: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”, cu alte cuvinte uitaţi de judecata voastră, cum
a uitat de judecata ei Alexandra de la Moscova, atunci cînd a luat, pentru
tăinuirea crimei, doi ani cu privare de libertate. Şi dacă o veţi întreba acum cu ce s-a
ocupat şi ce a făcut de la data de, pînă la data de, ea va răspunde, fără să clipească:
„Nu-mi amintesc”.
EL: Fiindcă în nu mai ştiu care limbă antică „să nu judeci” chiar asta şi înseamnă: „să
uiţi”, dar în care limbă anume, nu mai ţin minte.
EA: Şi tot „să nu judeci” mai înseamnă şi „ să nu vezi”. Dar în care
traducere şi din ce limbă am uitat şi eu.
EL: Iar dacă voi fi întrebat: „despre ce ai vorbit aici atîta amar de vreme şi ce ai vrut
să zici?”, eu voi răspunde: „nu ştiu, fiindcă sînt amnezic”.
EA: Iar dacă eu voi fi întrebată: „care e ideea spuselor tale şi ce ai vrut să zici?” Eu
voi spune: „nu înţeleg întrebarea”.
EL: Sau dacă mi se va spune: „Răspunde-ne, cine e fata asta cu păr roşcat şi degete
subţiri, oare nu despre ea ai spus tu că este Oxigen ?” Eu voi răspunde: „că nu ştiu
cine e ea, şi ce vrea, iar fata despre care am povestit eu a murit acum doi ani,
fiindcă s-a dat în Roata dracului, dar în cea mai mică”. Iar dacă vă interesează părerea
mea despre această Saşa de la Moscova, vă voi răspunde prin cuvintele unui
dumnezeu: „Lăsaţi morţii să-şi îngroape morţii”.
EA: Iar dacă mi se va spune: ”Răspunde-ne, cine e băiatul ăla care şi-a spintecat soţia
în grădina de zarzavat, şi ce mai face el acum?”, păi atunci eu n-o să mai răspund
deloc, fiindcă pe mine asta nu mă interesează cîtuşi de puţin, iar cel despre care am
povestit eu a murit acum doi ani, fiindcă venise luna august, cea mai ucigătoare lună
de pe pămînt.
Refren:
EL: Şi dacă ai venit la balet şi aştepţi să înceapă cîntecele, îţi pierzi timpul de pomană,
deoarece le lipseşte vocea acestor femei şi bărbaţi în costume albe mulate.
EA: Şi dacă ai venit la operă şi aştepţi ca aceste siluete grase şi cîntătoare să înceapă
să vorbească omeneşte, îţi pierzi degeaba timpul, deoarece nu sunt învăţate să-şi
exprime sentimentele cu simplitate.
EL: Şi dacă tu crezi că tot ce s-a discutat aici are o cît de mică doză de logică, mai
bine du-te la balet. Fiindcă există în lume cîteva balete, în care oamenii în costume
albe mulate cîntă.
EA: Şi dacă tu crezi că în spatele meseriei se află trăiri adevărate, atunci caută aceste
trăiri în operă, unde femei corpolente joacă roluri de prinţese, iar bătrîni în vîrstă -
tineri îndrăgostiţi.

Strofa 2
EL: Iar cînd am întrebat o fată pe care o cunoşteam: „Tu cum crezi, unde se află cea
mai mare Roată a dracului din lume?” ea mi-a răspuns: „Nu ştiu”, iar eu am spus că
la Londra, şi asta e la fel de adevărat ca şi faptul că m-am dat chiar eu în ea împreună
cu prietenii mei.
EA: Iar cînd am întrebat un băiat pe care-l cunoşteam: „Unde se află Valea morţii din
ţara noastră?”, el mi-a răspuns: „Nu ştiu”, iar eu am spus că în Kamceatka, şi asta e la
fel de adevărat ca şi faptul că am fost acolo cu elicopterul.
EL: Iar cînd cunoştinţa mea m-a întrebat, la rîndul ei: „Unde se află cea mai mică
Roată a dracului din lume?” eu i-am răspuns „nu ştiu”, iar ea a spus că la ea în mînă
şi, arătîndu-mi pastiluţa albă din palmă, şi-a aruncat-o în gură.
EA: Iar cînd cunoştinţa mea m-a întrebat, la rîndul lui: ”Unde mai e o altă Vale a
morţii în ţara noastră?” eu i-am răspuns „nu ştiu”, iar el a spus că aici, în cîmpul de
pelin, şi a luat-o la fugă peste cîmp. Şi fiindcă avea alergie la pelin, şi fiindcă era în
ultimul stadiu de astm alergic, a căzut la pămînt, fără să ajungă măcar la mijlocul
cîmpului, dansatorii din pieptul lui s-au oprit şi a adormit cu un somn alergic de veci.
EL: Şi deoarece pastila conţinea un procent mare de substanţe psihotrope, şi deoarece
cunoştinţei mele aceste substanţe îi erau categoric interzise, ea a căzut la pămînt,
dansatorii din pieptul ei s-au oprit şi ea a adormit cu un somn psihotropic de veci, de
parcă s-ar fi făcut ţăndări în căderea ei de pe cea mai mică Roată a dracului.
Refren
EL: Şi dacă ai venit la operă şi crezi că tot ce s-a discutat aici are o cît de mică doză
de logică, mai bine du-te la balet. Fiindcă există în lume cîteva balete, în care oamenii
în costume albe mulate cîntă.
EA: Şi dacă tu crezi că în spatele meseriei se află trăiri adevărate, atunci caută aceste
trăiri în operă, unde femei corpolente joacă roluri de prinţese, iar bătrîni în vîrstă -
tineri îndrăgostiţi.

Încheiere:
EA: Şi cînd cineva încearcă să povestească despre un prieten mort într-un cîmp de
pelin, el vorbeşte despre dragostea pentru San’ka dintr-un mic oraş de provincie.
EL: Iar cînd cineva încearcă să povestească despre o fată care s-a otrăvit cu pastile, el
vorbeşte despre Saşa dintr-un oraş mare.
EA: Şi cînd cei din jur te întreabă: „Dar ce legătură aveai tu cu el?”, tu răspunzi: „Nu
ţin minte”, pentru a nu-l condamna.
EL: Şi cînd eşti întrebat: „De ce ai uitat totul?”, atunci, pentru prima dată, tu spui
adevărul: „Fiindcă sînt amnezic”.
VIII

Piesa nr.8 - « Perle »

Strofa 1
EL: „Să nu daţi cîinilor ce este sfînt şi să nu aruncaţi perlele voastre înaintea
porcilor”.
Iar cînd vă întîlniţi cu un porc să nu daţi mîna cu porcul acela, fiindcă astăzi veţi
strînge copita scroafei, iar mîine veţi fi gata să credeţi că un om nu e obligat să-şi
apere decît propria patrie. Minciună! Fiindcă „patria ta” este o scroafă grasă
împodobită cu şiraguri de perle cumpărate pe banii părinţilor tăi, care au crăpat
încercînd să strecoare cu ei, pe lumea cealaltă, vitrina cu vase de sticlă cehească.
EA: Nu sunt de acord, fiindcă patria mea e o cămilă căreia, după cum se ştie, îi este
mai uşor să treacă prin urechea acului decît le este părinţilor nu ştiu cui să înghesuie
pe lumea cealaltă o vitrină.
EL: Sunt de acord, cămila e mai bună decît scroafa, dar totuşi scroafa, oricît ar fi de
respingătoare, nu e vinovată că s-a născut scroafă, în timp ce cămila e pe deplin
responsabilă de faptul că e cămilă.
EA: Iar asta, ce ai scos tu pe gură adineauri, e delir curat.
EL: Da, e la fel de delirant ca povestea omului sufocat în pelin, pe care tu nici nu l-ai
cunoscut vreodată, şi despre care n-ai vorbit decît pentru a demonstra, o dată în plus,
că nici ţie nu-ţi sunt străine trăirile omeneşti.
EA: Şi seamănă perfect cu povestea ta despre domnişoara care s-a umflat cu pastile
psihotrope şi a pierit romantic pe o Roata dracului inexistentă.
EL: Sunt de acord în privinţa fetei, dar nu sunt de acord că Roata dracului n-ar exista.
Roata dracului este în parc. În parcul unde cultura şi odihna orînduiesc lumea. Iar
parcul e într-un oraş, oraşul într-o ţară, ţara pe pămînt, pămîntul este o scroafă grasă
care are în jurul capului un şirag de perle. Iar şiragul de perle este chiar această Roată
a dracului, şi te învîrţi, te învîrţi în jurul scroafei, într-o cabină mică, din perle
adevărate…
EA: Iar perlele sunt chiar oxigen, te învîrţi, te învîrţi şi respiri.
EL: Te învîrţi în Roata dracului făcută din perle şi urli cît te ţin plămînii,
urli cu un singur scop – ca să deschizi cît mai larg gura.
EA: Şi minţi, şi inventezi şi te înşeli pe tine însuţi, şi n-o faci decît cu un singur scop –
pentru ca plămînii tăi să pompeze cît mai tare.
EL: Şi numai în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte.
EA: În perlele combinate cu scroafa, iar fără această combinaţie, orice sens îşi pierde
sensul.

Refren:
EL: Sensul îşi pierde sensul dacă pronunţi cu voce tare ceea ce vrei cu adevărat să
povesteşti.
EA: Sensul îşi pierde sensul dacă scrii cu litere ceea ce vrei cu adevărat să scrii.
EL: Sensul n-are sens dacă încerci să judeci cît de cît ceea ce se petrece.
EA: Iar să cauţi sensul în sens este de-a dreptul semn de mitocănie şi indecenţă.
EL: Orice cultură e lipsită de sens.
EA: Ca şi orice creaţie.
EL: Şi cine nu înţelege asta e o mediocritate.
EA: Sau un afacerist.
EL: Sau şi una şi alta.

Strofa 2
EL: Iar cămila se deosebeşte de scroafă în primul rînd prin faptul că are în cocoaşă
apă sfinţită, pe cînd scroafa nu are în stomac decît lături.
EA: Şi atunci de ce la grădina zoologică, cînd cămila te-a scuipat în faţă, te-ai
strîmbat de scîrbă, iar cînd ai ieşit cu prietenii la rîul Kliazma şi aţi făcut frigărui,
străluceai de plăcerea cărnii de porc fripte?
EL: Fiindcă atunci cînd mîncam carne de porc friptă mă gîndeam la măreţia corabiei
deşertului, iar cînd această corabie m-a scuipat în faţă, primul cuvînt care mi-a venit
pe limbă a fost: „scroafă”!
EA: Şi atunci care e diferenţa dintre perlele de la gîtul cămilei şi cele de la gîtul
scroafei?
EL: Tu ai un iubit?
EA: Da, dar ce contează?
EL: Îl iubeşti?
EA: Da.
EL: Iar pe mine mă iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care îţi iubeşti iubitul?
EA: Nu. Şi fiindcă ştiu ce urmează să mă întrebi, şi anume dacă „m-aş putea culca cu
tine?”, îţi răspund: nu, n-aş putea, şi nu fiindcă n-aş putea, ci fiindcă nici nu mi-ar
trece prin cap, tu îţi ai viaţa ta, iar eu pe a mea. Şi, dincolo de platforma asta,
drumurile noastre nu se intersectează.
EL: Nici n-aveam de gînd să te întreb de sex, acest aspect al vieţii tale nu mă
interesează cîtuşi de puţin, am vrut doar să spun că pe mine nu mă iubeşti, dar eşti
gata de să-ţi verşi sufletul în faţa mea, în timp ce cu iubitul tău nu cred c-ai sta să
discuţi pe temele astea. Aşa şi eu – de mîncat am să mănînc carne de porc, fiindcă îmi
place, iar de preamărit am să preamăresc cămila, fiindcă e simbolul nobleţei.

Refren:
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte.
EA: În perlele combinate cu scroafa.
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte.
EA: În perlele combinate cu scroafa.
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte.
EA: În perlele combinate cu scroafa. Iar eu.
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte.
EA: În perlele combinate cu scroafa. Mă duc
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte. În curtea.
EA: În perlele combinate cu scroafa. Mea.
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte. De-acolo.
EA: În perlele combinate cu scroafa. Un topor.
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte. Mi-oi.
EA: În perlele combinate cu scroafa. Lua.
EL: Şi doar în perle există sens, iar în afara perlelor sensul lipseşte.
EA: În perlele combinate cu scroafa.
IX

DJ
Piesa nr. 9 - « Pentru ce-i mai important»

Strofa 1
EL: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde molia şi rugina le strică, şi unde hoţii le
sapă şi le fură”.
EA: „Ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde
hoţii nu le sapă, nici nu le fură”.
EL: Cerurile sunt pentru ce-i mai important, fiindcă acolo zboară oamenii cu avionul
dintr-o ţară într-alta. Şi avioanele sunt tot pentru ce-i mai important, fiindcă, prin
prăbuşirile lor, ele împlinesc destinul. Şi oamenii sunt pentru ce-i mai important,
fiindcă prin faptele lor ei apropie sfîrşitul lumii.
EA: Şi pămîntul este pentru ce-i mai important, fiindcă în el sunt îngropate cadavrele
celor ucişi în război.
EL: Şi războiul este pentru ce-i mai important, fără război bărbaţii n-ar mai face
gimnastică, iar femeile nu s-ar mai dichisi pentru ca, de dragul lor, bărbaţii să-şi
spargă unii altora capetele cu patul armei.
EA: Şi armele sunt pentru ce-i mai important, deoarece cu ajutorul armelor se ţine
socoteala morţilor. Şi cu atît mai mult morţii - care nu mor decît numai şi numai
pentru ce-i mai important - fiindcă fără morţi n-ar exista toate monumentele minunate
şi celelalte opere de artă create în onoarea lor.
EL: Onoarea e şi ea pentru ce-i mai important, din cauza onoarei bărbaţii se înjunghie
cu cuţitul şi femeile îi ucid pe fiii nenăscuţi din burţile lor.
EA: Fiul e pentru ce-i mai important. Şi fiica e pentru ce-i mai important, că doar nu-s
aşa, într-o doară. Copiii nici n-apar pe lume decît pentru ce-i cel mai important. Şi la
grădiniţă se duc pentru ce-i cel mai important şi de chiulit chiulesc şi de furat de la
părinţi fură şi de fumat îşi fumează primele ţigări din viaţă şi de jefuit jefuiesc primul
apartament din viaţă – tot pentru ce-i cel mai important.
EL: Pentru ce-i mai important, fac oamenii de ştiinţă descoperiri, şi îi mitraliază
bandiţii pe oameni în tutungerii.
EA: Pentru ce-i mai important, cîntă violoniştii muzica lui Mozart şi colecţionează
filateliştii timbre preţioase.
EL: Pentru ce-i mai important - tablourile lui Michelangelo şi inscripţiile porcoase de
pe garduri.
EA: Pentru ce-i mai important se face trafic de cocaină, iar eu pentru ce-i mai
important am înecat un căţeluş în ligheanul emailat.
EL: Pentru ce-i mai important devin preoţii homosexuali, iar eu pentru ce-i mai
important m-am culcat de două ori cu sora mea.
EA: Pentru ce-i mai important joacă actorii în filme, scriu scriitorii romane şi îşi
seduc profesorii elevele. Pentru ce-i mai important am băut eu alcool o săptămînă
întreagă în compania unor bărbaţi şi am făcut tot ce voiau ei.
EL: Pentru ce-i mai important îţi trădezi colegii de serviciu şi te culci cu soţia celui
mai bun prieten.
EA: Pentru ce-i mai important îţi dispreţuieşti părinţii şi îţi pălmuieşti copilul.
EL: Pentru ce-i mai important, scrumezi în stratul cu flori şi bei banii din care trebuia
să-i cumperi bicicletă fiului tău.
EA: Şi refuzi să faci copii, tot pentru ce-i cel mai important.
EL: Şi tragi în pisici.
EA: Şi iubeşti, şi urăşti, şi ucizi numai de dragul lucrului celui mai important pe
pămînt.
EL: Şi învinuieşti, şi cleveteşti, şi torturezi de dragul lucrului celui mai important,
cum altfel?
EA: Şi-ţi bagi heroină-n vene şi te duci la concerte de Bach, şi îl treci pe orb strada –
tot pentru ce-i mai important.
EL: Şi le dai ultimii bănuţi cerşetorilor, şi te interesezi de politică, şi-ţi deschizi venele
– tot pentru acelaşi lucru.
EA: Pentru ce-i cel mai important vorbeşti fără să te poţi opri.
EL: Pentru ce-i cel mai important te opreşti şi pui întrebarea cea mai importantă.

Refren:
EA: Ei, şi ce-i cel mai important pentru tine?
EL: Acelaşi lucru ca şi pentru tine.
EA: Dacă spui acum că e oxigenul, plec din scenă.
EL: Nu trebuie să crezi că sunt mai prost decît tine.
EA: Atunci ce e?
EL: Zi tu prima.
EA: Dacă am să pronunţ cuvîntul ăsta cu voce tare va părea o banalitate şi tuturor le
va fi ruşine pentru mine. Hai, zi tu primul.
EL: Şi pentru mine e la fel. Începe tu, iar eu am să continui.
EA: Probabil că te-ai jucat şi tu aşa cu vreo colegă de grădiniţă: cine-şi dă primul jos
chiloţii?
EL: M-am jucat. Dar tu?
EA: Conştiinţa.
EL: Şi pentru mine la fel.

Interpreţii fac o plecăciune şi pleacă.

DJ-ul
Dragi prieteni! Concertul nostru se apropie de sfîrşit. În încheiere propunem atenţiei
voastre ultima piesă din această seară. Particularitatea ei constă în faptul că muzica nu
o vor auzi decît interpreţii, în timp ce voi nu veţi auzi decît textul. Textul unei melodii
neauzite. Prin urmare:

Piesa nr.10 - « În căşti » (?)

Scena e goală, vocea DJ-ului:

„Culeg oare oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele”. Şi orice om
care gîndeşte, gîndeşte în folosul său. Iar cel care iubeşte, iubeşte în folosul său, şi
credinciosul crede în folosul său, şi oricine trăieşte pe pămînt, trăieşte în folosul său,
iar oricine ascultă muzică în căşti, o ascultă numai pentru el însuşi.

Intră interpretul cu căştile pe urechi

Strofa 1
EL: Ce chestie, oare unde aş fi fost acum, dacă mîna grea a mamoşului nu mi-ar fi dat
una peste fund şi, de durere şi surpriză, n-aş fi luat prima înghiţitură de oxigen din
viaţa mea? Unde aş fi fost acum? Ce chestie, unde aş fi fost dacă n-aş fi fost scos din
burta tăiată cu bisturiul a mamei mele? Unde aş fi fost? Ce chestie, unde aş fi fost
acum dacă mama mea nu s-ar fi culcat sub tatăl meu pe patul lui de spital, chiar în
spitalul unde el era internat cu aprindere la plămîni, iar ea lucra ca soră medicală?
Unde aş fi? Ce chestie, oare unde aş fi fost dacă mama mea n-ar fi lucrat ca soră
medicală, iar tatăl meu n-ar fi umblat primăvara fără fular? Unde aş fi fost? Ce
chestie, dacă mama mea şi tatăl meu n-ar fi existat, unde aş fi fost eu acum? Sunt
curios, dacă eu n-aş fi existat, unde aş fi fost? Ciudat, foarte ciudat, unde aş fi fost
dacă n-aş fi fost? Nu ştiu, asta n-o ştiu, nu o ştiu! Dar ştiu cu siguranţă că dacă tatăl şi
mama mea n-ar fi existat, la cei treizeci de ani ai mei eram demult la închisoare, asta o
ştiu sigur, de asta nu mă îndoiesc, zău. Nu mă îndoiesc cîtuşi de puţin, zău!

Intră interpreta într-o rochie de in, cu o geantă brodată cu mărgele de sticlă, în sandale
cu jurubiţe, cu ochelari frumoşi şi scumpi şi cu căşti în urechi.

EA: Ce chestie, dar oare dacă eu n-aş fi existat pe lume, unde aş fi fost? În ce loc?
Poate chiar în locul acela? Poate acolo unde sunt toţi ceilalţi care n-au fost pe lume?
Poate printre cei care n-au apărut încă? Printre cei care încă n-au respirat oxigen, încă
nu şi-au jignit părinţii, nu au făcut chiuretaje, nu au participat la acţiuni de protest şi
nu au proferat blasfemii? Poate că aş fi fost fericită acolo, acolo unde nu există
penurie de oxigen, acolo unde apa, apa dulce, cea mai obişnuită, încă nu se vinde în
peturi de plastic? Acolo unde în cer nu atîrnă un nor cenuşiu de freon, unde nu se
topesc gheţurile veşnice şi unde nu ard mlaştinile de turbă, îmbibînd cu fum plămînii
orăşenilor, plămînii făcuţi de dumnezeu pentru a consuma oxigen.

Strofa 2
EL: Şi dacă stă scris: „Pomul după roadele lui îl veţi recunoaşte”, atunci ce-aş putea
spune despre pomul numit „Dumnezeu”?
EA: Şi dacă stă scris: „Pomul rău face roade rele”, asta ce să însemne?
EL: Eu sunt rodul acestui pom, după mine se va judeca dacă pomul e rău sau bun?
EA: Asta înseamnă să judeci pomul după roadele sale.
EL: Priviţi-mă, priviţi-mă, sunt rodul pomului ceresc.
EA: Un pom minunat are şi roade minunate.
EL: Ieri, chiar ieri, am fost într-o vizită şi am făcut cu o fată, să-ţi spun ce?
EA: Iar pomul denumit „Dumnezeu” e minunat.
EL: Eu sunt rodul, după mine va fi recunoscut şi pomul. „Pomul rău face roade rele”.
EA: Înseamnă că roadele pe care le aduce acest copac sunt minunate şi luate în sine?
EL: Înseamnă că un rod cum sunt eu, are un pom exact la fel – „ îl veţi recunoaşte
după roade”.
EA: Iar roadele acestea conţin „Oxigen”, dar nu oxigen dintr-acela, O2, care se pune
în tuburile scafandrilor, ci oxigenul despre care a fost vorba toată seara.
EL: Înseamnă că eu am un Dumnezeu rău, foarte rău. Dacă eu sunt rodul pomului şi
după mine va fi judecat el.
EA: Oxigenul – fără de care nici un înger din ceruri, nici un sfînt din preajma lui
Dumnezeu nu poate face un pas.
EL: De aceea tot ce-i pot spune lui este: „Pentru Dumnezeu, iartă-mă şi nu-mi lua
posibilitatea de a respira, iar astmul pe care îl am între timp, lasă-l în plata domnului”.
EA: Numai că acesta e chiar oxigenul pe care îl respiră toate vieţuitoarele
universului…
EL: Numai de nu s-ar tăia total oxigenul, iată rugăciunea mea, iată care e sensul…
EA: … numai de dragul oxigenului ăstuia a şi fost inventată viaţa asta pămînteană,
complicată şi contradictorie.
EL; … sensul este să respiri şi după moarte oxigen, şi nu rahatul pe care l-am respirat
eu în ultima vreme la serviciul de paşapoarte din sectorul meu.
EA: După pom să judecaţi şi roadele. Amin.

Amîndoi interpreţii îşi scot căştile.

Încheiere:
DJ-ul
A fost o dată ca niciodată o fată Saşa. Ea s-a născut într-un oraş mare. A învăţat la
şcoală, apoi la facultate, apoi s-a măritat cu omul iubit. Şi i-a venit vremea. A fost o
dată ca niciodată un tînăr, Alexandru. El s-a născut într-un oraş mare. A învăţat la
şcoală, apoi la facultate, familie nu şi-a întemeiat. Şi iată că i-a venit şi lui vremea.
Iată-i, Saşa şi Saşa, ţineţi-i minte aşa cum sînt. Reţineţi-i ca pe o fotografie veche.
În aerul otrăvit ei căutau oxigen. Spre ei se îndreaptă undeva, foarte departe, în
cosmosul rece, cu o viteză imensă, un meteorit uriaş.

EL: Vă mulţumesc frumos că aţi venit. În finalul concertului nostru, am vrea să le

mulţumim celor fără de care acest spectacol ar fi avut prea puţine şanse să existe.
EA: Sponsorul principal al proiectului…
EL: Sprijinul informatic…
EA: Muzica…
EL: Design-ul ambiental…
EL. Design-ul costumelor…
EA: DJ-ul
EL: Mulţumim pentru aplauze! Salut!

Moscova, 31 august 2002