Sunteți pe pagina 1din 22

TEMA 2.

CLIMATUL INVESTIŢIONAL

1. Concepţii privind climatul investiţional


2. Factorii determinanţi ai climatul investiţional
3. Climatul investiţional în diferite state ale lumii
4. Climatul investiţional în Republica Moldova

Notă: La subiectul 3 sau 4 al temei, studentii elaborează referate. Le prezinta la orele de


seminarii. Completeaza portofoliile individuale la disciplina BAI. Portofoliile se prezinta la
examenul final la disciplina BAI.

Cuvinte-cheie: climat investiţional; factori determinanţi ai climatul investiţional; atractivitate


investiţională; potenţial investiţional; oportunitate investiţională; rating etc.

1. Concepţii privind climatul investiţional

Noţiunea de climat investiţional reflectă nivelul de atractivitate a unei ţări (ramuri, zone,
regiuni) pentru alocarea investiţiilor.
După cum subliniază economistul rus, S.V.Fomişin, „în ştiinţa economică noţiunea de
„climat investiţional” se află încă în proces de constituire. De obicei, prin climatul investiţional
se subînţelege totalitatea factorilor politici, social-economici, financiari, socio-culturali,
organizatorici, juridici şi geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag sau
resping capitalul străin”.
Contextul macroeconomic care favorizează atragerea investiţiilor, numit generic „climat
investiţional”, este o noţiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente
interdependente, ce includ:
- stabilitatea politică şi cea macroeconomică pe termen lung;
- stabilitatea şi supremaţia legislaţiei;
- independenţa justiţiei pentru a asigura drepturile investitorilor;
- reguli clare şi nediscriminatorii privind activitatea economică (implicit cea
investiţională);
- dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc., precum
şi alte elemente, printre care nu mai puţin importante fiind:
- accesul la pieţele de desfacere şi la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.);
- transparenţa în activitatea organelor de stat cu funcţii de reglementare şi control;
- încrederea în mediul de afaceri etc.

Deci, noţiunea de climat investiţional este abordată ca sistem de factori şi premise


economice, politice, instituţionale şi de drept, precum şi amplitudinea de acţiune a acestora,
1
capabili să intervină în procesul de realizare a investiţiilor, modificînd comportamentul
investiţional spre stimulare sau destimulare şi reflectînd nivelul de atractivitate al unei ţări
(ramuri, zone, regiuni) pentru alocarea investiţiilor.
În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de demarcare
clară între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de investiţii
(investiţional). În majoritatea cazurilor, ele sunt utilizate ca sinonime deşi, aparent, climatul de
investiţii ar trebui să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg. Dar, deoarece investiţia
reprezintă esenţa oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect de investiţie ca şi al oricărei
afaceri este obţinerea profitului, vom tinde spre utilizarea cu sens identic al celor două concepte.
Precizând aceste aspecte, menţionăm că climatul investiţional poate fi tratat ca condiţii generale,
atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cît şi cele viitoare (riscuri sau oportunităţi), care
încurajează sau descurajează alocarea investiţiilor în afaceri.

2. Factori determinanţi ai climatul investiţional

Climatul investiţional al unei ţări este determinat de valorile unui şir de parametri care
reflectă imaginea integrală a ţării, capacitatea acesteia în vederea asimilării investiţiilor, riscurile
aferente procesului investiţional etc.
Condiţiile date se formează sub incidenţa unor factori de origine:
- economică,
- politică,
- instituţională,
- de infrastructură,
- legislativă,
- culturală etc.
Prezentarea detaliată a acestora ar include: resursele naturale şi starea mediului; calitatea
forţei de muncă; nivelul de dezvoltare a infrastructurii; transparenţa şi previziunea vieţii şi a
deciziilor politice; stabilitatea macroeconomică şi solvabilitatea balanţei de plăţi externe; calitatea
guvernării şi a administraţiei publice locale; stabilitatea şi calitatea cadrului juridic; nivelul de
criminalitate şi corupţie; transparenţa şi democraţia dirijării corporative; calitatea sistemului
financiar bancar, calitatea sistemului fiscal; bazele administrative, informaţionale şi tehnice de

pătrundere pe pieţe, inclusiv reglementarea comerţului extern; nivelul de monopolizare şi de


concurenţă pe piaţa internă; inflaţia etc.
Pentru a sistematiza factorii determinanţi ai climatului investiţional vom prezenta câteva
criterii de clasificare mai semnificative, întâlnite în literatura de specialitate.

2
1. Conform nivelului de manifestare:
1.1. Factorii nivelului macroeconomic: factorii stabilităţii economice (situaţia bugetară,
starea balanţei de plăţi, datoria publică, inclusiv cea externă); factorii de evaluare redaţi prin
preţuri (inflaţia, dobânda, cursul valutar); factorii politici şi sociali (stabilitatea politică, nivelul
corupţiei şi a criminalităţii, nivelul de previziune a situaţiei politice, şomajul, nivelul calităţii
vieţii); factorii de natură fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală),
factori determinanţi ai infrastructurii de piaţă (nivelul de dezvoltare a sistemului bancar şi a altor
instituţii financiare, starea instituţiilor pieţei valorilor mobiliare); factori ce determină cadrul
legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul de previziune a modificărilor cadrului juridic,
stabilitatea legislaţiei).
1.2. Factorii nivelului microeconomic: factori psihologici (cultura investiţională; preferinţe
individuale ale investitorilor în materie de plasament, bazate pe cunoaşterea anumitor domenii
de activitate, pe existenţa oportunităţilor de investiţii; aversiunea faţă de risc a investitorilor;
instincte); factori economici şi financiari (situaţia financiară a întreprinderii, rentabilitatea
unităţii economice, mobilitatea întreprinderii, rentabilităţile scontate a investiţiilor reale,
existenţa surselor de finanţare a investiţiilor, accesibilitatea la surse externe de finanţare,
posibilitatea de dezinvestiţii); factorii ce determină conjunctura pieţei (consumatorii, furnizorii,
amplasamentul, concurenţii); factorii administrativi (calitatea managerului şi a echipei de
gestiune: capacitatea de a organiza afaceri, de a evalua perspectivele investiţionale, existenţa
experienţei etc.).

2. Conform naturii sale:

2.1. Factori de natură economică: politica macroeconomică; strategia comercială; nivelul şi


modul de implicare a statului; modul de formare a preţurilor; priorităţile în investiţii;
instabilitatea economică regională etc.
2.2. Factori de natură politică: factorii situaţiei politice interne (structura socială, cadrul
instituţional, personalităţile, mecanismele de control); factorii situaţiei politice externe
(instabilitatea politicii regionale, importanţa geopolitică, apartenenţa la o grupare politică).

3. Conform relaţiei risc-rentabilitate:


3.1. Factorii care caracterizează riscul investiţional (politici, economici, sociali, criminali,
ecologici, financiari, legislativi etc.).

3.2. Factorii care determină potenţialul ţării de asimilare a investiţiilor (resursele materiale,

3
potenţialul productiv al ţării, infrastructura, calitatea forţei de muncă, calitatea instituţiilor etc.)
În cazul în care investitorii potenţiali iau decizia de plasare a capitalurilor sale în cadrul
economiei unei ţări este importantă analiza oportunităţilor investiţionale de care vor putea
beneficia în desfăşurarea activităţii sale antreprenoriale. Cunoaşterea oportunităţilor
investiţionale constituie un punct forte pentru planificarea activităţii sale economice şi din start
îi permite investitorului conturarea unor prognoze vis-a-vis de viitorii parteneri de afaceri, despre
posibilităţile de extindere teritorială prin penetrarea pe noi pieţe de desfacere, prin selectarea
ramurii atractive etc.
Oportunităţile investiţionale existente sunt determinate de influenţa factorilor de contribuţie
de natură economică, tehnică, juridică şi financiară (vezi figura).
Componenţa oportunităţilor investiţionale

Aspecte economice

Aspecte tehnice şi tehnologice

Oportunităţile investiţionale
Aspecte juridice

Aspecte financiare

Aspectele economice care vor fi analizate de investitor sunt:


• Cucerirea unui segment de piaţă, evitînd barierele tarifare şi netarifare;
• Folosirea unor materii prime, a forţei de muncă şi a altor resurse existente în ţara în care investeşte,
fără a face cheltuieli suplimentare de transport, cheltuieli cu pregătirea forţei de muncă etc.;
• Lărgirea pieţei de desfacere a produsului finit - intrarea cu produse finite nu doar pe piaţa ţării în care
s-a investit ci şi posibilităţile de export pe pieţele cu potenţial de consum mare ale ţărilor vecine.
• Posibilitate de accesare facilă a pieţei de împrumut şi nivelul ratei dobînzii la credite oferite;

• Tempourile inflaţioniste etc.

4
Aspectele tehnice şi tehnologice cuprind următoarele:
 Posibilităţi de implantare a noilor întreprinderi, noilor utilaje, soluţiilor tehnologice şi organizatorice
de vîrf;
 Amplificarea folosirii capacităţilor de producţie existente;
 Fabricarea noilor produse sub noua marcă, mai cunoscută pe piaţa internaţională;
 Gradul de absorbţie a „know-how”-urilor;
 Posibilitate de individualizare a produsului fabricat;
 Metode manageriale de înaltă eficacitate;
 Posibilitatea de creare a unor zone industriale în regiunile mai slab dezvoltate a ţării etc.

Aspectele juridice includ:


 Stabilitatea sistemului legal;
 Transparenţa legislaţiei;
 Gradul de concordanţă şi complimentare a legilor, regulamentelor şi hotărîrilor
luate;
 Posibilităţi de evitare a legislaţiei;
 Gradul de complexitate a practicii de apel şi arbitraj;
 Procedura de expropriere, în cele mai dese cazuri realizată prin metoda
naţionalizării;
 Posibilitatea de repatriere a proprietăţii şi a capitalului etc.

Aspectele financiare ce prezintă interes pentru decizia investitorului sunt :


 Avantajele financiare sub forma dividendelor pe care poate să le repartizeze în totalitate sau în
anumite proporţii, conform legislaţiei ţării în care a investit;
 Posibilitatea de a transfera total sau parţial beneficiile obţinute în urma activităţii sale
investiţionale;
 Avantaje fiscale sub forma reducerilor şi scutirilor de impozite, taxe vamale ;
 Avantaje monetare în privinţa schimbului valutar şi lipsa restricţiilor în acest domeniu etc.;

3. Climatul investiţional în diferite state ale lumii

Analiza surselor literare mondiale, demonstrează că, iniţial, climatul investiţional în diferite ţări
se deosebea considerabil în funcţie de:
5
- orânduirea economică,
- de nivelul de dezvoltare,
- de scopurile politicii economice.
Ulterior, a apărut tendinţa durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile
investiţionale naţionale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec.XX şi la începutul secolului
XXI, sub influenţa proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după stabilirea
„regulilor de joc” unice în sfera activităţii investiţionale din cadrul grupărilor economice deja
existente.
O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea, politica
economică a statului în domeniul investiţiilor străine; participarea ţării la sistemul de convenţii
internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului in economie; eficienţa activităţii
aparatului de stat; consecvenţa în promovarea politicii economice.
In ultimul deceniu, marea majoritate a ţărilor lumii au îmbunătăţit climatul investiţional
autohton, făcandu-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai în anul 2004, un număr
de 102 ţări şi-au modificat regimurile investiţionale, anume pentru a atrage mai multe investiţii
străine. Au fost simplificate procedurile de „intrare” în ţară a ISD, au fost reduse impozitele şi
s-au deschis noi sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au pomenit atrase intr-o
concurenţă acerbă in privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru investiţiile străine.
Liberalizarea regimurilor investiţionale a fost deosebit de cuprinzătoare şi profundă in anii 2003-
2005. Este notabil faptul că, în aceşti ani, a crescut, deşi în proporţii mult mai mici, şi numărul
modificărilor mai puţin favorabile pentru ISD, ceea ce vorbeşte despre accentuarea unor tendinţe
protecţioniste în privinţa investitorilor străini.
Oricum, actualmente, imbunătăţirea climatului investiţional rămâne o prioritate pentru
marea majoritate a ţărilor lumii. Experţii în domeniul investiţiilor au calculat că doar în anii 1992-
1997, 94% din toate inovaţiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate asupra
ameliorării climatului investiţional.
Experienţa mondială demonstrează că elementele climatului investiţional în ţările în
curs de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt distincte de cele
ale ţărilor dezvoltate.
Dar, în linii mari, în politica de atragere a capitalului străin, marea parte a guvernelor
lumii aplică măsuri speciale de atragere a ISD: fiscale, vamale, financiare şi de altă natură.

Analiza politicilor de atragere a ISD promovate de unele ţări înalt dezvoltate


Mulţi investitori sunt atraşi de astfel de ţări industrial dezvoltate precum sunt SUA,
Germania, Franţa, Marea Britanie, Japonia, în special, din două motive principale: aceste ţări

6
dispun de cele mai mari pieţe şi de o situaţie politică şi economică stabilă. Ţinînd cont de piaţa
lor voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul înalt de dezvoltare al economiei şi nivelul înalt al
competitivităţii, în ultimele decenii, lider în atragerea ISD sunt SUA. Majoritatea ţărilor
industrial-dezvoltate încearcă să plaseze investiţiile lor în SUA, fiindcă aici piaţa internă este
vastă, puterea de cumpărare a populaţiei este în creştere, iar stabilitatea politică este certă.
Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică şi economică, existenţa
infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar şi financiar stabil, posibilitatea de investire în
ramurile tehnologic avansate, dar, mai ales, prin forţă de muncă mai calificată şi mai ieftină, în
comparaţie cu SUA şi Franţa. Analiza politicii investiţionale contemporane a Japoniei arată că
aceasta a fost definitiv elaborată încă în anul 1980 şi este orientată spre atragerea investiţiilor
străine. Japonia este săracă în resurse naturale, de aceea, a pus întotdeauna accentul pe
dezvoltarea ramurilor exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piaţa mondială,
ea a utilizat tehnologiile avansate, a atras specialişti calificaţi pentru instruirea cadrelor şi a creat
o infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit, în dezvoltarea cu succes a Japoniei, revine
capitalului american. Actualmente, toate companiile, create cu participarea investiţiilor străine,
sunt persoane juridice ale Japoniei, cărora li se acordă „regim naţional”. Este necesar de
menţionat, că procedura accesului investiţiilor străine la economia Japoniei este foarte simplă:
prin intermediul Băncii Japoniei se înregistrează informaţia cu privire la conţinutul tranzacţiei
de investire, care, ulterior, este aprobată automat de către Ministerul de Finanţe şi de către un
minister de ramură în decurs de 30 de zile.

Analiza atractivităţii investiţionale a unor ţări în curs de dezvoltare


China este o ţară ce se devzoltă cu ritmuri înalte şi care are cele mai favorabile condiţii pentru
ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC (în 2001). In prezent, China este cea mai reuşită
ţară, din punct de vedere al atragerii investiţiilor străine directe.
Climatul investiţional din China se caracterizează prin următorii factori pozitivi:
• stabilitatea politică;
• proporţiile vaste ale teritoriului şi ale pieţei interne;
• forţa de muncă calificată (mai cu seamă, pentru necesităţile industriei prelucrătoare),
care acceptă salarii foarte mici;
• imaginea pozitivă (în special, vizavi de producţia şi livrarea mărfurilor industriale pe
pieţele occidentale);
• susţinerea şi interesul deosebit pentru activitatea investiţională din partea statului;
• ritmurile foarte înalte ale modificărilor in toate sferele economiei.
In decursul a două decenii precedente, începând cu anul 1979, guvernul chinez a acordat

7
întreprinderilor cu capital străin, în comparaţie cu cele autohtone, un regim preferenţial. Pentru
investitorii străini a fost creat un sistem al înlesnirilor fiscale şi vamale, în special în zonele
economice libere (ZEL). In etapele timpurii de funcţionare a ZEL, sistemul a fost deosebit de
eficient. Dar, începând cu anul 1994, când fluxul anual al investiţiilor străine a atins cifra de 2,5
mlrd. dolari, are loc o apropiere treptată a condiţiilor de activitate pentru investitorii străini şi
autohtoni.
Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, şi alte acţiuni, care au activizat procesul
investiţional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile şi raioanele închise,
măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici şi mijlocii. In prezent, ramurile
prioritare pentru atragerea investiţiilor străine în China sunt: energetica, industria uşoară,
alimentară, textilă, farmaceutică; producerea materialelor de construcţie, chimia şi metalurgia;
construcţia de maşini şi utilaje; producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul
mării; electronica, producerea mijloacelor de telecomunicaţii şi a utilajului medical. Pe lîngă
înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în faţa acestora şi un şir de condiţii
destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a întreprinderilor mixte trebuie neapărat să
fie bazată pe aplicarea celor mai avansate tehnici şi tehnologii, pe metodele ştiinţifice de
gestionare a afacerilor, pe diversificarea asortimentului producţiei, creşterea calităţii, economia
de energie, materie primă, materiale, pe sporirea ponderii producţiei destinate exportului şi pe
sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ şi tehnic autohton de înaltă
calificare. In prezent, peste 50% din întreaga producţie fabricată în China este confecţionată la
întreprinderile cu participarea capitalului străin.
Analiza climatului investiţional in ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est
Experienţa acestor ţări prezintă o importanţă deosebită pentru Republica Moldova, care şi-a fixat
drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Ţările din această categorie sunt atractive
prin faptul că au o piaţă internă în creştere şi prin cheltuieli de producţie mai mici, decât în ţările
occidentale, din contul valorii mai scăzute a resurselor (îndeosebi, a forţei de muncă). Ele posedă
o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil şi cheltuielile
tranzacţionale sunt mici. Intr-o serie de ţări, sunt create zone vamale libere, fapt care contribuie
la fluxul considerabil al capitalului în producţiile noi.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de către investitori străini drept ţări ale
Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în efectuarea reformelor de
piaţă, mai devreme decât altele au atins stabilitatea financiară şi au depăşit recesiunea provocată
de tranziţie. Ungaria, Republica Cehă şi Polonia sunt apropiate şi teritorial de ţările occidentale
– exportatoare de ISD. Ele sunt utilizate de către investitorii străini în calitate de intermediari ai
relaţiilor economice cu Rusia, deoarece aici este mult mai uşor şi mai puţin riscant să obţii tot
8
necesarul, decât în Rusia. In perioada interbelică, dar şi anterior, aceste trei ţări s-au manifestat
deja ca state industriale dezvoltate, cu tradiţii bogate în producerea mărfurilor de înaltă calitate,
de exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a vinului în Ungaria). Pe piaţa externă, aceste
state sunt reprezentate, în special, de mărfurile construcţiei de maşini, ale industriei chimice,
farmaceutice, cosmetice, poligrafice.
Ţările sus-menţionate sunt atractive pentru investitorii străini datorită următoarelor
avantaje:
a) amplasarea strategică, ce asigură accesul atât la pieţele occidentale, cît şi la cele orientale;
b) existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate;
c) atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale;
d) experienţa pozitivă a multor proiecte investiţionale (in ramura automobilelor, alimentară).
Unele din cele mai complicate probleme teoretice şi practice ale ISD sunt: în ce măsură
trebuie admise aceste investiţii în economia ţării? Este, oare, raţional ca ISD să fie admise în
toate ramurile sau statul trebuie să limiteze şi poate chiar să interzică accesul acestora în anumite
ramuri?
Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, ţările din CSI sunt
clasificate de către organizaţiile economice internaţionale în trei grupuri de ţări.
1. Primul grup îl reprezintă ţările exportatoare de resurse energetice: Azerbaidjan,
Kazahstan, Rusia şi Turkmenistan.
2. Grupul al doilea este format din ţările, care nu au rezerve mari de resurse energetice,
dar promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kargazstan, Moldova, Tadjikistan şi
Ucraina.

3. Grupul al treilea cuprinde ţările, care, foarte încet şi „fără entuziasm”, efectuează
reformele:
Belarus şi Uzbekistan.

Pentru a face aprecieri asupra climatului investiţional dintr-o ţară sau alta investitorii
apelează adesea la ratinguri investiţionale. Există o mare diversitate de metode, utilizate pentru
stabilirea ratingurilor investiţionale. Toate însă au o trăsătură comună - au un caracter complex.
RATING este rezultatul clasamentului teritoriilor, corespunzător indicatorilor elaboraţi de un
evaluator concret. Ratinguri se exprimă în litere (de ex., Aaa), indice (FDI CONFIDENCE
INDEX), baluri etc.
Exemplul ratingurilor, exprimate în forma de litere, este prezentat în tabelul ce urmează.

9
Moody’s Aaa Aa A Baa Ba B Caa Ca C
S&P AAA AA A BBB BB B CCC CC C D
Plasamente sigure Plasamente speculative

Există o mare diversitate de metode, utilizate pentru stabilirea ratingurilor investiţionale.


Toate însă au o trăsătură comună - au un caracter complex.
Piaţa mondială este dominată în prezent de trei mari agenţii internaţionale de evaluare a
riscului, asociat plasamentelor într-o ţară sau alta (risc rating agencies):
1. Standard & Poor’s Ratings Group;
2. Moody,s Investors Service;
3. Fitch-IBCA.
În aprecierea complexă a atractivităţii investiţionale (a climatului investiţional) a unei
ţări, investitorii apelează, cel mai frecvent la ratingurile investiţionale stabilite şi prezentate de
către revista "Euromoney". Metodologia de evaluare a acestei reviste se bazează pe rezultatele
celor mai populare agenţii de rating internaţionale sus-menţionate. "Euromoney" publică
semestrial clasamentul riscului ţării, care grupează 180 de state şi este construit după o
metodologie specifică acestei publicaţii.

În evaluarea riscului suveran, care conform opiniei specialiştilor constituie doar o parte
a riscului de ţară, Euromoney atribuie ponderi specifice următorilor indicatori:

 Performanţa economică (ponderea este de 25%), apreciată ca o medie a previziunilor


pentru anul curent şi anul următor realizate de Proiecţiile Economice globale ale Euromoney; în
cazul în care nu există previziuni despre o ţară, scorul acordat este zero. Variabilele economice
pe baza cărora se acordă de către specialiştii intervievaţi de Euromoney un scor între 0 (cea mai
dezastruoasă situaţie economică) şi 100 (economia cea mai puternică) sunt: creşterea economică,
stabilitatea monetară, soldul contului curent şi cel bugetar, şomajul şi dezechilibrele structurale.
 Riscul politic (ponderea este de 25%) este definit ca suma dintre riscul de neplată sau
riscul de a nu deservi datoria externă, care decurge din importuri, împrumuturi, dividende şi alte
relaţii comerciale şi financiare externe, şi riscul nonrepatrierii capitalului. El este obţinut din
media valorilor atribuite de analiştii de risc, agenţii de asigurări şi inspectorii de credit care
lucrează cu ţările supuse evaluării. Fiecare analist poate acorda maximum 10 puncte (când riscul
politic este zero) şi minimum zero (când şansele de recuperare a datoriei sunt considerate nule).
 Indicatorii datoriei externe (10%) se calculează pe baza informaţiilor publicate în
World Bank „World Debt Tables”. Aceştia sunt: serviciul datoriei externe/exporturi (A); balanţa

10
contului curent/PNB (B); datoria externă/PNB (C).
Scorul total se calculează astfel: C+(A*2)-(B*10). Cu cât scorul este mai mare, cu atât situaţia
este mai favorabilă ţării.
 Încetări de plăţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (10%). Se acordă un scor
cuprins între 10, dacă nu s-au înregistrat încetări de plăţi în ultimii trei ani şi 0, dacă ţara a fost
continuu în încetare de plăţi. Informaţiile se bazează tot pe World Bank “World Debt Tables”.
 Media ratingurilor riscului suveran stabilite de Moody’s, Standard& Poors şi Fhitch
(10%). Dacă astfel de rating-uri nu există, se acordă 0 puncte.
 Accesul la credite bancare (5%) se calculează ca raport între plăţile în contul
împrumuturilor private pe termen lung negarantate şi PNB.
 Accesul la finanţări pe termen scurt (5%).
 Accesul pe pieţele de capital (5%) reflectă analizele Euromoney cu privire la rapiditatea
cu care o ţară poate mobiliza resursele financiare internaţionale din emisiune de obligaţiuni şi
credite sindicalizate. În scopul evaluării acestui indicator, publicaţia solicită specialiştilor din
conducerea sindicatelor creditorilor punctaje pentru fiecare ţară. Scorurile au următoarea
semnificaţie: 5 puncte dacă accesul este neîngrădit, 4 puncte dacă în 95% din situaţii nu există
probleme de acces, 3 dacă în mod normal nu există probleme, 2 dacă există posibilitatea ca
accesul să fie condiţionat, 1 dacă accesul este posibil doar în anumite condiţii, 0 dacă accesul nu
este posibil.
 Discountul la forfetare (5%) reflectă media maturităţilor împrumuturilor disponibile şi
marja de risc (forfaiting spread) a obligaţiunilor statului evaluată peste riscul celui mai sigur stat
(de regulă, SUA). Informaţiile sunt furnizate de Morgan Grenfell Trade Finance şi West
Merchant Capital.
Pe baza acestor indicatori, fiecare stat primeşte un punctaj pe o scară de la 0 (cel mai mare
risc) la 100 (risc minim), pornind de la care, ţările sunt grupate în nouă clase de risc, acoperind
fiecare câte 10 puncte. Scorul sub 10 puncte nu este încadrat în nici o clasă de risc. Euromoney
publică o dată cu scorul general şi scorurile parţiale pentru a furniza cât mai multe informaţii cu
privire la ţările monitorizate.
Metoda anterior analizată este mai simplă, atât ca concepţie cât şi în aplicare, şi are un
grad mai înalt de obiectivitate în comparaţie cu cel al celorlalte agenţii internaţionale de evaluare
a riscului. Extrema simplificare a caracteristicilor economice, politice şi sociale ale ţărilor
analizate nu permite însă evidenţierea particularităţilor fiecărui stat, de aceea investitorul va
trebui să utilizeze şi metode individuale de apreciere a atractivităţii investiţionale a unei anumite
ţări.

11
4. Climatul investiţional în Republica Moldova

Activitatea investiţională în Republica Moldova este cel mai important factor, ce


determină dezvoltarea social-economică a ţării. Atît activitatea investiţională desfăşurată, cît şi
dezvoltarea social-economică depind, în mare măsură, de climatul investiţional favorabil.
Acesta din urmă contribuie la menţinerea unui ritm susţinut de investiţii în economia autohtonă.
Republica Moldova nu dispune de resurse financiare suficiente şi, de aceea, este constrânsă să
recurgă la asistenţa externă, să caute noi şi noi credite. Însă, precum arată experienţa
internaţională, o astfel de politică este ineficientă din cauza necesităţii de a achita dobânda şi din
lipsa mecanismelor eficiente de utilizare a fluxurilor băneşti împrumutate. În asemenea condiţii,
economia Republicii Moldova poate fi eficient finanţată din exterior doar prin intermediul
investiţiilor străine. Conform legislaţiei R.Moldova, investiţie străină este investiţia efectuată
de un investitor străin în activitatea de întreprinzător desfăşurată în Republica Moldova, inclusiv
veniturile provenite din investiţia sa şi reinvestite în Republica Moldova.
Republica Moldova are nevoie de investiţii străine directe din următoarele considerente:
1. potenţialul investiţional propriu este redus, adică persistă o insuficienţă a resurselor
interne ale sectorului privat;
2. necesitatea integrării Republicii Moldova în economia mondială în condiţii avantajoase;
3. crearea mediului concurenţial cu participarea investitorilor străini, sporirea
competitivităţii producţiei naţionale;
4. necesitatea implementării, în economia Republicii Moldova, a tehnologiilor avansate şi a
knowhow-ului în activitatea economică, fapt ce devine posibil odată cu venirea investitorilor
străini.
Ca şi în alte ţări, în Republica Moldova, investiţiile străine directe (ISD) sunt considerate
un factor de accelerare a progresului economic şi tehnic; de renovare şi modernizare a
aparatului de producţie; de cunoaştere a metodelor avansate de organizare a producţiei; de
pregătire a cadrelor în corespundere cu necesităţile economiei de piaţă.
Atragerea ISD rămâne a fi o sarcină actuală, de eficienţa soluţionării căreia depind mersul,
ritmurile şi rezultatele reformelor efectuate. Pentru asigurarea reformelor, este necesar un volum
important de investiţii străine. Însă, volumul de ISD atrase încă nu satisface necesităţile reale
ale Republicii Moldova în investiţii străine. Date statistice privind dinamica investiţiilor străine
directe în economia naţională, precum şi dinamică anuală a acestora pe perioada 2007-2009
sunt prezentate în tabelul 4.1 şi figura 4.1.

12
Tabelul 4.1
Investiţiile directe (mil. USD)

Sursă: Raportul Băncii Naţionale a Moldovei

Stocul de investiţii străine directe acumulat la sfârşitul anului 2009 a fost evaluat la 2604,22
mil. USD (figura 4.1.), pe cap de locuitor revenind 731 USD.

Figura 4.1. Investiţiile străine directe în economia naţională, dinamică anuală (mil. USD)
Sursă: Raportul Băncii Naţionale a Moldovei

13
Analizând numărul de tranzacţii pe piaţa de capital cu participarea investitorilor străini în
orizontul de timp 2001-2009 (figura 4.2), se observă desprinderea câtorva segmente de
ascendenţă: în anii 2001 până în 2004 are loc o creştere a numărului de tranzacţii cu implicarea
investitorilor străini de la 1246 la 1805, adică o creştere foarte modestă cu 559 tranzacţii pe
parcursul a 3 anii. Evoluţia descendentă a fost înregistrată în perioada 2004-2006, volumul
tranzacţiilor cu implicaţia străinilor s-a redus de la 1805 tranzacţii la 437.

618

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Figura 4.2. Numărul de tranzacţii pe piaţa de capital a investitorilor străini.


Sursa: Raportul anula al CNPF, 2009

Astfel, se observă din figura 4.2, că în anul 2005, au fost realizate 550 tranzacţii ale
investitorilor străini, în 2006 – 447 tranzacţii, ca în anul 2007 să se înregistreze cel mai mare
număr de tranzacţii cu implicarea investitorilor străini din perioada anilor 2005-2009. Analiza
numărului tranzacţiilor pe piaţa de capital autohtonă cu implicarea investitorilor străini denotă
faptul, că aceste tranzacţii există, doar că numărul lor este mic. Constatăm, că în Republica
Moldova se simte lipsa investitorilor străini şi, respectiv, a investiţiilor, ceea ce duce la scăderea
eficienţei pieţei de capital.
Republica Moldova a fost capabilă să atragă investiţii străine directe doar după
relansarea credibilă a creşterii economice şi atingerea unei relative stabilităţi economice şi
politice în ţară. Dar până în anul 2004 fluxurile de investiţii străine directe nu au urmat un trend
bine definit, iar creşterile mai semnificative se datorau intrării episodice pe piaţa moldovenească
a unor companii mari, de ex: Lukoil (Rusia) în 1995, Union Fenosa (Spania) în 2000. O creştere
mai constantă a investiţiilor străine directe în economia Republicii Moldova a început abia în
2004, însă numai în anul 2007 fluxurile de ISD au înregistrat o creştere semnificativă, ce a depăşit
media regională şi a atins 10% din PIB (figura 4.3). Fluxul neînsemnat al ISD până în 2007 în
Republica Moldova s-a datorat gradului scăzut de competitivitate a ţării, teoria economică şi
măsurările empirice demonstrând că există o corelaţie puternică între aceşti indicatori. Poziţia
14
nefavorabilă a Republicii Moldova în clasamentele internaţionale a avut, un anumit impact
asupra deciziilor investitorilor străini, care au preferat să investească în ţări mai îndepărtate
geografic, dar mai stabile din punct de vedere economic şi politic.

Figura 4.3. Fluxul de investiţii străine directe şi ponderea investiţiilor străine directe
în PIB, 1995-2009

Sursa: Prohniţchi V., Lupuşor A., Popa A. „Impactul investiţiilor străine directe asupra
economiei Republicii Moldova”, Chişinău 2010

În ansamblu, volumul anual de investiții de capital în anul 2014 era de 3,2 ori mai mare
decît în anul 2000. Criza financiară din anul 2009 a avut un impact foarte puternic asupra
investițiilor, întrerupînd o tendință de creștere alertă care se conturase în perioada 2001-2008.
Volumul de investiții încă nu a revenit la nivelul anterior crizei, ceea ce semnifică o stagnare a
procesului de expansiune a capacităților interne de producție.
Evoluția ISD totale în Republica Moldova a fost una sinuoasă. Chiar dacă stocul de ISD
a crescut de la 448,8 milioane USD în anul 2000 la 3,61 miliarde USD în anul 2014, fluxurile de
ISD au fost extrem de volatile. Nivelul actual al fluxurilor de ISD încă nu a revenit la nivelul
precedent crizei din 2009. Cele mai mari fluxuri nete de ISD în valoare de 711 milioane USD,
atinse în 2008, au fost determinate în principal de ISD orientate spre piață, care ținteau sectoare
prestatoare de servicii, cum ar fi comerțul cu amănuntul și cel financiar (precum și de o reevaluare
contabilă a activelor în energetică). O particularitate structurală a ISD în Republica Moldova este
faptul că fluxurile de ISD s-au bazat în mare parte pe investiții în capital social, dar au demonstrat
un nivel modest de profituri reinvestite.
15
Distribuţia geografică a investiţiilor străine directe, acumulate în economia naţională,
denotă că ponderea majoră (51,7 la sută) aparţine investitorilor din ţările Uniunii Europene, celor
din CSI le revin 13,0 la sută, iar investitorilor din alte ţări – 35,3 la sută.
În 2008 pe primele locuri în topul ţărilor de origine ale ISD se plasau ţările cu un regim
fiscal destul de tolerant faţă de capitalurile pe care le adăpostesc: Olanda şi Cipru (tabelul 4).
Provenienţa investiţiilor în proporţie de 31% din aceste două state denaturează analiza
investiţiilor pe ţări de origine, deoarece capitalul care provine din Olanda şi Cipru de multe ori
este de cu totul altă provenienţă decât olandeză sau cipriotă (inclusiv rusă, românească,
ucraineană sau chiar moldovenească). Un progres considerabil, în acest sens, l-au demonstrat
investiţiile provenite din Italia pe parcursul ultimilor ani, evoluând către 2008 până pe locul trei
în top, iar stocul total de investiţii italiene a crescut de 10 ori (în expresie nominală). Investiţiile
italiene cele mai importante au fost făcute în industria textilă şi de confecţii. Pe locul 4 urmează
Rusia, care a cedat două trepte în top faţă de 2005, dar investiţiile reale provenind de la
investitorii ruşi ar putea fi mai înalte din contul investiţiilor care figurează ca fiind din Olanda
sau Cipru (tabelul 4.2).
Tabelul 4.2
Stocul şi structura ISD, după ţări de origine, mii lei şi % din total

Sursa: Prohniţchi V.,Lupuşor A.,Popa A. „Impactul investiţiilor străine directe asupra


economiei Republicii Moldova”, Chişinău 2010

În figura 4.4 sunt reprezentate ţările investitoare care au înregistrat în perioada 2007–
2009 fluxuri pozitive de investiţii către R.Moldova.

16
Figura 4.4. Evoluţia investiţiilor provenite din primele 7 ţări investitoare
Sursa: Conferinţa ştiinţifică internaţională ”Rolul investiţiilor în dezvoltarea durabilă a
economiei naţionale în contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău

Cele mai atractive pentru investitorii străini în anul 2010 (vezi figura 4.5), conform
datelor statistice, au fost activităţile financiare – 22,0% din volumul investiţiilor străine atrase în
Moldova (la situaţia din 01.01.2009 – 22,7%), comerţul cu ridicată şi cu amănuntul – 19,0%
(20,5%), industria prelucrătoare – 18,0% (18,8%), tranzacţii imobiliare –17,5% (13,5%),
transporturi şi comunicaţii – 8,9% (13%) şi energie electrică, gaz şi apă – 7,9% (6,4%). În
ansamblu, investiţiile în aceste sectoare au constituit circa 95% din volumul total al mijloacelor
depuse de către investitorii străini.

Energie electrică,
gaz şi apă Industria
Alte activităţi
Tranzacţii 7,9% prelucrătoare
1,8%
imobiliare 18,0%
17,5%
Transporturi şi
comunicaţii
8,9%
Hoteluri şi Activităţi financiare
restaurante 22,0%
1,2%
Construcţii Comerţ cu ridicată
Agricultură şi cu amănuntul
2,8%
0,9% 19,0%

Figura 4.5. Investiţii străine directe pe genuri de activitate 2010

Sursa: Raportul privind realizarea strategie de atragere a investiţiilor şi promovare a


exporturilor pentru anii 2006-2015.
Chiar dacă Republica Moldova a înregistrat succese în reformarea climatului investițional,
intrările anuale de capital sub formă de investiții străine directe sunt destul de modeste în

17
comparație cu alte state europene (tabelele 4.3-4.6), iar fără aceasta nu ne putem aștepta la o
creștere economică durabilă.
Tabelul 4.3
Dinamica ISD în anii 2010-2015 (mln. dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 208 288 195 243 201 229
România 3041 2363 3199 3601 3211 3389
Federația Rusă 31668 36868 30188 53397 29152 9825
Ucraina 6495 7207 8401 4499 410 2961
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

Tabelul 4.4
Stocul de ISD în anii 2010-2015 (mln. dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 2964 3261 3467 3615 3614 3539
România 68093 69512 76329 82688 73086 69112
Federația Rusă 464228 408942 438194 471474 284100 258402
Ucraina 57985 66304 75034 78888 63910 61817
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

Tabelul 4.5
Stocul de ISD pe cap de locuitor în anul 2015 (dolari SUA)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 726 800 851 887 887 870
România 3355 3456 3827 4177 3719 3542
Federația Rusă 3243 2856 3058 3289 1981 1801
Ucraina 1270 1458 1656 1747 1420 1379
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm
Tabelul 4.6
Stocul de ISD raportat la PIB în anii 2010-2015 ( %)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Republica Moldova 51,01 46,49 47,59 45,26 45,49 54,73
România 40,53 37,50 44,46 43,17 36,72 40,27
Federația Rusă 30,44 21,47 21,73 22,68 15,36 19,93
Ucraina 41,06 39,16 41,09 41,41 48,49 64,39
Sursa: Elaborat în baza http://www.oecd.org/corporate/mne/statistics.htm

Deși Republica Moldova este percepută de unele structuri europene ca oferind


investitorilor un grad mai mare de libertate economică în comparație cu alte state, imaginea

18
investițională a țării este încă slab conturată. Potențialii investitori nu dețin informații suficiente
privind oportunitățile de investiții.
În comparație cu alte țări din regiune, Republica Moldova a înregistrat performanțe mai
reduse în atragerea ISD. Nivelul mediu estimat al influxurilor nete de ISD pe cap de locuitor în
perioada 2005-2014 este de 87 USD, unul dintre cele mai scăzute din regiune. Din cauza
insuficienței și costului ridicat al capitalului investițional intern, un nivel atît de scăzut al ISD nu
face decît să submineze competitivitatea și dezvoltarea durabilă a țării. De asemenea, Republica
Moldova a atras puține investiții de tip „greenfield”. În medie, Republica Moldova atrage anual
doar 65 USD pe cap de locuitor de investiții „greenfield” (investițiile de tip „greenfield” sunt
investițiile în construcția unor spații de producere noi; investițiile de tip „brownfield” sunt
investițiile în modernizarea/dezvoltarea unor spații de producere deja existente.), în timp ce în
țările de comparație, această valoare este de 357 USD în medie. Grupul țărilor de comparație
include statele care fac concurență directă Republicii Moldova pe dimensiunea ISD orientate spre
eficiență (România, FRI Macedonia, Ucraina și Serbia) sau aparțin Europei de Sud-Est (Albania,
Bulgaria, Croația și Muntenegru).

Este necesar de menţionat, că nivelul investiţiilor străine directe în sectorul real al


economiei rămâne a fi insuficient, în special în domeniile generatoare de valoare adăugată
înaltă (producere şi prestare a serviciilor), care ar asigura competiţie şi ar trezi interes pe pieţele
de desfacere externe. În afară de aceasta, dezvoltarea businessului este împovărată de nivelul
insuficient de dezvoltare a pieţei financiare (asigurările, piaţa valorilor mobiliare, instrumente de
finanţare, titluri de credit etc.), de rata dobânzii înaltă la creditele bancare, precum şi existenţa
disproporţiilor regionale majore etc.
Analiza structurii investiţiilor în capital fix pe zone şi localităţi în dinamică, permite să
se concluzioneze că activitatea investiţională este distribuită neuniform pe teritoriul R.Moldova,
fiind puternic concentrată într-un singur centru - mun. Chişinău, unde volumul investiţiilor pe
parcursul ultimilor ani variază între 52–60% din totalul pentru Republica Moldova. Al doilea
centru din ţară atractiv pentru investiţii este oraşul Bălţi cu aproximativ 5% din total investiții.
Totodată, la moment sunt în realizare o serie de proiecte investiţionale majore, inclusiv în cadrul
zonelor economice libere care vor duce la creşterea cotei-părţi a regiunilor ţării, printre care mun.
Bălţi, raioanele Ungheni, Cahul, Ocniţa ş.a.
Conform datelor prezentate în Strategia de atragere a investițiilor și promovare a
exporturilor pentru anii 2016-2020, în perioada 2000-2014 a fost înregistrată o creştere medie
a PIB-ului de circa 5% anual. În ultimul deceniu au fost realizate mai multe studii privind

19
obstacolele critice în calea creşterii economice a Republicii Moldova1. O constatare comună a
acestora este că, din cauza unei pieţe interne foarte limitate, o creştere accelerată şi durabilă a
venitului naţional este posibilă doar prin intermediul sporirii şi diversificării exporturilor. Un
model de dezvoltare orientat spre exporturi ar permite valorificarea plenară atît a avantajelor
naturale ale ţării, cît şi a noilor oportunităţi oferite de acordurile comerciale bilaterale şi
multilaterale la care Republica Moldova este parte.
Investiţiile în capitalul productiv pot proveni atît din surse interne, cît şi din cele
externe. Dihotomia „investiţii locale–investiţii străine” sub nici o formă nu presupune că unele
ar trebui să fie avantajate în raport cu altele în cadrul politicilor investiţionale, ci doar că fiecare
categorie răspunde unor nevoi diferite, are un potenţial şi un rol diferit în accelerarea şi în
diversificarea creşterii economice. Investiţiile locale au un rol important pentru dezvoltarea
capitalului productiv în sectoarele „tradiţionale”, în care Republica Moldova deţine anumite
competenţe tehnologice (industria alimentară, industria băuturilor alcoolice, confecţiile etc.), sau
care sînt mai puţin atractive pentru investitorii străini din cauza accesului restrîns la factorii-cheie
de producţie (agricultura).
Cu un sector financiar insuficient de dezvoltat, volumul resurselor investiţionale interne
este unul destul de limitat, iar întreprinderile autohtone nu dispun de suficiente competenţe
tehnologice pentru a investi în sectoarele „noi”, promiţătoare sub aspectul productivităţii,
calităţii, sofisticării şi diversificării structurale a creşterii economice. Investitorii locali, în mod
evident, explorează şi potenţialul industriilor noi, însă la o scară mult mai mică, inclusiv sub
aspectul numărului de locuri de muncă create, decît companiile internaţionale, care au o
experienţă de cîteva decenii, un set complet de competenţe tehnologice şi canale garantate de
desfacere a producţiei.
Investiţiile străine, în special cele directe, au un rol esenţial în accelerarea activităţii
investiţionale şi depăşirea mai rapidă a decalajului tehnologic. Pentru a înregistra o creştere
economică mai înaltă chiar din primul deceniu de reforme economice de piaţă, ţările din Europa
Centrală şi de Est s-au bazat pe atragerea investiţiilor străine, deşi dispuneau de mai multe resurse
financiare interne şi de tradiţii tehnologice mai avansate decît cele pe care le are Republica
Moldova în prezent. Conform exemplului acestor ţări, un număr mai mare de istorii de succes
ale investitorilor străini la etapele iniţiale generează şi mai multe investiţii la etapele ulterioare,
lărgeşte accesul la pieţele externe de desfacere şi susţine avansarea tehnologică şi diversificarea

1
Inclusiv Valentin Bozu, Dumitru Caragia şi Iurie Gotisan „Final Analysis of Constraints to Economic Growth.
Republic of Moldova”, Chisinau, Moldova, 2007, https://assets.mcc.gov/documents/ Moldova_CA_withCover.pdf;
Ana Popa şi Alexandru Oprunenco „Constraints Analysis. Draft”, Chisinau, Moldova, 2010, http://expert-
grup.org/en/biblioteca/item/download/936_ac3e782874e2a995bef0005c0dc5f73d; World Bank. „Moldova:
Opportunities for Accelerated Growth, A Country Economic Memorandum for the Republic of Moldova.
Washington, DC. © World Bank. https://openknowledge. worldbank.org/handle/10986/8698.
20
structurală a exporturilor. Investiţiile străine directe contribuie în mod direct la dezvoltarea
exporturilor prin creşterea şi diversificarea structurală a ofertei interne, prin sporirea
productivităţii şi prin crearea locurilor de muncă în industriile „noi”. Însă investiţiile străine
directe au şi o importantă influenţă colaterală asupra exporturilor, chiar şi atunci cînd nu sînt
plasate în sectoare orientate în mod direct spre exporturi. Astfel, investiţiile străine plasate în
sectoarele orientate spre piaţa internă, furnizînd în mod mai eficient şi/sau mai calitativ servicii
sau inputuri sectoarelor orientate spre exporturi, pot să contribuie în mod esenţial la creşterea
productivităţii celor din urmă. De asemenea, investiţiile străine directe generează efecte de
difuziune a tehnologiilor (spillovers) şi know-how-ului în întreaga economie, realizîndu-se o
creştere generalizată a productivităţii, inclusiv în sectoarele care nu beneficiază atît de mult de
investiţiile străine directe. Investiţiile străine generează în acest mod şi un număr mare de locuri
de muncă indirecte şi stimulează dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale, mai ales atunci cînd
întreprinderile mici şi mijlocii locale devin parte a lanţurilor tehnologice ale firmelor cu investiţii
străine directe. Combinarea acestor efecte duce la realizarea unor venituri mai mari şi mai stabile
şi, respectiv, la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.

Strategia de Atragere a Investițiilor pentru Promovarea Exporturilor pentru anii 2016-


2020 își propune ca, în perioada 2016-2020 să fie atras un influx net de investiţii străine directe
(ISD) de circa 380 milioane dolari. Conform estimărilor, efectul proiectelor va aduce la buget
circa 232 milioane dolari SUA sub formă de venituri fiscale (61%). De asemenea, se urmăreşte
crearea a cel puţin 10 mii locuri de muncă, creşterea volumului exporturilor de bunuri până la 3
miliarde dolari, iar exporturile de servicii până la 1,2 miliarde dolari, reducerea deficitului
comercial din PIB cu 4 %, scăderea ratei şomajului cu 1,4%, creşterea ponderii ISD în PIB până
la 3,9 %. De asemenea, efectele fiscale ale locurilor de muncă create în rezultatul implementării
cu succes a Strategiei vor depăşi de câteva ori costurile totale. Potrivit estimărilor, ar putea fi
aduse la buget circa 455 milioane lei sub forma încasărilor din impozitul pe venit, iar alte 1,4
miliarde lei ar putea intra, până în 2020 în bugetele CNAS şi CNAM sub forma contribuţiilor de
asigurări sociale şi medicale.

21
Bibliografia recomandată
1. Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pe perioada 2016-2020,
aprobată prin Hotărârea de Guvern. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.181- 183 din
2016.
2. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV
din 18.03.2004 // Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23.04.2004.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din
3.01.1992.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27.07.2001.
5. Caraganciu A., Domenti 0., Ciobu S. Bazele activităţii investiţionale. - Chişinău: Editura
A.S.E.M, 2004.
6. Doltu Constantin, Investiţiile străine directe şi influenţa lor asupra modernizării economiei în
tranziţie, Teza de doctor în economie, Chişinău, 2007.
7. HÎNCU Rodica. Fluxul stabil de investiţii - rigoare a promovării cu succes a reformelor
economice : Simpozionul ştiinţific internaţional în cadrul ASEM „Integrarea europeană şi
competitivitatea economică”, 23-24 septembrie, 2004. - Chişinău, 2004, Vol.III, p. 148-151.
8. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. Unele probleme ce ţin de investirea în economia naţională
a Moldovei şi căile de soluţionare ale acestora // Revista „Economica”. - Chişinău, 2007, nr.1,
p.61-64.
9. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. К вопросу об инвестиционной
конкурентноспособности Р.Молдова // Analele Academiei de Studii Economice din Moldova.
Ediţia a VI-a, ASEM. - Chişinău, 2008, p.244-249.
10. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana, LUCHIAN Ivan. Investiţiile în economia autohtonă şi
modelul investiţional autohton // Revista „Drept, Economie şi Informatică”, Chişinău, 2007, nr.1,
p.19-23.
11. HÎNCU Rodica (coordonator). Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale cu genericul
„Rolul investiţiilor în asigurarea dezvoltării durabile a economiei Republicii Moldova în
contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău, 2010

22