Introducere

Acneea este una dintre cele mai frecvente afecţiuni din practica medicală
dermatologică.Deşi nu pune viaţa în pericol, poate fi extrem de supărătoare şi poate afecta pe
termen lung înfăţişarea unei persoane, decalansând adeseori tulburări emoţionale (depresie,
respect de sine scăzut, rişine, furie, etc.)

După cum spune o expresie celebră, „acneea doare mai mult pe interior” .Încă din 1948
dermatologii americani Marion Sulzberger şi Saide Zaiderns afirmau Nu există o boală care să
provoace mai multe traume psihice, mai multe neînşelegeri între părinţi şi copii, mai multe
sentimente de insecuritate şi inferioritate şi o sumă mai mare de suferinţe psihice decât „acneea
vulgară”.

Important este ca pacienţii să înţeleagă în mod corect acneea ca boală şi să aibă încredere
că acneea poate fi tratată astăzi cu soluţii eficiente şi moderne, asistentul de farmacie fiind cel
care îl poate ajuta în acest sens.

1
 Cuprins

ARGUMENT...................................................................................................................................1

CAPITOLUL I ACNEEA GENERALITĂȚI..................................................................................2

1.1 CAUZE..............................................................................................................3
1.2 SEMNE ȘI SIMPTOME....................................................................................5
1.3 DIAGNOSTIC.................................................................................................12
1.4 TRATAMENT.................................................................................................13

CAPITOLUL II PIELEA GENERALITĂȚI.................................................................................16

2.1 TENUL GRAS.................................................................................................18

2.2 TENUL USCAT,DESHIDRATAT SAU ASFIXIC........................................21

2.3 TENUL MIXT.................................................................................................25

CAPITOLUL III PRODUSE NATURISTE..................................................................................27

3.1 REȚETE NATURALE....................................................................................27

CAPITOLUL IV PRODUSE COSMETICE.................................................................................30

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................

2
 ACNEE

CAP. I ACNEEA

Acneea este o afecțiune cutanată comună caracterizată prin apariția coșurilor pe față,piept
și spate.Acestea se dezvoltă atunci când porii de la nivelul pielii sunt umpluți cu sebum, celule
cutanate moarte și bacterii.

Acneea Vulgaris,termenul medical pentru acneea obișnuită,este cea mai frecventă

afecțiune cutanată.Deși poate apărea la orice vârstă ,debutează deobicei în perioada de pubertate
și se înrăutățește în cursul adolescenței.

Glandele sebacee se găsesc înțesutul subcutanat.Ele produc o substanță uleioasă numită

sebum,umidificatorul natural al pielii.Aceste glande și foliculii piloși în care sunt situate se
numesc foliculi sebacei.Foliculii se deschid la suprafața pielii pein intermediul porilor.

În perioada de pubertate,creșterea nivelelor de hormoni androgeni (hormoni masculini)

determină producerea unei cantități crescute de sebum.Când sebumul în exces se combină cu
celule cutanate moarte se formează un dop dur (comedon) , care blocheză porii, producându-se
astfel acneea.

Acneea poate fi clasificată ca:

-acnee neinflanatorie/retențională:reprezentată prin conedoane

-acnee inflamatorie:caracterizată în principal prin papule și pustule, noduli și

chisturi

-acnee mixtă:care prezintă toate tipurile de leziuni enumerate

-acnee postinflamatorie:cicatricială

Acneea neinflamatorie este caracterizată prin două tipuri de comedoane:

3
 -închise:puncte negre

-deschise:puncte albe

Acnee inflamatorie rezultă după ce foliculul obturat este invadat de bacteria

Propionibacterium acnes,bacterie ce face parte din flora normală a pielii.Un coș se formează
atunci foliculul lezat slabește și plesnește, eliberând sebuumul,bacteriile,celulele moarte, și
leucocite în țesutul înconjurător.Coșurile inflamate localizate la suprafata pielii se numesc
papula, iar cele situate mai în profuzime se numesc pustule.Cel mai sever tip de acnee
inflamatorie se caracterizează prin prezența unor leziuni chistice (saci închiși) și nodulare
(proeminente dure).

Cele mai frecvente zone de apariție ale acneei sunt fața,pieptul,umuerii,spatele, deoarece
în aceste regiuni ale corpului se gasesc majoritatea foliculilor sebacei.

1.1 CAUZE

Acneea apare drept consecință a oscilațiilor hormonilor sexuali din perioada de

prepubertate și pubertate.Aceste dezechilibre hormonale duc la producerea excesivă de sebum la
nivelul glandelor sebacee.Din fericire, odată ce acestă perioadă este depășită și implicit nivelul
de hormoni din organism revine la normal,acneea fie dispare, fie se manifestă doar printr-o
erupție abundentă în perioada premenstruală, acest ultim caz fiind specific femeilor.

În condițiile normale, nivelul de sebum secretat este suficient pentru a menține sănătatea
pielii dumneavoastră.Cantitatea excesivă de sebum în combinație cu praf, nisip, transpirație sau
alte impurități reprezintă mediul ideal de înmulțire a microorganismelor dăunătoare pielii.În
momentul in care mai multe coșuri sunt rupte, acestea formează o bază comună, rigidă, dând
naștere de cele mai multe ori nodulilor.Adesea, în încercarea dea scăpa cât mai repede de aceste
manifestări, adolescenții încearc să rupă chisturile formate, lucru ce provoacă reinfectarea zonei
în cauză, încetinirea procesului de vindecare și formarea fibrozei și a cicatricilor.

În afara echilibrelor hormonale, acneea, indiferent de formele în care se manifestă, este

cauzată de anumite obiceiuri “nocive” pentru organismul uman.În consecință, nerespecatrea
unui program al meselor de peste zi, consumul unor cantități prea mari de amidon, zahar, grăsimi
sau prăjeli contribuie la rândul lor la manifestarea acestei condiții medicale.Totodată, constipație

4
cronică este una dintre cele mai frecvente cauze ale acneei vulgaris.Asfel, dacă procesul de
digestie este extrem de lent, substanțele toxice care trebuie eliminate din organism ajung în
fluxul sanguin, de unde organismul va încercă să le elimine prin piele.

O altă cauză ce duce la apariția acneei este reprezentată de stare precară de sănătate a
pielii.Printe cei mai frecvenți factori care stau la baza deteriorării stării de sănătate a pielii
amintm consumul excesiv de ceai, cafea, alcool, tutun sau chiar traiul sedentar.

Cauzele acneei nu sunt cunoscute în totalitate.Printre factorii de risc care contribuie la

apriția leziunilor acneeice se numără:

-vârsta:datorită modificărilor hormonale care apar în pubertate, adolescenții sunt

mult mai predispuși la apriția acneei.

-sexul:băieții prezintă tipuri mai severe de acnee și sunt afectați mai frecvent de
cât la fete.

-diverse afecțiuni:tulburările hormonale pot complica acneea la fete.

-ereditatea (factorii genetici) :persoanele cu istoric familial de acnee prezintă o

susceptibilitate mai crescută la acestă boală.

-modificările hormonale:acneea se poate intensifica înainte de menstruație, în

cursul sacinii și la menopauză.

-alimentația:nu se cunosc alimente care să provoace apariția acneei,însă există

maâncăruri care pot cauza intensificarea sa.

-medicamente:acneea poate apărea ca un efect secundar al anumitor

medicamente,precum tranchilizante,antidepresante,antibiotice,contraceptive orale și steroizii
anabolici.

-igiena personală:folosirea săpunurilor abrazive, frecatul intens sau “spălatul”

coșurilor înrăutățesc acneea.

-produsele cosmetice:produsele de machiaj pe bază de uleiuri, și spray-urile de

păr intensifică manifestările acneei.

5
 -conditiile de mediu:expunerea la uleiuri și grăsimi, aerul poluat și transpirațiile
cauzate de vremea caldă agravează acneea.

-stresul:stresul emotional poate la apariția acneei.

1.2 SEMNE ȘI SIMPTOME

Acneea este de regulă asimptomatică, deși leziunile inflamatorii pot cauza uneori
durere,sensibilitate,măncărime sau umflături.Cele mai supărătoare aspecte ale acstor leziuni sunt
efectul estetic negativ și apariția cicatricilor.Unele persoane, în special adolescenții, sunt afectate
emoțional de acesta tulburare și au probleme în viața socială.

Acneea polimorfă juvenilă.Debutează cu aproximativ un an înainte de instalarea

pubertății sexuale, și manifestă printr-o erupție localizată pe față,gât,torace,umeri și
spate.Leziunile principale sunt cele neinflamatorii (comedoanele), care pot fi însoțite de leziuni
inflamatorii (comedoanele), care pot fi însoțite de leziuni inflamatorii (papule,pustule,noduli
inflamatori) și postinflamatorii (cicatrici).Boala are o tendință spontană la regresie după o
evoluție de câțiva ani.

Acneea premenstruală.Este caracterizată de excerbarea leziunilor în perioada

premenstruală.Aceeași tendință se manifestă uneori după naștere sau după intreruperea unui
tratament cu anticoncepționale orale.

Acneea neonatală.Se caracterizează prin apariția de comedoane închise (puncte negre) și

papulo-pustule la nou-nascut.Erupția interesează zonele în care se găsesc majoritatea glandelor
sebacee (față,piept,umeri) și regresează spontan în câteva luni.Și la copii, în primii doi ani de
viață, poate apărea o erupție nodulară inflamatorie persistentă, localizată mai ales pe obraji și
care se vindecă adesea cu cicatrici definitive.

Acneea tardivă.Constă în persistența, (re)apariția sau agravarea leziunilor de acnee după

vârsta pubertății (chiar peste 30-40 de ani).

Acneea escoriată a tinerelor fete.În această formă intervine un element nevrotic (ce
trebuie tratat în paralel cu acneea), constând în preocuparea obsesivă de a “stoarce coșurile” ,

6
chiar și atunci când acestea sunt minime.Ca urmare a traumatizării repetate, uneori violente, apar
leziuni inflamatorii profunde și cicatrice reziduale mari, inestetice.

Acneea nodulo-chistică.Este o frmă severă de acnee în care apar (pe lângă alte semne de
acnee) noduli inflamatori mari (mai mult sau mai puțin numeroși), dureroși, care devin fluctuenți
(chistici), abcedează, elimină o secreție fetidă, purulent-hemoragică și se acoperă de cruste,
evoluând spre cicatrici inestetice.

Acneea conglobată.Este o formă gravă de acnee în care apar noduli inflamatori dureroși,
abcese profunde multiple, chisturi mari, moi, pline cu lichid sângeriu și mase purulente, urât
mirositoare.Toate acestea sunt legate între ele prin traiecte sinuoase și se deschid la suprafața
pielii prin fistule multiple.Vindecarea se produce cu cicatrice mari, neregulate, profund
deprimate.Localizările mai frecvente sunt:fața, gâtul, ceafa, scalpul, dar și radăcina membrelor
sau trunchiul.Acneea conglobată afectează aproape exclusiv sexul masculin.

Tratamentul se face cu antibiotice, tamina C, tamina D;, distrugerea prin electrocoagulare

a focarelor sau chiar ablatia chirurgicala, pioctanine, pomezi epitilizante cu tetraciclina 3%.

cap.I fig.1

Acneea inversă.Este o formă specială de acnee conglobată care interesează în special

pliurile cutanate (interfesier, inghino-crural, axial), și mai rar scalpul sau ceafa.Șiacneea inversă
afectează caracteristic sexul masculin.

7
 Acneea rozacee.

cap.I fig.2

Acneea fulminans.Este o formă acută, rară, de acnee, care apare la baieți la 13-14 ani, de
obicei purtători ai unei acnee conglobate.Debutul este exploziv.Sediul eruptiei este de obicei
trunchiul (gât, torace anterior și posterior) și fața.Se însoțește de febră, tumefiere articulară,
nevralgii, dureri osoase.

Acneele medicamentoase au fost observate după administrarea unui numar relativ mare
de medicamente:

 Preparate hormonale.Acneea cortizonică este cea mai frecventă formă de acnee

iatrogenă.Ea poate apărea după administrare sintetică, dar și după inhalare (preparate
antiasmatice) sau după aplicare topică.Alte preparate hormonale incriminate
sunt:testosteronul, steroizii anabolizanți, unele anitconcepționale orale (conținad
concentrații mari de progestative cu acțiune androgenă), hormoni tiroidieni.
 Halogeni-după administrare de iod, brom (calciu bromat, sedative, siropuri de tuse),
fluor, halotan.
 Antituberculoase:isoniazida,rifampirina,etionamida.
 Antiepileptice (fenobarbital, hidantoina s.a.) și psihotrope (săruri de litriu, diazepam,
haloperidol, anitidepresive triciclice etc.).
 Vitamina B12
 Altele:tetracicline, săruri de aur, ciclosporina, azatriopina, chinina, streptomicina, etc.

8
 Erupțiile acneeice medicamentoase se localizează de obicei pe față, decolteu, interscapular;
ele se videcă de regulă rapid la intreruperea tratamentului care le-a cauzat.

Acneele cosmetice.Sunt acneele de contact, rezultând ca urmare a folosirii unor produse

cosmetice în componența cârora intră substanțe cu rol comedogen.Substanțele incriminate pot
fi:lanolina, vaselina,butirul caco, acidul stearic, ulei din germeni de grâu, sulful precipitat
s.a.Acneele cosmetice pot fi subdivizate:

 acneea la substanțe grase-apare de regulă pe față și se datorează utilizării iraționale,

excesive, a unor substanțe grase, “de noapte” (situație întâlnită mai des la femei de
30-40 de ani, dar și la fete tinere, sub vârsta la care debutează acneea polimorfă
juvenilă), sau a unor pomezi/uleiuri pentru păr (astfel se situații sunt observate relativ
mai frecvent la sexul masculin).În primul caz, erupția se dispune mai ales pe pomeți,
obraji, bărbie, frunte iar, în al doilea caz, pe tâmple, frunte, anterior urechi.Leziunile
constau în comedoane mici, dense și uneori noduli indurați, persistenți.
 acneea la substanțe detergente-este rezultatul folosirii unor produse pentru curațarea
pielii (săpunuri ce conțin săruri ale acizilor grași) sau pentru bărbierit (creme de ras
sau loțiuni după bărbierit).

Acneele profesionale cuprind:

 acneea oleică (acneea la ulei) – apare după contactul cu uleiuri minerale și

gudroane.Sunt predispuși muncitorii din industria petrolieră, rafinării
(hidrocarburi clorinate) și construcții de drumuri (gudroane), mecanici care vin în
contact cu lubrifiante uleioase, slefiitori și muncitori care folosesc fluide uleioase
pentru operații de perfoare.Afecțiunea poate apîrea atât prin contactul direct al
produselor responsabile cu pielea, cât și prin contactul cu salopete impregnate cu
uleiuri.Clinicse observă leziuni foarte numeroase inițial neinflamatorii, apoi și
leziunilor inflamatorii.Sediul de elecție este fața (slefuitori) și/sau fețele externe
ale membrelor superioare sau inferioare (salopete);prezența comedoanelor și a
altor leziuni acneiforme pe antebrate sau caopse ridică suspiciunea unei acnee la
ulei.

9
  cloracneea (acnee la halogeni) apare ca urmare a expunerii cronice sau acute la
hidrocarburi aromatice clorurate (folosite la fabricarea ierbicidelor și
insecticidelor, a izolatorilor și conductorilor electrici, a conservanților
alimentari).Expunerea cronică, prin absorție transcutanată,dar și prin inhalare,
duce la apariția cloracneei ca semn premergător al intoxicației sistemice,urmată
de manifestări hepatice, neurologice, oftalmologice.Expunerea acută, accidentală,
duce la apariția inițială de tulburări digestive(vărsături, diaree) și arsuri
tegumentare, pentru că, după una-două luni, să apară cloracneea; mai pot apărea
ciroza hepatică, afectarea SNC și chiar deces.Leziunile cutanate de cloracnee
constau în comedoane deschise multiple și pustule inflamatorii.Localizările
obișnuite sunt:pomeții, posterior de urechi, uneori trunchiul, abdomenul, fesele.

Acneele la factori fizici includ:

 acneea menanica – apare pe fondul unei acnee ușoare și constă în agravarea

acesteia în zonele supuse acțiunii cronice a unor factori mecanici (presiu/frecare
determinate de exemplu debordura de la pălărie, căciulă sau șapcă, de un guler
tare, de o bandă textilă frontală- “hippieacnee”- s.a.).
 acneea estivală-apare ca urmare a expunerii la radiații solare (ultraviolete) și se
manifestă clinic printr-o erupție de micropapule dispuse pe față, umeri, torace
posterior.Acneea estivală apare de obicei primavară, atinge intensitatea maximă
vara și dispare spontan toamna.

Acneea comedoniana – apar comedoane inchise si deschise (puncte negre si puncte albe
inchistate) mai ales la nivelul fruntii, obrajilor, in jurul nasului; pot exista cateva leziuni sau chiar
zeci de astfel de leziuni punctiforme;
Acneea papulo-pustuloasa – apar papule (leziuni rosii, ferme, proeminente pe suprafata
pielii, uneori profunde si dureroase) si pustule (leziuni inflamatorii cu continut galbui, purulent
(‘cosuri’), putine comendoane, cu lozalizare la nivelul fetei, pieptului/decolteului si spatelui; de
obicei se vindeca cu cicatrici, avand o evolutie cronica si persistenta peste ani;
Acneea chistică-este una dintre cele mai severe forme de acnee, care afectează structuri
adânci ale pielii, lăsând cicatrici serioase în urmă. Inflamaţiile sunt profunde, dureroase şi mari. 
Cum să o tratezi: Este indicat să o tratezi din fază incipientă, pentru că se poate agrava
treptat. Ai nevoie în acest caz de un tratament special conceput pentru tine de medicul
dermatolog. Cel mai probabil va fi un tratament medicamentos oral combinat cu unul local. În
cazul acneei chistice tratamentul se poate întinde pe o perioadă lungă, de până la şase luni, în
funcţie de gravitatea formei.

10
 Cauze:
Acneea chistica poate afecta pe oricine, insa apare mult mai frecvent la baietii
adolescenti si la barbatii tineri. Afectiunea se pare ca se transmite in familie, in cazul in care
parintii au suferit de acnee chistica, copiii sunt mai susceptibili sa se confrunte cu aceasta
afectiune.  Acneea chistica este cauzata de aceiasi factori care duc si la aparitia altor tipuri
de acnee , printre care excesul de celule moarte in foliculii de par, un numar mare de bacterii
care cauzeaza acneea: Propionibacteria acne, hiperactivitatea glandelor sebacee, dar si
factorii endocrini. Chisturile apar in momentul in care inflamatia cauzeaza rupturi ale
foliculilor de par. Unele persoane sunt mai predispuse la dezvoltarea unor eruptii mai grave
fata de altele. Acneea chistica nu apare ca urmare a lipsei igienei sau a consumului unui
anumit tip de alimente.

cap.I fig.3

Efectele acneei chistice

Acneea chistica afecteaza tesutul sanatos al pielii, din acest motiv posibilitatea de
aparitie a cicatricelor este mult mai mare. Atingerea pielii cu mana, precum si stoarcerea
cosurilor trebuie evitate cu orice pret, pentru ca acneea se poate agrava. Persoanele cu acnee
chistica pot fi afectate la nivel psihic, au sentimente de jena, rusine, manie. Evita oglinzile,
se feresc sa interactioneaze cu alti oameni, le scade stima de sine si pot suferi o depresie.
Daca acneea afecteaza calitatea vietii, apelati la sfaturile unui specialist.

Tratamentul acestui tip de acnee

Acneea chistica trebuie tratata de catre medicul specialist, fiind nevoie de tratamente
sistemice. Acneea chistica severa este destul de greu de controlat, asa ca este posibil sa fie
nevoie sa incercati mai multe forme de tratament pana sa o descoperiti pe cea care sa
functioneze intru totul. Vi se pot prescrie antibiotice orale, izotretinoin, contraceptive orale
(in cazul femeilor), se poate apela la excizia chirurgicala si drenaj, la injectiile cu
corticosteroizi administrate direct in chisturile acneice.

11
 Acneea de cauză hormonală-apare de obicei în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 2-
şi 30 de ani. Motivul este o scădere a nivelului de estrogen, care apare de obicei când femeile se
află în prima parte a vârstei de 30 de ani.
Acneea de cauză hormonală este de obicei localizată în partea de jos a feţei, în jurul bărbiei şi
gurii, o zonă în forma literei "U", iar de cele mai multe ori apare cu câteva zile înaintea, în timpul
sau după ciclul menstrual.
Cum să o tratezi: În acest caz, pilulele contraceptive sunt foarte utile, contribuind la
echilibrarea hormonală. Dar dacă nu vrei să iei astfel de pastile, un alt tratament recomandat
adesea de medicii dermatologi este spironolactona, un medicament care blochează testosteronul.
Nu afectează nivelul hormonilor din organism, dar blochează testosteronul, având efect în
tratarea acestui tip de acnee.
Acneea inflamatorie-din această categorie fac parte coşurile "clasice": acele umflături
roşii, dureroase uneori, care se inflamează. Poate apărea oricui, oricând, motivele fiind extrem de
numeroase, dar porii blocaţi şi răspunsul organismului faţă de aceştia declanşează o inflamaţie
locală.
Este mai des întâlnită în cazul bărbaţilor din cauza nivelului ridicat de testosteron şi
producţiei mai mari de sebum la nivelul pielii.
Cum să o tratezi: În cazul în care te confrunţi cu o formă blândă de acnee inflamatorie,
încearcă să te speli pe faţă de două ori pe zi şi să te concentrezi asupra acţiunii de controlare a
sebumului. Foloseşte produse care conţin extracte din arbore de ceai (le poţi găsi sub denumirea
"tea tree"), acid salicilic sau peroxid de benzoil. Acesta din urmă are dublu efect: omoară
bacteriile care au un rol important în apariţia coşurilor, dar acţionează şi prin reducerea secreţiei
de sebum şi eliberarea porilor. 
Ai grijă, însă, pentru că unele persoane pot fi sensibile la peroxidul de benzoil, în cazul
acestora pielea se poate usca excesiv şi se poate înroşi. Cere sfatul dermatologului sau
farmacistului înainte de a-l folosi.
Dacă forma de acnee inflamatorie cu care te confrunţi este una severă, tratamentul este de obicei
unul medicamentos, recomandat de un dermatolog. Tratamentul acneei severe poate fi vizibil
într-o perioadă de câteva luni, prin urmare sunt slabe şanse să scapi peste noapte de coşuri.

12
 cap.I fig4

1.3 Diagnostic

Pacienții cu acnee sunt în general tratați de medicul de familie.Cazurile mai complicate

sunt îndrumate catre medicul dermatolog, specialist în bolile de piele, sau către medicul
endocrinolog, specialist în tulburările hormonale.

Acneea are un aspect caracteristic și poate fi diagnosticată ușor.Medicul va cere

informații cu privire la istoricul medical,adresând întrebări exclusiv despre cum a fost îngrijită
pielea, alimentație, factori care cauzează intensificări ale leziunilor, medicamentele administrate,
și tratamente efectuate anterior.

Examinarea fizică include fața, gâtul, pieptul, umerii,spatele, și alte zone afectate.Sub o
lumină adecvată medicul evaluează tipul și numărul leziunilor prezentate, dacă sunt inflamate,
dacă sunt profunde sau superficiale, și dacă existacicatrici sau coloratii ale pielii.

La adolescenți acneea este localizată cel mai adesea la nivelul frunții, nasulu și bărbiei.O
dată cu intrarea în vârstă, leziunile tind să apară la periferia fetei.Femeile adulte pot prezenta
acnee pe bărbie și în jurul gurii, iar la persoanele în vârstă se pot dezvolta punctele albe și negre
in porțiunea superioară a obrajilor și pe pielea din jurul ochilor.

Testele de laborator nu sunt necesare decât dacă pacientul pare a fi afectat de o tulburare
hormonalăsau altă problemă medicală.În aceste cazuri, pot fi efectuate analize de sânge sau alte
tipuri de investigații.

1.4 Tratament

13
 Tratamentul acneei vulgare se bazează, de la caz la caaz, pe unul sau mai multe din
următoarele mijloace:

1. Igiena corespunzătoare.Majoritatea adolescenților au forme ușoare de acnee, care pot

răspunde excelent la o corectă îngrijire a tenului.Chiar dacă acneea nu este nicidecum
datorată lipsei de igienă, persona afectată trebuie să înțeleagă că prezența bolii impune o
igienă riguroasă.

Sunt contraindicate:

-traumatizarea leziunilor (stoarcerea coșurilor), care riscă să conducă la apariția de

cicatrice

-aplicarea de unguente sau creme grase pe zonele afectate

-folosirea unor produse de curățire a pielii care conțin substanțe comedogene

-microtraumatismele/iritațiile mecanice (produsele de breton, benzi frontale, caschete

etc.) precum și contactul prelungit/repetat al mâinilor cu zonele afectate.

Trebuie combătută opinia, larg răspândită, ca acneea ar avea vreo legătură cu absența/existența
unei vieți sexuale regulate (este la fel de falsa ideea că masturbarea produce acneea).

În general este indicată spălarea feței de două ori pe zi, cu apă caldă și săpun.Excesul de sebum
poate fi îndepărtat periodic prin tamponare su șervețele de hîetie absorbante.Punctele albe și
negre, și pustule se deschid cu un ac steril și se evacează în condiții de maximă steriliitate și
evitîndu-se traumatizarea brutală a țesuturilor.

2. Tratament local poate fi suficient în multe cazuri de acnee polimorfă juvenilă.În general
se preferă aplicațiile topice sub formă de loțiuni, mixturi, pudre sau geluri.În ultima
vreme în tratamentul al acneei vulgare se folosec în special:

-vitamina A acidă și alte substanțe cu efect similar.Tretinoinul (preparate

comerciale: Airol Roche, Retin-A) și, mai recent, adaptalenu și tezarotenul au
efecte comedolitice, dar și antiinflamatoare.Se aplică o data pe zi, seara.

14
 -benzoil peroxid are efect antimicrobian, antiinflamator și slab comedolitic.Poate
fi util în orice tip de acnee și este folosit frecvent în asocieri , mai ales cu
eritromicina, dar și cu zinc, imidazol (Acnidazil).

-antibiotice:se adresează în special cazurilor de acnee inflamatorie papulo-

pustuloasă.Cele mai folosite sunt preparatele cu eritromicină și cele cu
clindamicina.

-metronizadol-loțiube, gel și pudră.

-alte topice cărora li se atribuieefecte antiacneeice sunt cele cu keteconazol

(Nizoral), acid azelaic (Skinoren), zinc, nicotinamida s.a.

3. Tratament sistemic se adresează, de la caz la caz, uneia sau mai multora din factorii
cauzatori.El este necesar în formele moderate/severe de acnee.Se administrează perioade
îndelungatede timp (cel putin 4 luni) și nu este lipsit de posibile efecte adverse (dacă nu
se iau măsuri de prevenire corespunzătoare), astfel încât indicațiile sale sunt de
competența specialistului dermatolog.Alegerea se poate face între:

-antibiotice de tip cicline.Constituie indicația de elcție în acneele inflamatorii

papulo-pustuloase, acționând asupra bacteriilor și având efect antiinflamator.Pot fi
folosite:tetraciclina,doxiciclina sau minociclina.Tratamentul se menține timp de
4-6 luni și, la femei, trebuie însoțit de măsuri contracepție.Deși efectele adverse
sunt posibile (candidoze, diaree, cefalee, hiperpigmentării, fotodermatite),
tratamentul este de regulă bine suportat.

-tratamentul hormonal este de preferat cu acnee care doresc în același timp și

contracpție orală.Efectul constă în scăderea secreției de sebum.Se recomandă în
special asocierile de etinilestradiol cu ciproteron acetat (Diane 35) sau cu
desogestrel (Marvelon).

-isotretinoinul (acid 13 cis retinoic).Este un retinoid aromatic de uz oral cu

puternic efect antiseboreic, anticomedogen și antiinflamator, având indicație de
elecție în acneile severe.Este foarte teratogen, motiv pentru care administrarea la
femei de vârstă fertilă este de evitat (sau ce însoțește măsuri extrem de riguroase

15
 de prevenire a unei sarcini);creșterea colesterolului și trigliceridelor, hepato-
toxicitate.

-alte tratamente.Zincul (gluconat sau sulfat) are acțiune inflamatorie; este indicat
în formele inflamatorii papulo-pustuloase de acnee, constituind o alternativă le
tetracicline (de preferat la femei gravide).

4. Tratament chirurgical poate fi util în cazul unor leziuni chistice mici/mijlocii (se deschid
cu electrocauterul sau cu un varf de bisturiu) și constuie sungura metodă terapeutică în
cazul chistelor epidermice mari rămase după vindecarea unei acnei grave (se excizează)
sau al leziunilor cicatriciale reziduale (pentru care se poate practica dermabraziunea sau
microimplantele de colagen, procedee specific chirurgiei estetice).

CAP. II PIELEA

Pielea este un imens câmp receptor, datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale

analizatorului cutanat care formează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor şi fenomenelor
cu care organismul vine în contact.

În piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroşi, de presiune şi pentru vibraţii.

Pe lângă funcţia senzorială, organul cutanat mai îndeplineşte următoarele roluri:

 sistem de protecţie fizică; atunci când este intact reprezintă o barieră pentru majoritatea
microorganismelor, pentru apă sau radiaţii ultraviolete;
 intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului, fiind impermeabil pentru apă;
 intervine în termoreglare;
 în echilibrul acido-bazic, prin eliminarea unor acizi nevolatili, în special, acid lactic;
 deşi pe scară redusă, la acest nivel este posibilă absorbţia unor substanţe liposolubile
(cortisol sau vitaminele liposolubile), fapt foarte important pentru administrarea de
medicamente;
16
  sinteza unor substanţe proprii – keratina, melanina – sau utilizabile în întregul organism
 vitamina D;
 secreţie de sebum şi, în conductul auditiv extern, de cerumen;
 secreţie sudoripară (substanţe exogene, uree, amoniac, electroliţi).

Pielea constituie învelişul protector şi sensibil al organismului şi se continuă, la nivelul orificiilor
naturale ale organismului cu mucoasele.

Ea este alcătuită, de la suprafaţă spre profunzime, din trei straturi: epidermul, aflat în contact
direct cu mediul extern, dermul şi hipodermul sau ţesutul adipos subcutanat.

1. Epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă stratul germinativ, iar

superficial, stratul cornos. În epiderm nu pătrund vase, acesta fiind hrănit prin osmoză
din lichidul intercelular. Epidermul conţine însă terminaţii nervoase libere.

2. Dermul este o pătură conjunctivă densă în care se găsesc vase de sânge şi limfatice, terminaţii
nervoase şi anexe cutanate (firele de păr şi canalele glandelor exocrine, sudoripare şi sebacee). El
este format dintr-un strat spre epiderm, numit dermul papilar, şi un strat spre hipoderm, numit
dermul reticular. În stratul papilar se află papilele dermice, care sunt nişte ridicături tronconice.

Pe suprafaţa degetelor, papilele sunt mai evidente şi formează nişte proeminenţe, numite creste
papilare, a căror întipărire dă amprentele, cu importanţă în medicina legală şi în
criminalistică. Stratul reticular este format din ţesut conjunctiv dens, fibre şi fascicule groase.
Elementele celulare sunt relativ rare.

3. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax, cu un număr variabil de celule adipoase. În

hipoderm se află bulbii firului de păr, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii Vater-
Pacini.

Anexele pielii

Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de apărare a
organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului.

17
 Unghia (unguis) este formată dintr-o lamă cornoasă dură, distală, numită corpul unghiei
(corpus unguis), alcătuit din limbul și patul unghial și o rădăcină (radix unguis), situată proximal,
corespunzând părții acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghială, care se prelungește
pe laturile unghiei. Plica acoperă lunula, porțiunea roză, palidă semilunară a corpului, care în
profunzime, se continuă cu rădăcina.

Lama unghială e formată dintr-o porțiune superficială dură și un strat profund moale.
Stratul dur este regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în timp
ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub
marginea liberă a unghiei se găsește șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu stratul său
cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-zisă
și este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafața limbului se continuă la
nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând eponichium (perionix).
Părul
Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină sau
tijă și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină (radix pili).
Ultima se termină printr-o parte umflată ca o măciucă, numită bulb al părului (bulbi pili)
creșterea părului se produce în regiunea bulbului. Bulbul, în partea sa cea mai profundă, prezintă
o scobitură în care pătrunde papila dermică nutritivă a părului, intens vascularizată. Culoarea
firelor de păr este diferită: blondă, roșie, castanie, neagră. Ea este determinată de un pigment
brun-grăunțos sau roșiatic, care se formează în bulb. Părul alb al senectuții se datorează
pătrunderii aerului în tijă.
Tija
Tija se dezvoltă din epiderm și este cornoasă, flexibilă, elastică, groasă între 0,006-
0,6 mm, cu lungimea care variază între câțiva milimetri, până la peste un metru. Lungimea și
densitatea variază regional și este legată de sex, pilozitatea fiind mai accentuată în regiunea
capului, pe față la bărbat, în axile, în regiunea pubiană, pe torace și abdomen (la bărbat).
Foliculul pilosebace
Foliculul pilosebaceu reprezintă o invaginație în profunzime a pielii, care prin vârful său ajunge
până în hipoderm. El conține firul de păr și are anexate glanda sebacee și un o fibră musculară
netedă, mușchiul piloerector.

Glandele pielii

Glanda sebacee
Glanda sebacee este glanda acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul secretat luând
naștere prin degenerescența groasă a celulelor care căptușesc pereții glandei. În regiunile numite
seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate,
conferind regiunilor respective o onctuozitate și o reactivitate particulară. Funcția acestor glande

18
este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și sexual). Ele secretă
grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de apă,
microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși.
Glandele sudoripare
Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de două
tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafața corpului și care se deschid direct
la suprafața epidermului prin pori și glandele apocrine, mult mai mari, dispuse numai la nivelul
axelor, în jurul mamelonului și la perineu. Glandele ecrine elimină produsul fără a modifica
structura celulelor, ce rămân intacte: sudoarea elaborată de ele e apoasă și bogată în săruri, cu un
pH acid, fără conținut proteic sau părți din celulele secretante. Glandele apocrine sunt merocrine:
secreția lor rezultă în parte din eliminarea unei părți din celulele secretante. Ele intră în funcție
după pubertate, fapt ce arată endocrino-dependența lor. Ele se varsă în infundibulul folicular,
sudoarea lor este mai viscoasă, mai bogată în proteine și are un pH neutru, ceea ce explică
infecția lor frecventă. Glandele sudoripare secretă sudoarea, care conține mari cantități de apă și,
evaporând-o reglează astfel temperatura corpului. În afară de apă sudoarea conține produsele
metabolismului azotat (ureea) și diferite săruri.

2.1Tenul gras

Seboreea sau tenul gras este o afecțiune dermatologică caracterizată de o secreție crescută
de sebum în zonele bogate în glande sebacee (glandele care secretă sebum).Acestă afecțiune
debutează o dată cu pubertatea și se ameliorează cu trecerea spre viața de adult.Asociat, și părul
poate fi afectat, devenind unsuros, încărcat, greu de coafat, cu scoame grăsoase la nivelul pielii
scalpului, uneori greu de îndreptat.acetă tulburare se datorează activitații prea ridicate a glandelor
sebacee și afectează cu o frecvență ridicată atât femeile cât și bărbații.”Uleiul”produs de anexele
pieliipoartă denumirea de sebum.Scalpul și fața sunt zonele cel mai des afectate de seboree
(datorită densității foarte mari de glande sebacee) dar pot fi afectate și toracele anterior și pliurile
cutanate cum ar fi axila și submamare.Tegumentele afectate de seboree crează o stare de
disconfort și dau aprență de piele murdară, uleioasă.Din cauza seboreie tenul lucește, machiajul
“curge” de pe piele sau se coagulează și formează acele “bobițe” cu aspect de granule.

Pielea afectată de seboree poate deveni eritematoasă , uleioasă și uneori acoperită de scuame
(cojițe) subțiri, alcătuind tabloul clinic de dermatită seboreică, o afecțiune inflamatorie cronică
cu evoluție ondulantă.Seborea poate fi deasemenea legată și de apariția acneei, acționând de cele
mai multe ori ca un factor de intreținere al acneei. Deși majoritatea persoanelor ce suferă de
seboree nu au și alte probleme de sănătate, acstea pot fi uneori primul semn de boală Parkinson

19
sau acromegalie.La femei hiperseboreea se poate datora unui exces de hormoni androgeni asociat
cu sindromul ovarelor polichistice și mult mai rar cu hiperplazia suprarenaliană congenitală.

Tenul gras este caracteristic femeilor brunete și este împărțit în două categorii:

 Ten gras uleios-care este lucios și la apăsare ușoară prezintă o suprafață netedă.
 Ten gras asfixic(transformat din ten gras uleios care nu a beneficiat de îngrijiri
cosmetice adecvate)-care prezintă pori închiși, cu exces de sebum și cu un strat
cornos dezvoltat.Se observă numeroase negre care se transformă uneori în coșuri.

cap.II fig.1

Cauze și factori ce determină gradul de seboree:

-predispoziția genetică apacientului;

-factorul hormonal:androgenii (hormoni masculini) stimulează secreția de sebum; această

afecțiune apre mai frecvent la bărbați, însă poate fi întâlnită și la femeile cu hiperandrogenism
(acnee, hirsutism îngroșarea vocii, căderea părului);

-climatul umed și anotimpul cald (vara mai ales) stimulează secreția crescută de sebum;

-factori emoționali, stress-ul pot stimula și întreține seborrea;

20
A rândul ei seboreea predispune la acnee, foliculită cu microorgamisme gram negative, dermată
seboreică, rozacee.

Tratamentul seboreei implică mai multe etape, în funcție de gradulde afectare:

-curățarea regulată a pielii cu soluții alcoolice dermatocosmetice;

-folosirea peste zi a șevețeleor de hârtie care absorb excesul de sebum;

-utilizarea de produse dermatocosmetice speciale indicate de medicul dermatolog;

-medicamentos topic:creme ce conțin retinoizi;

-medicamentos sistemic:retinoizi sau estrogeni (rar sunt indicate doar pentru seboree; trevbuie
pus în balanța raportul risc/beneficiu);

-peeling-uri chimice

Îngrijirea zilnică în special curățarea profundă prezintă o importanță deosebită pentru

tenul gras.Pentru îngrijirea zilnică a tenului gras se pot folosi apa și săpunul, dar unele tipuri de
ten gras prezintă însă intoleranță.În acestă, situație folosirea săpunului se va face numai de 2-3
ori pe săptămână.

În cazul tenului gras trebuie

Investigații suplimentare:uneori la pacienții cu un grad de seboree marcat trebuie facute

investigații suplimentare în vederea stabilirii unei pasibile cauze a seboreei.În funcție de pacient
se indica dozarea anumitor hormoni și consult endocrinologic , consult ginecologic pentru
depistarea unui sindrom de ovare micropolichistice posibil asociat.

Piele uscată, deshidratată poate fi o condiție temporară sau o preocupare pentru tot
parcusul vieții.Pielea uscatăpoate fi moștenită genetic asu poate fi produsul unui stil de viață din
ce în ce mai stresant, cuplat cu expunerea excesivă la soare, vânt și/sau substanțe chimice din
alimentație sau maediul înconjurător.

21
 2.2TEN USCAT, DESHIDRATAT SAU ASFIXIC

În multe clasificări ale tipurilor de piele întâlnim foarte des pielea uscată și deshidratată
(fie în aceeași categorie, fie în categorii separate), pielea sensibilă, mixtă, grasă, acneică și prea
puțin sau deloc, pielea asfixică.  În opinia mea și a mamei mele, Elena Oancea, estetician-
chimist, cu o experiență de peste 25 de ani în estetică, pielea asfixică ar trebui să constituie  o
categorie separată inclusă în clasificarea tipurilor de ten, explicată și tratată corespunzător. Știm
cu toții că în sezonul rece pielea noastră suferă atât din cauza vremii nefavorabile (vânt,
temperaturi sub 0°) cât și din cauza hainelor groase care nu permit pielii să respire corespunzător.
În aceste condiții, pielea fie se usucă și se descuamează (se cojește), fie se deshidratează sau, mai
grav, devine asfixică. Primul pas în abordarea acestei probleme este de a se face diferența între
uscare, deshidratare și asfixie. Important de știut este că uscarea pielii, deschidratarea
pielii și asfixia pielii sunt trei lucruri diferite și trebuiesc tratate diferit, în scopul de a
determina potențiale cauze. Odată ce acest lucru a fost făcut, se poate dezvolta un plan de
tratament eficient. Există cazuri când o persoană poate suferii de toate cele trei dezechilibre în
același timp, toate infuențându-se în mod direct. Din fericire, există o multitudine de tratamente
tradiționale – organice, până la tehnici de ultimă oră, pentru a ne ajuta să eliminăm aceste
dezechilibre.

Piele uscată, deshidratată poate fi o condiție temporară sau o preocupare pentru tot
parcursul vieții. Pielea uscată poate fi moștenită genetic sau poate fi produsul unui stil de viață
din ce în ce mai stresant, cuplat cu expunerea excesivă la soare, vânt și/sau substanțe chimice din
alimentație sau mediul înconjurător. Aceasta poate fi, de asemenea, cauzată și de utilizarea pe
piele a unor produse cosmetice necorespunzătoare, ceea ce înseamnă că este extrem de
important ca profesioniștii din domeniul esteticii să fie foarte bine pregătiți în diagnosticarea
corespunzătoare a unui ten uscat, deshidratat sau asfixic, pentru a se ajunge la cel mai eficient
tratament cosmetic și regim alimentar.

Piele uscată, deshidratată sau asfixică?

Înainte de a aborda cauzele, este important să cunoaștem diferența dintre o piele uscată, o piele
deshidratată și o piele asfixică. Diferențele sunt următoarele:

22
 Pielea uscată sau pielea alipoidă, se referă în general la pielea care este lipsită de
sebum sau care are o producție foarte scăzută de sebum. În general, pielea este predispusă
genetic la pierderea producției de sebum și acest lucru este dovedit prin uscarea pielii
odată cu vârsta. Pielea cu producție normală de sebum va avea un film hidrolipidic
subțire, compus din sebum, transpirație și umezeala din aer. Zona T (bărbie, nas, frunte)
poate produce mai mult sebum decât alte zone. În mod obișnuit, unele persoane observă
puțin mai mult sebum în zona T și consideră că au o producție în exces iar apoi apelează
la produse cosmetice ultra-degresante. Alte persoane consideră că pielea cu nici un fel de
sebum este cea mai sanatoasă și asfel, chiar și cei cu producție normală de sebum, pot
recurge la produse cu substanțe dure, în scopul de a elimina toate urmele grase. Trebuie
să se explice că, totuși, avem nevoie de acest film hidrolipidic pentru a menține pielea
protejată și corect hidratată.
 Pielea deshidratată se caracterizeaza prin lipsa apă în stratul cornos. Chiar și un ten
gras poate experimenta deshidratarea. După cum am menționat, deshidratarea este o lipsă
de apă, nu de sebum. Acest lucru înseamnă că în pielea deshidratată activitatea glandelor
sebacee poate fi normală sau chiar hiperactivă. Deschidratarea se poate corecta dacă
hidratăm corespunzător întregul organism prin apă, alimente și creme cosmetice cu efect
regenerator al pielii.
 Pielea asfixică este cel mai întâlnită în cazul tenurilor grase și acneice care, din
nefericire, aplică produse cosmetice degresante mult prea dure, pentru a curăța și,
aparent, pentru a trata excesul de sebum și/sau acneea. Atunci cât se spală fața cu săpun
pe termen îndelungat sau când se folosesc produse cosmetice foarte astringente, din
dorința de a scăpa rapid de sebum și coșuri, nu facem altceva decât să agravăm acest
dezechilibru. După cum am precizat în rândurile de mai sus, și tenul gras, spre exemplu,
poate fi deshidratat. Astfel, în urma agasării tenului cu diverse produse cosmetice, un ten
gras-deshidratat sau un ten acneic-deshidratat, se poate transforma într-un ten asfixic care
nu mai respiră corespunzător. Când se întâmplă acest lucru, tocmai ce am adăugat pe listă
încă un dezechilibru și nu am îndepărtat nimic (sebumul sau acneea). Cum ne dăm
seama când se instalează asfixia? Atunci când asupra tenului observăm
apariția chisturilor polisebacee (cavități închise cu un conținut lichid sau semi-solid,
situate imediat sub piele și a căror corp albicios se poate observa mai bine dacă se întinde

23
 pielea – sau mici umflaturi albicioase cu sebum oxidat, în termeni mai simpli). Zonele
predispuse la asfixie, în ordinea în care se instalează de obicei cel mai ușor, sunt
următoarele: comisura gurii – bărbie – gât – tâmple – frunte – pomeți. O recomandare
extrem de utilă este să nu încercați să vă extrageți singuri aceste mici chisturi
polisebacee deoarece nu reușiți să goliți foliculul din profunzime și atunci, dintr-o mică
umflatură, contribuiți la extinderea chisturilor pe o suprafață mai mare, chiar în 2-3
săptămâni. Recomandăm să apelați la un specialist (estetician) pentru o diagnosticare a
gradului de asfixie și pentru o extracție corectă a chisturilor polisebacee. De multe ori,
persoanele cu tenul gras și/sau acneic evită să utilizeze un demachiant uleios pe
motiv că ar aduce un alt surplus de ulei pe față. Nimic mai greșit. Trebuie să fie
explicat faptul că un demachiant pe bază de ulei (ex. ulei de cătină) înmoaie țesutul
cornos și îndepărtează din celulele a căror metabolism a încetat. Astfel, tenul este curățat
și hidratat în profunzime, două stări extrem de necesare unui ten cu probleme. După
demachierea cu un extract uleios, puteți, spre exemplu, să aplicați o apă florală sau
fructată și să masați ușor tenul. De asemenea, ajută enorm dacă în loc de apa de la robinet
utilizați ape florale (care au un pH acid cu concentrație mare de antioxidanți și efect
regenerator) sau pur și simplu infuzie de ceai (gălbenele, tei, lavandă, cimbrișor).
Încercați acest ritual pentru minim o săptămână și testați efectele!
 Atât pielea uscată cât și cea deshidratată sau asfixică pot experimenta: iritație,
inflamație, mâncărime și sensibilitate, senzație de constricție (atunci când simți că te
strânge fața), predispoziție la descuamare severă și cuperoză (mai ales când este instalată
asfixia).

24
 cap.II fig.2

CAUZELE PIELII USCATE, DESHIDRATATE ȘI ASFIXICE

1. Ritualul de îngrijire a pielii – contează dacă zilnic facem sau nu demachierea, indiferent
dacă ne-am machiat sau nu; dacă aplicăm produse cosmetice corespunzătoare tipului de
ten și dacă întrebăm un specialist despre tipul de ten și starea de sănătate a pielii; dacă
efectuăm sau nu tratamente cosmetice faciale în cabinetele de specialitate, dacă există o
continuitate în tratamentele naturale bogate în antioxidanți. Un aspect foarte important
de reținut: din experiența noastră în domeniul esteticii organice dezvoltată în ultimile 2
decenii în cadrul Careless Beauty, selectarea produselor cosmetice adecvate tipului de
ten, cât mai naturale și cu conținut ridicat de substanțe active, va conduce întodeauna
către o regenerare continuă a celulelor epidermei, în orice anotimp.

2. Alimentația cu conținut scăzut sau foarte scăzut în grăsimi poate priva organismul

de acizi grași esențiali și în același timp poate conduce spre
instalarea avitaminozelor (lipsa anumitor vitamine din organism). Deficitul în organism
al acizilor grași esențiali poate conduce la mâncărime cronică, uscăciune, subțierea pielii
și crearea unui dezechilibru în nivelul prostaglandinelor (un grup de substanțe derivate
din acizi grași esențiali, prezente în majoritatea țesuturilor din organism; se pot obține și
pe cale sintetică; au rol important în diverse procese fiziologice și patologice precum
reglarea hormonală, agregarea trombocitelor, funcționarea sistemului simpatic,
producerea inflamațiilor și contracția musculaturii netede). Pe de altă parte, avitaminozele

25
 pot conduce spre descuamarea severă a pielii, instalarea iritațiilor și a pruritului cu
agravarea acestor dezechilibre până la nivel de dermatite.

3. Condițiile climatice: expunerea la vânt, temperaturi scăzute și foarte scăzute, la unități

de aer condiționat sau la încălzire forțată a aerului, pot usca pielea și pot contribuii la o
îmbătrânire prematură.

4. Alte cauze nefavorabile sunt, bineînțeles, stresul, fumatul, alcoolul, stilul de viață

agitat, lipsa hranei și a apei pe timpul zilei precum și lipsa somnului.

5. Îmbătrânirea intrinsecă: este procesul normal al schimbării fizice de-a lungul timpului
și al cărui proces ține mai mult de genetică decât de stilul de viață (îmbătrânirea indusă de
stilul de viață este cunoscută sub numele de îmbătrânire prematură sau extrinsecă).
Odată cu vârsta, activitatea glandelor sebacee tinde să scadă, iar produșii naturali de
hidratare a pielii întra în declin de-a lungul anilor. Capacitatea pielii de a regenera
lipidele și de a forma stratul lipidic, cu rol de barieră de protecție al stratului cornos, de
asemenea, scade odată cu vârsta, la fel ca și fluxul sanguin la nivelul pielii, ceea ce poate
duce la o scădere a producției de sebum.

2.3Tenul mixt

Tenul mixt prezintă o piele normală sau uscată în zonele cu glande sebacee rare (pomeții,
zona maxilară a obrajilor) şi exces de sebum în zonele cu glande sebacee dese, pe linia centrală a
feţei, celebra zonă T - frunte, nas și bărbie. Selectarea produselor cosmetice adecvate este mai
dificilă atunci când este o diferenţă mare între cele două zone, acestea ar trebui tratate diferit.
Tenul mixt este deseori şi un ten sensibil. La îngrijire trebuie ţinut cont şi de condiţia zonelor cu
piele non-grasă, acestea pot fi cu piele normală, uşor uscată sau foarte uscată. Dacă este o
diferenţă mare între zone, cauza poate fi şi aplicarea cosmeticelor nepotrivite, curăţarea cu
produse care decapează, uscă, irită. Dacă pielea este normală în afara zonei T atunci curăţirea şi
îngrijirea tenului este mult mai uşoară. În concluzie, rutina de îngrijire a tenului mixt poate diferi
de la o persoană la alta, acţiunile corecte se pot identifica dacă se urmăreşte consecvent reacţia
pielii la cosmeticele aplicate şi se acţionează ca atare.

26
 Curățarea se face cu o cream sau cu lapte demachiant , apoi se șterge obrazul cu un
tampon de vată imbibat cu o loțiune din plante (tei, nalbă, mușețel) sau cu o loțiune tonică.După
demachiere și aplicarea loțiunii se recomandă folosirea unei crème de noapte.Dimineața se aplică
crema de zi, care va servi atât pentru protecția pielii, cât și ca suport pentru pudră.Excesul de
cream se îndepărtează ușor cu un șervețel subțire de hârtie, prin apăsarea acestuia pe față, din loc
în loc.Pentru îngrijirea zilnică a feței, dermatologii recomandă ca prosopul să fie schimbat la
două zile și acesta să fie fierta în apă, fără adaos de detergent, uscat și călcat cu fierul
fierbinte.Acesta protejează obrazul de acțiunea diferiților microbe.Se recomandă ca obrazul să nu
fie șters puternic cu prosopul, ci numai prin apăsare

În general pentru tenul mixt este bine să nu se folosească cream în excespe zonele grase.

cap.II fig.3

CAP.III PRODUSE NATURISTE

3.1.Rețete pe bază de prosuse natural:

Ingrediente:
 1-2-căței usturoi
1-linguriță gel aloe vera
Mod de preparare
- se pisează căței de usturoi și se adugă lingurița de aloe vera.Se lasă să acționeze 10
minute.
Beneficii:
- proprietăți antibacteriene

27
Ingrediente:
 3-4 aspirine
3 linguri apă
2 linguri miere
Mod de preparare:
- se pisează aspirina, sdăugăm apa pentru dizolvare apoi mierea încălzită
înprealabil.Compoziția obținută se aplică pe față, se lasă să acționeze 10 minute, după
care se îndepărtează cu apă călduță.
Beneficii:
- acidul salicilic din aspirină vindecă acneea, cât cicatricile lăsate în urmă de coșuri.

Ingredinte:
 1 lingură bicarbonate de sodiu
5 linguri apă
Mod de preparare:
- amestecăm până devine o pasta, se aplică facial complet.Se spală cu apă după ce se
usucă.
Befenicii:
- curăță tenul tenul de coțuri în mod natural.

Ingrediente:
 1 măr
4-5 linguri miere
Mod de preparare:
- se curăță mărul de semințe, se pune în blender pentru a se face o pasta fină, se adaugă
mirea, se amestecă bine într-o pasta uniform.
Beneficii:
- acidul glycolic din măr facilitează exfolierea împreună cu mierea vor curăța porii pielii.

Ingrediente:

28
  1/4 cană de apă fiartă
1/3 cană de fulgi de ovăz
1 ceapă mare
½ linguriță de miere
Mod de preparare:
- toarnă peste cereal apa fiartă.Lasă să se înmoaie timp de 5 minute.În blender, fă un mic
“piure” din ceapă.Amestecăm apoi cerealele, ceapa și mierea, cât sunt încă calde.Dacă
masca ne este suficient de groasă, mai adaugă miere.Aplică apoi pe față și las-o să
acționeze timp de 10 minute.
Beneficii:
- Reduce inflamația coșurilor
- vindecă cicatricile

Ingrediente:
 1 banană, de preferat să fie foarte bine coaptă
2 lingurițe miere
O portocală sau o lămâie

Mod de preparare:
- Zdrobește bine banana, apoi amestecă-o cu mierea.Pentru un rezultat mai bun, o poți
pune în blender.Adaugă câteva picătiri de suc de portocală sau lămâie.Aplică masca pe
față și las-o să acționeze timp de 15 minute, apoi o poți înlătura cu un prosop cu apă rece
sau caldă.

Beneficii:
- reduce excesul de sebum

Ingrediente:
 3-6 aspirine
1 lămâie
bicarbonat de sodiu
miere
Mod de preparare:

29
 - Zdrobește aspirina în bucăți cât se poate de mici.Adaugă sucul de lămâie (o lingură de 3
aspirine) și lasă-le să se dizolve, până se transformă într-o pasta.Dacă ai ten uscat, adaugă
o linguriță de miere, sau mai puțin ulei (de măsline, migdale, cocos, etc). După ce ai
amestecat bine incredientele, aplică masca pe întreaga față sau doar pe locul afectat.Lasă
să acționeze aproximativ 10 minute și apoi curăță bine fața.

CAP.IV PRODUSE COSMETICE

4.1

30
 Indicații:

 reduce apariția imperfecțiunilor cauzate de acnee

 destupă porii și reduce producția de sebum în exces
 previne apariția coșurilor, menținând pielea curată în profunzime
 ușor de aplicat, uniformizează nuanța tenului
 calmează fața sensibilă și iritată

4.2

Indicații:-acesta reduce inflamatia si echilibreaza pH-ul natural al pielii.

4.3

31
Reduce cu până la 100%* totalul elementelor acneice.
Eficacitate dovedită prin măsurători instrumentale, realizate prin teste efectuate de un institute
specializat (Evic International)
*După 10 zile, 1 fiolă / zi:

 Elemente retenționale (comedoane + microchisturi): variație până la 64%

 Elemente inflamatorii (papule + pustule + noduli): variație până la 80%
 Toate elementele acneice: variație până la 63%

*După 30 zile, 1 fiolă / zi timp de 10 zile; apoi 1 fiolă la 2 zile timp de 20 zile:

 Elemente retenționale (comedoane + microchisturi): variație până la 100%

 Elemente inflamatorii (papule + pustule + noduli): variație până la 100%
 Toate elementele acneice: variație până la 100%.

4.4

32
Indicatii:

Tratament recomandat pentru tratarea punctelor negre, acneei, micozelor.

4.5

Indicații:

33
- Rectificarea modelului modificat de cheratinizare foliculară

- Scăderea activității glandelor sebacee (inhibitor 5 α-reductază)

- Scăderea populației bacteriene foliculare (in special P. acne)

- Producerea unui efect anti-inflamator

Se aplica dimineata si/sau seara , pe tenul curat, in prealabil demachiat.

4.6

Indicații:

- combate cele mai frecvente afectiuni ale pielii cum ar fi dermatita seboreica si cea
atopica, acneea rozacee sau vulgara, psoriazisul si previne aparitia punctelor negre.
Sapunul se aplica pe ten de cate ori este nevoie, se lasa sa actioneze 1 minut, dupa care se
clateste cu apa calda.

4.7

34
 Indicații și beneficii:

- conține acid lactic si salicilic 100 % săpun natural pe bază de plante fară grăsimi
animale.Conține un ingredient antibacterian, care influențeaza în mod eficient tenul gras
și predispus la acnee. Curăță , matifiază și hidratează pielea.

4.8

35
36
37
38
Beneficii:

- antiacneic

39
 Indicații: creamă naturală antibacteriană, dezinfectantă, special concepută pentru piele
grasă, cu impuritați și pentru piele sensibilă la acnee, coșuri, puncte negre.

40
Indicații:

- recomandata pentru ingrijirea pielii acneice si seboreice (fata si corp). 

- se poate folosi si pe zonele acoperite de par. 
- se absoarbe usor in piele; 

41
Indicații: Principiile active cu acșiune antimicrobiană și antifungică: sulf, acid salicilic, triclosan, ulei
de salvia, sunt încorporate într-o bază ușoară de cremă-gel. Efectul preparatului este completat de
prezența vitaminelor A, E și B6.

42
BENEFICII DOVEDITE CLINIC
In urma testelor clinice s-au demonstrat următoarele beneficii ale cremei anti-acnee REKZE:
Reducerea secreție de sebum – Este comedogenic și non acneigenic – Produsul nu are proprietăși
comedogene (nu contribuie la formarea punctelor negre) – Produsul nu provoacă noi leziuni ale
acneei (nu contribuie la formarea de coșuri) – Pielea este hidratată – Pielea arată proaspată –
Pielea arată sănătoasă – Produsul are o formulă eficientă ușoară – Produsul ajută la echilibrarea
pielii – Produsul ajută la hidratarea pielii – Produsul reduce semnele de acnee – Produsul reduce
coșurile plictisitoare  – Produsul usucă petele localizate – Produsul calmează pete localizate –
Produsul previne porii înfundați – Produsul reduce porii mari – Produsul reduce aspectul
comedonilor – Produsul face pielea bine îngrijitî – Produsul face curățarea pielii – Produsul ajută la
prevenirea unor noi erupții – Produsul elimină petele de acnee – Produsul nu lasă pielea să se simtă
gras– Produsul exfoliază ușor pielea – Produsul reduce inflamația.

43
Recomandat persoanelor cu piele grasă, acneică, gelul conține principii active cu efect
antiseptic si antiinflamator. Se aplică seara pe pielea curată, dupa ce aceasta a fost ștearsă cu
un tampon îmbibat cu loțiune antiacneică cu busuioc. Va acționa asupra bacteriilor și va
normaliza secreția de sebum, punctele negre și coșurile diminuându-se progresiv.

44
Beneficii Crema anti-acnee:
•    Reduce inflamatia tenului
•    Combate roseata si iritatiile pielii
•    Contribuie la sanatatea tenului
•    Are efect antiseptic si de racorire
•    Previne aparitia eruptiilor cutanate

45
 Efecte:

 reduce acneea si cicatrizeaza leziunile existente

 are efect analgezic
 calmeaza inflamatia si asigura o protectie antimicrobiana
 are proprietati antibacteriene, antifungice si antiseptice
 combate acneea si indeparteaza celulele moarte
 normalizeaza secretia exagerata de sebum, conferind pielii un aspect natural si plin de
stralucire 

46
 Eficacitatea produsului:
Anti-acnee, anti-rid, hidratarea tenului, indepartarea cicatricilor.
Utilizare:
Curatati pielea, apoi luati cantitatea potrivita de crema, aplicati uniform pe zonele afectate
si masati usor pana cand se absoarbe in piele.

47
 Caracteristici:
- formula cosmetica cu textura de gel ideala pentru pielea cu acnee.
- prezinta efecte de reglare a sebumului, keratolitic si de reechilibrare.
- include ingrediente ce inlatura factorii care cauzeaza petele: seboreea, hiperkeratinizare,
disbioza.
- include zinc si acid glicolic ce curata pielea, ajutand totodata la reducerea sebumului
excesiv si formarea de comedoame (puncta albe si puncta negre).
-are un prebiotic care intareste mecanismele naturale de aparare ale pielii si reechilibreaza
microbiota acesteia.Textura lejera care se absoarbe rapid, matifiaza tenul, fiind ideala pentru uz
zilnic, de intretinere.
- testata pentru a fi non-comedogenica.

48
Proprietati:
- actioneaza direct asupra bacteriei ce cauzeaza cosurile, limitand formarea biofilmului;
- combinatia patentata de zinc salicilat cu rolul de a reduce excesul de sebum.
- decongestioneaza porii.

49
Acțiune: efectul seboregulator, antiinflamator, antimicrobian și astringent, datorat principiilor
active 100% naturale, contribuie eficient la retracția și dispariția fenomenului acneic prin
actiunea:

 seboreglatoare, antiinflamatoare, antimicrobiană;

 regenerantă, hidratantă;
 stopează procesele inflamatorii și cicatrizează leziunile acneice;
 reglează și normalizează metabolismul tuturor celor trei straturi ale pielii (epidermul,
dermul și hipodermul);
 cicatrizează rănile, hidratează şi catifelează pielea;

50
Proprietăți:

- antiinflamatoare și de reglare a secreției glandelor sebacee. Loțiunea purifică tegumentul și

contribuie la prevenirea apariției coșurilor și punctelor negre.

51
Efectul seboregulator, antiinflamator, antimicrobian și astringent, datorat principiilor active 100%
naturale, contribuie eficient la retracția și dispariția fenomenului acneic; stopează procesele
inflamatorii, reglează metabolismul pielii, cicatrizează rănile, hidratează și catifelează pielea.

52
 BIBLIOGRAFIE

1.Conu Aurel.Corelaţiile dintre afecţiunile cutanate şi patologia generală (carte tipărită)

Prof.dr.doc. Aurel Conu.Bucureşti: Editura Medicală, 1982, 234 p.

2.Treben Maria, Boli de piele, Maria Treben Bucuresti:Accolade Print Pro 1996,112 p.

3.Popescu, Aristotel, Popescu, MargaretaAcneea,seboreea și tratamentul lor (carte tipărită),

Aristotel Popescu,Fam. Margareta Popescu, București: Editura militară, 1980, 256.

4.Popovici Adriana.Dermatofarmacie și cosmetologie (carte tipărită).Conf. dr. Adriana

Popovici, București:Editura medicală, 1982, 272p.

5.Vasilica-Mozăceni, Adrian.Plante indigene în tratamentul bolilor de piele și în cosmetică.

(carte tipărită). Dr. Adrian Vasilica-Mozăceni, Iași: Polirom, 2002, 340 p.(Caleidoscop; 198),
ISBN 973-40-0172-8.

6.Cojocaru Ion.Elemente de dermatomicologie(Diagnostic de laborator, agenți fungici patogeni,

clinică, fiziopatologie,profilaxie, tratment).Ion Cojocaru.București :Editura medicală 1979,0162 .

7.Longhin,Scarlat Dr Popescu A.;Antonescu, Ștefan Dr.Dermatologie. (carte tipărită), Prof.

dr. S.Longhin, dr.St. Antonescu, dr.A Popescu, București: Editura medicală, 1971, 657 p.

8.Maier,Nicolae;Orasan, R. Sindromul seboreic (carte tipărită): Sinteze etiopatogenetice,

clinice terapeutice. Maier,N.,Orăsan,R. Cluj-Napoca:Dacia, 1986,180 p.

53
54