Parascan Eugeniu Grupa

109

1.Tehnologia protezelor partial mobilizabile

Tabloul clinic este variat si complex care este in dependenta de urmatorii factori:

1)Virsta pacientului

2)Numarul dintiilor lipsa

3)Situatia topografica a zoneleor edentate

4)Structura osului alveolar

In acelasi timp se considera ca protezele partial mobilizabile sunt indicate cind este imposibila aplicarea
puntilor dentare sau a altui tip de lucrarii protetice. Exista 3 tipuri de proteze partial mobilizabile:

1) proteze partial mobilizabile cu baza din acrilat

2) proteze partial mobilizabile cu baza metalica
3) proteze partial mobilizabile cu baza mixta

1)După proba în cavitatea bucală macheta protezei se aplică pe model, iar marginile se solidarizează cu
ceară topită la nivelul limitelor desenate pe model. Se înlătură apoi dispozitivul din sârmă ce a fost folosit la
întărirea machetei, iar în locul lui se aplică ceară topită. Ulterior se efectuează modelarea definitivă ce pre-
vede ca macheta protezei să aibă forma şi dimensiunea viitoarei proteze. Suprafaţa machetei este uşor
netezită la flacăra unei surse de căldură topind ceara la suprafaţă, ceea ce înlătură toate re- tentivităţile,
porozităţile astfel încât ceara obţine un aspect lucios, neted. Ulterior macheta se va degresa cu o buletă de
vată îmbibată cu alcool sau eter, şi împreună cu modelul se va ambala în chiuvetă conform tehnicilor
utilizate pentru aplicarea acrilatelor. Baza acrilică se realizează din răşini acrilice comercializate în acest scop
Răşina acrilică este selectată de către medic şi indicată în fişa de comandă. Pentru a se asigura rezistenţa la acţiunile
mecanice, baza este confecţionată cu o grosime de 2 mm, iar în zona apofizelor alveolare această grosime poate fi
mărită sau micşorată în dependenţă de starea ţesutului osos. Baza acrilică a protezei parţiale mobilizabile, având o
grosime chiar minimă, limitează spaţiul oral, incomodând mişcările limbii şi obrajilor, în timpul masticaţiei şi fonaţiei.

2) Baza metalică este confecţionată cu o grosime de 0,4—0,5 mm şi cu elemente retentive în zonele edentate
destinate pentru fixarea acrilatului şi respectiv a dinţilor artificiali. La realizarea protezelor parţiale mobilizabile cu
baza metalică sunt respectate etapele clinico-tehnice descrise anterior cu unele deosebiri de detaliu referitoare la:
realizarea modelului duplicat; modelarea machetei bazei protezei' din ceară pe model; realizarea machetelor
canalelor de turnare a tiparului şi turnarea aliajului solicitat pe modelul duplicat.După prelucrarea mecanică a bazei
metalice se vor monta dinţii în spaţiile edentate solidarizându-i cu acrilat la baza metalică.

2)Tehnologia puntilor dentare

In tehnica dentara exista 2 tehnologii de confecţionare a punţilor dentare:

1) Tehnica clasică de confecţionare a punţilor dentare din două bucăţi.

 2) Tehnica moderna de confecţionare a punţilor dentare dintr-o bucăta.

1)Realizarea corpului de punte prevede modelarea machetei din ceară cu scopul înlocuirii ei cu aliajul
solicitat.

Corpul de punte se modelează cu dimensiuni în sens vesti- bulo-oral egale cu a dinţilor naturali pe care îi
înlocuieşte; este dovedit că îngustarea corpului de punte nu favorizează micşorarea presiunilor ocluzale
verticale;— la lipsa a mai mult de doi dinţi în cadrul unei breşe în zonele laterale, corpul situat între
elementele de agregare trebuie să prezinte o linie dreaptă pentru ca forţele sagitale, transversale261
şi verticale să acţioneze în axul ilung de implantare al dinţilor-stâlpi; zona frontală din punct de vedere al
aspectului fizionomie şi funcţiei fonetice necesită realizarea corpului de punte în formă de arc; folosirea
acestei forme solicită şi mărirea numărului dinţilor-stâlpi;

La confecţionarea punţilor dentare din două bucăţi sunt aplicate procedee prevăzute de ambele tehnici.
Iniţial se plastifică un bloc de formă paralelipidică de ceară albastră fabricată în acest scop şi se aşază în
spaţiul edentat. Blocul de ceară este presat manual, încât sa prezinte adaptări intime la relieful spaţiului
edentat extinzându-se până la linia ce marchează coletul dinţilor lipsă şi la suprafeţele proximale ale
elementelor de agregare. Blocul de ceară după volum trebuie să fie mai înalt şi mai lat cu 1,0— 1,5 mm
decât dinţii limitrofi ai breşei. Peste blocul de ceară plas- tificat se presează dinţii antagonişti în ocluzia
centrică prin aducerea ramurilor ocluzorului în poziţia de cuplare. Astfel, pe suprafaţa ocluzală a blocului
din ceară din spaţiul edentat rămân imprimările suprafeţelor ocluzale ale dinţilor antagonişti. După aceste
imprimări cu spatula de modelat sau bisturiul se schiţează prin linii dimensiunile suprafeţelor ocluzale,
vestibuläre şi orale ale dinţilor lipsă în sens mezio-distal, marcând astfel mărimea dinţilor ce vor fi modelaţi.
Pentru a evita miişcarea blocului de ceară în timpul modelării, el se încleie de model într-un punct din
partea orală atingându-ne de ceară cu spatula fierbinte. Ulterior prin răzuirea cerii se modelează forma
anatomică corespunzătoare a dinţilor lipsă. După aceasta, prin tehnica adiţiei de ceară, se redă relieful
crestelor de smalţ, poziţia cuspizilor şi a pantelor in relatie centrica.

Punţile dentare confecţionate prin metoda clasică din două bucăţi prezintă următoarele dezavantaje: a)
posibilitatea dezlipirii corpului de punte de elementele de agregare; b) aliajele de lipire pot provoca
apariţia diferenţei de potenţial şi deci a curenţilor galvanici; c) nu refac întocmai aspectul morfofunctional
al sectorului lezat din arcada dentară

2)Tehnica modernă de confecţionare a punţilor dentare dintr-o bucată

Punţile dentare dintr-o bucată, în comparaţie cu cele din două bucăţi, prezintă următoarele avantaje: a)
etapele clinico-tehnice sunt mai reduse; b) pacientul este scutit de adaptarea separată a fiecărui element
de agregare; c) nu se produce desolidarizarea corpului de punte de elementele de agregare; d) sunt
realizate dintr-un singur aliaj şi ca urmare nu sunt condiţii de apariţie a biocurenţilor.Din punctul de vedere
al restabilirii aspectului fizionimic, punţile dentare dintr-o bucată pot fi: a) nefizionomice; b) parţial fi-
zionomice; c) total fizionomice.

Confecţionarea acestor tipuri de punte prevede etape clinico- tehnice identice, cu unele particularităţi
individuale referitoare la modelarea machetelor şi aplicarea materialului fizionomie ce prevăd:—
1)prepararea dinţilor-stâlpi, amprentarea şi determinarea ocluziei centrale; protecţia dinţilor cu pulpa vie
2) confecţionarea modelelor din ghips dur cu bon- turi mobilizabile ale dinţilor preparaţi; montarea
modelelor în simulator şi modelarea machetei punţii din ceară şi turnarea aliajului solicitat; prelucrarea şi
adaptarea punţii pe model.3) proba punţii în cavitatea bucală; dacă vor fi realizate punţi fizionomice, se va
determina culoarea materialului fizionomie 4) finisarea şi lustruirea punţii, iar pentru cele mixte aplicarea
pe componenta metalică a materialului fizionomie solicitat 5) proba definitivă şi cementarea punţii
dentare.

Confecţionarea punţilordentare nefizionomice

Aşa tip de punţi dentare ca şi cele cu elemente separate pot fi realizate cu aceleaşi elemente de agregare şi
corp de punte, însă confecţionate prin metoda de turnare. Tehnica de realizare a punţilor dentare prevede
folosirea modelului cu bonturi mobilizabile şi poziţionarea lor în simulator urmată de modelarea iniţială a machetelor
din ceară a elementelor de agregare, apoi a corpului de punte după principiile cunoscute. La macheta punţii dentare
se aplică tijele canalelor de turnare, se realizează tiparul şi turnarea aliajului solicitat. După finisare şi lustruire
puntea dentară se transferă în salonul curativ unde urmează să fie fixată în cavitatea bucală

Confecţionarea punţilor dentare parţial şi total fizionomice

Punţile dentare parţial şi total fizionomice au componenta metalică acoperită cu material fizionomie. La
aplicarea carcasului metalic atât pe elementele de agregare, cât şi pe corpul de punte, pe suprafaţa vizibilă
sau şi pe celelalte suprafeţe se va aplica materialul fizionomie, lăsând o suprafaţă metalică neacoperită pe
o porţiune invizibilă, confecţionând astfel puntea dentară parţial fi- zionomică. Această porţiune metalică
neacoperită cu material fizionomie poate fi situată pe suprafaţa orală sau chiar pe suprafaţa mucozală a
corpului punţii dentare. La poziţionarea punţii dentare total fizionomice materialul fizionomie va acoperi în
întregime componenta metalică, cu excepţia suprafeţelor interne coronare.