Frânturi de ciornă III

Erotic

În mai puţin de un minut dupa ce mă întind în pat, respiraţia începe să o ia

razna. Într-un ritm din ce în ce mai alert şi cu zdruncinături compulsive, plamânii îşi
stabilesc propriul destin. Gura mi se deschide involuntar şi încep să trag puternic aer în
piept. Buzele, limba şi gâtul îmi sunt arse la fiecare respiraţie. O liniște de cavernă
învăluie întreaga cameră iar eu mă simt străin în propriul corp. Nu ştiu dacă-i un vis sau
vreo stare patologică. Meduze îmi flagelează coapse şi braţe, o adevărată revoltă a
trupului împotriva gandurilor păgâne. Mi-am dorit carnea ei, am mirosit-o şi am simţit
că atingerea nu va fi niciodată suficientă. O posedare totală e sinonimă cu o asimilare,
un canibalism simbiotico-erotic.

Erecţie

Presimt o ereţie divina, cu miros de tămaie şi busuioc. Îmi întorc spatele către
ea pentru a admira minunea şi pentru evita ca ea să-mi vadă surprinderea. În clipa
următoare am avut o erecţie de cord. Sângele a inundat atrii si ventricoli. O iubesc.
Savurez sentimentul și trag aer în piept cu poftă.

180 km/h

Cu 180 km/h gândurile îţi devin dure, se lungesc şi se lipesc de scoarţa

cerebrală aşa precum pare că s-ar lipi şi maşina de autostradă. La 180 km/h gândurile ți
se solidifică, curg cu viteza și malabilitatea oțelului fierbinte, se îngrămădesc din stâlp
în stâlp și creează o rețea indestructibilă. Matrixul se deschide în ritmul stroboscopic al
luminilor ce apar și dispar odată cu fiecare stâlp al celor două laturi ale autostrăzii.
Năuca înțesătură creată se dilată şi te înghite. O linişte şi o senzaţie de calm îţi
amorţeşte simţurile. Nu te mai zbaţi şi respiri profund şi rar. Nu mai există întrebări.
Strângi volanul în mâini şi ridici lent piciorul de pe acceleraţie cu teamă de a
nu rupe vraja. Evit contactele ce mi-ar putea crea disconfort. Poate e unul din motivele
pentru care evit oamenii în general. Puţini mă satisfac.
Nu trăim doar într-o criză economică, ci și într-una socială, într-o criză de
valori. Nimicurile au întâietate și perisibilitatea e calitatea desăvârșită. Zgomotul și
luciul sunt atribute nelipsite succesului.

*
 Eu nu vreau să mă recunosc în nimic altceva în afara oglindei. Nu știu ce ar
trebui și ce nu ar trebui să fiu, nu fac distincție între interiorul și exteriorul meu. Nu știu
să definesc exteriorul sau interiorul, nu ar trebuie să fiu un tot?

- Ești pe tocuri?
- Poftim? Sunt groaznici...
- Pentru cine groaznici? Pentru a satisface niște dorințe fetișiște ca ale
noastre, orice suferință merită...
- Vorbește pentru tine și... alții. Eu una, prefer o pereche de teneși, toată
ziua!
- În felul acesta nu ne vom uita dupa tine pe strada și nu te vom fluiera!
Ba te voi fluiera! Atât de vulgară-mi e dorința de tine. Trivială și neprefăcută
mi-e pofta de tine. Te voi fluiera!
La pensionare am să-mi dedic timpul sechestrării de tinere atractive. Vor fi
vreo trei, închise într-un conac retras, unde le voi urca pe tocuri, le voi îmbrăca cum îmi
va pofti inima și le voi așeza pe un scenariu. Voi avea propriul teatru de păpuși. Şi-am
să le pun să mi se adreseze cu "marchezule" şi le voi obliga să nu ridice ochii din
pământ.
Toti avem în noi un mic dictator, un spirit care dorește să conducă, să
manipuleze numai că, în funcție de crezurile și scopurile noastre, reușim să devenim
tirani sau ne temperăm, înțelegând că armonia, liniștea și progresul se capătă doar prin
libertate și lipsă de constrângere. Când ne naștem, bebeluși fiind, natural dezvoltăm
acest spirit și învățăm extrem de repede să-l utilizăm în folosul nostru.

- Aș vrea eu! Dar cine ai fi tu ca să-mi îndeplinești fantezia? Vreun

spiriduș?
- Încearcă-mă!
- Vreau să îți văd aripioarele fâlfâind în fața mea! Și coronița, și rochița,
și baghetuța magică...
- Iată-mă, exact cum ți-ai dorit...
- Promit să n-o scot pentru nimeni altcineva înafara de tine!... Am să o
scot doar pentru tine... Îți voi da cheia celulei limbii mele... Astfel doar tu te vei bucura
de ea...

Tratat despre cum să-ţi faci o labă bună

În primul rând intimitate. Nu că nu poți avea parte de experiențe

transcendentale labei normale într-un loc public, dar pentru asta îți trebuie puțin
antrenament în prealabil și probabil o doză de perversitate peste medie. Iar dacă crezi că
nu ai nevoie de o astfel de lectură, ori ești un credul, ori deja ești un maestru și nu e
nevoie să citește ceea ce vine mai departe.

Ghid despre cum să agăți o coafeza în discotecă

O coafeză într-o discotecă o agăți, evident, dupa freză. Dacă nu are vreo
coafură extravagantă sau vreo culoare stridentă precum în benzile desenate, nu o aborda.
Dacă a ieșit astfel, ca un papagal vomitat de câtre un curcubeu, sigur vrea să atragă
atenția asupra aptitudinilor ei profesionale și prea puțin e interesată șă-și satisfacă
poftele de copulare adunate de-a lungul săptămânii.
Freza trebuie să fie modestă, adaptată gusturilor mediocre ale mulțimii. Altfel,
te poți păcăli, e doar un clovn ieșit pentru a fi admirat!

Două capete!

E adevărat! Recunoaștem! Nu ne vom mai ascunde atât și nu vom mai căuta

alte explicații. Avem două și le folosim pe amâdouă! Ar trebuie să fim mândri de asta și
să nu o mai vedem ca un handicap, dimpotrivă, suntem pe o treaptă superioară a scării
evoluție. Între cei doi centri cerebrali trebuie dezvoltată o mult mai bună comunicare.
Trebuie atinsă o simbioza pentru a putea fi împliniți ca specie. Atâtea reproșuri se
primesc pe această temă, încat chiar și noi, bărbații, încercăm să negăm această legătur
și să ne descotorosim de această învinuită relație, dar nu facem bine, e împotriva naturii
noastre! Trebuie să recunoaștem strânsa legătură dintre cele două “capete” și forma în
care relaționează în luarea deciziilor, întotdeauna ne consultăm, la orice, și, de multe ori
o și recunoaștem verbal (dar nu o conștientizăm!): “ce mișto e jocul ăsta, în pula mea!”
Ne excităm în fața unui joc, mașini, film în ambele zone! Când nu gasim ceva, ambele
“capete” sunt preocupate: “unde pula mea am pus telecomanda?” un perteneriat între
cele două capete există în orice mișcare, nu are rost să lungesc lista.
O să zambiți și o să spuneți că e o ironie și că sunt cuvinte superficiael! Așa e!
Dar uneori există și “dovezi” ce indică că lucrurile sunt puțin mai complicate și mai
profunde. Vă voi povesti despre mine și membrul meu, dealtfel, lucruri asemănătoare li
s-au întâmplat și multora dintre amicii mei. Nu putem (vorbesc în numele amândurora)
să mergem cu o fată dacă înainte nu au fost excitate ambele extremități! Cel mai bun
preludiu sunt întotdeauna o bună conversație și o minimă complicitate. Atâta timp cât
nu sunt “fermecat” de cealaltă persoana, cel de jos nici nu se clintește. Odată, o tipă
chiar a încercat, nu mă credea. Era genul de pițipoancă ce credea că în fața unui sfârc
nicio pula nu rezistă, din păcate nu cred că și-a schimbat opinia, doar a crezut că sunt
eu ciudat. Întotdeauna luăm deciziile împreună și niciunul nu o ia înaintea celuilal. Când
e vorba să mergem cu o fată, decizia e luata de amandouă.
Cât timp am fost cu ultima iubită, eram extaziați amândoi după ea și de multe
ori ne era greu să ne ascunde. Prezența ei ne trezea emoții simultan, nu conta unde
eram, oriunde în preajma ei eram “tensionați”, în lipsa ei, liniștiți ca un pahar de apa!
Putea să aibă sânii până la nas sau picioarele până în gât! Degeaba, ne plăcea, dar atât,
nu se mișca o venă în prohab, pentru că al nostru gând era la fata noastră. Și apropo de
gând, uneori era suficient doar să îmi amintesc de ea și mi se trezea! Nu puteam să
vorbesc cu ea la telefon fără să nu mă excit! Diminețile când mă trezeam alături de ea
sau cu gândul la ea (că o voi întâlni, că s-a trezit sau nu la timp pentru a merge la
muncă) erau dimineți de mici lupte, cu o excitare ce nu își găsea locul nici în chiloti,
nici pe sub cearșafuri! Era un chin să merg la baie! Nu știam ce poziție să adopt să
numerească jetul unde trebuia! Noroc că am învățat de la fete că ne putem așeza și noi,
ce ușurare!â
Apoi ne-am despărți. Am suferit împreună, o lună întreagp nu s-a trezit
dimineața. Mi se făcuse și teamă. Nu îi plăcea de nimeni altcineva, nici măcar de palma
mea dreaptă. Și apoi, cum spuneți că nu folosim ambele capete? În cele din urmă,
bărbații, pe cât sunt de sofisticați și cerebrali, pe atât sunt de intuitiv iraționali și
emoționali, niște ciudați.

Dacă dorești să înțelegi cu adevărat o persoană, în complexitatea simțirilor,

trăirilor și atitudinilor sale, probabil nu vei mai reuși să-l iubește după aceea. E crud, ne
mulțumim uneori doar cu iubirea, fără să dorim sau să cautăm și înțelegerea celuilalt.

Ziduri

Încerc să traversez. Zeci de ziduri, zeci de obstacole mă înconjoară concentric

și precis. De fiecare dată ce reușesc să traversez unul, imediat se va înălța altul, drept și
mai înalt! Iar de va fi scund, sigur va fi gros, butucănos, roditor de buruieni și spini.
Dar la urma urmei, nu asta contează. Zidurile ne-au înconjurat, ne înconjoară și
ne vor înconjura mereu, obiectivul nu e doar să le săltăm ci uneori chiar și le creeăm.
Sunt un necesar în evoluția noastră.
Dar ce facem dacă rămânem prinși în mijlocul unui zid? Și nici asta poate nu ar
fi o problemă, daca am conștientiza situația, grav e când nu ne știm situația. Te zbați,
verifici soliditatea mortarului, flexibilitatea structurii sau doar speri că la un moment dat
se va sfărâma de la sine? Deși cred că te poți mulțumi și să rămâi înzidit pentru
posteritate.
Sau o întrebăm pe Ana lui Manole dacă zidul o mai strânge și ce strategie a
adoptat.