Expresii pentru compuneri

Despre albine:
- auritele albine darnice şi grabnice; Despre carte:
- stol bălai de îngeraşi; - freamăt de frunze în toamnă;
- murmur alb ca de albină; - cântec alinător de vioară;
- se ţes albinele: - aripă albastră;
- zbor subţire; - boare de cetină;
- alai de toporaşi. - slovă, gând;
- floare anume înflorită;
Despre cer: - piramidă în inimile celor care o citesc;
- bolta sură ca cenuşa; - paradis al cunoaşterii;
- cer senin ca sticla; - laborator de idei;
- cer albastru ca apele mării; - prietenă de nădejde;
- cer spuzit de stele; - univers plin de farmec;
- cer albastru ca floarea de nu-mă-uita; - plăcerea călătoriilor imaginare;
- cer limpede ca apa; - hrana sufletului şi a minţii;
- cer adânc şi albastru; - lumea visurilor şi a minunilor;
- tăria albastră a cerului; - minunata împărăţie a cărţilor;
- limpezimea cerului; - lumina vieţii;
- albastrul înstelat cu aur; - grandoare şi măreţie;
- străluciri cenuşii argintate; - păstrătoare a cunoştinţelor, gândurilor, a simţirii umane;
- cer de cristal; - tovarăş care nu te plictiseşte;
- cer ca o petală de viorea; - vas plin de ştiinţă;
- cer azuriu ca o imensitate de albastru; - învăţător supus;
- cerul, palatul lui Dumnezeu; - poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul
- cerul străveziu ca acuarela albastră împrăştiată; cunoaşterii;
- cerul în mii de nuanţe de albastru; - cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână şoaptele
- cer de stele; vântului şi fâlfâitul mătăsoaselor aripi;
- cer ca o petală de miozot; - imaginaţia cutezătoare a scriitorilor;
- cer căptuşit de nori; - sfetnic înţelept;
- cer fumuriu; - urnă plină cu amintiri;
- candelabru cu luminiţe de diamant; - prieten statornic.
- clopot uriaş de sticlă aburită.
1
Despre codri: Despre flori:
- codrii lipsiţi de frunze şi de cântec; - un fir de ghiocel plăpând;
- codrii vineţii; - ghiocelul argintat;
- codrii nepătrunşi de brad; - gingaşul clopoţel;
- amfiteatru vegetal; - bănuţii de păpădie;
- oceanul verde al coniferelor; - aroma tare a florilor de salcâm;
- codrul negru tace; - cei dintâi ciorchini albi;
- cotite luminişuri de păduri; - ciorchini ca de struguri;
- copaci ca nişte lumânări cu flacăra verde; - mireasma florilor albe;
- pomii sunt fantasme; - nuferii – comori de galbeni între trestii;
- frumuseţea codrului de un farmec neobişnuit; - nuferii – potire plutitoare;
- frunze ruginii; - veşti de petala de cicoare;
- copaci goi; - crizantema – floare de aur;
- întunecata toamnă a codrului. - orhidee – bijuterie de safir;
- lujerul unui crin;
Despre copaci: - crizantemele rămân de veghe;
- copaci goi, solitari; - valul subţire de floare;
- rădăcini ca de oţel; - florile au gingăşie de nepreţuit.
- pomii par nişte candelabre colorate;
- fagi cu vârfuri sure; Despre fluturi:
- plop negru încrustat în cer; - flutur mic cu rugină pe albăstrelele aripioare;
- plopii, umbre solitare; - făptură săltăreaţă;
- plopii ca nişte fantasme albe; - aeroplanul visurilor mele;
- plopii înşiraţi se pierd în zare; - roi de fluturi albi;
- plopii s-au desfăşurat în mantale lucii; - fluturii se scaldă în culorile florilor;
- sălcii plângătoare; - fluturii torc în firele de iarbă;
- sălcii bătrâne îşi mişcau pletele argintii; - fluturi albi cum e omătul.
- pomii îmbrăcaţi în dantele albe, cercelate;
- sălciile oftează, şoptesc; Despre insecte:
- o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; - zbor subţire de gândac;
- brazi ca nişte lumânări de flacără verde; - stol bălai de îngeraşi;
- un zarzăr mic şi-a răsfirat crenguţele ca spinii; - diamante de seamă ce strălucesc prin cupe de flori;
- parfumul cireşilor înşiraţi într-o fascinantă simfonie de culori de- - furnica, cu antene curioase;
a lungul străzilor; - picioruşe ca nişte firicele;
- copacii se dezbracă. - furnica negricioasă;

2
Despre iarbă: - străluciri de diamant;
- iarbă de mătase; - trec sănii zburând; pomii par nişte uriaşi cu halate albe;
- iarbă groasă şi deasă; - un covor de diamante îţi ia ochii;
- covor mătăsos; - cade zăpada cu nemiluita;
- iarbă de un verde crud; - păduri îmbrăcate într-o mantie albă;
- iarbă de catifea; - zăpadă jucăuşă;
- prispe de verdeaţă. - ploaie de stele albe;
- albele şi blândele ninsori;
Despre iarnă: - jocul steluţelor sclipitoare;
- văl alb de promoroacă; - podoabe argintii;
- fulgi uşori şi albi ca florile de cireş; - copaci de zahăr;
- fulgi ca nişte steluţe sclipitoare; - câmp de cristal;
- fulgi ca nişte fluturi ce plutesc în aer; - iaz de oglindă;
- roi uşor de fluturi; - jocul cristalelor de nea;
- vine cu mantia argintie; - mantie de lumină, mantie de nea;
- pune cuşme albe caselor; - tablou minunat, fantastic;
- steluţe poleite de argint; - flori de gheaţă;
- vrăjitoarea cea căruntă; - veşmânt alb;
- un fulg abia s-a născut şi vântul l-a luat să-i arate lumea; - fulgi mari şi pufoşi;
- cerne din cer pulberi de făină; - coroniţă de steluţe argintii;
- a pus apelor podişor de argint; - copaci cercelaţi cu flori de gheaţă;
- a pus crengilor mănuşi de puf alb; - cojocel de nea;
- a pictat cerul cu nori de leşie; - gerul albastru şi sălbatic;
- a oprit soarele să mai privească pământul; - ghirlande de cristal;
- ape îngheţate de cristal; - zăpadă cristalină;
- covorul argintiu scânteind în mii de luminiţe; - lan de diamante;
- copacii cercelaţi cu flori de gheaţă; - văzduh scânteios;
- fulgii ca nişte steluţe îngheţate rotindu-se în cercuri largi, - coloane înalte ale unui templu maiestuos;
legănându-se în valuri albe, transparente; - dansul fulgilor de nea;
- fulgii căzând pieziş pe toboganul vântului; - fulgii se joacă;
- ninge cu fulgi mari ca de vată; - un roi de fluturi albi umple văzduhul;
- fulgi mari se joacă de-a prinselea; - împărăţia mută a zăpezii;
- îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; - satele s-au împodobit cu lână rece, scânteietoare;
- totul e îmbrăcat în alb; - peste noi cad stele, cad fluturii botezului de gheaţă;
- steluţe albe se cerneau; - gerul culege flori şi le depune pe geam;

3
Despre însuşiri fizice: - lumină pierdută-n noapte;
- mic cât un fir de linte; - găteala împărătească a firii;
- mic cât un bob de piper; - aur şi rubin.
- ochişorii mărunţi ca nişte fire de colb;
- păr argintiu; Despre lac:
- păr acoperit cu pulberi de argint; - lacul ca oglinda;
- păr nins; - oglinda lacului;
- păr acoperit cu colb de aur; - unde limpezi;
- ochi calzi de duioşie; - oglinda de argint;
- ochi ca iarba crudă; - luntre aurită;
- păr încurcat ca un caier; - lac limpede ca seninul cerului;
- ochi ca liliacul; - apă purpurie.
- ghiocei pe la tâmple;
- ochi foarte blajini; Despre lună:
- privire blândă; - regina nopţii;
- faţă smeadă. - fiică a cerului;
- lună toropită de somn;
Despre lumină: - lună galbenă ca un bostan;
- şuvoaie de lumină; - luna îşi oglindeşte razele în apele lacurilor;
- potop de raze; - luna ca o vatră de jăratec;
- boare caldă; - luna ca o pleoapă pe cornee.
- lumină aurie;
- pânză albă; Despre limbă:
- zorea albastră; - Limba este tezaurul cel mai preţios pe care îl moştenesc copiii de
- imn de slavă; la părinţi (V. Alecsandri);
- lumină prietenoasă; - Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute
- plasa gândurilor mele de lumină; care merită să fie păstrat cu sfinţenie (V. Alecsandri);
- disc alb de lumină topită; - Limba este întâiul mare poem al unui popor (L. Blaga);
- focul zeilor; - Limba este cea mai puternică legătură a unui neam. Ea este
- ploaia de lumină; sufletul neamului, e firea şi fiinţa lui (G. Coşbuc);
- lumină prea albă; - Miracole nesfârşite zac în noi... Miracolul suprem: cuvântul cu
- fărâmiţă de lumină dulce; diviziunea lui (T. Arghezi);
- broboane de lumină; - Limba este însăşi floarea sufletului etnic al neamului (M.
- geana zării; Eminescu);
- lumină trandafirie;

4
 - Limba este ce avem mai scump rămas de la părinţi (I. H. - păduri singuratice;
Rădulescu); - munţii cochetează cu veşnicia;
- Limba este mijlocul prin care ne arătăm cunoştinţele şi cugetările - munţii fumegă.
noastre (I.H. Rădulescu);
- A vorbi despre limba română este ca o duminică (N. Stănescu); Despre mamă:
- Limbă veche, de eroi şi de statui; - mamă iubitoare;
- Este scrisă pe ulcioare, pe ştergare şi pe ii (V. Carianopol); - fiinţa cea mai dragă;
- O limbă ca un fagure de miere (M. Eminescu); - chip duios;
- Freamăt tânăr de pădure; - întrupare a duioşiei;
- Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat); - cea mai gingaşă fiinţă;
- Alcătuire de cuvinte româneşti (V. Eftimiu). - prisos de bunătate;
- ochii ei sunt două lacrimi;
Despre mare: - zâmbetul ei un trandafir înflorind pe buzele-i dulci;
- ţărmul tristei mări; - chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos;
- călimara cu guri întunecate; - suflet gingaş şi duios, plin de puritate şi dragoste;
- marea cea nesfârşită; - trăieşte în gândul şi în inima mea;
- valuri înspumate; - zâna bună ce veghează leagănul dulce al copilăriei;
- nisip fin şi argintiu; - consolarea la tristeţe, speranţă la deznădejde, forţă la neputinţă;
- oglinda sufletului; - izvorul afecţiunii, milei, compătimirii şi iertării;
- oglinda diafană a cerului senin; - pieptul pe care-ţi sprijini capul, mâna care te binecuvântează,
- marea se continuă până la graniţele pescăruşilor, până la pupila ochiul care te veghează cu multă duioşie;
mov a soarelui şi palmele orizontului; - ghiocei pe la tâmple;
- ascult glasul înspumat şi adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; - bunătate fără margini;
- orizont al spaţiului ondulat; - privire blândă.
- marea cu valuri luminate de lună;
- marea – simbolul nemărginirii. Despre natură:
- un peisaj simbolic;
Despre munte: - decor straniu;
- măreţia munţilor; - vis albastru al naturii;
- umbra răcoroasă a munţilor; - taina liniştii înalte;
- patria munţilor; - privelişte ce primeneşte sufletele;
- ţinuturile doinelor şi legendelor; - zările îţi sorb privirea;
- piscuri semeţe; - linişte neclintită de rai;
- munte cu creştet de aramă; - uşoara întunecime viorie;
- coama munţilor topită în aburi albaştri; - limpezimea cerului;

5
- cer albastru ca o petală de miozot; - pacea serilor de toamnă;
- văpaie de rubin; - în depărtări albastre;
- revărsare de strălucire; - apa sună somnoroasă;
- frumuseţe nemărginită; - pragul apelor nestăpânite;
- diamante de rouă acoperă-n mii de luminiţe; - miros răcoritor de brad;
- lumină verzuie; - frunzele se înroşesc de emoţie.
- se înflăcăra răsăritul;
- zări ca de cicoare; Despre noapte:
- miresme calde de cimbrişor; - nopţile de poezie;
- văzduhul – fagure încins; - noaptea minţii mele;
- mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; - amurg rece;
- zumzetele gâdilătoare ale albinelor; - noaptea uliţelor vechi;
- clinchetele moi ale apelor; - întunecime viorie;
- foşnetele pline ale frunzişurilor; - nopţi ca fantome;
- hohotirea despletită a vânturilor; - noaptea e limpede, răcoroasă;
- ţinutul diafan al câmpiilor de argint; - întuneric orb;
- urme viorii de conduri împărăteşti; - sclipirile stelelor;
- câmpul adormit; - noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată.
- dealuri mucezite cu arături de catifea;
- dorm câmpurile-n lumină; Despre nori:
- ie ţesută-n mii de feluri; - nor sihastru;
- piscuri portocalii; - nouri trecători;
- stele – candelabru uriaş al cerului; - norii suri pe bolta posomorâtă;
- colb de argint; sfărâmături de oglinzi; - nori fumurii;
- cunună de maci sălbatici sălbatici; - nori plumburii;
- copaci cu mantii voievodale; - nori albi;
- copaci înveşmântaţi în verde; - plutea pe talazul acela cu aripile neclintite;
- risipă de petale; - norii se sparseră în sfârşit în şuvoi de ploaie;
- drumuri-nalte de cocori; - grămezi uriaşe de nori;
- albele stihii; - nori vineţii, posomorâţi;
- mingea de foc a soarelui; - nori de bumbac.
- pernuţe de muşchi;
- pătuţ de mlajă; Despre oraş:
- tron de piatră; - oraşul adormit;
- reci oglinzi de apă; - paradisul luminii;

6
 - parcurile sunt triste; - zumzetele gâdilitoare ale albinelor;
- este pustiu şi linişte; - concertul păsărilor;
- clopotniţa de aur străvezie; - soarele revarsă săgeţi scânteietoare;
- oraş ca un furnicar; - serbarea păsărilor din crâng;
- seara începuse să-şi lase valurile negre asupra oraşului. - verdele iese încet din rădăcină;
- lacul cel verde şi lin;
Despre primăvară: - luciul plumburiu al apei.
- se-ntoarce iar proaspătă;
- primăvară fragedă, întinerită; Despre păsări:
- veni cu cofa plină de rouă şi lumină; - şiruri negre de cocori;
- vine într-o caleaşcă încununată cu verdeaţă; - foşnetul de mătase al aripilor obosite;
- un parfum uşor vine pe adierea amurgului; - pescăruşi albi;
- dulce serbare poetică; - cântecul lor te îmbată cu dulceaţă;
- miresme calde de cimbrişor; - triluri încântătoare;
- iarba este de un verde crud sălbatic; - privighetoarea cea fără pereche;
- solii primăverii, ghioceii, îşi salută regina; - ţara rândunelelor.
- ghioceii timizi ies din pământul jilav ca nişte suliţe;
- tânăra domniţă ţese un covor verde de iarbă; Despre ploaie:
- păsările îşi revarsă trilurile încântătoare; - ploi calde şi umede;
- florile sunt sfioase, îmbrăcate în haine de sărbătoare; - murmur lung de streşini;
- copacii primesc musafiri, mugurii, care se transformă în suave - cad din cer mărgăritare;
flori; - lacrimi de ploaie;
- primăvara grăbită, neliniştită, friguroasă; - trăsnet des de aripi de furtună;
- dulci zumzete; - stropi împinşi de vânt bat la geamuri;
- parfum uşor; - cad picături de ploaie într-o armonie perfectă.
- cea mai dulce şi mai poetică sărbătoare;
- dulcile nuanţe roz-albe şi trandafirii ale florilor; Despre pământ:
- iarba ca peria; - pământ de catifea;
- vis de albastru şi azur; - pământ reavăn;
- a nins cu nea de floare pe prunii din livezi; - pământ jilav;
- strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline; - petece negre;
- belşug de verdeaţă; - pământ muiat de ploaie;
- bob de rouă; - pământul absoarbe apa ca un burete;
- roditoarele câmpii; - pământ somnoros.
- copacii şi-au lepădat mantia albă de nea;

7
Despre râu: - tăcut şi uşor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o
- râul strălucind în soare; luntre pe apă;
- cearta sălciilor care toată ziulica dorm; - răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al
- murmur lung de ape revărsat peste maluri; bolţii;
- râul luciu; - astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...;
- apele – drumuri călătoare; - apusul de jăratec;
- vorbesc undele; - apusuri ca sângele;
- valuri uriaşe se ridicau spre înalt şi reveneau în matcă cu - asfinţit vânăt;
răbufniri asurzitoare; - soarele aruncă în nori cu săgeţi.
- apa sună somnoroasă.
Despre toamnă:
Despre soare: - toamna cea întunecată;
- sfântul soare; - toamna mohorâtă cu vânturi moi şi tânguitoare;
- soarele crud în liliac; - anotimp îmbelşugat;
- razele de aur ale soarelui; - frunzele ruginii cad legănându-se;
- soarele îşi trimite cu dărnicie razele printre miile de flori albe ale - foşnetul frunzişurilor;
castanilor; - peisaj multicolor;
- suliţele de lumină ale soarelui; - fructe parfumate;
- minge de foc portocalie, bulgăre de foc; - explozii de culoare;
- disc de aur, glob de aur; - covor ruginiu;
- palat de lumină topită; - frunze arămii desenează-n cer;
- soarele trimite potopul de raze; - vreme rece şi umedă;
- bulgărele de aur trimite văpăi; - frunze foşnitoare;
- transformă văzduhul într-un fagure încins; - toamnă rodnică;
- raze încălzitoare; - plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele;
- aruncă văpăi; - vânt tomnatic;
- îmbrăcat în aur; - vântul geme;
- bunul soare; - val de brumă argintie;
- răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; - val de frunze ruginii;
- dealurile, văile se rumeniră; - năframă galbenă a toamnei;
- mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste - faldurile piramidei pline de crizanteme;
pământ; - regina mândră în culori;
- soarele a fost eliberat din leagănul norilor şi-şi înalţă discul pe - clăi de frunze ruginii;
cer; - frunze arămii dansează în aer;
- vânt năvalnic;

8
- ploaia cerne mărunt sita deasă; - splendoarea lor târzie în lumina sonoră a celor din urmă zile cu
- nori suri; soare;
- se plimbă prin grădinile cu crizanteme mirositoare; - frunze galbene, ruginii, zdrenţuite de ploi şi arse de vânt;
- am primit o scrisoare de la toamnă; - pădurea – o orgă strălucitoare din care vântul cântă o melodie;
- momente de melancolie; - muzica se lasă în valuri străvezii peste suflete, copleşindu-le;
- zilele trec ca nişte bărcuţe albe; - părea că fluierul vântului se rostogoleşte dur ca apoi să se
- firea pare ostenită de muncă; topească într-un râu stins de note;
- pământul şters caută odihnă, linişte şi pace adâncă; - vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă;
- gospodinele închid în balcon bogăţiile toamnei; - o boare a furat puful păpădiilor;
- poemele sale bogate; - regina mândră în culoare vine în caleaşcă aurită;
- mere roşii ca focul; - vine harnică şi de bunuri darnică;
- pere aurii; - năframa ei de aramă;
- prune brumării; - a rumenit frunzele;
- fum amărui; - a aşezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un şirag de
- o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; mărgele;
- cerul îşi prelinge seninul pierdut; - ultimele frunze străluceau ca nişte monezi de aur şi bronz;
- foşnind uscat din frunze; - de brazi şi pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos,
- floarea-soarelui bătrână îşi plânge tinereţea pierdută; pe pământ;
- norii grei îşi poartă plumbul întristând cerul; - a răcorit natura cu ploaia rece;
- ploaia ţese pânză de păianjen pe geamuri; - razele soarelui par filtrate prin miere;
- câmpul îmbracă o haină argintie – brumă; - toamna harnică rărind frunzişul pădurii;
- săgeţi frânte de cârduri de cocori şi rândunele străpung cerul; - faţa ruginie a naturii;
- norii fug goniţi de vânturile înălţimilor; - privelişte ruginie;
- rânduiţi în unghi cocorii îşi încep pribegia; - strigătele pribege ale cocorilor;
- solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; - multicolora toamnei strălucire;
- pădurea tace melancolică; - soare palid, vânt nemilos;
- unduiau lin funigeii; - toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie
- cu galben şi cu roşu îşi ţese codrul ia; - zâna melopeelor / spaima florilor;
- logodna seminţelor blânde cu lutul bătrân; - toamna ironică;
- vânturile grele bat în geamuri; - toamna-n grădină şi-acordă vioara.
- tonuri de bronz şi aur fără strălucire alternează cu portocaliul
palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de fluture primăvăratic, Despre vânt:
cu roşul dulce şi putred de vişină coaptă; - vânturi sunătoare;
- frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap într-o adiere de - mătăsuri lungi de vânt;
vânt şi încep să şuşotească; - vrăjmăşia câinoasă a vântului;

9
 - frământată chinuire a crengilor;
- hohotirea despletită a vântului;
- caleşti de vijelii;
- iernaticul vânt;
- viforul turbat;
- vântul transparent şi uniform;
- un vântuleţ potolit aduce cu el o mireasmă blândă;
- supărat pe liniştea omenirii, vântul bate în lună plină;
- pluteşte mort pe cerul fumuriu către susurul lin al frunzelor.

Despre vară:
- zile caniculare;
- vara a pictat cu un verde puternic toată pădurea;
- a acoperit păşunea şi munţii cu verdeaţă;
- pentru ape, a ales un albastru strălucitor, transparent;
- în copaci a pus podoabe, mere, pere, cireşe;
- pe sub copaci a pus felurite ciuperci;
- a acoperit cu aur spicele de grâu şi secară;
- a venit vara în caleaşca-i poleită cu aur şi s-a instalat pe un ţinut
de basm.

Despre vis:
- vis sălbatic;
- vis splendid;
- vis superb;
- vis durabil;
- vis spulberător;
- vis înspăimântător.

Despre vreme:
- vreme blândă;
- vreme aprigă;
- zilele babei;
- nopţile vegherii.

10