Deşi este stabilit că alcoolul etilic este mai puţin toxic decât cel metilic şi decât omologii săi, cu

număr mai mare de atomi de carbon, totuşi, consumat cu regularitate, el este dăunător organismului,
chiar dacă alcoolemia nu a atins niciodată concentraţii capabile să tulbure evident comportamentul
băutorului. Persoana care abuzează de băuturi este expusă, atât la acţiunea alcoolului etilic, cât şi la
nocivitatea substanţelor însoţitoare (alcool metilic, alcooli superiori, aldehide, acizi, eteri, uleiuri
esenţiale etc.). In urma consumării repetate, nivelul alcoolemiei la care apar primele manifestări
psihice şi neurolologice se ridică până aproape la dublu şi, la adăpostul acestui fenomen de
acomodare (obişnuinţă), acţiunea nocivă a băuturilor se exercită insidios, fără ca persoana în cauză
să-şi dea seama.
Cele mai frecvente tulburări întâlnite la persoanele care abuzează de băuturi alcoolice ţin de
aparatul digestiv. Este cunoscută gastrita cronică cu hipersecreţie a amatorilor de aperitive
alcoolizate, care la început, de obicei, evoluează sub forma unei dispepsii de tip hiperacid, iar cu
timpul poate deveni hipo- sau anaclorhidrică, însoţită adeseori de regurgitaţii mucoase (pituite), care
apar dimineaţa, pe nemâncate, precum şi de scăderea coeficientului de utilizare digestivă a unor
trofine (tiamină, acid ascorbic etc.). Apoi, deşi într-un timp s-a negat acţiunea cirogenă a alcoolului
per se, totuşi s-a stabilit că nu se poate contesta efectul nefast al abuzului de băuturi alcoolice asupra
ficatului. Prin prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute la examenul anatomopatologic practicat
pe circa 100 000 de alcoolici cu tulburări somatice sau mintale şi pe un grup similar de nealcoolici,
s-a constatat prezenţa diferitelor grade de ciroză liepatică la 9% din alcoolici, faţă de numai 1% de
nealcoolici.
Abuzul de băuturi alcoolice provoacă frecvent diferite tulburări psihice şi neurologice şi micşorează
rezistenţa organismului faţă de agresiunile mediului ambiant. Tulburările a frigore (degeraturi,
afecţiuni ale aparatului respirator etc.), contractate prin expunere la
temperaturi scăzute, sunt de două-patru ori mai frecvente printre băutori decât printre abstinenţi. La
alcoolicii inveteraţi, multe boli microbiene (pneumonia, febra tifoidă şi mai ales tuberculoza) apar
mai des şi au o evoluţie mult mai gravă, ceea ce a dus la descrierea unor forme particulare acestor
bolnavi.
Alcoolul afectând gârneţii şi trecând uşor prin placentă la făt, descendenţii alcoolicilor inveteraţi
prezintă diferite stigmate degenerative, ca debilitate fizică, întârzieri în dezvoltarea mintală, devieri
de la normal, surdo-mutitate, epilepsie şi idioţii grave. Aproape două-treimi dintre copiii epileptici
şi dintre idioţi descind din alcoolici. Etilismul a fost găsit la părinţii a 30—60% din copii
delincvenţi, internaţi în case de educare, şi în 20—40% din cazurile de căsătorii destrămate prin
divorţ.
Alcoolismul se repercutează adânc asupra producţiei şi asupra productivităţii muncii. Studii
statistice efectuate în diferite ţări au arătat că băutorii inveteraţi lipsesc de la program de două-şase
ori mai mult şi provoacă de două-trei ori mai multe accidente decât cei care nu abuzează de alcool.
Apoi, numeroase cercetări, efectuate în ţări avansate, arată că alcoolul reprezintă cauza a 25—45%
din totalul accidentelor de circulaţie şi 60—75% din accidentele letale se datoresc alcoolismului
acut. Efectele alcoolismului fiind atât de multiple şi de intense, abuzul de băuturi alcoolice trebuie
considerat ca o plagă socială, care trebuie lichidată, atât pentru a ridica nivelul de sănătate fizică şi
morală, cât şi pentru creşterea capacităţii de producţie.