Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cazul 1. Dacă {x}Ý, (adică, mulţimea mărimilor de intrare creşte) iar sistemul poate
prelua cu aceiaşi structură (deci T = ct.) variaţia intrărilor, capacitatea de
a prelua cu aceiaşi structură variaţia intrărilor îi conferă flexibilitate în
utilizare.
Cazul 2. Capacitatea sistemului de a prelua variaţiile mărimilor de intrare {x}Ý, cu
modificări minime ale structurii transformatoare T, defineşte flexibilitatea de
adaptare.
Aşadar, flexibilitate este o funcţie F = f (X, T, t) definită ca fiind
capacitatea unui sistem de fabricaţie de a răspunde optimal la variaţia sarcinilor şi
de a funcţiona pe perioade mari de timp, în condiţii de eficienţă economică.
Grupul de probleme care însoţesc evoluţia structurii transformatoare T în
timp pot fi reprezentate ca în fig. 1.7.
a) b). c)
Fig. 1.7. Moduri de solicitare a unei structuri transformatoare.
IF= N*K/n*100
Structura A
IF 1000*15/3*100=50
N=1000
K=15
n=3
Structura B
IF 100*100/100*1=100
N=100
K=100
n=100
Page 11 of 11