Sunteți pe pagina 1din 3

CUVÂNT INTRODUCTIV,

Patologia Digestivă Superioară, în centrul căreia ocupă un loc definit esofagul


și stomacul, acumulează în ultimii ani progrese importante.
Cu toată dezvoltarea mijloacelor moderne de explorare și diagnostic, această
patologie este încărcată de complicații dintre cele mai grave, uneori ireversibile, de o
creștere marcată a factorilor de risc, în special al celor chirurgicali și de o mortalitate
mare, așa cum o semnalează dealtfel și unele centre medicale mari din lume, ca cele
din Statele Unite, Franța și Japonia. De aceea pe drept cuvânt afirmăm că această
patologie nu poate fi tratată oriunde, oricum și de către oricine.
Faringoesofagul, segment superior al tubului digestiv, datorită unei
arhitectonici specifice cât și unei localizări topografice dificile ce-l situiază în trei
segmente vitale: cervical, thoracic și abdominal, precum și zona de graniță toraco-
abdominală, așa zisa regiune “a nimănui“, este greu de explorat și de abordat clinic.
În majoritatea afecțiunilor digestive superioare intervenția chirurgicală
reprezintă unica soluție terapeutică, motiv pentru care sunt prezentate de chirurg.
Acesta este obligat să practice o chirurgie d eprofunzime, de mare
periculozitate din cauza rapoartelor anatomice directe ale esofagului cu: cordul,
pericardul, aorta toracică și ramurile sale, tiroida, hilurile pulmonii, venele cave, nervii
vagi, nervii recurenți, nervii splanchinici, lanțul simpatic, canalul limfatic thoracic, etc.

Astfel, eforturile noastre stimulate de o experiență clinco-terapeutică
acumulată în timp, pe o cazuistică impresionantă, au constituit suportul spiritual și
profesional al cărui bune rezultate obținute au demonstrat competența credibilitate
și au condus indubitabil la crearea primei Clinici de Chirurgie Digestivă Superioară din
țara noastră. Astfel a apărut și funcționează la parametrii moderni prima clinică de
chirurgie de suprastructură digestivă în Spitalul Universitar Clinic București.
Aceasta este o consecință a activității laborioase a Profesorului Dan Gavriliu a
cărui genialitate a marcat în lumea medicală mondială prima esofagoplastie.
În cadrul esofagoplastiei alegerea grefoanelor (stomac, piloro-duoden, jejuno-
ileon, colon), impoune chirurgului să acorde deosebită atenție pediculilor vasculari.
Grefoanele dispun de celule endocrine secretorii și hormoni încă în studiu dar
necesari actului digestiv în interacțiune pe parcursul adaptării acestora, într-un
cuvânt esofagizarea grefoanelor.
Am spus adesea: ce poate fi mai greu în viață pentru un subiect – să nu poată
să vadă, să nu poată să meargă, sau să nu poată să se alimenteze?
De aceea, practicianul care este chemat să trateze afecțiunile digestive
superioare îi este necesară o solidă instrucție în această patologie și totodată
cunoașterea variabilității indicațiilor terapeutice, a procedeelor, tehnicilor și tuturor
metodelor medico-chirurgicale.
Acesta este obiectivul nostru final, ce dorim să-l ilustrăm prin seria publicațiilor
ce le întreprindem.
Pregătirea în această direcție – de chirurgie de suprastructură – este foarte
grea, obositoare și de lungă durată (10 ani).
Chirurgul își asumă o mare responsabilitate în chirurgia de suprastructură, se
confruntă cu mari greutăți, iar rezultatele nu strălucesc imediat ci mult mai târziu față
de multe alte operații sau rezultate din alte specialități.
Complexitatea actului operator de la operații de corecție esofagiană până la
esogastrectomii, esofagectomii totale sau esofagoplastii, ridică foarte multe
probleme. Fondul biologic al bolnavilor este sub limitele fiziologice: în general acești
bolnavi se prezintă târziu cu disfagie accentuată, pierdere ponderală marcată prin
cancere obstructive, cu evoluții înșelătoare, esofagite toxice, etc., precum și
complicații grave de însoțire, pulmonare, cardiace, hepato – pancreatice posttoxice
și/sau fistule esopleurotoracice.
Deproteinizarea este marcată, mulți sunt casectici, chiar dintre cei care au fost
operați în alte servicii, cu stenoze esofagiene și gastrice posttoxice, dar la care după o
perioadă pot reapare procesele de stenoză prin continuarea evoluției în timp a
inflamației locale, de variate cauze și care duc la un procent crescut de mortalitate.
Astăzi prin punerea la punct a unor sisteme personale originale nutriționale pe
care le-am codificat, am reușit să depășim unele etape grele, ce păreau ireversibile și
să redresăm cei mai gravi bolnavi într-un timp scurt prin nutriție codificată de tip
M.E.N.
Parametrii propuși și codificați pe care i-am utilizat ne-au permis ca după ce s-a
redresat economia generală a organismului, indiferent de vârstă, să se poată efectua
operațiile cele mai potrivite și de anvergură.
Gravitatea majorității intervențiilor pe care le-am efectuat, apare tocmai din
desfășurarea actului operator pe o suprafață mare și care nu se poate evita, în care
acest act operator se execută concomitent pe același bolnav în cele trei segmente
vitale ale organismului: abdomen, torace și cervical.
Factorii de risc severi și periculoși, impun măsuri dintre cele mai eficiente,
pornind de la operații de corecție esofagiană, până la ablația totală de organ, esofag,
stomac și esofagoplastii prin variate metode.
Greutățile multiple de explorare și diagnostic, precum și incidența crescută a
complicațiilor grave în patologia digestivă superioară, pun clinicianul și chirurgul la
cea mai grea cotă de responsabilitate.
Localizarea profundă a esofagului având rapoarte directe cu formațiunile
anatomice vitale ale organismului și fiind singurul segment digestiv care nu are
seroasă, necesită din partea chirurgului să acorde maximă atenție în executarea
suturilor, stratul submucos fiind esențial.
Dificultățile ne-au determinat ca după mulți ani pe care i-am consacrat acestei
patologii și chirurgiei esofagiene, să alcătuim pentru început acest mic ghid de sinteză
și orientare în patologia digestivă superioară.
Pentru a nu fi obositoare, lucrarea apare ca un îndrumar și prezintă succint,
într-un mod unitar, original, elementele patologice necesare în practică: sistematizate
pe caractere semiotice, pe grupe de afecțiuni congenitale, dobândite, curente, rare,
asociate și locoregionale, cu răsunet asupra esofagului.
Aceasta este o consecință a activității laborioase a Profesorului Dan Gavriliu a
cărui genialitate a marcat în lumea medicală mondială prima esofagoplastie.
În cadrul esofagoplastiei, alegerea grefoanelor (stomac, piloro-duoden, jejuno-
ileon, colon), impune chirurgului să acorde o deosebită atenție pediculilor vasculari.
Grefoanele dispun de celule endocrine secretorii și hormoni încă în studiu dar
necesari actului digestiei în interacțiune pe parcursul adaptării acestora, într-un
cuvânt esofagizarea grefoanelor.
Localizarea profundă a esofagului având rapoarte directe cu formațiunile
anatomice vitale ale organismului și fiind singurul segment digestiv care nu are
seroasă, necesită din partea chirurgului să acorde maximă atenție în executarea
suturilor, stratul submucos fiind esențial.
Selecția materialului bogat al Spitalului Universitar Clinic București cât și datele
studiate din literatura medicală generală cuprinse în textul lucrării pot ajuta
practicianul să pună un diagnostic cât mai corect pentru o îndrumare terapeutică în
timp util.
Tratamentul fiind prin excelență chirurgical pentru bolnavii la care din motive
reale medicale nu li s-a putut oferi decât gastrostomie definitivă, am imaginat și
aplicat cu rezultate favorabile o metodă de esofagoplastie intraluminală bipolară care
le-a anulat infirmitatea prin stenoze esofagiene considerate ireversibile. Am dorit să
prezentăm aspectele cele mai reale de patologie și tehnici chirurgicale și să evităm
procedeele care nu și-au verificat eficacitatea și au rămas de domeniul istoriei.
Iconografia reprezintă unele reproduceri din tratatele curente după diverși autori și
îmbogățită substanțial cu schițe și imagini foto după materialul selectat din Spitalul
Universitar Clinic București.
Credeam că modestul nostru efort va ușura punerea unui diagnostic și o
orientare corespunzătoare în vederea aplicării unui tratament diferențiat raportat la
varietatea și stadiul lezional. Atunci rezultatul va fi cât mai favorabil obținând o
vindecare fără sechele iar în boala neoplazică pentru care bolnavul are o condamnare
sigură la moarte, o supraviețuire cât mai îndelungată.
Aducem pe această cale sincere mulțumiri colegilor chirurgi din
departamentele unde am lucrat și celorlalți de alte specialități cu care am colaborat
(imagistică, anatomie patologică, biochimie, hematologie, endoscopie, terapie
intensivă, oncologie, cardiologie, pneumologie, etc.).
Mulțumim de asemenea distinsului colaborator Domnului Alex Dragomir
pentru deosebita contribuție adusă la redactarea și sistematizarea selectivă a
materialului, pe parcursul acestei lucrări. Pentru toți cei care ne-au sprijinit îi
asigurăm de sentinmentele noastre cele mai alese.
Posibilele semnale de obiecție ale colegilor le primim cu realism.
Acest îndrumar se adresează medicilor tineri, precum și celor interesați de
patologia digestivă superioară sau care au un sistem informațional redus.

Autorii: