CENTRUL DE STUDII “STEFAN CEL MARE SI SFANT” –BUCOVINA – Câmpulung

Moldovenesc

BOLILE COPILARIEI – semen si simptome

I. RUJEOLA
II. RUBEOLA
III. PAROTIDA EPIDERMICA sau OREIONUL
IV. VARICELA
V. ERITEMUL INFECTIOS (boala obrajilor pălmuiți sau a cincea boală eruptivă)
VI. ROSEOLA INFANTUM (a sasea boala a copilariei sau exantemul subit)

Prof. coord.: COZMA Marioara

Elev: SÎRGHIE IONELA-VASILICA
Specializare: AMG, II
 I. RUJEOLA este o boala infectioasa foarte contagioasa, uneori cu evolutie severa. La
sugari si copii foarte mici poate duce la complicatii si chiar deces. Rujeola poate fi prevenita prin
vaccinare.
Rujeola sau pojarul, cum este denumita popular afectiunea, este deosebit de contagioasa 
– se estimeaza ca 90% dintre persoanele neimunizate (prin trecerea prin boala/vaccinare),
expuse, vor contracta boala. Omul este singura gazda pentru acest virus.

Simptome
Principalele simptome la rujeola sunt febra mare, tuse, rinoree, eruptie si inflamatie la
nivelul ochilor (conjunctivita). Primele simptome (febra, simptome respiratorii) apar intr-un
interval de 7-21 zile de la contactul infectant, in medie la 10 zile de la expunere. Eruptia apare in
medie la 4 zile dupa primele simptome iar pacientul este contagios 4 zile inainte si 4 zile dupa
aparitia eruptiei.
Eruptia este insotita de febra 39-40ºC; in cazurile necomplicate, starea generala se
amelioreaza la 3 zile dupa aparitia eruptiei, iar pacientul isi revine complet in 7-10 zile de la
debut.
Semnele si simptomele infectiei cu rujeola apar intre 10 si 14 zile dupa expunerea la virus
si includ:
– Febra
– Tuse seaca
– Secretii nazale
– Dureri in gat
– Inrosirea ochilor
– Pete albe mici apar in interiorul gurii pe mucoasa interioara a obrazului
– Eruptie cutanata care apare initial pe fata si in spatele urechilor, apoi se extinde si pe
restul corpului
Infectia se instaleaza in diverse stadii pe parcursul a doua-trei saptamani.

II. RUBEOLA este o boala infectioasa, eruptiva, care poate sa apara la sugarii cu
varsta sub 1 an si in colectivitatile de copii nevaccinati. Popular rubeola este denumita
pojarel. Este determinata de virusul rubeolic, care pana la introducerea
vaccinarii,determina epidemii, iarna si primavara. Virusul rubeolic rezista la frig, dar este
sensibil la caldura si solventii organici. O forma grava de rubeola este reprezentata de
rubeola congenitala.
Epidemiologie
- transmiterea se face: pe cale aeriana (prin picaturile de tuse, stranut, vorbit ), prin
contactul cu suprafetele contaminate (jucarii, vesela, mobilier), prin transmiterea sanguina daca
exista rani deschise si prin transmiterea materno-fetala (rubeola congenitala)
-perioada de incubatie este de 14-21 de zile
- infectia se transmite inainte de aparitia simptomelor. Virusul se poate detecta in faringe
cu 5-7 zile inainte de aparitia simptomelor si 7-10 zile dupa aparitia eruptiei
- perioada de maxima contagiozitate este in momentul aparitiei eruptiei
Simptomatologia
 - perioada de invazie dureaza 2-3 zile si este reprezentata de: febra 38-38,5 grade Celsius,
cefalee (dureri de cap), indispozitie, iritabilitate, oboseala, disfagie (dureri in gat ) si refuzul
alimentatiei, adenopatie(marirea de volum al ganglionilor) submandibulara (sub barbie ),
laterocervicala (de o parte si alta a gatului), occipitala (in spatele gatului), care este un semn
sugestiv in diagnosticarea bolii; adenopatia poate persista 2-4 pana la 6 saptamani, perioada de
stare (eruptiva)
- eruptia apare la o zi dupa scaderea febrei; initial apare la nivelul fetei si in spatele
urechilor ,apoi se extinde la trunchi si membre; eruptia este sub forma unor pete de culoare roz,
rotunde sau ovalare, nu conflueaza, poate sa dispara in cateva ore sau poate persista 2-3 zile
- artralgii ( dureri articulare )
- evolutia este usoara, boala determina imunitate de durata

III. PAROTIDA EPIDERMICA sau OREIONUL este o boala virala acuta,

contagioasa, sistemica, ce determina de obicei marirea dureroasa a glandelor producatoare de
saliva (glandele salivare), cel mai frecvent a parotidelor, care se afla in apropierea urechilor.
Oreionul poate provoca inflamatii in una sau ambele glande.
Agentul cauzal, un paramyxovirus, se transmite pe cale aeriana, prin picaturile de tuse,
stranut si saliva. Poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa faringiana si cea respiratorie.
Virusul este prezent in saliva pana la sase zile inainte de aparitia tumefactiei glandelor salivare.
Se afla, de asemenea, in sange si in urina, precum si in LCR (lichidul cefalo-rahidian) daca exista
o afectare a SNC (sistemului nervos central). Incubatia bolii este de 14-21 zile (cu limite 9-25
zile).
Un atac de boala confera, de obicei, imunitate permanenta. 
Oreionul apare frecvent in a doua copilarie, in adolescenta si la adultii tineri, limitele de varsta
fiind intre 10-19 ani. Insa boala poate surveni la orice varsta. Afectiunea este rara la copiii mai
mici de 2 ani, mai ales la cei sub 1 an. Aproximativ 25-30% dintre cazuri sunt inaparente clinic.
Oreionul este mai putin contagios decat rujeola. Este endemic in anumite regiuni intens
populate, dar poate aparea in epidemii atunci cand exista aglomerari de persoane. Apare mai ales
in populatiile neimunizate, cu varf de incidenta la sfarsitul iernii si la inceputul primaverii. 
Complicatiile de oreion, cum ar fi pierderea auzului, meningoencefalita si pancreatita,
sunt potential grave, dar rare. 
Simptome
Oreionul prezinta urmatoarele semne si simptome:
 debutul bolii este cu febra 38-39 grade Celsius, care dureaza cateva zile;
 frisoane;
 cefalee (dureri de cap);
 astenie, oboseala;
 mialgii (dureri musculare).
Dupa o perioada de incubatie de 14-24 de zile, majoritatea persoanelor dezvolta cefalee,
anorexie, stare generala proasta si o febra scazuta catre moderata. Afectarea glandelor salivare
apare dupa 12-24 h, insotita de febra pana la 39,5-40 grade C. Febra perista 24-72 h. Tumefactia
glandulara atinge maximul prin a doua zi si dureaza 5-7 zile. Ganglionii limfatici prinsi sunt
extrem de sensibili la palpare in timpul perioadei febrile.
 Parotidina este, de obicei, bilaterala. Durerea la mestecat sau la inghitit, mai ales
inghitirea lichidelor acide ca otet sau suc de lamaie, este simptomul cel mai precoce. Ulterior
produce tumefactia dincolo de parotida, pre- si retroauricular. Ocazional, glandele
submandibulara si sublinguala se tumefiaza. De asemenea; mai rar, acestea sunt singurele glande
prinse. In afectarea glandei sublinguale limba se poate tumefia. Orificile orale ale ducturilor
glandelor afectate sunt edematiate si usor inflamate. Tegumentele supraiacente glandelor pot fi
tensionate si lucioase.
Tumefactia unilaterala sau bilaterala a glandei parotide, prin deformarea caracteristica a
zonei mandibulare, este usor dureroasa la palpare. Daca tumefactia este bilaterala determina
aspectul de para al fetei, aspect sugestiv bolii. Tumefactia parotidiana este initial unilaterala, apoi
in 2-4 zile devine bilaterala si cedeaza in 10 zile. Secretia salivara scade si da senzatia de gura
uscata. 
Simptomele de oreion la copil
Simptomele oreionului pot varia pentru fiecare copil care este afectat. Este posibil sa
dureze intre 16 si 18 zile pentru ca copilul dumneavoastra sa dezvolte semne de oreion dupa ce a
intrat in contact cu boala. Cele mai frecvente simptome includ:
Intr-o faza timpurie a bolii
 febra;
 durere de cap;
 scaderea apetitului;
 stare de rau generala.
In 24 ore de la simptomele de mai sus pot aparea:
 dureri de cap severe;
 durerea este mai intensa cu mestecarea;
 durerea este mai intensa cu alimentele care determina o crestere a productiei de saliva,
cum ar fi alimentele acre.
In 48 ore de la simptomele initiale apare:
 umflarea uneia dintre glandele salivare situate pe partea laterala a fetei, in apropierea
exterioara a urechii. Este posibil ca intregul obraz sa apara umflat;
 mai rar, copilul poate avea umflarea altor doua glande salivare, care se afla sub limba si
sub Barbie.
Medicul trebuie consultat imediat daca apar semne si simptome de oreion. Boala este
extrem de contagioasa. Medicului trebuie instiintat inainte de a suspecta oreionul, astfel incat sa
se poata lua masuri pentru a evita raspandirea virusului altor personae in sala de asteptare.
Intre timp:
 se impune odihna cat mai mult posibil;
 Se incearca diminuarea simptomelor cu comprese reci si cu medicamente de reducere a
durerii (ibuprofenul si acetaminofenul).
Este posibil ca o alta afectiune sa cauzeze semnele si simptomele specific oreionului.
Umflarea glandelor salivare si febra ar putea indica glanda salivara blocata sau o infectie virala
diferita.
 IV. VARICELA este o boala inalt contagioasa provocata de virusul varicelo-zosterian
(VZV). Boala se manifesta prin eruptie cutanata specifica sub forma de vezicule, prurit, oboseala
si febra. Eruptia apare initial pe abdomen, spate, fata si se poate raspandi pe intreg corpul,
provocand 250-500 de vezicule insotite de prurit (mancarime). Varicela poate fi severa, in
special la sugari, adulti si persoane cu sistem imun deprimat. Vaccinarea este cea mai buna
modalitate de preventie.
 Semne si simptome
Orice persoana care nu a avut varicela sau nu a fost vaccinata impotriva varicelei poate
face boala. Varicela dureaza de obicei 5-7 zile.
Semnul clasic al varicelei este eruptia insotita de vezicule (pline cu lichid), care in final formeaza
cruste.
Eruptia apare initial pe fata, trunchi, spate si apoi se raspandeste pe restul corpului,
inclusiv in interiorul gurii, pe pleoape sau in zona genitala. Dureaza aproximativ 1 saptamana ca
toate veziculele sa se sparga si sa formeze cruste.
Alte simptome tipice apar cu 1-2 zile inainte de eruptie:
Febra
Oboseala
Scaderea poftei de mancare
Cefalee
Copiii lipsesc de obicei de la scoala sau gradinita in jur de 5-6 zile in cauza varicelei.
Persoanele vaccinate
Unele persoane care au fost vaccinate impotriva varicelei pot sa faca boala. In cazul lor,
simptomele sunt mai usoare si apar mai putine pete rosii si vezicule, iar febra este scazuta sau nu
este prezenta. Desi putin frecvent, unele persoane vaccinate pot face o forma la fel de severa ca
cele nevaccinate.

V. ERITEMUL INFECTIOS (boala obrajilor pălmuiți sau a cincea boală eruptivă),

este o boală infecto-contagioasă alături de scarlatină, rujeolă, rubeolă, fiind determinată de
Parvovirusul B19. Afectează, în special, copiii de vârstă preșcolară și școlară (5 - 14 ani),
apărând cu predilecție primăvara și iarna.
Transmitere:
- pe cale aerogenă (tuse, strănut);
- prin contact direct cu obiectele contaminate cu aceste secreții;
- prin intermediul sângelui și produselor de sânge;
- de la mamă la făt. 
Simptomatologia:
 în perioada de debut este de obicei necaracteristică (stare generală alterată, indispoziție,
inapetență, somnolență).
în perioada de stare se manifestă prin:
 subfebrilitate, febră;
 obstrucție nazală sau coriză (secreții nazale) seroasă;
 disfagie (dureri de gât secundare inflamării faringelui);
 cefalee (durere de cap).
în perioada eruptivă:
 poate apărea la câteva zile de la debutul simptomelor;
 se manifestă prin apariția unei erupții eritematoase (roșii) la nivelul feței, dând aspectul
de „obraji pălmuiți”;
 poate fi însoțită de prurit (mâncărime);
 aspectul caracteristic facial este însoțit și de o erupție fină, rozalie, la nivelul trunchiului
și membrelor superioare;
 erupția poate persista până la 2 - 3 săptămâni și se poate accentua dacă copilul este febril
sau expus la soare;
 din momentul apariției erupției, copilul nu mai este contagios și se poate întoarce în
colectivitate.
 
Diagnosticul este clinic, pe baza simptomelor caracteristice și a contactului cu o
persoană infectată. 
Confirmarea necesită dozarea anticorpilor de tip Ig M (antiparvovirus B19).
Anticorpii de tip Ig G antivirus B19 sugerează infecția în antecedente.
Biologic, se constată leucocitoza cu limfocitoză și absența reactanților de fază acută, ceea ce este
sugestiv pentru o infecție virală.
Având în vedere că boala obrajilor pălmuiți este o infecție virală, tratamentul va fi
simptomatic:
- antitermice (Paracetamol, Ibuprofen);
- dezobstruante nazale (ser fiziologic, apă de mare);
- antiseptice bucofaringiene (tantum verde, albastru de metil);
- antihistaminice (desloratadină, diclorhidrat de levocetirizină, diclorhidrat de
cetirizină etc) la copii care prezintă prurit.
Hidratarea corespunzătoare – cu un consum crescut de lichide (apă, ceai, compot etc) –
și izolarea la domiciliu sunt necesare în perioada de stare a bolnavilor.
Pentru un diagnostic precis și un tratament corespunzător, recomandăm un consult
medical dacă copilul dumneavoastră manifestă simptomatologia descrisă.

VI. ROSEOLA INFANTUM (a sasea boala a copilariei sau exantemul subit), este o
infectie virala contagioasa, care afecteaza frecvent sugarii si copiii mici. Principalele manifestari
sunt febra inalta si eruptia cutanata.
Transmitere

Roseola apare de obicei la copiii intre 3 luni si 4 ani; cel mai frecvent, afecteaza copiii
sub 2 ani. Este provocata de virusul herpetic de tip 6, insa sindroame similare sunt posibile si in
cazul altor virusuri.
Transmiterea virusului se face pe face pe cale orala – virusul intra in organism prin nas si
gura si se raspandeste cand copilul inspira picaturile produse de tusea, stranutul, vorbitul sau
rasul persoanei infectate.

Simptomatologie
Perioada de incubatie a virusului este de 5-15 zile.
 Primele simptome sunt:
- febra inalta, brusca - poate ajunge la 40.5°C si poate dura 3-5 zile
- roseata ocular
- iritabilitate
- rinoree
- durere in gat
- durere la nivelul urechilor
- apetit scazut
- dupa 2-4 zile, febra incepe sa scada si apare eruptia, care are urmatoarele
caracteristici:
- debuteaza pe zona mediana a corpului (abdomen) si se extinde pe fata, gat, brate
si picioare.
- este roz
- se prezinta sub forma unor macule mici (bubite) usor iesite in relief
Eruptia dureaza de la cateva ore la 2-3 zile si nu provoaca in mod obisnuit prurit
(mancarime).
Copilul este cel mai contagios in timpul febrei inalte, inainte de aparitia eruptiei.
Complicatii
- Convulsii febrile – apar frecvent la copiii infectati cu roseola. Convulsiile febrile se
produc cand temperatura corpului creste brusc. Dar nu toti copiii care fac febra inalta sunt la risc
sa faca si convulsii febrile. Convulsiile febrile apar la 3 din 100 de copii cu vasta mai mica de 5
ani. In general, convulsiile febrile nu sunt periculoase, dar pot fi un motiv de ingrijorare.
- Meningita aseptica (rar)
- Encefalita (rar)
Necesitatea de a merge la medic se impune cand:
- copilul are febra inalta care nu se amelioreaza dupa acetaminofen sau ibuprofen
sau baie cu apa calaie
- copilul continua sa aiba o stare generala alterata
- copilul este iritabil sau pare extrem de obosit
Se impune apel la 112 sau vizita la cel mai apropiat spital de urgenta in cazul in care copilul are
convulsii.
 
Diagnostic
Medicul va efectua examenul fizic si iti va adresa intrebari cu privire la istoricul medical
al copilului. In general, eruptia cutanata si febra inalta sunt suficiente pentru stabilirea
diagnosticului. Copilul mai poate prezenta ganglioni limfatici inflamati in zona gatului sau a
cefei.