CAPITOLUL 14

Estetica in dentistica

Estetica este stiinta frumosului in natura si in arta, este o conceptie filozofica particulara a frumusetii.

Scurt istoric
ESTETIC vine din cuvantul grecesc “AISTHESIS” care se traduce ca “perceptia senzatiei”. Atitudinea estetica
este una dintre atitudinile umane fundamentale fata de aspectele colorate si expressive ale realitatii naturale,
corelate insa cu reactiile affective pe care aspectele respective le trezesc in constiinta umana.
Preocuparile estetice se intalnesc la ganditorii din cele mai vechi timpuri.
Estetica se naste in antichitate ca problema, dar nu ca stiinta.
Platon este cel dintai care recunoste existenta unui “frumos in sine”, adica a unei realitati a carei valoare nu
rezulta din raportarea la o alta ordine de valori. In textele sale referitoare la estetica,Platon (citat de Vianu) ne
sfatuieste: “considerati toate figurile ca si cum ar fi drepte sau curbe, corpuri sau planuri, obtinute prin compas,
rigla sau echer”.
Aristotel a enuntat bazele esteticii in urmatoarea maniera: precizie- formele trebuie sa fie bine definite si
regulate, simetrie-partile ansamblului sa fie combinate incat sa se constituie in segmente ce se leaga printr-un
anumit raport.
Estetica apare ca stiinta aparte, in parallel cu studiile psihologice, in sec. al XVIII-lea, cand A.
Baumgarten introduce termenul de estetic. Acum estetica va incerca sa-si precizeze domeniul ei. Englezul
Francis Hutcheson postuleaza existenta unui “simt estetic”, adica a unei sensibilitati specific menite sa
inregistreze calitatile frumoase ale obictelor, fiintelor.
Frumosul, categorie fundamentala a esteticii reprezinta o insusire obiectiva a lucrurilor si ceea ce frumosul
trezeste in sufletul nostrum, noi spunem ca este sentiment estetic, este armonie. Armonia reprezinta coeziune,
concordanta, acord, potrivire a elementelor componente ale unui intreg.
O sfera de activitate in care, gratie dezvoltarii stiintei si tehnicii estetica a patruns din ce in ce mai mult, este
medicina, aceasta fiind privita drept arta. Medicul devine un “artist” numai atunci cand sesizeaza
circumstantele propria fiecarui bolnav, intuieste conditionarea concreta a suferintelor si intrevede cele mai
opportune resorturi terapeutice.
Medicina este arta de a aplica stiinta conservarii si redobandirii sanatatii, Actul medical intruneste o certa
conditie estetica, este imperativul frumosului, al echilibrului, al armoniei. Medicina este prin definitieun demers
estetizant, dupa cum boala este inestetica. Medicii au primit gustul frumosului prin optiunea lor pentru sanitate
si viata semenilor lor. Desi, preocuparile fundamentale cu privire la aspectul estetic al individului sunt de data
relative recenta, in practica ele au existat de foarte multa vreme.
In stomatologie, care se adreseaza unei zone cu largi implicatii estetice, restaurarile dentare, indifferent de
zona in care se gasesc functional dar si estetic. Se cunosc de mult preocuparile cu privire la aspectul
cosmetic, armonios al dintilor, in special al dintilor anteriori,ele datand inca din antichitate. Se cunoaste faptul
ca romanii erau preocupati de culoarea alba a dintilor, ei folosind pentru albirea dintilor urea, cu rezultate bune,
Barbierii Evului Mediu se ocupau, pe langa extractia dintilor si de albirea acestora.

Culoarea si aspectul dintilor se modifica permanent in timpul vietii si aceasta fie datorita varstei dar si unor
cause ce pot sa apara pe parcursul functiunii lor, dupa cum, datorita unor cause care pot actiona in timpul
formarii si mineralizarii dintilor, pot sa apara o serie de deviatii de la normal, atat in cee ace priveste
numarul,forma sau volumul lor cat si coloratia si aranjamentul lor pe arcada.
Restaurarea sau imbunatatirea zambetului unui pacient trebuie luate in considerare elemente de baza, din
punct de vedere al simetriei si al aspectului estetic.
Aceste elemente include:
1. Forma dintilor
2. Simetria si proportia
3. Pozitia si alinierea
4. Textura
5. Culoarea
6. Transluciditatea

Forma dintilor determina aparente estetice, de aceea, pentru a obtine o estetica optima este necesar sa
se obtina forma naturala optima, ceea ce implica o cunoastere precisa a anatomiei tuturor dintilor, de exemplu,
zambetul feminin tipic este caracterizat prin unghi incisal rotunjit deschis incisal si facial, spre deosebire de
zambetul masculin sau cel al persoanelor in varsta care prezinta ambrazura si unghi incisal proeminent. Cele
mai bune rezultate in restaurarea estetica la dintii frontali se obtin prin modificarea intregului grup frontal. Astfel
se pot crea iluzii prin accentuarea convexitatii suprafetelor, tesirea acestora sau ingrosarea marginilor.

Elemente dento-parodontale expuse in timpul zambetului

Marginea incizala a dintilor maxilari trebuie sa fie in armonie cu buza inferioara (relatia este stabilita
prin pronuntarea consoanelor F si V).

Fig. 14.1. Raport marginea incizala - buza

Inaltimea si conturul ideal al gingiei urmeaza conturul buzei superioare,atingandu-I marginea sau fiind
situate sub aceasta. Diferentele de nivel la dintii grupului frontal (centrali, laterali si canini) creeaza aspectul de
zambet natural. Ideal, inaltimea centralilor e superioara lateralilor, iar nivelul maxim in sens apical al conturului
gingival la dintii anteriori se afla la jumatatea distala a fetei vestibulare a acestora.

Ungiul mezio-incizal este de 90 grade. Contactul interdentar in treimea incizala, ambrazura distala este
mai adanca si se accentueaza inspre distal. Forma ambrazurilor respecta un triunghi isoscel ale carui
dimensiuni cresc spre posterior. Ambrazura gingivala e ocupata de papilla interdentara, armonizata
proportional (ca forma si culoare) cu buzele si dintii.
Tesuturile gingivale:papilele gingivale au dimensiuni minime si sunt keratinizate. Este de remarcat
faptul ca dimensiunile gingivale intre conturul cervical si marginea buzei reprezinta aproximativ 25 % din
inaltimea dintelui din regiunea respective. Buza superioara scurta sau de forma concave creeaza o expunere
nedorita a gingiei. Una din metodele de corectie a acestei situatii este chirurgia parodontala (incluzand gingia
si osul alveolar).
 Punctele de contact interproximale influenteaza raportul latime-inaltime. La incisivi proportia este intre
0,75-0,80. Centralii constituie 30 % din suprafata vizibila in timpul surasului. Ideal dintii sunt convergenti spre
linia mediana.

Fig. 14.5 Puncte interproximale

Fig. 14.6 Convergenta dintilor

Simetria si proportionalitatea
In mare parte frumusetea zambetului este data de simetria si proportionalitatea dintilor,asimetria lor
sau dintii care sunt disproportionati rup balanta si armonia esentiala pentru o estetica optima. Presupunand ca
dintii sunt aliniati normal, simetria poate fi mentinuta prin asemanare intre dintii contralaterali echivalenti, ar
trebui folosit un subler dentar pentru terapia conservatoire estetica care sa masoare dimensiunea meziodistala
a dintilor. Aceasta recomandare este in particular adevarata pentru inchiderea diastemei sau marirea
diametrului mesiodistal cu compozit a dintilor. Dintii mai trebuie sa fie in proportie optima pentru ca estetica sa
fie si ea maxima. Calitatea proportiei este relativa si depinde de factori ca:

 Pozitia dintilor
 Alinierea dintilor
 Forma arcadelor
 Configuratia zambetului in sine

Pozitia si alinierea
Armonia generala si echilibrul zambetului sunt dependente de cat de bine sunt pozitionati si aliniati
dintii pe arcada. Malpozitiile sau rotatiile dintilor nu numai ca intrerup forma arcadei dar pot interfera cu
proportia aparenta a dintilor. Tratamentul orthodontic al acestor defecte trebuie sa fie luat in considerare
mereu, in special daca sunt malocluzii. Totusi daca tratamentul ortodontic este impracticabil sau prea
costisitor, defectele se pozitie minore pot fi, destul de des, corectate cu compozit sau cu fatete fizionomice
indirecte din compozit sau portelan.
Suprafata si textura
Caracterul si individualitatea dintilor este pe larg determinate de aspectul texturii suprafetei,iar
restaurarile care vor sa fie cat mai apropiate de realitate trebuie sa tina cont de unduirea dintilor, concavitati si
convexitati. Dintii tineri au cele mai expresive detalii si textura specifica. Problemele apar atunci cand luam in
considerare relatia luminii cu suprafata dintilor. Suprafata dintilor naturali are un mod unic de a reflecta lumina.
Iluzia optica
Obiectele nu pot fi distinse fara lumina. Cand sunt luminate, cele mai multe obiecte arata doua
dimensiuni: lungimea si latimea. Lumina naturala este multidirectionala: ea scoate in evidenta textura si
produce umbre care determina a treia dimensiune: adancimea. Altfel spus, “comunicarea formei este data de
umbre”. In estetica dentara manipularea umbrelor poate face ca dintii cu probleme sa capete un aspect estetic.
Perceptia vizuala este un fenomen analitic care impune: detectie, recunoastere,selectie, organizare.
Elementele fizice tangibile nu sunt intotdeauna atat de importante ca elemetele percepute visual (senzatiile),
care rezulta din aparente. Perceptia formei este dezvoltata folosind iluzia ce controleaza aparenta cand
dimensiunile fizice nu sunt propice. Iluzia este arta schimbarii perceptiei facand un obiect sa para diferit de cee
ace este in realitate. Dintii pot fi facuti sa apara plati, bombati, ingusti, lati, scurti sau lungi, imbatraniti sau
tineri, masculine sau feminini. Oricum ne trebuie o intelegere a principiilor de baza a perceptiei pentru a putea
controla iluzia. Am putea folosi un nou termen cel de “perceptie artistica” care ne ajuta sac reem iluzia. Aceste
tendinte artistice sunt in subconstientul perceptiei noastre in ceea ce priveste forma. O alta tendinta artistica la
fel de importanta in stomatologie este “principiul liniilor”. Folosirea de linii orizontale face ca un obiect sa apara
mai lat, in timp ce folosirea de linii vertical il fac sa apara mai lung.

Culoarea
Culoarea joaca un rol important in estetica dentarea. Cunoasterea principiilor culorilor ne permite
realizarea unor restauratii dentare cat mai aproape de natural, nu numai prin modificarea culorii, ci si prin
modificarea perceptiei formei dintilor cu ajutorul culorii. Culoarea dintilor variaza in functie de: varsta, sex,
pozitia lor pe arcada, personalitate. Astfel, la persoanele tinere dintii sunt: luminosi, au o personalitate. Astfel,
la persoanele tinere dintii sunt: luminosi, au o culoare uniforma, nu sunt pigmentati, pot prezenta spoturi albe
hipoplazice si sunt texturati, au marginea gingivala in apropierea jonctiunii smalt-cement, au marginea incizala
astfel incat cea a incisivului lateral pare mai scurta decat cea a incisivului central si cea a caninului, nisa
papilara este mica, nisa masticatorie este mare. Problema perceptiei corecte a culorii dintelui este complicate
de numerosi factori:
1. probleme ale medicului in percepfia culorii or
2. sursa de luminii in care se face observafia (metamerism)
3. culoarea camerei
4. limitarea psihologica a ochilor.
De exemplu, de la o imagine extinsa a unei parti a dintelui, ochiul poate experimenta "oboseala culoriiw ceea
ce duce Ia pierderea sensibilitafii la galben-portocallu. Trebuie privit un obiect negru teluric si ochii isi recapata
abilitatea de a percepe nuanfe subtile de galben- portocaliu.
Din cauza factorilor indirecti care influenteaza perceptia culorii, este recomandat ca practicianul, asistenta si in
mod special pacientul sa fie implicati in procesul de alegere a culorii. Intelegerea colorafiei normale a dintilor
ofera practicianului posibilitatea de a crea restaurari aparent naturale. Totusi, multi factori clinici trebuie luati in
calcul pentru a avea efectul scontat. La batrani, dintii sunt intunecati, pigmentati, sunt plani, netezi, nu au
transluciditate si stralucirea dintiilor tineri, ambrazura incizala este mica, ambrazura gingivala este mai mare
datorita retractiei papilelor dentare, dintii inferiori prezinta o abraziune a marginilor incizale care descopera
dentina la nivelul suprafefelor incizale.
La femei, dintii sunt mai deschisi la culoare, au marginile incizale mai translucide decat la barbati, unde dintii
sunt mai pigmentati. In functie de pozitia dintilor pe arcada, incisivul lateral este mai deschis la culoare decat
incisivul central si decat caninul, iar premolarul 2 este mai inchis decat premolarul prim.
La barbati dintii sunt mai angulari si mai aspri, sunt mai pigmentati, marginea incizala mai putin transparenta,
suprafata incizala este mult mai colturoasa si mai putin reliefata ca la femei.
In concluzie:
- culoarea dintiilor variaza in functie de varsta, sex, personalitate, pozitia pe arcada si cadrul facial;
- Sistemul color dentar are trei parametrii: nuanta, concentratia si valoarea (relatia care exista intre
culorile de pe discul de culori ne sunt utile in determinarea culorii unui dinte).
- Opacitatea creeaza senzatia de dinte devital
- Transluciditatea determina naturalete
- Alegerea culorii este preferabil sa se faca sub trei surse de lumina, predominand culoarea aleasa sub
sursa de lumina in care pacientui isi petrece cea mai mare parte din timp.
Dimensiunile culorii
In spatiul de culori Munsell, culorile sunt specificate pe baza a trei dimensiuni: nuanta (HUE), luminozitatea
(VALUE) si saturatia (CHROMA). Acestea creeaza un sistem coloristic tridimensional.
Nuanta (Hue) este considerate de Munsell "calitatea prin care se distinge o culoare de alta." El a selectat cinci
culori principale: rosu, galben, verde, aibastru si violet, precum si cinci culori intermediare: galben-rosu, verde-
galben, albastru-verde, violet-albastru, si rosu-violet, si le-a aranjat intr-un sistem circular (fig. 14.7).

Fig. 14.7. Nuanta (Hue)

Valoarea sau luminozitatea. este o dimensiune care permite diferentierea intre culori luminoase si intunecate.
Valoarea este reprezentat ca o axa verticala - negru pur in partea de jos si alb pur in partea de sus,
intermediar avand toate nuantele de gri (fig. 14.8).
Fig. 14.8. Valoarea
Croma (saturatia culorii) reprezinta intensitatea sau saturatia culorii (fig. 14.9)

Fig. 14.9 Croma

Caracteristici optice ale dintilor

Culoarea unui dinte este determinata de o combinatie intre proprietati intrinseci si extrinseci
ale culorii. Proprietatile intrinseci sunt asociate cu absorbtia si reflexia luminii iar cele
extrinseci de felul in care agentii cromogeni (cafea, ceai, tutun) interactioneaza cu smaltul.
Privite prin prisma acestor afirmatii generale referitoare la culoare si perceptia ei, stracturile
dentare au caracteristici optice aparte, care le confera un aspect atat de special si, in acelasi
timp, dificil de reprodus prin tehnici de laborator: transluciditate, opalescenta si fluorescenta.
Transluciditatea este caracteristica smaltului si este descrisa ca proprietatea unui material de
a permite trecerea difuza a unei sume de radiatii luminoase din lumina incidenta. Este un grad intermediar intre
opacitate si transparent. Dentina, spre deosebire de smalt, este opaca.
Iluzia de transluciditate poate Fi creata pentru a mari realismul restaurarilor. Se pot modifica
culorile pentru a crea o aparenta transluciditate (astfel, folosirea unui ton mai jos al culorii
creeaza o pata de lumina).
Opalescenta, o alta proprietate a smaltului, este aparenta creata de un obiect ce permite trecerea lungimilor de
unda mari din spectrul luminos (zona oranj a luminii de zi) si reflecta lungimile mici de unda (zona albastra).
Din acest motiv, smaltul privit din aceeasi directie cu lumina incidenta are o reflectie albastruie si, privit din
directia opusa, tenta rosiatica. Fluorescenta este, de data asta, o caracteristica a dentinei. Este proprietatea
unor substante de a absorbi energie din spectrul luminos UV, invizibil, (lumina „neagra“, lungimi de unda 300-
400 nm) si de a o emite apoi in spectru luminos vizibil in zona albastru-alb (400-450 nm). Metode de
determinare a culorii dintilor
Culoarea naturala a dintilor variaza de la alb luminos, alb-galbui, sau nunte de alb-cenusiu, cu distributie
diferita la nivel cervical si incizal. Modificarile de culoare produse de discromiile dentare de origine interna sau
externa cresc complexitatea procesului de aiegere si reproducere a culorii.
In mod traditional, perceptia vizuala a culorii este metoda de selectie cel mai frecvent utilizata in stomatologie.
Aceasta metoda subiectiva se bazeaza pe scale standardizate, care sunt compuse din media probelor
reprezentative de culori prezente in dentitia umana. Selectia de culoare poate fi influentata de variabile
precum natura tridimensionala a culorii, influentele mediului exterior. Ea poate fi inadecvata si din cauza unor
factori, cum ar fi oboseala, varsta, stresul, individualitate vizuala observatorului, pozitionarea
necorespunzatoare a obiectului, metamerismul. Mai mult decat atat, ochiul uman poate detecta diferente mici
de culoare, dar capacitatea de a comunica aceste diferente, in ceea ce priveste dimensiunea si natura
diferentei, este foarte limitata.
Metode vizuale de apreciere a culorii sunt utilizate in mod curent prin compararea unitatii dentare cu
esantioanele unor standarde de culoare, denumite si chei de culori.
Exista doua tipuri de chei de culori, din punct de vedere al principiului care sta la baza alegerii culorii; chei
clasice si chei 3D, cu reprezentanti: cheia Vitapan Clasic respectiv cheia de culori Vitapan 3D Master (fig.
14.10,14.11).
Exista si chei de culori personalizate pe fiecare trusa de compozit in parte, corespunzatoare caracteristicilor
fiecarui material, ca exemplu cheia IPS Empress Direct (Ivoclar Vivadent). Metode mai noi utilizeaza un
conformator personalizat in care se adauga rasina compozita corespunzatore nuantei dentare alese si se fac
combinafiile necesare dupa care se fotopolimeriazeaza, obtinand astfel o cheie proprie, de care ne putem
folosi ulterior la refacerea estetica cat mai bine adaptata coloristic situatiei clinice.
On

Fig. 14.10 Cheia Vitapan Fig. 14.11. Cheia Vita3Dmaster

Deoarece ochiul uman poate detecta diferente mici de culoare si capacitatea de a comunica aceste diferente
in ceea ce priveste dimensiunea si natura lor este foarte limitata s-a introdus analiza instrumentala.
Analiza instrumentala a culorii a fost folosita in stomatologie pentru determinarea, cuantificarea compararea
culorii cat si pentru transformarea unor metode de analiza subiectiva intr-o metoda obiectiva, ce permite
exprimarea numerica, prin diferite sisteme, a parametrilor culorii. In acest mod sunt evitate variatiile induse de
parti cut aritafile de perceptie individuala precum si erorile generate de fenomenul de metamerism (doua culori
simple apar ca aceeasi nuanta sub o singura sursa de lumina si cu nuante diferite sub surse diferite de
lumina).
In medicina dentara analiza instrumentala a parametrilor culorii se face cu spectrofotometru, colorimetru sau
analiza computerizata a imaginilor preluate digital.
Stabilirea culorii dentare poate crea uneori dificultati si deoarece pacientii au dorinte exagerate. Culoarea se
apreciaza din diferite unghiuri, la lumina naturala cat si pe un fundal negru, se fine cont de transparenta
materialelor de reconstructie. Sunt necesare cel putin trei surse de lumina pentru determinarea corecta a
nuantei. Este necesara stabilirea culorii inainte de inceperea tratamentului si a manoperelor chirurgicale de
executie a preparatiilor, deoarece in timpul interventiilor de frezare, tesuturile dure dentare sufera procese de
deshidratare ce influenteaza culoarea si pot duce la o determinare incorecta a acesteia.
Imbinarea cu succes a nuantelor de transparent, transparent opal, smalt de diferite transluciditati si dentina
opaca pot creea iluzii optice de marire-micsorare in plan transversal, de alungire sau chiar efecte de albire.
Modul de reflexie al luminii pe aceste suprafefe face ca reconstractia sa nu fie vizibila, sa fie perfect incadrata,
sa se armonizeze cu intreg complexul dento-somato-facial. Trebuie finut cont de asemenea ca in perceptia
vizuala liniile bine definite sunt usor perceptibile, iar liniile ondulate sunt mai greu sesizate, astfel incat in
preparatiile ce necesita reconstructie cu rol estetic se va fine cont de toate metodele care pot crea o iluzie
optica.
Mock up de culoare este o modalitate recenta de simulate a rezultatelor pentru ca pacientul sa vizualizeze
aspectul final al restaurarii si astfel, sa existe permanent colaborare intre medic si pacient pentru obtinerea
unor rezultate cat mai apropiate de aspectul natural al dintilor si care sa corespunda astfel celor mai inalte
standarde de estetica.
Elemente definitorii ale fetei in pentru reconstructia estetica
Forma fetei, in norma frontal, poate fi patrata, conica, triunghiulara si ovala, iar in norma laterala, profilul fetei
poate fi drept, concav sau convex. Aceste elemente pot fi repere pentru marimea si forma dintilor, deci
refacerea morfologiei dentare este dependenta de morfologia faciala.

Fig. 14.12 Forma fetei

Exista doua elemente esenfiale ale fetei care sunt luate in consideratie ca repere in realizarea unei evaluari
estetice si anume linia interpupilara si buzele. Linia interpupilara trebuie sa fie paralela cu marginea gingivala,
marginile incizale si planul ocluzal si perpendiculara pe linia mediana.
La nivelul buzelor pentru analiza estetica se iau in consideratie dimensiunea, simetria, forma, culoarea,
tonicitatea, textura, linia comisurilor si raportul de pozitionare fata de dinti. Aspectul buzelor trebuie sa
contureze in mod placut aspectul dentar. Marginea libera a buzei superioare denumita linia surasului, este in
mod ideal paralela cu planul bipupilar si cu linia incizala. In timpul zambetului linia surasului in raport cu dintii
frontali maxilari poate fi:
- joasa, cand se descopera pana la ½ din inaltimea dintilor
- medie cand dintii si papilele sunt vizibile;
- inalta atunci cand depaseste in sens apical 2-3 mm linia coletelor dintilor frontali.
Elemente definitorii ale componentei gingivo-dentare pentru reconstructia estetica
Gingia fixa are, alaturi de dinti, un rol important pentru restaurarea estetica.
Zona gingivala fixa
Zona de gingie fixa, vizibila in timpul zambetului poate influenta negativ aspectul acesteia. De aceea este
important sa fie analizati anumiti parametrii de culoare, textura, forma,volum, simetria, conturul si zenitul
gingival.
Textura gingiei sanatoase are aspect de „coaja de portocala“ Cantitatea de pigment melanic prezent in
mucoasa fixa gingivala determina variafia culorii de la roz spre brun, in functie de rasa. In cazul hipertrofiilor
gingivale, constitutionale sau patologice, forma vizibila a dintilor se modifica, acestia devenind mici si lati
Papilele gingivale reprezinta un alt element ce influenteaza aspectul in timpul surasului fiind reprezentat de
ambrazurile gingivale. In cazul retractiilor gingivale tnari, volumul papilei este mai mic decat spatiul nou creat si
apar triunghiuri negre, inestetice.
Studii recente au aratat ca raportul dintre lungimea papilei interdentare lungimea coroanei clinice a dintelui
contribuie la realizarea unui zambet estetic atunci cand acest raport este de 40%. Autorii au denumit acest
reper linia zambetului interdentar definita ca raportul dintre marginea buzei superioare fata de gradul de
vizibilitate a papilei interdentare si au definit doua categorii de baza, respectiv linia zambetului interdentar
inalta si joasa (fig. 14.13a,b).

Fig. 14.13a Linia zambetului inalta Fig. 14.13b Linia zambetului joasa
Dintii
Aspectul natural al dintilor variaza in functie de varsta, sexul, tipul constitufional si personalitatea pacientului.
Dupa unii autori, forma dintilor este in concordanta cu forma fetei.
O metoda de stabilire a unor proportii corespunzatoare unui zambet estetic este proportia de aur. Numita
uneori si raportul de aur sau numarul de aur, este primul numar irational
descoperit si definit in istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 si poate fi intalnit in cele mai surprinzatoare
imprejurari, in domenii diferite: arhitectura, natura, arta, etc. Pentru a ne imagina proportia de aur se imparte
un segment in 2 parti inegale (A,B), astfel incat raportul dintre partea mica si cea mare trebuie sa fie egal cu
raportul dintre partea mare si intreg segmentul, aceasta este o relatie reciproca. Pentru orice lungime de
segment data exista un singur punct care respecta proportia de mai sus numita ,.proportia de aur”.
Matematic, se poate exprima astfel: a:b = b : (a+b) = 0,618
Bazandu-se pe aceasta formula zambetul este considerat estetic placut daca fiecare dinte (incepand de la
zona mediana ) are marimea aproximativ de 60% din dimensiunea dintelui imediat mezial lui.
Dr. Levin a creat, in 1975, un grilaj de analiza a proportionalitatii dintilor in zambetul hu g. In setul conceput de
dr. Levin sunt 20 de dimensiuni diferite de grile din material transparent, care respecta acelasi tipar, astfel incat
pot fi folosite in cabinet prin suprapunere directa, (fig. 14.14)

Fig. 14.14 Proportia de aur la dinti

Datorita varietatii morfologice dentare, estetica in stomatologie nu poate fi justificata matematic, indivizii nu pot
fi standardizati dupa un criteriu anume. Desi stomatologii ar trebui sa urmeze unele orientari fundamentale in
planificarea tratamentului estetic, ar trebui sa fie recunoscut ca estetica variaza foarte mult de la persoana la
persoana. Prin urmare, este important sa se ia in considerare aspecte specifice dentofaciale ale fiecarui individ
si o larga varietate de proportii ale dintilor naturali cand se reface segmentul
anterior maxilar. in plus, ar trebui sa se tina cont de caracteristicile culturale individual si perceptia de
frumusete trebuie sa fie luata in considerare.
Linia mediana a fetei coincide in 40% din cazuri cu linia interincisiva superioara. Linia interincisiva inferioara
poate coincide cu linia interieisiva superioara, in 80% din cazuri ne confruntam cu laterodeviatii. Unii specialisti
considers ca o usoara dizarmonie intre cele doua repere ar contribui la realizarea unui aspect mai natural.
Un alt criteriu folosit in analiza estetica a zambetului este inclinarea verticala a dintilor paralela cu linia arcada
zigomatica-barbie (fig. 14.15).

Fig. 14.15 Paralelism vertical

Evaluarea criteriilor de estetica
1. Aspect suras: dimensiunea dintilor, forma fetei in concordanta cu a dintilor, dimensiune incizala globala
si individuala, forma si dimensiunea arcadelor, linia mediana, structura dintilor
2. Axul longitudinal al dintilor
3. Aspect margine incizala: dreapta sau inclinata pe axa longitudinala (tineri)
4. Conturul suprafetei dintilor: convex, concav, plat
5. Forma unghiurilor
6. Localizare punct de contact
7. Forma ambrazuri incizale, gingivale
8. Textura suprafetei: normal este neteda, exceptii: Iinii, denivelari, fisuri
9. Aspect fata: frontal, profil
10. Culoarea dintilor: selectia, analiza si stabilirea culorii este o etapa complexa, care presupune: culoarea
de baza este selectata si modificata pentru a realiza variatii de culoare intr-un dinte, daca este necesar prin
aplicarea altor nuante nuante sub ele, nuante combinate; culoarea din zona proximala, culori inchise fac dintii
mai mici; culoarea din 1/3 de colet si zona cervicala diferita din motive de structura smalt; culoare margine
incizala: transluciditate ca un halou, la tineri fara abraziune; aspecte particulare de culoare reprezinta o
provocare.

Fisa de evaluare estetica

Pacient, nume, prenume

Data /
1. Daca ati dori sa schimbati ceva la zambetul d-voastra, care ar fi acest lucru
2. Cum ati dori sa se modifice zambetul d-voastras sa avefi dinti perfect aliniati, foarte albi sau sa aveti
dinti curati si un zambet natural
I. .I zambet perfect LI zambet natural
3. Istoricul afectiunilor dentare
4. Avefi fotografii cu zambetul d-voastra inaintea inceperii tratamentelor dentare
Fisa de evaluare estetica
□ Da
□ Nu
Analiza fetei: norma frontala
Linia bipupilara fata de linia pianuiui ociuzal:
□ paralela

 divergenta spre stanga □ convergenta spre stanga

Linia interincisiva fata de linia intermediana a fetei:
□ coincide □ deviata la stanga
□ deviata la dreapta
Volum buza superioara:
□ plina □ medie ingusta
Profilul buzelor:
proeminente
retrudate
Dimensiunea dintilor vizibila in repaus:
dintii superiori ……. mm
dintii inferiori …….. mm
Norma laterala
profil convex □ profil concav □ profil drept
Aspect buza superioara
normal inalta joasa
Raportul dintre marginea incizala si buza superioara
curba convexa Drept □ curba concave
Raportul buze inferioare si marginea incizala a incisivilor superiori
contact
□ la distanfa
□ buza acopera dintii
Dintii expusi in suras
6 □ 8
□ 10 □ toata arcada

Coridorul bucal
plin
ingust

Teste fonetice
- la pronuntarea consoanelor ” F-V”- sunet dar (se articuleaza la intalnirea buzei inferioare cu
marginea incizala a incisivilor superiori)
□ DA NU
- la pronuntarea consoanei “s”- sunet clar
DA NU
Analiza dentara
A-proportia incisivilor centrali (raportul latime/inaltimej
n <80% n >80%
B-proportia canin/lateral/central
Latimea central mm
Latimea lateral mm
Latimea canin mm

C. Axa dintilor-raportul inclinatiilor

D. Caracteristici gingivale dentare:
- asimetrii gingivale:
- modificari muco-gingivale:
- asimetrii gingivale (zenitul gingival)
U DA J NU
Triunghiuri negre, locatie
□ DA □ NU
Coloratii gingivale, locatia
□ DA □NU
Discromii dentare
□ DA □ NU
Prezenta distemei, tremelor
□ DA NU
Anodonfii
□ DA □NU
Macrodontii
I DA □ NU
E. Igiena dentara
DA n nu

Diagnostic estetico-funcfional,
Tratament preventiv
Tratament curativ
Data
Semnatura pacient,
Semnatura medic,