Enescu Sinziana

Facultatea de Biologie

Parcul Național Retezat

Situat in Carpatii Meridionali, Judetul Hunedoara, Parcul National Retezat are o
suprafata de 54400 ha si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m.

Parcul a fost infiintat in anul 1935 pe suprafata initiala de 100 de kilometri patrati a
fostului domeniu de vanatoare detinut de Casa Regala. Caprele negre erau protejate
inca de pe atunci, pentru a fi apoi vanate, motiv pentru care de la inceputul veacului
trecut fusesera stabilite zone in care pasunatul era interzis.

Parcul are statut de arie naturala protejata de interes national si international iar din
1979 este cunoscut ca Rezervatie a Biosferei. Odata cu constituirea Parcului National
Retezat s-a urmarit protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare
deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic faunistic, hidrologic, geologic,
paleotologic, speologic, pedologic si peisagistic.

Anul trecut, Consiliul Europei a acordat Parcului National Retezat „Diploma de

Excelenta pentru Arii Protejate“. Incepand din anul 1999, parcul are administratie
proprie, din 2004 a devenit membru al Fundatiei Pan Parks iar din 2007 este protejat
ca propunere de sit pentru reteaua ecologica europeana Natura 2000, in vederea
conservarii habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale salbatice de interes
comunitar.

In 1974 s-a inceput construirea barajului de la Gura Apei (situat la marginea vestica a
Parcului). Debitul Raului Mare nu era insa suficient pentru a umple acumularea ce se
dorea a fi facuta prin ridicarea unui baraj de arocamente pentru a carui constructie s-
a folosit un volum de piatra de trei ori mai mare decat in cazul Piramidei lui Keops.
Asa s-a decis saparea unui tunel de aductiune de la Rausor lung de 23 de kilometri.
Spre ambele capete ale tunelului exista acum drumuri asfaltate, drumuri care au
incurajat aparitia de cabane inca din anii ’80.

Administratia Parcului National Retezat doreste sa pastreze mediul acesta natural si

sa combata orice tentativa de mecanizare a turismului in Retezat. Asadar nu exista
nici telecabina si nici telescaun, parcul ramand un loc pentru excursiile facute cu
pasul.

Parcul National Retezat cuprinde doua zone, prima zona are un caracter stiintific fiind
interzisa orice exploatare precum pasunat, vanat, pescuit, culegerea fructelor, turism
camping. Accesul este permis doar cu autorizatie din partea Comisiei Monumentelor
Naturii. A doua zona este mai putin rigurosa intrucat pasunatul este permis 2 luni pe
an.

Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu.

Se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între
două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest, care
îi delimitează la sud. Sunt înconjurați de Munții Țarcu lavest, Munții Godeanu, la sud-
vest și Munții Vâlcan, la sud.
Parcul National Retezat este situat in Carpații Meridionali (Județul Hunedoara) , are o
suprafata de 38047 ha și o altitudine cuprinsă între 800 și 2509 m . Cuprinde
aproximativ 40 de vârfuri ce trec de 2200 m , în medie depașind 2350 m .
Flora si fauna sunt diversificate. O treime din totalul speciilor de plante existente pe
teritoriul Romaniei se regaseste in Retezat. Cele aproape 1.200 de specii de plante fac
ca arealul sa fie renumit si in randul botanistilor. Interesul acestora pentru Retezat s-a
manifestat inca din a doua jumatate a secolului al XVlll-lea.

De atunci si pana acum, in Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifice

doar Carpatilor, iar mare parte dintre ele se pot gasi numai aici. De asemenea, in
Retezat se afla cea mai mare concentratie de pinus cembra, numit popular zambru,
un conifer din specia pinilor.

Flora parcului natural este constituită din specii vegetale de arbori. arbusti şi specii
ierboase distribuite în concordanță cu structura geologică, caracteristicile climei şi a
solului, structurii geomorfologice sau altitudinii.

Arbori și arbusti

Păduri de conifere şi foioase cu specii arboricole de: brad (Abies alba), molid (Picea
Abies), pin (Pinus), (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus
baccata), fag (Fagus sylvatica),stejar (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),
carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata),
frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula),
castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer
platanoides), cireș (Prunus avium), plop tremurător (Populus tremula), arin de munte
(Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), salcie] albă (Salix alba), salcie căprească
(Salix caprea).
Flori și ierburi

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de
stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele foarte
rare şi protejate prin lege) de: floarea-reginei (Leontopodium alpinum Cass), papucul
doamnei (Cypripedium calceolus), vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata),
ligularia (Ligularia sibirica) , firuță-de-munte (Poa granitica ssp. disparilis), crucea
voinicului (Hepatica transsilvanica), ghințură galbenă (Gentiana lutea), laleaua
pestriță (Fritillaria meleagris), iarba-gâtului (Tozzia carpathica).

În arealul parcului sunt prezente mai multe specii de plante vasculare (carmofite) și
endemice)" gălbenuș (Crepis jacquinii) frigurele (Cardaminopsis neglecta), drețe
(Lysimachia nemorum), gălbinele (Lysimachia punctata), limba cucului (Botrichium
lunaria), iarbă-grasă (Sedum sexangulare), lopățea (Lunaria rediviva), saxifragă
(Saxifraga carpatica), clopoței (Symphyandra wanneri), cupă (Gentiana kochiana),
bujor de munte (Rhododendron kotschy'), rogoz (Carex strigosa), păiuș (Festuca
stricta), pipirig (Juncus castasneus), scradă (Festuca drymeja).

Aici vegetează şi specii de plantele endemice pentru Carpații românești, printre care:
bulbuc de munte (Trollius europaeus), brebenei (Dentaria glandulosa)[15][16],
gălbinel de munte (Doronicum carpaticum), garofiță de munte (Dianthus tenuifolius),
coada șoricelului (Achillea schurii), omag mov (Aconitum moldavicum), crucea-
pământului (Heracleum carpaticum), vulturică (Hieracium kotschyanum și Hieracium
rotundatum), cădelniță (Campanula carpatica), clopoțel (din speciaCampanula
serrata), splină (Chrysosplenium alpinum), piciorul cocoșului (Ranunculus carpaticus).

În parc sunt întâlnite și două specii (vulnerabile) de plante insectofage: roua cerului
(Drosera rotundifolia - relict glaciar) și foaie-grasă (Pinguicula alpina).

Ciuperci comestibile

Atât în pădurile de foioase (fag, carpen, stejar, gorun) cât şi în cele de conifere, în
lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn, sunt întâlnite (începând cu sfârșitul
primăverii și până toamna târziu) mai multe specii de ciuperci comestibile cu valoare
alimentară ridicată.

Dintre ciupercile comestibile, cele mai cunoscute sunt speciile de: hrib (Boletus
edulis), hrib pucios (Boletus aereus), vinețică (Russula virescens), roșcovă (Lactarius
deliciosus cunoscută și sub denumirea de pita pădurii sau burete dulce), piciorul-
căprioarei (Microlepiota procera), iuțari (Lactarius piperatus cunoscut și sub
denumirile populare de burete usturoi, burete iute sau burete lăptos), gălbiori
(Cantharellus cibarius), creasta-cocoșului (Ramaria botrytis) sau ghebe (Armillaria
mellea).

Parcul National Retezat adaposteste 55 de specii de mamifere (dintre care 22 sunt

ocrotite de lege) si ofera conditii bune pentru supravietuirea celor mai importante
dintre carnivorele mari ale Europei (lupi si rasi). Caprele negre, cerbii si capriorii sunt
si ei bine protejati de munte. Portiunea calcaroasa a masivului este si acum folosita
de ursi ca adapost pe timp de iarna.

Pisicile salbatice fac si ele parte din bogatia faunistica a zonei la care, recent, s-au
adaugat si marmotele (20 de exemplare de marmota alpina din Alpii Austrieci au fost
introduse in Parc in urma unei actiuni a Academiei Romane, in zona Lacului
Gemenele. Acum, marmote se pot intalni in toate vaile si caldarile glaciare
importante ale masivului). Numarul total al speciilor de animale care traiesc in Parcul
National Retezat este de ordinul miilor.

Lacul Bucura, cel mai intins lac glaciar din Romania (aproape 9 ha), Parcul National
Retezat.
Cu aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat detine
aproape 40 la suta dintre lacurile glaciare de pe teritoriul Romaniei. Lacurile,
alimentate de zapada topita a crestelor, ofera privelisti de vis.

Una dintre cele mai spectaculoase este cea de pe traseul dintre Bucura si Zanoaga.
Taul Portii, Taul Agatat, Florica, Viorica, Ana si Lia se insira pe versantul sudic al
Judelui, iar „caldarea“ formata intre Judele si Peleaga este dominata de Bucura, cel
mai intins lac glaciar din Romania (aproape 9 hectare). Cel mai adanc lac glaciar este
insa Zanoaga, 29 de metri; aici se inregistreaza si cel mai mare volum de apa, aproape
700.000 de metri cubi.

Lacul Zanoaga, cel mai adanc lac glaciar din Romania – 29 metri, Parcul National
Retezat.
Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente in caldari, pe trepte de versanti, in
complexe sau izolate si concentrarea lor intr-un singur masiv muntos atrage an de an
nu numai admiratia turistilor, ci si atentia oamenilor de stiinta.

Lacurile si raurile sunt populate de pastravi iar in arealele calcaroase isi face simtita
prezenta vipera.

30 la suta dintre turistii care vin anual in Retezat sunt straini. Strainii spun ca vin in
Retezat pentru doua lucruri importante: frumusetea peisajelor si „salbaticia“ zonei.
Retezatul atrage ca un magnet pentru ca este impunator, spectaculos si primitor.

Parcul National Retezat a intrat in cursa demarata de Fundatia New 7 Wonders

pentru a fi alese cele sapte minuni naturale ale lumii. Demersul apartine Fundatiei
New 7 Wonders, acelasi organism care a reusit, cu doi ani in urma, dupa o campanie
similara, sa stabileasca cele 7 minuni ale lumii contemporane (obiective create de
om).

Măsuri de management pentru habitate

Pentru realizarea protecţiei şi conservării habitatelor de interes comunitar, se impun

unele măsuri generale de management (pentru menţinerea la un nivel optim a
habitatelor). Astfel: 

 cartarea urmată de menţinerea (eventual refacerea FCS) şi monitorizarea

acestora;
 interzicerea/limitarea tăierilor în habitatele forestiere prioritare (9180);
 interzicerea/limitarea construirii de drumuri forestiere în habitatele forestiere
prioritare (9180);
 promovarea regenerărilor naturale în habitatele forestiere;
 interzicerea/limitarea tratamentelor chimice în habitatele forestiere;
 interzicerea/limitare intervenţiilor asupra habitatelor umede (desecare,
drenare);
 reglementarea păşunatului, prin menţinerea efectivelor de animale conform
bonităţii fiecărei păşuni;
 interzicerea/limitarea folosirii de ierbicide, îngrăşăminte chimice sau ale altor
amendamente în habitatele de pajişti;
 interzicerea arderii vegetaţiei.
 În afara măsurilor de mai sus, datorită unicităţii fiecărui habitat, sunt necesare
măsuri de management specifice

Măsuri de management pentru specii

Speciile de fauna şi floră prezintă o vulnerabilitate deosebită corelată de obicei cu

presiunea asupra habitatului ocupat de acestea.

Măsuri generale de management sunt:

 una dintre cele mai importante măsuri este de a avea grijă de “casa” lor, de
habitatul/habitatele în care se găsesc;
 cartarea urmată de menţinerea (eventual refacerea FCS) şi monitorizarea
acestora;
 interzicerea/limitarea poluării fonice (mai ales pentru mamiferele mari);
 interzicerea/limitarea folosirii mijloacelor auto (ATV, motociclete,
autovehicule) pe drumurile forestiere;
 educarea şi conştientizarea continuă a oamenilor asupra necesităţii ocrotirii
specilor şi a habitatelor în care vieţuiesc;
 interzicerea/limitare intervenţiilor asupra habitatelor umede (desecare,
drenare);
 combaterea braconajului (pentru speciile de interes cinegetic) sau a colectării
diferitelor specii (floră sau faună);
 interzicerea/limitarea folosirii de ierbicide, îngrăşămintelor chimice sau ale
altor tratamente chimice (combatere de „dăunători”) în pajişti sau păduri;
 interzicerea arderii vegetaţiei.

Ca nota de final , aceast parc national, trebuie ocrotit deoarece reprezinta o

comoara a tarii, atat din punctul de vedere al faunei, cat si din punct de vedere
turistic.

Bibliografie

1. N.Popescu, Munţii Retezat, ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982

2. Emilian, Munţii Retezat, ghid turistic, ed. Pentru Turism, Bucureşti 1974.
3. http://www.cronicarii.com/ghidurituristice/afiseaza.cfm?idghid=100021&ghid=Muntii%20si
%20Parcul%20National%20Retezat
4. http://referat.clopotel.ro/Rezervatia_Retezat-9378.html
5. http://www.formula-as.ro/2008/812/ecologie-14/parcul-national-retezat-9391
6. www.wikipedia.org