ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

„CENTRUL DE STUDII EUROPEAN FĂLTICENI“

JUDEȚUL SUCEAVA

PROI ECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR
PROFESIONALE – NIVEL V –

Calificarea profesională:
Asistent medical de farmacie

Prof. îndrumător: Absolvent:

-2020-
 TEMA:

VITAMINE ȘI HORMONI

CUPRINS

2
ARGUMENT……………………………………………………………………………..….4

CAPITOLUL I. VITAMINE………………………………………………………………..5
1.1. Generalități ………………………………………………………………………5
1.2. Vitaminele liposolubile ………………………………………………………….5
1.2.1. Vitamina A (Retinol) …………………………………………………..5
1.2.2. Vitamina D (Calciferol) ……………………………………………….7
1.2.3. Vitamina E (Tocoferol) ………………………………………………..9
1.2.4. Vitamina K (Memaftona) …………………………………………….10
1.2.5. Vitamina F (Acizi grași esențiali) ……………………………………11
1.3. Vitamine hidrosolubile………………………………………………………….12
1.3.1. Vitamine ale „complexului B” …………………………………………...12
a. Vitamina B1 (Tianina) ………………………………………………….14
b. Vitamina B2 (Riboflavina) ……………………………………………...14
c. Vitamina B6 (Piridoxină) ………………………………………………..14
d. Vitamina B12+ (Acid folic) ……………………………………………….15
1.3.2. Acidul ascorbic sau vitamina C…………………………………………16

CAPITOLUL 2. HORMONII……………………………………………………………..17
2.1. Generalități ……………………………………………………………………..17
I. Hormoni derivați de aminoacizi…………………………………18
2.2.1. Hormoni hipofizari …………………………………………………...18
1. Vasopresina (A D H) …………………………………………….19
2. Oxitocina …………………………………………………………20
2.2.2. Hormonii tiroidei ……………………………………………………..20
2.2.3. Hormonii paratiroidei…………………………………………………21
2.2.4. Hormonii pancreatici …………………………………………………22
II. Hormoni steroizi …………………………………………………23
A. Hormonii sexuali ………………………………………………………..23
B. Hormonii corticosuprarenali ……………………………………………..26
2.2. Dozarea hormonilor……………………………………………………………26
CONCLUZII………………………………………………………………………..29
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………...30

3
 ARGUMENT

Hrana organismului uman și animal trebuie să conțină proteine, glucide, lipide, săruri
minerale și vitamine.
Fijkman Christiaan (1858 - 1930) medic, bacteriolog și fiziolog francez, a numit
pentru prima oară vitaminele factori alimentari accesorii, în 1997, iar Hopkins,Sir Frederik
Gowland (1861 - 1947), biochimistul englez, a constatat că vitaminele A și D se află în lapte.
Vitaminele sunt utile ]n limita necesităților organismului, obișnuit satisfăcute din
abundență prin aportul alimentar. Alături de enzime și hormoni formează grupa
biocatalizatorilor și sunt transmise pe cale sanguină organelor și țesuturilor asupra cărora
acționează specific.
Mesageri chimici speciali care controlează diferite activități din interiorul
organismului nostru sunt HORMONII.

„Mă mă gândesc la hormonii corpului ca la niște instrumente muzicale dintr-o

orchestra; fiecare are rolul de a cânta partitura pentru a crea un concert perfect - până în
ziua în care unul dintre ei intră în dezacord și strică întreaga melodie”

dr. Oz

CAPITOLUL I
4
 VITAMINE

1.1. Generalități
Termenul de vitamină (amină virală a fost introdus în limbajul chimiștilor și
biochimiștilor de către biochimistul Funk Casimir în 1911, datorită faptului că tiamina
(aneurina), izolată din tărâțele de orez și capabilă să vindeci polionevrita aviară, are o
grupare aminică liberă. Vitaminele sunt biosintetizate numai de plante și microorganisme.
Organismul uman și animal procurțndu-și vitaminele necesare numai din hrană, fie ca
atare, fie sub formă de polivitamine (compuși organici care transformă în organismul uman
sau animal în vitamine corespunzătoare).
Când lipsesc simultan, în parte sau în întregime, multe vitamine din hrană,
organismul se îmbolnăvește de polihipovitominoză sau poliavitaminoză.
Când în organismul uman sau animal o vitamină oarecare lipsește total sau parțial,
organismul respectiv suferă de hipovitaminoza, respectiv avitaminoza.
Cele aproape 20 de vitamine cunoscute până în prezent se denumesc cu ajutorul
cuvântului vitamină urmat de una dintre majuscule alfabetului latin (A, B, C, D etc.)

1.2. Vitaminele liposolubile

1.2.1. Vitamina A (Retinol)

Este cunoscută și sub denumirea de vitamină antixeroftalmică datorită capacității sale

de a preveni și combate xeroftalmia, boală cunoscută de carența de vitamina A, caracterizată
prin uscăciunea și ulcerația corneei. De asemenea a mai fost numită „vitamina

5
antiinfecțioasă”, datorită rolului său în menținerea puterii de apărare a epiteliilor mucoaselor
împotriva infecțiilor.
Organismul uman și-o procură atât din regnul vegetal cât și din cel animal. În plante
se găsește numai ca provitamină, sub formă de caroten (pigmentul zarzavaturilor verzi sau
galbene), conținute în cantitate mare mai ales în morcovi, roșii, spanac, ardei.
Vitamina ca atare se găsește numai în alimentele de origine animală, cele mai bogate
fiind: untura și ficatul de pește, gălbenușul de ou, untul, smântâna, laptele, untura de porc,
slănina, seul și margarină. Fiind liposolubilă, resorbția sa în tubul digestiv este legată de cea
a grăsimilor. Pentru a fi resorbite, la rândul lor necesită prezența în intestin a sărurilor
biliare; de aceea în insuficiență pancreatică cât și în icterul mecanic, pot apărea semnele
carenței de vitamina A.

Vitamina A se găsește sub multiple forme: vitamina A1 sau retinolul (ce predomină în
uleiul de ficat de pește), vitamina A 2, precum și produșii de dehidrogenare și oxidare ale
acestora, și păstrează caracterul de vitamina A.
6
 Supradozarea semnalată mai ales la copii, se manifestă prin anorexie, uscăciunea
pielii și a părului, hiperostoză subperiostală.

Vitamina A se administrează oral. Absorbția de la locul injectării intramusculare este

incompletă, de aceea această cale trebuie rezervată cazurilor de malabsorbție intestinală.
Dozele recomandate obișnuiți sunt de 10.000 - 100.000 ui/zi..
Vitamina A se găsește sub formă de drajeuri, soluție și fiole. La adulți se
administrează 1 - 10 drajeuri/zi sau 10 - 100 de picături zilnic (în avitaminozele grave,
dozele se măresc după necesitate). Fiolele se administrează intramuscular de la una fiolă pe
săptămână până la 3 fiole zilnic după caz.

1.2.2. Vitamina D (Calciferol)

Calciferolul există în natură în proporție mică sub formă de provitamina D care

derivă de la compușii numit steroli (micosterolicroft lol , fitosteroli și zoloft Ferroli).
Cele mai bogate surse de provitaminele Kali cifrelor calciferol ilor sunt: Pielea,
ficatul, gălbenușul de ou, laptele de vacă estival și cu precădere drojdia de bere și untură de
pește (mai corect uleiul de pe).
Provitaminele calciferolilor se transformă la nivelul pielii sub acțiunea radiațiilor
ultraviolete (UV) în calciferoli, care sunt depozitați în diferite țesuturi și organe sub formă de
esteri ale unor acizi grași.
7
 Numele provitaminelor și ale principalelor calciferoli reprezentați prin majuscule
latine D2 – D6, sunt incluse în Tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.
Provitamina D și calciferoli (Vitamina D2 – D6)
Formula
Provitamină Calciferol Formula moleculară
moleculară
Ergosterol Ergocalciferol
C28H43OH C28H43OH
(provitamina D2) (calciferol, vitamina D2)
7-Dehidrocolesterol Calciferol
C27H43OH C27H43OH
(provitamina D3) (vitamina D3)
22-Dihidroergosterol Dihidroergocalciferol
C28H45OH C28H45OH
(provitamina D4) (provitamina D4)
7-Dehidrositosterol 7-Dehidrositocalciferol
C29H47OH C29H47OH
(provitamina D5) (provitamina D5)
7-
7-Dehidrostigmasterol
C29H45OH Dehidrostigmacalciferol C29H45OH
(provitamina D6)
(provitamina D6)

Deficitul vitaminei este urmat de scăderea calcemiei, cu secreție reactivă de

parathormon, care mobilizează calciul din oase; consecutiv apare demineralizarea, cu
rahitism la copii și osteomalacie la adulți.
Administrarea vitaminei permite înlocuirea calciului osos pierdut cu cel absorbit din
intestin și crește concentrația extracelulară de calciu, , deprimând secundar secreția
paratiroidiană.
Supradozarea provoacă hipercalcemie și calcificări metastatice în țesuturi (oase,
sanguine, rinichi), anorexie, cefalee, sudorație, greață, diaree, poliurie și în cele din urmă
insuficiență renală. Hipervitaminoza este relativ frecventă la copiii cărora li se administrează
necontrolat preparate dietetice suplimentare cu vitamina D.
Preparatele de vitamina D folosite terapeutic sunt ergocalciferol (vitamina D 2+,
sterogil, viosterol) și untură de pește.
Vitamina D se administrează obișnuit oral, injecțiile intramusculare prin rezervate
cazurilor de malabsorbție intestinală. În afara bolilor carențială, vitamina D în doze mari a
fost recomandată în lupusul tuberculos, psoriazis, arterita reumatoidă, fără rezultate clare.

8
 1.2.3. Vitamina E (Tocoferol)

Tocoferoli numiți în trecut vitamina E (ale fertilității sau ambisterilității), se află în

plante, cu precădere în frunzele verzi și în germenii cerealelor (porumb, grâu etc.)
Astfel de compuși se acumulează în țesuturi și organe animale (mușchi, ficat, rinichi,
glande suprarenale etc.).
Se cunosc patru tocoferoli: -tocoferolul, C29H50O2 ; -tocoferolul și -tocoferolul,
care, fiind izomeri au aceeași formulă moleculară C28H48O2, precum și -tocoferolul,
C27H46O2.
Activitatea vitaminică scade de la -tocoferol la -tocoferol.
Tocoferoliiau caracter puternic antioxidant.
În terapeutica medicală se folosește acetatul de -tocoferol sub denumirea uzuală de
de „epinal” sau „evion” în doze de 30 - 500 mg/zi

9
 1.2.4. Vitamina K (Memaftona)

Memaftonele conțin în molecula lor un ciclu paranaftochinonic, disubstituit, având

un radical CH3 la C2 și unul alifatic R la C3. Această structură conferă moleculelor
memnaftonelor capacitatea de a coagula sângele. Când menaftonele, numite în mod global
vitamina K, lipsesc din organism, se manifestă numeroase hemoragii în piele, mucoase și
țesuturi, periclitând grav viața.
Vitamina K nu este constituită dintr-o singură substanță, sunt cel puțin două produse
cu activitate vitaminică K: vitamina K (sintetizată de plante) și vitamina K 2 (sintetizată de
unele bacterii). Se găsește în frunzele de lucernă, spanac, în pulberea uscată de pește.
Sursă importantă de vitamina K o constituie cantitățile abundente sintetizate de către
microorganismele din tractul intestinal (spre exemplu: bacilul coli).
Chimia de sinteză a obținut preparate hidrosolubile ce pot fi administrate și oral în
cazurile de impedimente în absorbția preparatelor liposolubile.

După injecțiile intramusculare sunt rapid absorbite preparate hidrosolubile (în soluție
apoasă), cât și cele liposolubile (în soluții uleioase).
Un simptom permanentă în carența de vitamina K îl constituie apariția hemoragiilor.
Hipervitaminoza K naturală nu a fost întâlnită. Produsele de sinteză în doze mari pot
determina fenomene: vărsături, convulsii, methemoglobumurie.
10
 Ca indicație terapeutică se situează pe primul plan obstrucția biliară (icterul
mecanic), administrândi-sase curativ și profilactic (mai ales în vederea intervenției
chirurgicale).
Leziunile hepatice secundare obstrucției complică de multe ori tratamentul în aceste
cazuri. Se mai administrează în tulburări intestinale de tip diareic sever și prelungite (colite
ulceroase spasme), hepatitele acute și cronice, în administrări prelungite de antibiotice, în
tulburări hemoragice secundare supradozării de anticoagulante.
Vitamina K se administrează în mod obișnuit în injecții intramuscular, e o formă de
soluției uleioase, în doze de una 3 fiole/zi (fiolă de 1 ml conține 10 mg).
Anticoagulanți sintetici care reprezintă antivitaminele K: dicumarolul, pelentanolul și
trombostopul.

1.2.5. Vitamina F (Acizi grași esențiali)

Pentru funcționarea normală a organismului uman este absolut necesară prezența

unor acizi grași nesaturați, cunoscut de obicei sub numele de acizi grași esențiali sau
„Vitamina F”. Ei au fost excluși din categoria vitaminelor fiind pseudovitamine.
Sunt cunoscuți sub această denumire un număr de trei acizi grași nesaturați esențiali
(indispensabili în alimentație neputând fi sintetizați în organism): acidul linoleic, acidul
linolenic (ambii de origine vegetală) și acidul arahidonic (origine animală).
În organism îndeplinesc mai multe funcții biologice. Ca vitamine, li se atribuie un rol
enzimatic (ca făcând parte din structura lipoxidazelor).
Carența la om și animale duce la modificări morfologice și tulburări funcționale, în
diferite organe și țesuturi.
Astfel apar atrofia testiculelor sau a mucoasei uterine, cu sterilitate, avorturi, tulburări
ale ciclului menstrual.
De asemenea survine hiperkeratoza, cu scăderea rezistenței la infecții (apar eczeme,
dermite, piodermite), părul devine rar și friabil. Ficatul suferă o degenerescența grăsoasă.
Se găsesc în grăsimile vegetale (sub formă de trigliceride) și animale (sub formă de
fosfolipide și esteri de colesterol), în uleiul de floarea soarelui, uleiul de arahide unt.
Cantitatea necesară omului este apreciată la 6 - 15 u.i.
Rolul cel mai important este de a menține la valori normale colesterolemia
(concentrația colesterolului din sânge).

11
 Hipercolesterolemia anunță un început de ateroscleroză, caracterizată prin
degenerescență lipidică a ceea ce se numește „intimă arterială” și în general, prin îngroșarea
pereților arterelor.
Acizii grași esențiali mai ales din uleiul de porumb contribuie la eliminarea
colesterolului din organe, între metabolismul colesterolului și al acidului linoleic
manifestându-se o strânsă corelație.
Indicația cea mai importantă a administrării lor o constituie unele afecțiuni
dermatologice: eczemele, dermatoze, ulcere varicoase, psoriazis. De asemenea mai sunt
folosite în aplicații locale în plăgi cutanate, sub formă de unguent în concentrație de 2,5-10%
Alimentele bogate în vitamina F sunt recomandate și bolnavilor de hepatită
epidemică în convalescență atât în hepatită epidemice acute, cât și în cele cronice (pentru
prevenirea steatozei ficatului).
Se prezintă sub formă de flacoane de 10 ml concentrat de esteri etilici,
administrându-se la un adult 50 - 150 de picături de trei ori/zi, de 6 - 8 săptămâni și capsule
gelatinoase, 4 - 12 capsule de trei ori/zi.
La copii se administrează doze mai mici, corespunzătoare vârstei: 4 - 6 zile cu pauze
de 10 zile.

1.3. Vitamine hidrosolubile

Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele complexului B, acidul

ascorbic - vitamina C și bioflavonoidele (Vitamina P).
Spre deosebire de vitaminele liposolubile, care fiind termolabile, nu pot fi stocate în
țesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, în, general termostabile, se acumulează ca substanță
de rezervă.

1.3.1. Vitamine ale „complexului B”

Complexul „vitaminelor B” cuprinde un mare număr de vitamine ce se deosebesc

mult între ele, atât prin structura chimică cât și prin acțiunea biologică. Deși sunt grupate la
un loc sub această denumire, nu au în comun decât faptul că toate sunt hidrosolubile și pot fi
obținute din aceeași sursă și în special din ficat și drojdia de bere.
Exemple de vitamine din complexul B:
 Vitamina B1 (clorhidrat de aneurină sau tiamină);

12
  Vitamina B2 (lactoflavină au riboflavină);
 Vitamina B3 (vitamina PP, vitamina pelagropreventivă, nicotinamidă sau niacina);
 Vitamina B4 (adenină);
 Vitamina B5 (acid pantotenic);
 Vitamina B6 (piridoxină, adermina);
 Vitamina B12 (corinoidă)

Vitaminele hidrosolubile incluse în „Complexul B” le sunt comune următoarele

însușiri caracteristice:
 sunt constituenți naturali existenți în drojdia de bere, cereale și ficat;
 sunt factori de creștere pentru bacterii, ciuperci și mucegaiuri;
 îndeplinesc rolul de activatori sub numele de „cofactori enzimatici” în cadrul
proceselor cu același nume;
 majoritatea vitaminelor amintite se utilizează ca medicamente.
13
 d. Vitamina B1 (Tianina)

Tianina, funcționează (sub formă de pirofosfat) drept coenzima a decarboxilarelor și

transaminazelor, intervenind în glicoliză și ciclu Krebs. Corectează specific fenomenele de
avitaminoză(polinevrite, insuficiență cardiacă). Necesitatea zilnică este de 1 – 2mg. Se
administrează oral (la mese) sau parental, 10 – 20 mg/zi. Este indicată în alcoolism cronic, în
condiții de carență vitaminică crescută, hipertiroidism, febră prelungită, boli epuizante,
beriberi.

e. Vitamina B2 (Riboflavina)

Această vitamină intră în compoziția dehidrogenazelor de tipul fermenților galbeni.

În organism, vitamina B2 se găsește liberă în cantități mai mari în ficat, rinichi, inima,
retina.
Riboflavina se absoarbe repede din tractul gastrointestinal și din regiunile parentale
de administrare.
Se distribuie în toate țesuturi, dar este depozitată în cantitate mică, în ficat, inima,
rinichi.
Dacă aportul de riboflavina crește peste nevoile organismului cea mai mare parte a
excesului de vitamină se excretă prin urină. Riboflavina se excretă de asemenea prin lapte.
Carența de vitamina B2 se manifestă la om predominant prin tulburări la nivelul
ochiului: Arsuri, mâncărimi, lăcrimare, conjunctivită, vascularizarea corneei, fotofobie, și
diminuarea vederii. La nivelul buzelor, cauzează apariția cheilozei și a ragadelor.
În afară de leziunile marginale cutaneomucoase, mai poate cauza glosite, dermatite
seboreice, căderea părului.

f. Vitamina B6 (Piridoxină)

Chimic este un derivat de piridina. Apare în natură sub formă de alcool (piridoxină)
sub formă de aldehidă (piridoxină) și sub formă de amină (piridoxamina).
O sursă alimentară principală o constituie grâul, orezul și drojdia de bere. Se găsește,
de asemenea în ficatul animalelor, carnea de pește, în special legată cu proteine și amidon,
din care se separă prin hidroliză enzimatică.

14
 Administrarea de piridoxină la om este utilă în tratamentul carenței în alte vitamine
din grupul B. În scop profilactic este încorporată în multe preparate polivitaminice. În plus,
este valoroasă și în unele boli nelegate de hipovitaminoza B6.

d. Vitamina B12+ (Acid folic)

Grupa acidului folic cuprinde un număr de substanțe chimice apropiate acidului

pteroidglutamic, care au drept caracter comun acțiunea hematopoetică.
Acidul folic corectează anemia megaloblastică și alte tulburări prin carență specifică.
Acidul folie acționează foarte strâns cu vitamina B12 în metabolismul aminoacizilor și
în sinteza proteinelor, producerea materialului genetic(ARN sau ADN). Astfel aceasta este
vital atât în divizarea și înmulțirea normală a celulelor cât și în creșterea țesuturilor.
Ca și vitamina B12, acidul folic este necesar în formarea propriu-zisă a globulelor
roșii ale sângelui. Fără o cantitate adecvată de acid folic se poate ajunge la diferite tipuri
specifice de anemie, caracterizate de supradimensionarea cantitativă a globulelor roșii din
sânge.
Datorită faptului că în perioada de sarcină se produce o înmulțire rapidă de celule,
necesarul de acid folic al mamei este crescut. Graviditatea poate secătui rezerva de acid folic
ca mamei, proporțional cu creșterea fătului, necesitând astfel o îmbogățire a rezervelor de
substanțe nutritive. Acest fapt poate duce la apariția anemiei mamei și poate cauza probleme
la nașterea copilului.
Acidul folic este suportul sănătății sistemului nervos, sub mai multe aspecte.
Derivatele acidului folic sunt coenzime pentru neurotransmițători - substanțele chimice care
permit trimiterea semnalelor de la o fibra nervoasă la alta. Acidul folic ajută și la menținerea
sistemului imunitar. Multe aspecte ale acestuia sunt afectate de deficiență a acidului folic,
inclusiv abilitatea de recunoaștere a microbilor și de numărare și fortificare a globulelor albe
sanguine. Astfel deficiența acidului folic poate micșora rezistența la boli.

1.3.2. Acidul ascorbic sau vitamina C

Acidul ascorbic sau vitamina C, așa cum este el în mod obișnuit cunoscut, a petrecut
o mulțime de timp în luminile rampei de-a lungul anilor.
15
 Această substanță nutritivă a atras atenția publicului pentru prima dată, prin
intermediul lucrărilor lui Linus Pauling, care studia capacitatea vitaminei de a ajuta
organismul în lupta sa cu răceală obișnuită și alte boli.

Mai târziu datorită rolului său antioxidant, vitaminei C, a început să i se acorde o

mare atenție.
Un alt rol important al vitaminei C este cel pe care îl joacă în capacitatea noastră de a
controla toate tipurile de stres fizic și mental. Vitamina C este necesară glandelor suprarenale
pentru a sintetiza hormonii; nivelurile de acid ascorbic, în mod normal ridicate din aceste
glande, se epuizează în cazurile de stres ridicat, operațiile chirurgicale, orice tip de boală,
inclusiv infecțiile și rănile, fumatul și folosirea anticonceptionalelor.
Studiile legate de vitamina C ca mijloc de tratament al cancerului sunt, din păcate,
contradictorii la acest punct. Oricum, unele cercetări au indicat că vitamina C poate constitui
o formă eficientă de terapie pentru cancer.
Vitamina C acționează, de asemenea în multe feluri pentru a ajuta la prevenirea
hipertensiunii și aterosclerozei, o rigidizare a arterelor, care poate conduce la stop cardiac și
la atac cerebral. Se crede că vitamina C joacă un rol în mutarea colesterolului din artere în
ficat, este convertit în acizi biliari și apoi eventual, eliminați din corp odată cu fibrele.
Această vitamină ajută, de asemenea, la separarea distrugerilor pereților arteriali și astfel
privind depozitarea colesterolului.
Pe măsură ce îmbătrânim ne confruntăm cu o multitudine de probleme serioase legate
de vedere, pe care ochelarii nu le pot rezolva. Din fericire, există studii mai mult decât
interesante despre folosirea vitaminei C și a altor oxidanți, care furnizează speranță pentru
ochii îmbătrâniți.
Vitamina C mai are și alte funcțiuni. Ea este esențială pentru creșterea și repararea
țesuturilor în orice parte a corpului. Este necesară pentru formarea colagenului, prezentă în
țesuturile conjunctive și pentru formarea oaselor și cartilajelor. Este necesară pentru
repararea oaselor fracturate. Când se administrează înainte și după extracția dentară,
vitamina C ajută la vindecarea rapidă a țesuturilor gingivale. Vitamina C pare a fi un jutor
valoros în tratamentul medical general.
CAPITOLUL 2

HORMONII

16
 2.1. Generalități

Hormonii sunt secretați în mare măsură, de glandele cu secreție internă (hipofiza,

tiroida, paratiroide, suprarenalele, glandele genitale), cât și de diferite formațiuni celulare
răspândite în organism (anumite celule ale pancreasului, rinichiului, hipotalamusului, sau
placenta la femeile gravide) care sintetizează hormoni specifici.
Unii acționează doar asupra unui anumite părți ale corpului (celule țintă sau organe
țintă) alții cauzează un răspuns mai general. Controlorul principal al producerii hormonilor
este hipotalamusul. Acesta controlează secrețiile mai multor glande, în special prin controlul
asupra glandei pituitare, care la rândul ei controlează multe alte glande. Hipotalamusul îi
spune glandei pituitare să producă hormoni, transmițând factori de reglare la lobul anterior al
acestuia și impulsuri nervoase la lobul posterior al acesteia.

Secreția de hormoni este vitală pentru homeostazie. Substanțele chimice speciale,

care controlează producerea unui număr de hormoni și astfel a mai multor funcții vitale ale
corpului. Ei sunt trimiși la lobul anterior al glandei pituitare de către hipotalamus.
Există două categorii de factori:
- factor de eliberare care fac glanda să secrete hormoni specifici;

17
 - factor de inhibare, care fac glanda să înceteze secreția de hormoni.
De exemplu: FEFSH - Factorul de eliberare FSH și FFLH.
Factorul de eliberare LH, cauzează eliberarea hormonilor FSH (hormonul folico-
stimulator) și LH (hormonul luteinic) și, în acest fel, începe rea pubertății. Alți mulți factori
de reglare sunt vitali pentru homeostazie.

Din punct de vedere a structurii chimice hormonii se împart în două grupe:

I. Hormoni derivați de aminoacizi care sunt de natură proteică și aceștia sunt:
a. hormonii hipofizari
b. Hormonii tiroidei
c. Hormonii paratiroidieni
d. Hormonii pancreatici
II. Hormoni steroizi care au la bază nucleul sterolicși sunt de natură neproteică.
Acestea sunt:
a. hormonii sexuali: - estrogeni (feminini)
- androgeni (masculini)
b. Hormoni corticosuprarenali

I. Hormoni derivați de aminoacizi

2.2.1. Hormoni hipofizari

Hipofiza - este situată în craniu, în șaua turcească. Este glandă endocrină care le
controlează pe toate celelalte. Insuficiența secreției hormonilor hipofizari creează deficiențe:
a. Nanism hipofizar – este boala indusă de hormon somatotrop. Persoana rămâne
mică de statură, creșterea în înălțime este întârziată.
Tratamentul se face de către medicul endocrinolog cu Naposim, Clortestosteron
(hormoni masculini) - în cazul băieților, iar în cazul fetițelor, se administrează Estradiol
(hormoni feminini) + plus vitamine A, D2, D3, B12.
b. Gigantismul - este cauzat de producția în exces de hormon somatotrop, la vărsta
copilăriei.
În cazul adulților, maladia se caracterizează prin creșterea extremităților: acromegalie
(sau elefantiazis). Fața se deformează prin creșterea mandibulei, a nasului, îngroșarea
buzelor, al limbii, cresc exagerat labele picioarelor și mâinile.

18
 Tratamentul: Iradierea hipofizei (roentgenterapia), intervenția chirurgicală
(îndepărtarea unei porțiuni); medicamente hormonale (Istosteron pentru bărbați, și Estradiol
pentru femei)
Hormonul tireotrop (TSH) - tireostimulina
Hormonul adreno-corticotrop (corticotropina)- stimulează secreția hormonilor
corticosteroizi de către glandele suprarenale – ACTH..
Hormonii gonadotropi - stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale, primare și
secundare.
Hormonul foliculostimulant (FSH) . Care la femei stimulează creșterea foliculilor și
ma turația ovulului. La bărbați Stimulează spermatogeneza
Hormonul luteinizant (LH) .Asigură la femei dezvoltarea corpului galben adică
ovulația. La bărbați secreția de testosteron
Hormonul Balactina - stimulează lactația.

1. Vasopresina (A D H)
Se mai numește și Pitresina sau hormonul antidiuretic. Acesta crește presiunea
sanguină prin efect vasoconstrictor și micșorează cantitatea de urină prin intensificarea
reabsorbtiei la nivelul tuburilor renale. Ca urmare deficitul de vasopresină provoacă o
diureză abundentă.
Lipsa totală a hormonului produce diabetul insipid. Deoarece se elimină numai apa,
va crește concentrația de electroliți ceea ce va produce o sete puternică asociată cu o poliurie.
Sindromul invers, hipofuncția nu a fost pus în evidență.
Tratamentul se face prin administrarea hormonului vasopresină.

19
 Se găsește sub formă de fiole - retrohipofiza- conținând 1 g de pulbere de lob
posterior hipofizar.

2. Oxitocina
Este principalul stimulator al uterului cu efecte maximale în timpul nașterii – efect
ocitocic.
Contractă fibra uterină pentru expulzarea fătului și a placentei. După care determină
și susține retracția uterului, comprimarea vaselor sanguine și încetarea hemoragiei.
Oxitocina acționează asupra glandei mamare, contractând fibrele muscular netede din
jurul canalelor galactofore producând expulzia laptelui.

2.2. 2. Hormonii tiroidei

Hormonul tiroidian este secretat de celulele epiteliale ale glandei tiroide situate în
partea anterioară a gâtului, deasupra traheei. Hormonii tiroidieni conțin pe lângă celelalte
elemente organogene (C, H, O, N, I) și îndeplinesc în organism un rol esențial în stimularea
reacțiilor de oxidare din țesuturi, precum și menținerea metabolismului la valori normale.
Deoarece biosinteza hormonilor tiroidieni este strâns legată de frecvența ionilor de
iod în mediul înconjurător, ionii de iod se află într-o proporție mai mare în algele Marine
decât în cele de uscat.
Hormonii tiroidieni, accelerând după cum s-a amintit - oxidările tisulare,
îndeplinească rol important în adaptarea organismului la variațiile termice.
Cantitatea iodului introdusă în organism (iodul exogen), capacitatea tiroidei de a-l
reține, consumarea hormonilor tiroidieni și eliminarea iodului din organism sunt corelate
între ele prin mecanismele autoreglare.
La realizarea acestui mecanismul operează tiroida și hormonii săi, lobul anterior al
hipofizei și hormonul tireotrop secretat de acesta.
Hipotiroidismul, numit și hipotiroidie, se manifestă prin metabolism bazal scăzut,
tendința spre obezitate, hipotensiune arterială, hipotermie, memorie deficitară și somnolență.
Hipertiroidismul numit și hipertiroidie, fiind un sindrom antagonist hipotiroidiei, se
caracterizează printr-o creștere excesivă a catabolismului deci a metabolismului bazal,
insuficiența energetică tisulară cu scăderea greutății corporale, hipertensiune arterială și
hipertermie, simptome cardiovasculare, neurovegetative și psihice.

20
 Boala Basedow este o formă gravă de hipertiroidie, caracterizate prin axoltafmie,
gușă, tahicardie și scădere accentuată a greutății corporale.
Unii dintre locuitorii regiunilor colimare și premontane, relativ distanțate de litoral
suferă de gușa endemică, în care glanda tiroidă deși este hiperplazica (supradezvoltată)
funcționează totuși sub posibilitățile sale normale.
Gușa endemică, denumită corect distrofie endemica tireopata (DET), este o boală a
întregului organism.
Insuficiența de secreție tiroidiană, apărută în prima copilărie, se traduce prin
cretinism: deficiență mintală accentuată, însoțită de întârzierea dezvoltării scheletului și a
organelor genitale, piele uscată, îngroșată, păr rar. Fața este caracteristic edemațiată, nas
turtit, buzele groase, limbă mare proeminentă. Vocea este groasă.
Copilul mic are o dezvoltare mult întârziată, fontanele nu se închid, dinții erup târziu.
Cretinismul poate fi endemic (apărând) în regiunile unde alimentația este săracă în iod și
sporadic (prin insuficiența de dezvoltare embriologica a glandei). Dacă insuficiența glandei
survine la adult (prin atrofie tisulară) apar tulburări de hipotiroidism de diferite grade până la
tabloul de mixedem.

2.2.3. Hormonii Paratiroidei

Parathormonul este de natură proteică și a fost izolat din extractele acide ale glandei.
Paratiroidele reglează metabolismul calciului și al fosforului în organism.
Insuficiența produce scăderea calciului seric și scăderea extracției urinare, creșterea
fosforului în organism și scăderea eliminării fosforului. Clinic se manifestă prin
hiperexcitabilitate neuromusculară, tremurături, spasme musculare, convulsii, tulburări
digestiv, urinare, spasme ale mușchilor faringieni cu asfixie, disfagie.
Proprietățile farmacodinamice. Excesul de hormoni produce hipercalcemie,
hipofosfatemie, excreție crescută de calciu si fosfat, demineralizarea scheletului, depunerea
de calciu în țesuturi, hiposensibilitate neuromusculară, creșterea fosfatazei alcaline în ser.
Parathormonul acționează asupra rinichiului prin inhibiția reabsorbției tubulare a
fosforului și stimularea reabsorbției calciu, iar la nivelul țesutului osos stimulează osteoliza
cu resorbția calciului însoțită de o eliberare crescută de lactat, citrat. În acest mod calcemia
crește.
Hiperparatiroidismul survine în cazurile de hiperplazie difuză primară a glandei sau
ca urmare a unor adenoame.

21
 2.2.4.Hormonii pancreatici

Pancreasul (glandă endocrină) descrisă de profesorul Paulescu produce (în insulele

Langerhans) hormonul insulină, produs de celule Beta.
Celulele Alfa produc hormonul glucagon. Bai hormoni intervine în metabolismul
glucidelor și conduc la menținerea valorii normale a glucozei în (glicemia) 80 - 120 mg%.
Deficitul de insulină duce la diabetul zaharat, creșterea glucozei în sânge (glicemie)
însoțită de eliminarea ei prin urină (glicozurie) și poliurie secundară. Neutilizarea glucozei
ca sursă de energie (lipsind insulina) este compensată de mobilizarea și oxidarea lipidelor,
proteinelor ceea ce duce la producerea de corpi cetonici, cu acumulare în sânge (acidoza
metabolica) și eliminarea în urină cetonurie.
Accentuarea acidozei diabetici, asociate cu tulburări profunde hidroelectrolitice va
duce la comă diabetică (hiperglicemica)
Tipuri de diabet:
 diabet primar A (de origine ereditară);
 diabet secundar B.
Factorii care favorizează apariția diabetului secundar sunt:
 supraalimentația;
 sedentarismul;
 și stresul.
Tratamentul:
 regim alimentar (fără zahăr, grăsimi);
 regim de viață restrictiv, fără efort fizic, fără supărări, evitarea intemperiilor,
evitarea rănirilor pentru că rănile nu se mai închid).
Tratamentul medicamentos: - Insulina
- sulfamide: Tolbutamid, Glibenclamid etc,
- biguanide: Meguan, Buformin, Silubin.
Regim alimentar:
- glucide 40 %
- proteine 5%

22
 - lipide 35%
Ca îndulcitor: zaharina, ciclamatul de sodiu (clorhexin- sulfat de natriu)

II. Hormoni steroizi

B. Hormonii sexuali
Sunt produși de glandele sexuale (genade) și determină dezvoltarea organelor sexuale
la epoca pubertății și funcționarea lor normală mai târziu.
1. Hormonii sexuali feminini
a. Hormoni foliculari (estrogeni)
Declanșează prima fază a ciclului menstrual și faza de proliferare a mucoasei uterine.
Se găsesc în ovare și în sânge sau placentă.
1. Estrogena.(Foliculina)
Dezvoltă caracterele sexuale primare și secundare la femei. Acționează asupra
uterului, osificării cartilajelor oaselor lungi, mai actionează asupra metabolismului calciului
și fosforului favorizând fixarea calciului în oase.

23
 2. Estradiolul are aceeași acțiune ca și foliculină. În farmacie se găsesc sub
forma de:
 Benzoat de estradiol;
 Etinilestradiol cpr. de 0,2 sau 0,5 mg
 Estrofem (plasturi)
b. Hormoni Gestageni
Au rolul în a doua parte a ciclului menstrual, cea de gestație. Pregătesc mucoasa
uterina pentru nidație și menținerea ovulului fecundat.

1. Progesteronul
Este secretat de corpul galben sau corticosuprarenală și placentă. Este indispensabil
pentru menținerea sarcinii, intervine în metabolismul glucidic și al proteinelor.
Se găsește și sub formă de fiole de 1 ml și 2 ml în concentrație de 0,01g sau 0,025 g.
24
 Se indică în:
o dismenoree;
o amenoree;
o fibrom uterin,
o hiperfoliculinemie.
o avort spontan.
Preparate sintetice:
o Medroxiprogesteron comprimate
0,01 gr;
o Dydrogestron (Duphaston) .

2. Hormonii sexuali masculini

(androgeni)
Determină dezvoltarea normală și menținerea
caracterelor sexuale masculine primare și secundare.

Testiculul - are două funcții:

 secreția internă, endocrine care
eliberează hormonii masculini.
 secreția externă, spermatogeneza.
Testosteronul este hormonul sexual masculin:
determină dezvoltarea organelor sexuale masculine
primare și secundare. Influențează absorbția intestinală
a calciului și fosforului și fixarea lor în oase.
Preparate de bază: Naposim 5 mg, Madiol,
Clortestosteron.

B. Hormonii corticosuprarenali
Glandele suprarenale sunt formate din două regiuni distincte:
 măduva - care secretă adrenalină și
 noradrenalină, mediatori chimici la nivelul sinapselor neuroefectuate.
Natura excitantului determină eliberarea adrenalinei sau a noradrenalinei:
o durerea și emoțiilor determină eliberarea de adrenalină;
o mânia și eforturile duc la eliberarea de noradrenalină;
25
 o scoarța sau cortexul suprarenal secretă un amestec de hormoni steroizi
denumiți în terapeutică corticosteroizi.
Corticosteroizii intervine în metabolismul glucidic, de aceea se mai numesc si
glucocorticosteroizi. Influențează indirect metabolismul proteinelor și a lipidelor. Au o
puternică acțiune antiinflamatoare și antialergică.
Maladia Addison este datorată unei producții insuficiente de corticosteroizi.
Insuficiența hormonală se manifestă prin: astenie, hipotensiune, tulburări digestive,
pigmentarea pielii pe părțile expuse luminii și slăbiciunea musculară.
Biosinteza hormonilor corticosteroizi este stimulată de către hormonul
adrenocorticotrop (A C T H) secretar de lobul anterior al hipofizei.
Se cunosc peste 30 de cost corticosteroizi.
Medicamentele corticosteroide sunt disponibile în numeroase forme de administrare:
oral (pilule), injectabile (intravenos, intramuscular), topic (gel, cremă, loțiune), inhalator
(vapor).

2.2. Dozarea hormonilor

Metode de dozare:
Din plasma: Se recoltează sânge venos fără anticoagulant deoarece laboratorul
determina cantitatea de hormoni din plasmă;
Din urina: Se recoltează urina din cantitatea totală eliminată pe 24 h
1. Recoltarea sângelui pentru dozarea hormonilor
Materiale necesare pentru puncția venoasă:
 garou; ac steril, canula venoasa;
 tampoane de vata; alcool medicinal 70°;
 vacutainer cu capac roşu fara anticoagulant.
Tehnica:
Se efectuează de asistenta/asistent la recomandarea medicului;
Se spală mâinile, se îmbracă cu manuși;
Se alege vena, se aplica garoul;
Se dezinfectează tegumentul;
Se puncționează vena cu acul cu bizoul in sus;
Se recoltează sângele in vacutainer pana la semn cam 6-7 ml;
Se desface garoul:

26
 Se extrage acul sub un tampon de vata cu alcool medicinal, se face compresiune
asupra locului.

Denumirea hormonului Timpii de execuție

1. Hormonul de Este secretat de hipofiza anterioara, are acţiune asupra creştem
creştere STH Indicaţii: in bolile glandei hipofize- gigantism, nanism,
acromegalie. Pregătirea bolnavului:
Psihica: - se explica necesitatea se ia consimţământul;
Fizica: - se recomanda pacientului sa nu efectueze explorări
scintigrafice cu izotopi radioactive inainte deoarece infuenteaza
rezultatul,
Sa nu mănânce, testul se recoltează dimineaţa, - Sa nu
efectueze eforturi fizice si sa evite stresul
Mod de recoltare: punctie venoasa in vacutainer cu capac roşu
pana la semn 5-6 ml sânge. Evafurea rezultatului: se constata
nivele crescute in gigatism. s* scăzute in nanism, se notează ora
recoltării si starea pacientului daca a efectuat efort, este stresat sau
odihnit.
2. Hormonul Este secretat de hipofiza posterioara, este indicat a se recolta in
antidiuretic caz de poliurie , diabet insipid.
ADH sau vasopresina Pregătirea bolnavului: psihica se informează, se explica, si se
ia consimţământul;
Fizica: - se recoltează dimineaţa pe nemancate cel putin 12 h
inainte:se sfătuieşte pacientul sa consume lichide cu o zi inainte
pentru a evita deshidratarea: poziţia in timpul recoltării este
decubit dorsal, relaxat pacientul sa nu fie stresat; se intreaba
pacientul ce tratamente face si se notează pe biletul de trimitere a
probei la laborator toate medicamentele care pot influenta
rezultatele : barbitunce. antidepresive, diuretice, hormoni,
hipoglicemiante. fenitoina.
Se interzice consumul de băuturi alcoolice si fumatul înainte de
recoltare.
Modul de recoltare- 6 - 7 ml sânge prin punctie venoasa in
vacutainer cu capac roşu Evaluarea rezultatelor se constata
valori scăzute in diabetul insipid, valori crescute in deshidratare,

27
 postoperator. boli renale, stres
3. Hormonul Sunt hormoni secretaţi de hipofiza anterioara - FSH stimulează
foliculostic mulant dezvoltarea foliculiter ovarieni si LH stimulează sinteza foliculaia
FSH si hormonul de estrogeni, ovulatia si formarea corpului Iuţeai la femei. Se
luteinizant LH recomanda recoltarea in caz de insuficienta gonadica. infertilitate,
pubertate precoce Pregătirea pacientei- psihica- se explica, se
sfătuieşte pacienta sa calculeze perioada ciclului menstrual
deoarece recoltarea probei de sânge se face la jumătatea ciclului. -
Fizica - se intreaba pacienta cand a avut ultima menstruaţie si
notează data pe biletul de trimitere, sau se va specifica daca
pacienta este la menopauza.
Modul de recoltare: 6 - 7 ml sânge prin punctie venoasa in
vacutainer cu capac roşu. Interpretarea rezultatelor in insuficienta
hipofizara si gonadica se constata o cantitate scăzuta a hormonilor
si crescută in ovare polichistice. adenom hipofizar menopauza.
4. Hormoni tiroidieni Analize de laborator din sânge pentru glanda tiroida sunt
indicate in:
- Hipertiroidie, hipotiroidie; la gravide. Testele funcţionale ale
glandei tiroide din sânge
VN = T4 (tiroxina serica totala) - 60 - 160 nmol/l T4 (tiroxina
serica libera) - 13T30 nmoll Tj (triiodotironina) - 1 2 * 3,1 nmol/l
TSH (hormon stimulant al tiroidei) - 05 - 5nmol/l.
Modul de recoltare: 6 - 7 ml sânge prin punctie venoasa in
vacutainer cu capac rosu. Evaluarea rezultatelor;

CONCLUZII

28
 Însușirea esențială a tuturor organismelor vii, de la cele monocelulare la om, este
schimbul neîncetat de substanțe, energie și informații cu mediul înconjurător.
Atât vitaminele cât și au un rol esențial în ciclul natural al organismelor
Alături de enzime și de hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor
biologici, care contribuie decisiv la reglarea și stimularea proceselor metabolice.
Într-adevăr corpul nostru nu le fabrică cu excepția vitaminei D, care este sintetizată
de piele numai sub acțiunea radiațiilor solare
Să nu pierdem niciodată din vedere vitaminele naturale pe care fructele și legumele le
pun la dispoziție.

BIBLIOGRAFIE

29
1. Rebega,M., Rebega,C., Vitamine, enzime și hormoni.

2. Duminică, Al., Dediu, Ștefan, Ștefănescu O, Farmacologia, Manual pentru școlile

sanitare .

3. www.suplimente-vitabolic.ro

4. www.medicotest.ro.

5. www bibliotecaregielive.ro

6. www.referat.ro

30