Sunteți pe pagina 1din 2

Val și cetatea sufletelor

de Ana Alifanu

Val este un băiețel de 10 ani care pornește în căutarea bunicului său, plecat de ceva
timp în Cetatea Sufletelor. Îi este atât de dor de el, încât nu se mai poate bucura de viața
lui de acasă. Și, ca orice ființă umană dornică să înțeleagă viața (și moartea), pornește într-
o călătorie. Pe drum o întâlnește pe broasca țestoasă Malila, care are 127 de ani, care face
versuri și poate zbura. Malila îi devine tovarășul de drum care îl va însoți pe Val toată
călătoria. Ea știe despre existența Cetății Sufletelor, fiindcă și ea are ființe dragi care s-au
dus acolo și își dorește mult să ajungă în acea lume. Ca orice călăuzitor de drum, broasca
țestoasă știe ființe importante cu care ei doi trebuie să se întâlnească pentru a avea mai
multă putere și înțelepciune pe drum.
Malila știe că, pentru a reuși în această călătorie, trebuie să ajungă la caracatița
Elacaravolturna în vârstă de peste 700 de ani, care este o ființă fantastică cu puteri
vindecătoare. Ea va ști să le arate drumul. Însă cum să respire sub apă? Stânca galbenă le
șoptește o vrajă care va ține câteva ore. Ajunși la caracatița Ela, ei află că puterea ei
vindecătoare cu care tămăduiește toate ființele bolnave fizic sau sufletește stă în povești.
Da, Ela spune povești terapeutice, iar cei care pleaca de la ea se simt bine! La rândul ei,
înțeleapta caracatiță, pentru a-și crește puterea, ascultă povești pe care le spun ceilalți.
Apare aici, ca pe tot parcursul cărții, ideea că nimeni nu are putere de unul singur și că
toate lucrurile minunate și mari pe care le realizăm în viață le facem împreună! Așadar,
această carte este foarte mult despre puterea cuvântului “ÎMPREUNĂ”
Caracatița se înfurie la auzul rugăminții lui Val și a Malilei de a afla drumul către
Cetatea Sufletelor, zicându-le că aceasta nu e o boală și că oceanul este plin de ființe care
suferă și au nevoie de ea. Însă Malila o înduplecă spunându-i că și ea, și Val suferă în
fiecare zi după frații pierduți și după bunic. Și, la rândul ei, îi spune povestea lui Thurr,
care era o ființă trei sferturi lup și un sfert pește. Thurr își petrecuse aproape toată viața
într-o peșteră întunecată, vâznd totul doar în culorile alb, negru și gri. Aceasta era drama
vieții lui, că nu vedea culori. Malila l-a descoperit și l-a salvat. Această poveste a lui Thurr
este una despre cum, din cauză că oamenii nu știu să se înțeleagă și să se accepte unii pe
alții, așa minunați și cu diferențele lor, exclud ființele “altfel” din societatea lor. Este o
poveste despre bullying și despre cum el poate schimba atât de dureros viața unei ființe.
Din fericire, Thurr este eliberat de Malila și începe să vadă totul colorat din nou.
Așa cum poate observați, cartea este plină de metafore. Hai să vă mai povestesc pe
scurt ce se întâmplă mai departe cu Val. El ajunge în Orașul Schimbător în care casele și
străzile arată ciudat și întortocheat. Nu întâmplător, ci din cauza faptului că nimeni nu se
ascultă, toată lumea vorbind unul peste celălalt. Astfel, cuvintele își pierd puterea. Apoi
prin puterea muzicii, locuitorii orașului se dezmeticesc și totul începe să prindă sens.
Vedeți, aici autoarea Ana Alfianu ne povestește despre o realitate a zileor noastre – că nu
mai știm să ne ascultăm și ne trimite cu un îndemn cald să redescoperim muzica.
Apoi, în pădurea tăcerilor, Val și Malila descoperă un nou fel de a comunica al piticilor. Ei
nu vorbesc, ci își spun unul altuia ce au de povestit creând forme din aer pe care îl adunau
în palme. Simt aici, în pădurea tăcerilor mult mindfulness și curiozitatea ființelor una fața
de cealaltă.
După ce ajung și pe Insula apei și apoi în Palatul lunii, Val și Malila ajung și în
Cetatea Sufletelor. O înțeleg, de fapt, Fiindcă Val își revede bunicul în vis. Bunicul îl
îmbrățișează și îi spune niște adevăruri despre viață. Că așa trebuie să curgă lucrurile. Val
simte încă o dată – în vis – iubirea puternică a bunicului și cum ea dăinuie dincolo de
moarte.

Această călătorie inițiatică a lui Val este o descoperire a sinelui. Multe ființe bune
apar în drumul lui spre Cetatea sufletelor, care îl ajută să se descopere. Să înțeleagă că în
viață avem nevoie de muzică, artă și ascultare pentru a fi fericiți și a avea relații bune unul
cu celălalt. Călătoria lui Val, pe lângă descoperirea de sine, are și darul a a-l ajuta să
accepte, să proceseze și să integreze un adevăr de netăgăduit – acela că moartea face parte
din viață.