Sunteți pe pagina 1din 11

5.

Subansambluri folosite în dispunerea schemelor de circuite primare

5.1. Definiţii. Terminologie. Reprezentări


În acest paragraf se prezintă noţiuni referitoare la:
 circuit primar,
 circuit secundar,
 schemă monofilară,
 schemă multifilară.
Circuit primar - circuit cu rol pur energetic, care serveşte la transportul energiei cu ajutorul
curentului electric.
Circuite secundare - circuite care au rolul de a contribui la buna funcţionare a circuitelor
primare. Au următoarele funcţii:
 măsură,
 semnalizare,
 blocaj,
 comandă,
 protecţie şi automatizare.
Aceste funcţii se realizează tot prin curent electric. O parte din circuitele secundare se
racordează la secundarul transformatoarelor de mǎsurare de curent şi de tensiune.
Moduri de reprezentare a circuitelor:
1. scheme multifilare - se reprezintă toate conductoarele; se folosesc pentru scheme de montaj;
2. scheme monofilare - se reprezintă o singură fază a circuitului.
Scheme monofilare de principiu - pun în evidenţă modul principial de racordare a circuitelor
(fig. 5.1.).
Astfel de scheme se utilizează în anumite faze de analiză a unui proiect şi la calculul curenţilor
de scurtcircuit.

Fig. 5.1. Schemă monofilară de principiu. Fig. 5.2. Exemplu de schemă monofilară detaliată
LEC – linie electricǎ subteranǎ (în cablu)

Scheme monofilare detaliate (fig. 5.2.)


Observaţii:
 Pe porţiunile de schemă unde pot exista nesimetrii de echipare a unui circuit pe cele trei faze,
se adoptă o reprezentare trifilară (de exemplu, în zona CIRS 10-transformator de curent, TC).
 In dreptul aparatelor se trec tipul lor şi principalele caracteristici
5.2. Funcţiile aparatelor electrice
Aparatele electrice utilizate în instalaţii pentru echiparea circuitelor electrice îndeplinesc
diferite funcţii, de exemplu [25]:
 protecţie, respectiv de eliminare / limitare a scurtcircuitelor (de exemplu întreruptoare,
siguranţe fuzibile, bobine limitatoare) sau a supratensiunilor (eclatoare, descărcătoare);
 supraveghere împotriva depăşirii unor valori admisibile ale tensiunii, curentului,
temperaturii etc. (spre exemplu, transformatoare de măsurare sau senzori de curent /
tensiune); aceste aparate pot provoca o semnalizare (alarmă) sau o întrerupere de circuit (relee,
declanşatoare);
 comutaţie, comandă voluntară (manuală sau automată) de închidere, respectiv, deschidere a
unui circuit în condiţii normale de exploatare (de exemplu, întreruptoare, separatoare de
sarcină, contactoare);
 izolare (separare) a unei părţi de instalaţie, pentru a se putea lucra fără risc de electrocutare,
în condiţiile menţinerii restului instalaţiei sub tensiune (de exemplu, separatoare obişnuite sau
de sarcină, întreruptoare debroşabile).
În cazul unui scurtcircuit pe un circuit electric se impune deconectarea sa rapidă, pentru a se
reduce solicitările echipamentelor şi totodată, pentru a se asigura continuitatea în funcţionarea altor
circuite racordate la acelaşi sistem de bare colectoare. De asemenea, în exploatare este de dorit să
existe posibilitatea conectării şi deconectării fiecărui circuit electric în parte, astfel încât aceste
manevre să nu conducă la întreruperea altor circuite.
Elementul de protecţie, cu care trebuie prevăzut orice circuit electric, are drept scop principal
detectarea rapidă şi sigură a avariei, precum şi deconectarea selectivă a elementului avariat, în vederea
evitării extinderii avariei şi revenirii cât mai rapide la regimul normal de funcţionare pentru restul
sistemului (a se vedea capitolul 11). O unitate de protecţie are deci următoarele funcţii principale:
 supravegherea permanentă a diverşilor parametri pe circuit;
 intervenţia în situaţii anormale;
 transmiterea (uneori) de informaţii pentru exploatarea reţelei.
Informaţia necesară pentru comanda de închidere/deschidere a aparatajului de comutaţie în
regim autocomandat provine de la transformatoarele de măsurare (curent şi tensiune), care mai
asigură şi informaţia directă privind valoarea curentului şi tensiunii, cea necesară pentru contorizare -
înregistrare şi eventual, cea necesară implementării funcţiilor SCADA (Supervizory Control And
Data Acquisition).
Diversele funcţii îndeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi realizate individual,
utilizând pentru fiecare dintre ele câte un aparat specializat (reunirea mai multor funcţii presupune
folosirea mai multor aparate pe circuit) sau prin asocierea mai multor funcţii pe un aparat (aparate
cu funcţiuni multiple). Tendinţa actuală în domeniul staţiilor electrice este de a se integra în
construcţia echipamentelor de bază (transformator de putere, întreruptor) celelalte echipamente.
Partea unei staţii care cuprinde ansamblul de echipamente, materiale, aparate electrice şi
dispozitive amplasate într-un singur loc, care au un scop funcţional determinat pentru un anumit
circuit, constituie o celulă electrică.
Un sistem de bare colectoare reprezintă un nod de conexiuni electrice (în sensul teoremei
Kirchhoff I), extins în spaţiu, pentru a se crea condiţiile constructive necesare racordării mai multor
celule dintr-o staţie electrică.
Montajul aparatajului electric în celulă se poate face fix sau debroşabil. Montajul fix
prezintă avantajul unei realizări simple, fără aparate sau blocaje speciale, dar conduce la dimensiuni
mai mari ale celulelor. Montajul debroşabil realizează, în primul rând, o reducere a volumului
celulelor, deoarece este eliminat spaţiul din interiorul acestora destinat montajului sau reviziilor. Se
reduce timpul de înlocuire a unor aparate defecte şi cel necesar reviziilor, prin folosirea unui
cărucior/casetă de rezervă. Utilizarea sistemului debroşabil permite realizarea unei construcţii fără
separatoare tip cuţit, ceea ce conduce la reducerea greşelilor de manevrare cu separatorul (în general,
însoţite de arc electric liber) şi contribuie sensibil la compactarea celulei. Este favorizată utilizarea
elementelor prefabricate. Construcţiile debroşabile implică însă blocaje speciale pentru interzicerea
deplasării căruciorului atunci când întreruptorul şi eventual separatoarele nu sunt în poziţie „deschis".
Sunt necesare, de asemenea, măsuri speciale de protecţie împotriva atingerii elementelor rămase sub
tensiune după scoaterea căruciorului.
În construcţia staţiilor moderne, tendinţa generală este de a utiliza echipamente prefabricate,
acestea prezentând avantaje cunoscute de multă vreme cum ar fi de exemplu: reducerea investiţiilor în
partea de construcţie a staţiilor, economie de timp şi manoperă la montaj, înlocuire rapidă etc. Fiind un
tot unitar realizat la scară industrială, care se livrează complet pregătit şi încercat electric, celulele
prefabricate beneficiază de un control de calitate care le garantează siguranţa şi securitatea în
funcţionare. Progresele din domeniul aparatajului electric, precum şi a echipamentelor de control-
comandă, au condus la o reducere sensibilă a dimensiunilor celulelor prefabricate, la o diminuare a
cheltuielilor de punere în funcţiune şi de exploatare (s-a ajuns la soluţii care nu necesită practic
întreţinere), la creşterea duratei de viaţă a instalaţiilor, precum şi la o creştere a fiabilităţii sistemului
pe ansamblu.

5.3. Aspecte caracteristice pentru schemele de circuite primare


În continuare vom discuta aspecte privind:
1. asigurarea continuităţii în alimentare,
2. elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de conexiuni,
3. elasticitatea schemelor de conexiuni,
4. criteriul de alegere a schemelor de circuite primare.

Asigurarea continuităţii în alimentare - se poate realiza pe două căi (diametral opuse):


introducerea de elemente şi căi suplimentare de rezervare:
- de obicei, circuitele de rezervare sunt menţinute active,
- orice element nou în schemă introduce două dezavantaje:
- efort de investiţii suplimentar,
- reprezintă o sursă de avarii => se acceptă un element nou dacă avantajele pe care le poate
aduce depăşesc dezavantajele.
simplificarea schemelor de conexiuni:
- numărul de elemente se reduce la minimul necesar funcţional => se reduce numărul surselor de
avarie şi scade investiţia.
Continuitatea în alimentare poate fi afectată de:
- revizii (tendinţa mondială este de a construi echipamente ce nu necesită revizii - fără
întreţinere),
- apariţia unor defecte (de exemplu, scurtcircuite).
Elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de conexiuni:
- condiţiile impuse de consumator (astăzi se asigură de către furnizor o cale de alimentare; o a
doua cale de alimentare de rezervă se asigură numai cu contribuţia investiţională a
consumatorului);
- configuraţia reţelei înconjurătoare şi gradul ei de rezervare;
- mărimea curenţilor de scurtcircuit în nodul respectiv.
Elasticitatea schemelor de conexiuni. Se referă la:
- elasticitatea unei scheme de a putea fi adoptată prin manevre de comutaţie la configuraţia
necesară în diferite momente de exploatare (elasticitate conferită de I, S);
- elasticitatea unei scheme de a putea fi extinsă în timp prin adăugarea de noi circuite.
Criteriul pentru alegerea schemelor de circuite primare:
- satisfacerea condiţiilor tehnice;
- soluţiile tehnice posibile se ierarhizează după un criteriu economic (cheltuieli totale – CT):
CT = CI + Cex + D
CI - cheltuieli de investiţie,
Cex - cheltuieli de exploatare,
D - daune.
Dintre soluţiile tehnic posibile se alege cea cu CT minime.
5.4. Echiparea circuitelor racordate la un sistem de bare colectoare
Sistem de bare colectoare (BC) - nod electric (în sensul Teoremei I Kirchhoff) extins în spaţiu
pentru a crea condiţii constructive şi de izolare necesare pentru racordarea mai multor circuite.
Se numeşte sistem deoarece există:
- în ca. trei faze (3f) - 3 (4 - cu neutru) noduri,
- în c.c. există 2 noduri: + şi -.

5.4.1. Echiparea circuitelor de linie


Fie mai multe linii racordate la un nod (1BC) ca în figura 5.3.

Fig. 5.3. Schemă monofilară de principiu.


În zona imediat următoare plecării liniei de la BC (în punctul de derivaţie) se prevăd aparate
electrice. Necesitatea aparatelor este determinată de:
- întreruperea unor curenţi de scurtcircuit (ce solicitǎ electrodinamic şi electrotermic circuitele);
- conectarea şi deconectarea circuitelor în regim normal (elasticitate).
Deconectarea se poate realiza de către:
- siguranţa fuzibilă,
- întreruptorul automat (comandat de un dispozitiv de protecţie)
Siguranţa fuzibilă:
- investiţie mică,
- acţionează bine la scurtcircuit violent, întreruptorul oferă elasticitate mărită => se pot face
conectări şi deconectări în regim normal,
a) Variante de echipare a unui circuit de linie de JT (Un < 1000V , figura 5.4.)

Fig. 5.4. Variante de echipare a unui circuit de linie de JT.


l1 - cea mai simplă echipare a circuitelor de linie, se foloseşte, în general, la consumatori
casnici.
l2 - echipare cu un plus de elasticitate, conferită de IP (întreruptor cu pârghie), cu care se pot
face manevre sub sarcină normală. IP separă SF de tensiunea barelor.
l3 - IA (întreruptor automat) preia ambele funcţii (separare + manevre).
Dezavantaj: atunci când este necesară revizia la IA, trebuie întreruptă alimentarea barei
colectoare => se perturbă alimentarea tuturor consumatorilor racordaţi la bara respectivă => daune.
l4 - se introduce un separator faţă de bare (Sb) => se pot face lucrări la IA fără a întrerupe
alimentarea celorlalţi consumatori.
Reviziile şi reparaţiile mai dese la întreruptor sunt determinate de faptul că sunt cele mai
solicitate aparate în exploatare.
b) Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT (Un > 1 kV, figura 5.5.)

Fig. 5.5. Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT.


L1 - elementul de bază este SF (siguranţa fuzibilă); SB separă SF faţă de bare.
L2 - elasticitate mărită faţă de L1 prin introducerea separatorului de sarcină SS. SB+SS formează
o construcţie unică care are dublă rupere: un cuţit joacă rol de SB şi un cuţit joacă rol de SS (separator
de sarcină). SS se prevede suplimentar cu dispozitiv de stingere a arcului electric determinat de curenţii
de regim normal.
L1 - elasticitate mărită faţă de L2 prin introducerea I, care preia funcţiile SS + SF. întreruptorul
este flancat înspre BC de către SS. Schema se foloseşte la circuitele la care tensiunea vine numai
dinspre bare (de exemplu, circuitul de alimentare a unui consumator => motor electric).
L1, L2, L3 - circuite la care tensiunea vine dinspre bare.
L4 - cazul unor linii la care tensiunea poate veni dinspre bare sau dinspre linii => se prevede un
separator faţă de linie (SL) => alimentare de la două capete. SL se prevede cu cuţite de legare la
pământ formând o singură construcţie. SL este echipat cu trei cuţite principale şi trei cuţite de legare la
pământ.
Legarea la pământ este o metodă de bază pentru protecţia vieţii oamenilor.
NPM (Normele de Protecţia Muncii) ne obligă să facem legături la pământ de jur împrejur,
către toate părţile de unde ar putea să apară tensiuni periculoase.
Moduri de legare la pământ:
- prin cuţite de legare la pământ sau prin separatoare scurtcircuitoare;
- prin scurtcircuitoare mobile - sistem de trei elemente pentru cele trei faze şi o altă clemă pentru
legătura la pământ.
Legăturile sunt din conductoare flexibile şi sunt suficient de groase pentru a nu se topi la
trecerea curenţilor de scurtcircuit.
L5 - pentru linii cu tensiuni mari, pentru revizii la I (întreruptor) => se dispun separatoare de
legare la pământ (SPI).
SB - are un set de CLP (cuţite/separatoare de legare la pământ)
SL - are două seturi de CLP.
TC - transformator de măsurare de curent.
Se dispune după I pentru ca în cazul unui scurtcircuit în TC, I să poată deconecta componenta
care vine dinspre BC => nu se întrerupe funcţionarea BC şi nu se perturbă ceilalţi consumatori.
a) Ordinea de manevrare a aparatelor de comutaţie Manevră => succesiune de operaţii prin care
se schimbă starea operativă a echipamentelor.
b) Atenţie la:
- să nu se rupă curenţi mari cu separatoarele (nu au dispozitiv de stingere a arcului electric);
- să nu legăm la pământ instalaţii aflate sub tensiune. Situaţii când este recomandată manevrarea
separatoarelor:
 în absenţa sarcinii sau la sarcini reduse (I < l%·In),
 în sarcină, dar diferenţa de potenţial la bornele separatorului să fie ΔU < 1%·Un.
Ordinea de manevrare a aparatelor de comutaţie pentru L4:
- la închiderea circuitului
Se închid SB SL I
Se deschid
Observaţie: Se închide mai întâi SB pentru a proteja bara. în cazul unui defect pe linie se deschide SL
imediat.
- la deschiderea circuitului:
Se închid
Se deschid I SL SB Măsuri de NPM
Etape pentru pregătirea intervenţiei (revizii-reparaţii) la uni circuit (de linie):
- realizarea manevrelor de deschidere a circuitului,
- verificarea absenţei tensiunii:
 la ÎT cu voltmetre montate în secundarul TT (transformator de măsurare de tensiune);
 la tensiuni medii cu ştangă cu lampă indicatoare;
 la JT cu creion de tensiune;
- legarea la pământ pe fiecare parte a zonei de lucru,
montarea plăcuţelor avertizoare şi delimitarea zonei de lucru (de exemplu, cu frânghie); plăcuţe:
 pe chei de comandă "NU MANEVRAŢI",
 în dreptul celulei "AICI SE LUCREAZĂ".

5.4.2. Echiparea circuitelor de generator sau de bloc generator - transformator


Generatoarele sincrone de mare putere folosite în centralele electrice sc construiesc pentru
tensiuni nominale variind între 6 – 30 kV.
Moduri de racordare a generatorului la BC (fig. 5.6.):

Conectare directǎ Bloc generator – transformator


Fig. 5.6 Variante de echipare a unui circuit de generator

a) direct,
b) prin intermediul unui transformator.
SB se montează obligatoriu pentru a realiza separarea vizibilă când se lucrează la I.
De regulă, racordarea unui generator la SEN este însoţită de un şoc le curent, care este cu atât
mai mic cu cât sunt realizate mai bine condiţiile le sincronizare a generatorului cu sistemul
electroenergetic.
Sincronizare - suprapunerea sistemelor de fazori de tensiune ai generatorului şi ai sistemului
(fig. 5.7.).

Fig. 5.7. Sisteme de fazori de tensiune ce se sincronizează


Cele două sisteme de fazori sunt în sincronism când voltmetrul V ar indica valoarea zero.
Condiţii pentru realizarea sincronismului sistemelor de fazori:
1. acelaşi sens de rotaţie a fazorilor,
2. fS = fG
3. |UG| = |US| (în modul),
4. Δ(UG,A,B,C >US,A,B,C) = 0
Fie un defect (scurtcircuit) în zona A (între întreruptor - I şi generator - G). Protecţia sesizează
defectul şi dă comanda de deconectare.
Evenimente care au loc:
 deconectarea I întrerupe componenta IscSEN debitată de SEN la locul de defect;
 ADR (automat de dezexcitare rapidă) asigură deconectarea înfăşurări de excitaţie a
generatorului şi disiparea energiei W = L·i2/2 înmagazinată în câmpul inductiv al maşinii; în
acest fel se elimină componenta debitată de generator la locul de defect (IscG); altfel,
generatorul excitat si în rotaţie ar continua să debiteze pe defect.
Pentru sesizarea unui defect se foloseşte principiul protecţiei diferenţiale. Acest lucru se
realizează cu transformator de măsurare de curent TC1 şi TC2 dispuse unul pe partea neutrului G,
celălalt lângă întreruptor (fig. 5.8.):

Fig. 5.8. Principiul protecţiei diferenţiale.

 În regim de scurtcircuit valoarea curenţilor creşte în secundarele TC1 şi TC2 se schimbă


sensul curentului A va indica suma curenţilor, valoare ce va determina pornirea protecţiei:
deschiderea I şi funcţionarea ADR
 În regim normal curenţii (din înfăşurarea secundară) prin cele două transformatoare sunt egali
şi de acelaşi sens
5.4.3. Echiparea circuitului de (auto)transformator
Se vor analiza scheme pentru:
 transformator de mare putere (zeci, sute MVA),
 transformator de mică putere (zeci, sute kVA).

Transformatoare de mare putere


Cazul transformatoarelor cu trei înfăşurări sau AT (fig. 5.9.)
Fac legătura între trei noduri, fiecare cu Un > 1kV.
La bornele fiecăreia din înfăşurări se dispune câte un întreruptor (I) cu rolul de:
- deconectare în regim de scurtcircuit,
- manevre în regim normal.
Fiecare I este flancat de separatoare (de exemplu, SB şi ST sup).

Fig. 5.9. Echiparea circuitelor de transformator cu Fig. 5.10. Echiparea circuitelor de transformator
trei înfăşurări sau autotransformator. cu două înfăşurări.

Rolul ST sup mij inf :


- prin deschiderea unuia dintre aceste separatoare şi a SB corespunzător, se dă posibilitatea
lucrului la I fără a întrerupe tranzitul între celelalte două înfăşurări ale transformatorului.
Excepţie: se poate renunţa la ST sup mij inf dacă suntem într-o stat coborâtoare, alimentarea se face
numai de la sistem, iar în celelalte douǎ reţele nu există surse, făcându-se numai distribuţie de energie
electrică
Cazul transformatorului cu două înfăşurări (fig. 5.10.)
ST nu mai este necesar, când se lucreazǎ la I, se întrerupe tranzitul prin transformator.
Transformatoare de mică putere (SnT zeci, sute kVA).
Se folosesc ca transformatoare coborâtoare de la MT (6, 10, 20) kV şi la JT (Un < 1 kV).
Astfel de instalaţii se numesc, în ţara noastră, posturi de transformare (fig. 5.11.).
În această soluţie, întreruptorul are rolurile:
- manevre în regim normal,
- deconectarea scurtcircuitului din aval de I.
SBJT este util pentru separarea vizibilă în cazul unor lucrări la JT.
Variantă de schemă folosită mai rar.
În această soluţie, SFMT are rolul de a întrerupe scurtcircuitul din aval.
SB + SS - separator cu dispozitiv simplificat de rupere a curentului de regim normal sau de
suprasarcină.
SBJT - separator util atunci când se fac lucrări pe partea de JT. Variantă mai des folosită.
Variantă de soluţie fără întreruptor pe întreg circuitul de transformator => pentru deconectarea
circuitului de transformator trebuie mai întâi deconectaţi toţi consumatorii de JT. Totuşi mai rămâne
curentul de mers în gol al transformator (foarte mic) care poate fi rupt cu SB (IrupS < l%·In). Curentul de
mers în gol se datorează pierderilor în fier.
Coordonarea alegerii SFMT şi SFJT:
- la punerea sub tensiune a transformator (acesta fiind în gol) este posibil să apară un curent de
şoc de magnetizare (5 … 6 ·In) => fuzibilul siguranţei de MT se alege mai gros, astfel încât să
reziste la acest curent şi să se ardă numai în cazul unor scurtcircuite => nu se arde la
suprasarcină şi transformator s-ar putea supraîncălzi;
- siguranţa de JT are rolul de protecţie la suprasarcină, fuzibilul fiind ales mai subţire.

5.4.4. Racordarea transformatoarelor de tensiune şi a descărcătoarelor


Transformatorul de tensiune (TT) se racordează în derivaţie pe circuite (fig. 5.12.).

La bornele generatorului (fig. 5.12.)

Fig. 5.11. Echiparea circuitelor de transformator din posture


de transformare

Soluţii de racordare a TT şi a descărcătorului:


- la bornele generatorului,
- în noduri,
- pe alte circuite (L, T).
T poate să se monteze sau nu. Rolurile TT:
- verificarea condiţiilor de sincronism,
- alimentarea contoarelor,
- alimentarea circuitelor de protecţie,
- alimentarea RAT (regulatorul automat de tensiune).

În noduri şi pe alte circuite (de exemplu, T, L), figura 5.13.


soluţii de racordare a TT şi DRV la BC. Uneori se poate prevedea pe linii TTL pentru a
compara tensiunea de pe linie cu cea de pe bara colectoare.
2a 2b 2c
Fig. 5.12. Echiparea circuitelor de generator cu transformatoare de tensiune.

Pentru Un < 35kV, TT se racordează la nod prin SF. Rolul SF este le a se arde în cazul unui
scurtcircuit în TT, întrerupând componenta ce vine de la sistem => defectul nu se mută pe bare. La
tensiuni mai înalte, nu e foloseşte SF (2.b)) => în caz de scurtcircuit în TT se întrerupe BC.
Separatoarele sunt utile în caz de revizie la TT.
se elimină dezavantajul unui defect datorat unui scurtcircuit în TT prin dispunerea TT numai
pe circuitele racordate la bare (transformatoare, linii).
TT pot fi şi de tip TECU (Tensiune – Exterior – Capacitiv – Ulei), dotate u un divizor de
tensiune capacitiv la care se racordează un TT inductiv. TT este izolat pentru o tensiune mai mică. Se
construiesc pentru reţele cu Un <110kV.
Observaţie: Rolul înfăşurării în triunghi deschis a TT:
 în regim normal UA +UB +UC = 0 => Voltmetrul V nu indică nimic,
 în regim de scurtcircuit nesimetric sau în cazul unor puneri la pământ UA+UB +UC = 3Uo =>
Voltmetrul V sesizează defectul de izolaţie.

2a 2b
2c
Fig. 5.13. Echiparea altor circuite cu transformatoare de tensiune.

Descărcătoarele se prevăd pentru protecţia echipamentelor împotriva unor supratensiuni


externe sau interne. Se prevăd, de regulă, alături de TT pe bare (2.a + 2.b). în varianta 2.a) se prevăd
pe linii numai dacă acestea sunt LEA. Dacă reţeaua este în cablu, se poate renunţa la folosirea
descărcătorului. în varianta 2.b):
 pentru transformatoare este obligatorie prevederea de descărcătoare,
 pentru linii se dispun eclatoare cu coarne sau descărcătoare la 110 sau 220kV; la 400 kV se
dispun numai descărcătoare.