Sunteți pe pagina 1din 49

10 Instalaţii electrice de

joasă tensiune

10.1 Aspecte generale


Receptoarele electrice sunt aparate electrice care transformă energia electrică
într-o altă formă de energie utilă omului.
De exemplu :
 lămpile electrice, transformă energia electrică în energie luminoasă;
 motoarele electrice, transformă energia electrică în energie mecanică;
 cuptoarele electrice, transformă energia electrică în energie termică;
 băile de tratare termică, transformă energia electrică în energie chimică;
 transformatoarele electrice, transformă energia electrică de anumiţi para-
metri în energie electrică de alţi parametri etc.
Marea majoritate a acestor aparate electrice sunt alimentate din reţelele de
joasă tensiune la:
 230 V, receptoarele monofazate;
 400/230 V, receptoarele trifazate.
În situaţii particulare se pot alimenta şi la tensiuni diferite de cele de mai sus:
 la tensiuni reduse, atunci când sunt de putere mică şi montate în spaţii
(locuri) unde există pericol de electrocutare pentru om sau animale;
 la tensiuni mai mari, în special în industrie, când receptoarele au puteri
foarte mari şi se află sub supravegherea unui personal instruit.
Din punct de vedere al alimentării cu energie electrică receptoarele se pot
clasifica în două grupe mari :
 receptoare standard, alimentate din reţeaua electrică publică;
 receptoare critice, care necesită o siguranţă mărită în funcţionare.
Siguranţa mare, în funcţionare, a receptoarelor critice este necesară deoarece,
la întreruperea alimentării cu energie electrică, acestea pot provoca pagube materia-
le deosebite (de cele mai multe ori nerecuperabile) şi chiar pierderi de vieţi omeneşti.
Exemple de receptoare critice:
 receptoarele electrice dintr-un grup operator dintr-un spital;
 receptoarele electrice care asigură funcţionarea posturilor naţionale de radio
şi TV;
 sistemul de iluminat al unei piste de aeroport;
 sistemele de iluminat de siguranţă (evacuare, circulaţie, intervenţie, veghe
etc.) din clădiri;
 serverele sistemelor informatice etc.
366 Consumatori de energie electrică

În funcţie de importanţa receptoarelor critice sunt utilizate diferite tipuri de


surse neîntreruptibile.
De cele mai multe ori receptoarele electrice sunt grupate în:
 receptoare electrice pentru iluminat;
 receptoare de putere, ce cuprind restul receptoarelor .

10.2 Schemele reţelelor de distribuţie de joasă tensiune


Receptoarele electrice sunt alimentate cu energie electrică prin intermediul
tablourilor electrice. În tablourile electrice se montează echipamentele de protecţie,
de acţionare, de semnalizare şi de automatizare. În funcţie de poziţia în schema de
alimentare, tabloul electric poate fi: general, principal şi secundar.
Într-o clădire de mici dimensiuni sau cu număr redus de receptoare electrice,
tablourile principale pot să lipsească, tablourile secundare fiind alimentate direct
din tabloul general.
În figurile 10.1 10.4 sunt prezentate principalele tipuri de scheme de distri-
buţie ce se utilizează în alimentarea receptoarelor electrice dintr-o clădire.
1 TP1 T11 T12
4 T4

3
P TP01 TP02 TP03 TP04 T3
TPP
2
T2

S 1
TS3 T1
TG TPS TS1 TS2
P
TP

S
TG TS

Fig.10.1  Schemă de distribuţie radială Fig. 10.2  Schemă de distribuţie


(arborescentă). radială fără tablouri principale

În figurile 10.110.4 au fost utilizate următoarele notaţii: TG – tablou


general; TPS, TPP, TP1, TP2 – tablouri principale la subsol (S) ; parter (P); etaj (1)
şi etaj (2); TS1TS3; TP01 TP04; T11,T12; T21  T23, T31, T32, T1T6 –
tablouri secundare.
Schema de distribuţie radială (fig. 10.1 şi fig. 10.2.) este folosită cel mai des
deoarece este simplu de executat, oferă o bună siguranţă în funcţionare şi exploa-
tare (întreţinere) uşoară. Defectul pe un circuit sau pe o coloană este uşor de identi-
ficat şi, de cele mai multe ori, nu afectează alte grupuri de receptoare din clădire.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 367

Schema din figura 10.1 se foloseşte în alimentarea cu energie electrică a clădirilor


de mari dimensiuni, atât pe verticală, cât şi pe orizontală.

6
T6
3
5
T5
T31 T32
4
T4
2
3 T21 T22
T3

2 1
T2 T11 T12

1 P
T1
TP1 TP2
P
TP
S
S TS1 TS2
TS TG
TG

Fig. 10.3  Schemă de distribuţie Fig. 10.4  Schemă de distribuţie în care


cu coloane magistrale. tablourile electrice sunt alimentate în„buclă”.

În aceste situaţii sunt necesare tablourile principale (TPS  TP2).


Schema de distribuţie cu coloane magistrale (fig. 10.3) se adoptă atunci când
puterea tablourilor secundare este relativ mică (3  7 kW). Coloana va alimenta
două sau trei tablouri secundare, iar puterea coloanei nu ar trebui să depăşească
20  25 kW. În astfel de scheme, tabloul general este mult mai simplu, cu aparate
electrice puţine. Dezavantajul schemei este acela că un defect pe una din coloane
scoate din funcţiune un număr mare de receptoare.
Alimentarea în „buclă” a tablourilor secundare se utilizează atunci când se
cere o siguranţă mai mare în funcţionare pentru receptoarele din clădire. Coloana
are aceeaşi dimensiune pe toată lungimea. Un defect pe coloană nu duce la întreru-
perea funcţionării unor receptoare. În acest caz tablourile electrice sunt alimentate
după sistemul cu coloane magistrale.
În clădirile existente, unde de-a lungul timpului, s-au efectuat modificări la
destinaţiile iniţiale sau au fost adăugate noi construcţii se practică alimentarea
tablourilor electrice după schema „în cascadă” (fig. 10.5).
Tabloul TS1 este alimentat din tabloul TG (printr-o coloană sau dintr-o
coloană magistrală). Modificările din clădire au impus un nou tablou TS1.1.
Alimentarea acestuia se face din tabloul TS1. Ulterior, noile completări sau
modificări ale construcţiei impun realizarea unui nou tablou TS1.1.1 alimentat din
tabloul TS1.1. Astfel de soluţii în alimentarea receptoarelor din clădire nu se
recomandă. Tablourile TS1.1 şi TS1.1.1 trebuie alimentate din tabloul TG, dacă în
368 Consumatori de energie electrică

aceasta există rezerva necesară. Dacă rezerva nu este suficientă, tabloul TG se va


modifica pentru a asigura o alimentare sigură.

TS1 TS1.1 TS1.1.1

de la TG Circuite Circuite Circuite


electrice electrice electrice

Fig. 10.5  Alimentarea în „cascadă” .

10.3 Schemele reţelelor de alimentare


Alimentarea consumatorilor se face din reţele de medie tensiune utilizând unul
sau mai multe transformatoare de 20/0,4 kV.
Transformatorul sau transformatoarele se montează într-un post de transfor-
mare (PT) ce poate fi:
 al abonatului, atunci când se află în incinta abonatului şi este întreţinut şi
exploatat de acesta;
 de reţea, când se află în întreţinerea şi exploatarea furnizorului sau distribui-
torului de energie electrică. Acesta se poate afla în incinta unui abonat sau într-o
construcţiei proprie, care poate fi subterană sau supraterană. Postul de transformare
T (fig. 10.6) trebuie să respecte condiţiile impuse de normativele în vigoare [10.1].
Reţelele electrice de alimentare pe joasă tensiune pot fi:
 reţele legate la pământ (reţele tip T)  figura 10.6;
 reţele izolate faţă de pământ (reţele tip I)  figura 10.7.

T T
20 kV 20 kV
A A
400/230 V

400 V

B B
C C
PEN N
N

Rp
Fig. 10.6  Reţea de joasă tensiune legată Fig. 9.7. Reţea de joasă tensiune
la pământ (tip T). izolată faţă de pământ (tip I).

Alimentarea consumatorilor de joasă tensiune se face, în proporţie de 99% ,


din reţele legate la pământ – tip T – deşi, din punct de vedere al protecţiei omului la
electrocutare, acestea sunt foarte periculoase. Legarea la pământ a neutrului (N)
secundarului transformatorului se face printr-o priză de pământ de exploatare,
având rezistenţa electrică Rp . În acest fel, conductorul neutru are practic potenţialul
pământului, ceea ce permite conectarea la reţea a receptoarelor monofazate sau a
receptoarelor trifazate cu sarcini diferite pe faze.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 369

Reţeaua izolată fată de pământ, deşi prezintă o securitate mai mare din punct
de vedere al pericolului la electrocutare, are o utilizare redusă. Aceasta se datoreşte
faptului că potenţialul punctului neutru (N) depinde de încărcările pe cele trei faze.
Deci reţeaua trebuie să alimenteze numai receptoare echilibrate, cu puteri egale pe
cele trei faze.
Reţeaua din figura 10.6 este o reţea cu neutrul comun (PEN). Conductorul
PEN va fi utilizat, la consumator, atât drept conductor neutru (N), la care se leagă
receptoarele monofazate, cât şi drept conductor de protecţie (PE), pentru protecţia
omului la electrocutare. Schema unei astfel de reţele poartă denumirea de „schemă
TNC” .
Alimentarea cu energie electrică de joasă tensiune a consumatorilor se poate
face prin :
 linii electrice subterane (LES) (fig. 10.8);
 linii electrice aeriene (LEA) (fig. 10.9) .

LES1
X A A 5 4
Y B B
C C
2 5 Z
N PEN
LESn
1 3 5 4
Rp
Fig. 10.8  Alimentarea prin linie subterană:
1  Transformator 20/0,4 kV; 2  Cablu 20 kV; 3  Tablou de distribuţie 0,4 kV; 4  Cabluri
0,4 kV; 5  Cutii terminale; Rp – rezistenţa electrică a prizei de pământ de exploatare;
LES1  LESn  linii electrice subterane de 400/230 V.

A
B
X A A C LEA1
Y B B PEN
C C
2 5 Z
N PEN A
B
C LEAn
1 3 PEN
Rp
Fig. 10.9  Alimentarea prin linii aeriene:
1  Transformator 20/0,4 kV; 2  Cablu 20 kV; 3  Tablou de distribuţie 0,4 kV; 4  Cutie
terminală; Rp – rezistenţa electrică a prizei de pământ de exploatare;
LEA1  LEAn  linii electrice aeriene de 400/230 V.

Dintr-un transformator 20/0,4 kV pot fi alimentate una sau mai multe linii de
joasă tensiune (LES sau LEA) în funcţie de puterea transformatorului şi de
sarcinile consumatorilor .
370 Consumatori de energie electrică

Consumatorii alimentaţi dintr-un post de transformare sunt conectaţi la reţea


prin intermediul unui cofret de branşament (CB). În prezent, cofretele diferiţilor
consumatori sunt conectate în „buclă” (fig. 10.10).
Alimentarea în buclă permite o siguranţă mare în alimentarea tuturor consu-
matorilor. În caz de defect pe o porţiune de reţea (de exemplu scurtcircuit) aceasta
se deconectează din cofretele de la capete. Toţi consumatori sunt alimentaţi, în
continuare, prin două reţele radiale. După înlăturarea defectului porţiunea din reţea
se repune în funcţiune, refăcându-se alimentarea în „buclă” a consumatorilor.

2
CB1 CB2
1 3

3
CBi
4
CBn

CB(n-1)
Fig. 10.10  Alimentarea cofretelor de branşament (CB1 ... CBn) dintr-un post de
transformare de reţea:
1  Transformator; 2  Tabloul de joasă tensiune; 3  Buclă de alimentare;
4 Legătură suplimentară pentru creşterea siguranţei în alimentare a consumatorului CB2.

Atunci când la reţea sunt conectaţi consumatori pentru care se solicită siguran-
ţă mai mare în alimentare, aceştia pot fi conectaţi şi la alte cofrete din reţea (fig.
10.10, legătura 4) .
Cofretele de branşament se execută în goluri (nişe) care se prevăd în
construcţie, de regulă în apropierea intrării în clădire .
Dimensiunea golului variază de la 1410  650 mm la 1410  1060 mm, în
funcţie de echiparea cofretului – figura 10.11.

650 1060

abonat abonat
1410
1410

N N

reţea reţea
a) b)
Fig. 10.11  Tipuri de echipări pentru cofretele de branşament:
a) în sistem „ intrare – ieşire” din reţea;
b) cu mai multe racorduri la reţea, pentru siguranţă mărită în funcţionare.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 371

Siguranţele fuzibile, pe racordurile din reţea, sunt de tip MPR (mare putere de
rupere), iar cele către abonat de tip LF sau LFi.
Reţeaua electrică de alimentare porneşte din postul de transformare cu neutrul
comun (PEN) – schemă tip TNC. La consumator (abonat) aceasta se transformă în
reţea cu conductor neutru (N) şi conductor de protecţie (PE) distincte – schema
A
TNS – figura 10.12. A
Reţea B B Reţea
TNC C C TNC
PEN PEN
N
A
B
C
PEN

reţea TNS
Fig. 10.12  Transformarea reţelei TNC în TNS.

Transformarea reţelei din schemă TNC în schemă TNS se face prin legarea la
o priză de pământ, cu rezistenţa electrică mai mică de 4 , a conductorului PEN şi
ramificarea acestuia în conductoarele N şi PE .
Această transformare a reţelei TNC în TNS poate fi realizată:
 în cofretul de branşament;
 la tabloul general al clădirii;
 la ultimul tablou ce se leagă la priza de pământ.
Pentru consumatorii la care este preponderentă instalaţia de iluminat şi prize,
trecerea de la reţea TNC la reţea TNS este obligatorie la cofret sau la tabloul gene-
ral, atunci când acesta există.
Pentru consumatorii industriali, la care instalaţia de putere este importantă (ca
putere instalată), reţeaua TNC poate fi dusă până la ultimul tablou de putere care,
în mod obligatoriu, se va lega la pământ.

10.4 Asigurarea rezervei în alimentarea receptoarelor


Receptoarele, care necesită o siguranţă mai mare în funcţionare, sunt alimen-
tate dintr-o sursă de bază şi din una sau mai multe surse de rezervă.
Normativele actuale [10.2] prevăd, pentru iluminatul de siguranţă dintr-o
clădire, patru tipuri de sisteme de alimentare de rezervă. Acestea sunt în funcţie de
destinaţia clădirii (sau a unor spaţii din clădire în care există aglomerări de per-
soane) şi de numărul de persoane din aceasta. Aceste sisteme de alimentare se pot
aplica şi receptoarelor critice din aceeaşi clădire.
Tipul 1, sursa de rezervă poate fi (fig. 10.13):
 baterie centrală de acumulatoare, legată permanent la instalaţia de încărcare
(funcţionare tampon);
 grup electrogen permanent în rotaţie sau grup de surse neîntreruptibile
(UPS-uri) cu grup de intervenţie în aşteptare.
372 Consumatori de energie electrică

Trecerea de pe sursa de bază pe sursa de rezervă trebuie să se facă într-un timp


mai mic de 150 milisecunde.

PT TG
SB sau kWh
CB1
TG TRC
PT
SB sau kWh AAR1 kWh
CB SR IS
GE
TIS TIS

SR CB2 AAR2 kWh


ABIS
II BA sau IS
PT
a) b)
Fig. 10.13  Scheme de alimentare de „Tipul 1”:
a) cu baterie centrală de acumulatoare ; b) cu grup electrogen;
SB – sursă de bază; PT – post de transformare; CB – cofret de branşament; TG – tablou general
(receptoare normale); SR – sursă de rezervă ; TIS – tablou iluminat de siguranţă; TRC – tablou
receptoare critice; II – instalaţie de încărcare (redresor); BA – baterie centrală de acumulatoare;
GE – grup electrogen ; IS – inversor de sursă; ABIS – alimentare de bază pentru iluminatul de
siguranţă.

Tipul 2, sursa de rezervă poate fi (fig. 10.14):


 baterie centrală de acumulatoare;
 baterie locală cu dispozitiv de comutare automată (luminoblocuri);
 grup electrogen permanent în rotaţie (cald) şi cu cuplare automată la dispa-
riţia tensiunii sursei de bază;
 sursă de alimentare neîntreruptibilă (UPS-uri) asociată cu un grup electrogen
în aşteptare.
Trecerea de pe sursa de bază pe sursa de rezervă trebuie să se facă într-un timp
mai mic de 500 milisecunde.
Tipul 3, sursa de rezervă poate fi (fig. 10.15):
 transformator diferit de cel care alimentează iluminatul normal;
 branşament diferit de cel care alimentează iluminatul obişnuit;
 baterie locală de alimentare cu dispozitiv de comutare automată (lumino-
blocuri);
 grup electrogen cu pornire automată ;
Trecerea de pe sursa de bază pe sursa de rezervă trebuie să se facă într-un timp
mai mic de 15 secunde .
Pentru tipurile 1, 2 şi 3, sursa de rezervă poate fi un transformator sau un
branşament alimentat de la un post de transformare legat la o altă staţie de transfor-
mare decât cea care alimentează sursa de bază.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 373

PT TG PT TG
SB sau kWh SB sau kWh
CB CB
TIS
TIS AAR1
SR AAR IS
II BA IS TRV
a) SR AAR2

TG GE IS
PT
SB sau b)
kWh
CB1

TIS
CB2
SR kWh AAR
sau
(AP) IS
PT
c)
Fig. 10.14  Scheme de alimentare de „Tipul 2”:
a) cu baterie centrală de acumulatoare ; b) cu grup electrogen aflat în stare caldă; c  cu alimentare
dintr-un alt punct al sistemului electroenergetic (AP).

PT TG PT TG
SB sau kWh SB sau kWh
CB CB
TIS

PT TIS
AP sau kWh SR(LB)
CB

a) b)
Fig. 10.15  Scheme de alimentare de „Tipul 3”:
a) din PT sau CB, diferite de ceel ale SB (alt punct AP din reţeaua de alimentare);
b) din baterii locale (LB  Luminobloc).

Tipul 4, pentru care nu se asigură o sursă de rezervă proprie. Alimentarea


receptoarelor pentru iluminatul de siguranţă se asigură din coloana tabloului gene-
ral al clădirii sau a tabloului general de putere. Racordarea se face înainte de între-
ruptorul general sau înaintea siguranţelor generale (fig. 10.16).
Receptoarele critice din clădire pot avea şi alte sisteme de alimentare de
rezervă. Acestea vor fi alese în funcţie de necesitatea siguranţei în funcţionare, de
importanţa pe care o au receptoarele critice. În figura 10.17 este prezentată schema
374 Consumatori de energie electrică

de alimentare pe două căi a tabloului pompelor pentru incendiu, ce necesită o


siguranţă ridicată în funcţionare.
10.5 Coloane şi circuite electrice
10.5.1 Circuite pentru alimentarea instalaţiilor
de iluminat şi putere

Coloanele electrice sunt părţi ale instalaţiilor electrice care asigură alimentarea
cu energie electrică a tablourilor electrice. În funcţie de poziţia tabloului în schema
de alimentare cu energie electrică, coloanele pot fi:
 Coloană generală, atunci când ali-
PT TG
mentează un tablou general (de lumină –
sau kWh
TGL; de putere – TGP sau de lumină şi
putere – TG). Aceasta porneşte dintr-un CB
TIS
cofret de branşament sau dintr-un post de
transformare (fig. 10.18);
 Coloană principală, care asigură Fig. 10.16  Alimentarea iluminatului de
alimentarea unui tablou principal (fig. siguranţă de „Tipul 4” înainte de întreruptorul
10.1) dintr-un tablou general; general.
 Coloană secundară, care asigură alimentarea unui tablou secundar (fig.
10.19 şi fig. 10.20). Alimentarea se face dintr-un tablou principal (fig. 10.19) sau
direct din tablou general (fig. 10.20), atunci când nu s-au prevăzut tablouri principale.

AAR TPI

GE TRV
SI

Fig. 10.17  Alimentarea pe două căi a tabloului pompelor


pentru incendiu:
SB – sursă de bază; SI – sursă de intervenţie; IS – inversor de
sursă; GE – grup electrogen; TG – tablou general; TRV –
tablou pentru alte receptoare critice; TPI – tablou pompe pentru
incendiu.

 Coloană magistrală, când asigură alimentarea mai multor tablouri secundare


(fig. 10.21) dintr-un tablou general. Coloana magistrală poate fi de tip radial, ca în
figura 10.21 sau poate asigura o distribuţie în buclă, ca în figura 10.4. În funcţie de
tipul coloanei şi de importanţa receptoarelor alimentate de aceasta, echipamentul
de acţionare, protecţie şi măsurare este diferit.
Coloana generală trebuie să cuprindă, de regulă, aparate de măsurare a
energiei electrice (activă şi reactivă, când este cazul), întreruptor general de tip
disjunctor pentru a asigura protecţii la suprasarcină şi scurtcircuit, aparate de
Instalaţii electrice de joasă tensiune 375

măsurare pentru tensiuni şi curenţi electrici şi un separator pentru accesul la


disjunctor (fig. 10.18).
A, B, C 1
PEN N N N A, B, C

PS 6
TG
CV
V
Fig. 10.18  Exemplu de coloană generală alimentată dintr-un post de transformare sau
branşament:
A, B, C  fazele reţelei electrice; N – neutrul reţelei; PE – conductorul de protecţie;
1 – transformatoare de măsurare de curent electric; 2 – contor de energie activă;
3 – ampermetre; 4 – disjunctor; 5 – separator; PS – piesă de separaţie a prizei de pământ;
6 – siguranţe fuzibile; CV – cheie voltmetrică cu şase poziţii active; V – voltmetru.

Coloanele principale şi secundare sunt prevăzute, de regulă, cu aceleaşi tipuri


de echipamente, diferind numai dimensiunile acestora. La plecarea din tabloul
general se prevăd echipamente de protecţie la scurtcircuit (cu siguranţe fuzibile sau
disjunctoare), iar la sosirea în tabloul principal sau secundar echipament de acţionare
(întreruptor manual)  figura 10.19.

a) b)
Fig. 10.19  Exemple de coloane principale (secundare):
a) cu disjunctor în TG; b) cu siguranţe fuzibile în TG.

În situaţiile în care distanţa dintre TG şi TP (TS) este mare, se prevede echipa-


ment de protecţie şi în faţa TP (TS)  figura 10.20.
Alegerea echipamentelor de protecţie se va face respectând selectivitatea în
protecţie. Coloanele magistrale se echipează ca în figura 10.21.
Separatoarele din faţa disjunctoarelor (fig. 10.20 a); 10.21 b) şi 10.22 c)) nu
sunt obligatorii. Acestea se prevăd, de regulă, atunci când echipamentele sunt
pentru curenţi electrici mari sau nu sunt debranşabile şi este necesară izolarea
acestora de reţea, pentru întreţinere.
Circuitele electrice sunt părţi ale instalaţiei electrice care asigură alimentarea
cu energie electrică a receptoarelor electrice .
Circuitele de iluminat asigură alimentarea corpurilor de iluminat electric (fig.
10.22).
376 Consumatori de energie electrică

Circuitele de forma celor indicate în figura 10.22 b) sunt obligatorii în


locuinţe, atunci când protecţia se face cu siguranţe fuzibile. În instalaţiile mai noi
se utilizează alimentarea corpurilor de iluminat ca în figura. 10.22 e). Circuitele din
figura 10.22 c) sunt obligatorii atunci când acestea alimentează corpuri de iluminat
metalice amplasate sub 2,5 m de la pardoseală.

TP(TS) TG TP(TS)
TG

a) b)
Fig. 10.20  Exemple de coloane principale (secundare) cu dispozitive de protecţie în faţa
tablourilor principale:
a) cu disjunctor; b) cu siguranţe fuzibile.

TS3 TS3 TS3 TS3

TS2 TS2 TS2 TS2

TS1 TS1 TS1 TS1

TG TG TG TG

a) b) c) d)
Fig. 10.21  Exemple de coloane magistrale:
a) protecţia se asigură cu siguranţe fuzibile; b) protecţia se asigură cu disjunctoare;
c) protecţia se face cu siguranţe fuzibile la TG şi cu disjunctoare la tablourile secundare;
d) protecţia se face cu disjunctor la TG şi cu siguranţe fuzibile la tablourile secundare.

Circuitele din figurile 10.22 a) şi 10.22 d) sunt utilizate frecvent în clădirile


administrative şi în instalaţiile de alimentare cu energie electrică din industrie .
În sălile de mari dimensiuni, cu număr mare de corpuri de iluminat, circuitele
de alimentare a corpurilor de iluminat pot fi şi trifazate.
Pe un circuit monofazat, conform normativelor actuale [10.2], se pot monta
corpuri de iluminat cu o putere ce nu poate depăşi 3000 W, iar pe un circuit trifazat
8000 W. Excepţie fac circuitele din locuinţe, unde puterea pe circuit nu poate
depăşi 1500 W. De regulă, puterea unui circuit monofazat este de aproximativ 1000
 1200 W şi chiar mai mică. Un astfel de circuit este recomandat să alimenteze
corpurile de iluminat din 2  4 încăperi alăturate. Dacă încăperea este importantă
ca destinaţie pentru clădire (de exemplu o sală de clasă sau laborator dintr-o şcoală)
corpurile de iluminat din aceasta este recomandat să fie alimentate din unul sau
două circuite proprii, indiferent de puterea pe circuit.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 377

Circuitele pentru prize asigură alimentarea uneia sau a mai multor prize.
Puterea unui circuit de prize este de 2000 W [10.2]. Numărul de prize este stabilit
de proiectant în funcţie de destinaţia acestora şi puterile receptoarelor ce vor fi
alimentate din acestea. Dacă receptorul are o putere, mai mare de 2500 W acestea
vor fi alimentate dintr-o priză special destinată sau prin racord direct. Pe circuitele
de priză se prevăd echipamente de protecţie la scurtcircuit şi mai rar la suprasarcină
(fig. 10.23).

TS TS TS

a) b) c)
TS TS

d) e)
Fig. 10.22  Exemple de circuite de iluminat monofazate:
a) protecţia se face cu siguranţă fuzibilă pe fază; b) protecţia se face cu siguranţe fuzibile
pe fază şi pe conductorul neutru; c) circuit cu conductor de protecţie; d) protecţia se face
cu disjunctor monopolar pe fază; e) protecţia se face cu disjunctor bipolar ce permite şi
protecţie diferenţială.

a) b)
Fig. 10.23  Exemple de circuite pentru prize monofazate:
a) protecţia se face cu siguranţă fuzibilă pe fază; b) protecţia se face cu disjunctor
prevăzut şi cu protecţie diferenţială (de 30 mA).

Prizele trifazate sunt utilizate în industrie sau pentru alimentarea unor recep-
toare trifazate din spaţiile tehnice. Alimentarea lor se face ca în figura 10.23 cu
deosebirea că aceasta este trifazată. De regulă, circuitul este executat cu patru con-
ductoare – faze şi conductorul de protecţie. Sunt şi situaţii în care circuitele se exe -
cută cu cinci conductoare – faze, conductor neutru şi conductor de protecţie. Din
astfel de prize sunt alimentate receptoare trifazate care necesită şi conductorul
neutru. Un exemplu îl constituie motoarele maşinilor de tricotat din industria textilă.

10.5.2 Calculul circuitelor de iluminat


378 Consumatori de energie electrică

În general se cunosc puterea instalată Pi , factorul de putere şi modul de ali-


mentare: monofazat sau trifazat.
Calculul presupune următoarele etape:
a) Se determină curentul electric Ic din circuit (numit şi „curent electric de
calcul”):
Pi
Ic  , pentru circuite monofazate ;
U f  cos φ
(10.1)
Pi
Ic  , pentru circuite trifazate .
3  U  cos φ
În relaţiile (10.1) s-a luat în considerare faptul că receptoarele pentru
iluminatul electric absorb un curent electric practic sinusoidal (factorul de putere
PF  cos). În instalaţiile obişnuite Uf = 230 V şi U = 400 V.
În calculele practice, pentru lămpile cu descărcări în vapori metalici se poate
considera factorul de putere egal cu 0,93  0,95, dacă producătorul nu indică alte
valori .
b) Se alege echipamentul de protecţie :
 siguranţă fuzibilă cu IF  Ic , din gama de siguranţe fuzibile sau
 disjunctor cu Id  Ic , unde Id este curentul electric nominal al disjunctorului.
c) Se alege aria secţiunii transversale a conductoarelor din următoarele condiţii:
 aria minimă a secţiunii transversale este 1,5 mm 2 pentru cupru şi 2,5 mm2
pentru aluminiu;
 curentul maxim admisibil al secţiunii Ima (tabelele 10.1  10.6) în funcţie de
tipul de conductor, numărul de conductoare şi modul de montare (în pământ, în tub
de protecţie, în aer) – trebuie să respecte condiţia:
I ma  I c . (10.2)

Tabelul 10.1
Curenţi electrici maxim admisibili, în regim permanent, la conductoare neizolate, libere în aer.
Temperatura mediului ambiant: +25C; Temperatura maximă admisă pe conductor: + 70C
Aria nominală Intensităţile curenţilor electrici [A]
a secţiunii Materialul utilizat şi locul de amplasare
transversale a Cupru Aluminiu Oţel – aluminiu Oţel
conductoarelor
[mm2] Interior Exterior Interior Exterior Interior Exterior Exterior
1 2 3 4 5 6 7 8
6 50 70     
10 80 95 60 75 50 80 
16 100 130 75 105 75 105 45
25 140 180 105 135 100 130 60
35 170 220 130 170 135 175 75
50 215 270 165 215 165 210 90
70 270 340 210 265 210 265 125
95 335 415 255 320 260 330 140
120 393 485 300 375 305 380 
150 465 570 355 440 365 445 
1 2 3 4 5 6 7 8
185 530 640 410 500 425 510 
240 635 760 490 590 505 610 
300 740 880 570 680 585 690 
Instalaţii electrice de joasă tensiune 379

400 895 1050 690 815 715 835 


500   820 980   
600   930 1070   
Tabelul 10.2
Curenţi electrici maxim admisibili în regim permanent la conductoare izolate
Temperatura mediului ambiant: +25C; Temperatura maximă admisă pe conductor:
+ 70C, la izolaţie de PVC; + 60C, la izolaţie de cauciuc
Intensităţile curenţilor electrici [A]
Aria nominală a Conductoare din cupru, cu izolaţie Conductoare din aluminiu cu izolaţie
secţiunii din PVC sau din cauciuc FY, FcTi din PVC sau din cauciuc AFY
transversale a Montate în tub. Montate în tub.
conductoarelor Număr conductoarelor în Libere Număr conductoarelor în Libere
[mm2] tub în aer tub în aer
2 3 4 5,6 2 3 4 5,6
1 14 12 11 10 20 - - - - -
1,5 17 14 13 11 25 - - - - -
2,5 24 20 18 16 34 18 16 15 13 27
4 31 26 24 21 45 23 20 18 16 35
6 40 34 31 27 57 30 27 25 21 45
10 55 49 45 39 78 41 38 33 29 61
16 73 64 58 51 104 55 47 43 38 82
25 100 84 76 67 137 74 66 60 53 107
35 125 108 98 87 168 95 83 76 65 132
50 150 135 123 109 210 118 103 94 82 165
70 200 171 156 137 260 155 131 119 104 205
95 241 218 198 174 310 187 166 151 133 245
120 272 250 228 196 365 217 191 174 153 285
150 310 280 255 224 415 238 214 195 171 330
185     475     375
240     560     440
300     645     510
400     750     605
Observaţii:
 Intensităţile curenţilor electrici pentru trei conductoare în tub sunt valabile şi pentru circuite
trifazate (echilibrate sau nu) cu patru sau cinci conductoare (3L + N, 3L + N + PE);
 Pentru conducte punte cu două conductoare, respectiv trei conductoare, se folosesc valorile
intensităţilor curenţilor electrici date pentru două conducte, respectiv trei conducte în tub

Tabelul 10.3
Curenţi maximi admisibili, în regim permanent, la cordoane din cupru,
cu izolaţie şi manta din PVC sau din cauciuc, în execuţie uşoară, medie sau grea,
pentru instalaţii electrice mobile, montate în aer.
Temperatura mediului ambiant: +25C
Aria nominală a Intensităţile curenţilor [A]
secţiunii Numărul de conductoare ale cordonului
transversale a
conductoarelor 1 2 3
[mm2]
0,5  12 
0,75  16 14
1,0  18 16
1,5  23 20
380 Consumatori de energie electrică

2,5 40 33 28
4 50 43 36
6 65 55 45
10 90 75 60
Tabelul 10.3 (continuare)
16 120 95 80
25 160 120 105
35 190 150 130
50 235 185 160
70 290 235 200

Tabelul 10.4
Factorii de corecţie a curenţilor maximi admisibili în conductoare,
în funcţie de temperatura mediului ambiant
Factori de corecţie
Temperatura Temperatura admisă pe conductor
mediului ambiant +70C (conductoare
+60C (conductoare cu
[C] neizolate şi conductoare
izolaţie din cauciuc)
cu izolaţie din PVC)
+5 1,250 1,200
+10 1,195 1,156
+15 1,135 1,110
+20 1,070 1,053
+25 1,0 1,0
+30 0,926 0,943
+35 0,845 0,884
+40 0,757 0,818
+45 0,655 0,745
+50 0,535 0,667
+55  0,577
+60  0,471

Curentul maxim admisibil Ima se corectează cu valorile din tabelul 10.4. atunci
când temperatura mediului ambiant este diferită de +25C .
Dacă protecţia se face cu siguranţă fuzibilă mai este necesar de îndeplinit şi
condiţia :
If
I ma  , (10.3)
K
în care K = 1 pentru circuite ce alimentează lămpi cu descărcări în vapori metalici
şi K = 0,8 pentru circuite ce alimentează lămpi cu incandescenţă.
Conductorul neutru are aceeaşi arie a secţiunii transversale cu cea a conducto-
rului de fază.
Conductorul de protecţie (dacă este necesar) se execută numai din cupru şi are
aceeaşi arie a secţiunii transversale cu cea a conductorului de fază, când acesta este
din cupru şi aria secţiunii transversale a fazei, inferioară cu o treaptă, atunci când
faza se execută din aluminiu.
De exemplu: circuite din conductoare izolate cu masă plastică: 3FY1,5 sau
2AFY2,5 + FY1,5; circuite din cablu: CYY31,5 sau ACYY22,5 + CYY1,5 .
Instalaţii electrice de joasă tensiune 381

d) Se alege diametrul tubului de protecţie, atunci când circuitul se execută din


conductoare izolate (tabelele 10.7 10.13).

Tabelul 10.5
Sarcina admisibilă, pozare în pământ, cablu cu U 0/U=0,6/1 [kV]
Material
Hârtie impregnată PVC
izolant
Manta
Plumb Aluminiu
metalică
Prescripţia
VDE 0255 VDE 0271
VDE
Temperatura
de
80C 70C
funcţionare
admisă
6) 6) 4) 6)
Dispunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din cupru
[mm2]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1,5       40 32 26  
2,5       54 42 34  
4       70 54 44  
6       90 68 56  
10       122 90 75  
16       160 116 98 107 127
25 133 147 172 135 146 169 206  128 137 163
35 161 175 205 167 174 200 249  157 165 195
50 191 207 241 192 206 234 296  185 195 230
70 235 256 294 237 251 282 365  228 239 282
95 281 303 350 284 299 331 438  275 287 336
120 320 345 395 324 339 367 499  313 326 382
150 361 387 441 364 379 402 561  353 366 428
185 410 437 494 411 426 443 637  399 414 483
240 474 507 567 475 488 488 743  464 481 561
300 533 571 631 533 544 529 843  524 542 632
400 602 654 711 603 610 571 986  600 624 730
500 - 731 781 - 665 603 1125   698 823
Tabele f1 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14
pentru
factorii 16/ 16/ 16/
de f2 19 18 19 18 19 20 19 18
17 17 17
corecţie
4)
Încărcarea admisibilă în curent electric continuu ;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
382 Consumatori de energie electrică

Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
NTE 007/08/00 .

Tabelul 10.5 (continuare)


Sarcina admisibilă, pozare în pământ, cablu cu U0/U=0,6/1 [kV]
Material
PVC XLPE
izolant
Manta
Plumb
metalică
Prescripţie DIN 57265/VD
VDE 0272
VDE E0265
Temperatura
de
70C 90C
funcţionare
admisă
6) 4) 6)
Dispunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din cupru
[mm2]
1 13 14 15 16 17 18
1,5 31 27 48 30 32 39
2,5 41 35 63 40 43 51
4 54 46 82 52 55 66
6 68 58 103 64 68 82
10 92 78 137 86 90 109
16 121 101 177 111 115 139
25 153 131 229 143 149 179
35 187 162 275 173 178 213
50 222 192 327 205 211 251
70 272 236 402 252 259 307
95 328 283 482 303 310 366
120 375 323 550 346 352 416
150 419 362 618 390 396 465
185 475 409 701 441 449 526
240 550 474 819 511 521 610
300  533 931 580 587 689
400  603 1073 663 669 788
500   1223  748 889
Tabele f1 14 14 14 14 14 14
pentru
factorii
de f2 20 19 19 19 16/17 18
corecţie
4)
Încărcarea admisibilă în curent electric continuu ;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
Instalaţii electrice de joasă tensiune 383

NTE 007/08/00 .

Tabelul 10.5 (continuare)


Sarcina admisibilă, pozare în pământ, cablu cu U 0/U=0,6/1 [kV]
Material
Hârtie impregnată PVC
izolant
Manta
Plumb Aluminiu
metalică
Prescripţia
VDE 0255 VDE 0271
VDE
Temperatura
de
80C 70C
funcţionare
admisă
6) 6) 4) 6)
Dipunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din aluminiu
[mm2]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
25 103 - - 104 - - - - 99 - -
35 124 135 158 125 135 155 192 - 118 127 151
50 148 161 188 149 160 184 229 - 142 151 179
70 182 197 229 184 195 222 282 - 176 186 218
95 218 236 273 221 233 263 339 - 211 223 261
120 249 268 309 252 265 294 388 - 242 254 297
150 281 301 345 283 297 325 435 - 270 285 332
185 320 341 389 322 335 361 494 - 308 323 376
240 372 398 449 373 388 406 578 - 363 378 437
300 420 449 503 421 435 446 654 - 412 427 494
400 481 520 573 483 496 491 765 - 475 496 572
500 - 587 639 - 552 529 873 - 562 649
Tabele f1 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14
pentru
factorii 16/ 16/ 16/
de f2 19 18 19 18 19 20 19 18
17 17 17
corecţie
4)
Încărcarea admisibilă în curent electric continuu ;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
NTE 007/08/00.
384 Consumatori de energie electrică

Tabelul 10.5 (continuare)


Sarcina admisibilă, pozare în pământ, cablu cu U0/U=0,6/1 [kV]
Materail
PVC XLPE
izolant
Manta
Plumb
metalică
Prescripţie DIN 57265/VD
VDE 0272
VDE E0265
Temperatura
de
70C 90C
funcţionare
admisă
6) 4) 6)
Dispunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din aluminiu
[mm2]
1 13 14 15 16 17 18
25 - - 177 111 - -
35 - - 212 132 137 164
50 - - 253 157 163 195
70 - - 311 195 201 238
95 - - 374 233 240 284
120 - - 427 266 274 323
150 - - 479 299 308 361
185 - - 543 340 350 408
240 - - 637 401 408 476
300 - - 721 455 462 537
400 - - 832 526 531 616
500 949 - 601 699
Tabele f1 14 14 14 14 14 14
pentru
factorii
de f2 20 19 19 19 16/17 18
corecţie
4)
Încărcarea admisibilă în curent electric continuu ;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
NTE 007/08/00.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 385

Tabelul 10.6
Sarcina admisibilă, pozare în aer, cablu cu U 0/U=0,6/1 [kV]
Material
Hârtie impregnată PVC
izolant
Manta
Plumb Aluminiu
metalică
Prescripţia
VDE 0255 VDE 0271
VDE
Temperatura
de
80C 70C
funcţionare
admisă
6) 6) 4) 6)
Dispunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din cupru
[mm2]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1,5 - - - - - - 26 20 18,5 20 25
2,5 - - - - - - 35 27 25 27 34
4 - - - - - - 46 37 34 37 45
6 - - - - - - 58 48 43 48 57
10 - - - - - - 79 66 60 66 78
16 - - - - - - 105 89 80 89 103
25 114 138 167 114 136 163 140 118 106 118 137
35 140 168 203 139 166 199 174 145 131 145 169
50 169 203 246 168 200 239 212 176 159 176 206
70 212 255 310 213 251 299 269 234 202 224 261
95 259 312 378 262 306 361 331 271 244 271 321
120 299 364 439 304 354 412 386 314 282 314 374
150 343 415 500 350 403 463 442 361 324 361 428
185 397 479 575 402 462 522 511 412 371 412 494
240 467 570 678 474 545 594 612 484 436 484 590
300 533 654 772 542 619 657 707 - 481 549 678
400 611 783 912 628 726 734 589 - 560 657 817
500 - 893 1023 - 809 786 1000 - - 749 946
Tabele f1 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21
pentru
factorii
f2 23 22 22 23 22 22 23 23 23 22
de
corecţie
4)
Sarcină admisibilă în instalaţii de curent electric continuu;
5)
Valori până la 240 mm2 , armonizate după CENELEC;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
386 Consumatori de energie electrică

NTE 007/08/00.

Tabelul 10.6 (continuare)


Sarcina admisibilă, pozare în aer, cablu cu U0/U=0,6/1 [kV]
Material
PVC XLPE
izolant
Manta
Plumb
metalică
Prescripţie DIN 57265/VD
VDE 0272
VDE E0265
Temperatura
de
70C 90C
funcţionare
admisă
6) 4) 5)
Dispunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din cupru
[mm2]
1 13 14 15 16 17 18
1,5 20 18,5 32 24 25 32
2,5 27 25 43 32 34 42
4 37 43 57 42 44 56
6 48 43 72 53 57 71
10 66 60 99 73 77 96
16 89 80 131 96 102 128
25 118 106 177 130 139 173
35 145 131 218 160 170 212
50 176 159 266 195 208 258
70 224 302 338 247 265 328
95 271 244 416 305 326 404
120 314 282 487 355 381 471
150 361 324 559 407 438 541
185 412 371 648 469 507 626
240 484 436 779 551 606 749
300  492 902 638 698 864
400  563 1270 746 816 1018
500   1246  933 1173
Tabele f1 21 21 21 21 21 21
pentru
factorii
de f2 23 23 23 23 22 22
corecţie
4)
Sarcină admisibilă în instalaţii de curent electric continuu;
5)
Valori până la 240 mm2 , armonizate după CENELEC;
Instalaţii electrice de joasă tensiune 387

6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
NTE 007/08/00.

Tabelul 10.6 (continuare)


Sarcina admisibilă, pozare în aer, cablu cu U 0/U=0,6/1 [kV]
Material
Hârtie impregnată PVC
izolant
Manta
Plumb Aluminiu
metalică
Prescripţia
VDE 0255 VDE 0271
VDE
Temperatura
de
80C 70C
funcţionare
admisă
6) 6) 4) 6)
Dipunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din aluminiu
[mm2]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
25 89 - - 88 - - 128 91 83 - -
35 108 130 157 107 128 154 145 113 102 113 131
50 131 157 191 130 155 186 176 138 124 138 160
70 165 198 240 166 195 234 224 174 158 174 202
95 201 243 294 203 238 284 271 210 190 210 249
120 233 283 343 237 277 328 314 274 220 244 291
150 267 323 390 272 316 370 361 281 252 281 333
185 310 374 450 314 363 421 412 320 289 320 384
240 366 447 535 372 432 489 484 378 339 378 460
300 420 515 613 428 494 548 548 377 433 530
400 488 623 733 503 589 627 666 444 523 642
500 - 718 833 - 669 687 776 603 744
Tabele f1 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21
pentru
factorii
de f2 23 22 22 23 22 22 23 23 23 22 22
corecţie
4)
Sarcină admisibilă în instalaţii de curent electric continuu;
5)
Valori până la 240 mm2 , armonizate după CENELEC;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
NTE 007/08/00.
388 Consumatori de energie electrică

Tabelul 10.6 (continuare)


Sarcina admisibilă, pozare în aer, cablu cu U0/U=0,6/1 [kV]
Material
PVC XLPE
izolant
Manta
Plumb
metalică
Prescripţie DIN 57265/VD
VDE 0272
VDE E0265
Temperatura
de
70C 90C
funcţionare
admisă
6) 4) 6)
Dispunerea
Aria
nominală a
secţiunii
transversale a Sarcina admisibilă [A]
conductorului
din aluminiu
[mm2]
1 13 14 15 16 17 18
25 - - 137 100 - -
35 - - 168 122 131 163
50 - - 206 147 161 200
70 - - 262 189 205 254
95 - - 323 232 253 313
120 - - 377 270 297 366
150 - - 433 308 341 420
185 - - 502 357 395 486
240 - - 605 435 475 585
300 - - 699 501 548 675
400 - - 830 592 647 798
500 966 - 749 926
Tabele f1 21 21 21 21 21 21
pentru
factorii
de f2 23 23 23 23 22 22
corecţie
4)
Sarcină admisibilă în instalaţii de curent electric continuu;
5)
Valori până la 240 mm2 , armonizate după CENELEC;
6)
Cabluri în curent electric trifazat .
Pentru condiţii de funcţionare normale şi indicaţii pentru condiţii de funcţionare deosebite, a se vedea
NTE 007/08/00.
Tabelul 10.7
Alegerea diametrului tuburilor IPEY şi a ţevilor PVC tip 1 (PVC-U)
în cazul conductoarelor FcTi sau similare
Aria nominală a Numărul conductelor în tub
secţiunii 1 2 3 4 5 6 7
Instalaţii electrice de joasă tensiune 389

Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]


transversală a
conductoarelor
1 12 12 16 16 20 20 25
1,5 12 16 16 20 20 25 25

Tabelul 10.7 (continuare)


2,5 12 16 20 25 25 25 32
4 16 20 25 25 25 32 32
6 16 25 25 25 32 32 40
10 16 25 32 32 32 40 50
16 16 32 32 40 40 50 50
25 25 32 40 40 50 50 63
35 25 40 40 50 50 63 63
50 25 40 50 50 63 75 75
70 32 50 50 63 75 90 -
95 32 50 63 75 90 - -
120 40 63 75 90 90 - -
150 40 63 90 90 - - -
185 40 75 90 90 - - -
Observaţii :
 Linia îngroşată din tabel separă ţevile PVC tip 1 (PVC-u);
 În cazuri justificate, se admite înlocuirea tuburilor IPEY 50 şi 63 cu ţevi PVC tip 1/50 sau 63;
 Tuburile IPEY- STAS 6690, Conducte FcTi – STAS 526.

Tabelul 10.8
Alegerea diametrului tuburilor IPEY şi ţevilor PVC tip 1 (PVC-U)
în cazul conductelor FY, AFY sau similare
Aria nominală a Numărul conductelor în tub
secţiunii 1 2 3 4 5 6 7
transversală a
conductoarelor Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]
[mm2]
1 12 12 16 16 16 16 16
1,5 12 12 16 16 16 20 20
2,5 12 16 16 20 20 25 25
4 16 16 20 25 25 25 32
6 16 16 20 25 25 25 32
10 16 25 25 32 32 40 40
16 16 25 32 40 40 50 50
25 20 32 32 40 40 50 63
35 25 40 40 50 50 63 63
50 25 40 40 50 63 75 75
70 32 50 50 63 75 75 -
95 32 50 63 63 75 - -
120 40 63 75 75 90 - -
150 40 63 75 90 - - -
185 40 75 90 90 - - -
Observaţii:
 Idem ca la tabelul 10.7;
 Conducte FY, AFY – STAS 6865.
390 Consumatori de energie electrică

Tabelul 10.9
Alegerea diametrului tuburilor PEL în cazul conductelor FcTi sau similare
Aria nominală a Numărul conductelor în tub
secţiunii 1 2 3 4 5 6 7
transversală a
conductoarelor Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]
[mm2]
1 12,7 12,7 12,7 12,7 16,1 16,1 20,0
1,5 12,7 12,7 12,7 16,1 16,1 20,0 20,0
2,5 12,7 12,7 16,1 17,9 20,0 25,5 25,5
4 12,7 16,1 17,9 20,0 25,5 25,5 34,2
6 12,7 17,9 20,0 25,5 25,5 34,2 34,2
10 12,7 20,0 25,5 25,5 34,2 34,2 44,0
16 16,1 25,5 34,2 34,2 34,2 44,0 51,0
25 17,9 34,2 34,2 44,0 44,0 51,0 55,8
35 20,0 34,2 44,0 44,0 51,0 55,8 -
50 20,0 44,0 44,0 51,0 55,8 - -
70 25,5 44,0 51,0 55,8 - - -
95 34,2 51,0 55,8 - - - -
120 34,2 55,8 - - - - -
150 34,2 - - - - - -
185 34,2 - - - - - -
Observaţie: Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior) din tabelul
10.9 şi notarea tuburilor PEL prin filet IPE este indicată în tabelul 10.14.

Tabelul 10.10
Alegerea diametrului tuburilor PEL în cazul conductelor FcTi sau similare
Aria nominală a Numărul conductelor în tub
secţiunii 1 2 3 4 5 6 7
transversală a
conductoarelor Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]
[mm2]
1 12,7 12,7 12,7 12,7 12,7 12,7 12,7
1,5 12,7 12,7 12,7 12,7 16,1 16,1 17,9
2,5 12,7 12,7 16,1 16,1 17,9 20,0 20,0
4 12,7 16,1 16,1 17,9 20,0 25,5 34,2
6 12,7 16,1 17,9 20,0 25,5 25,5 34,2
10 12,7 20,0 20,0 25,5 34,2 34,2 44,0
16 16,1 25,5 25,5 34,2 34,2 44,0 51,0
25 16,1 25,5 34,2 34,2 44,0 51,0 55,8
35 17,9 34,2 34,2 44,0 51,0 55,8 -
50 20,0 34,2 44,0 51,0 55,8 - -
70 25,5 44,0 51,0 55,8 - - -
95 34,2 51,0 55,8 - - - -
120 34,2 55,8 - - - - -
150 34,2 - - - - - -
Instalaţii electrice de joasă tensiune 391

185 34,2 - - - - - -
Observaţie: Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior) din tabelul
10.10 şi notarea tuburilor PEL prin filet IPE este indicată în tabelul 10.14.

Tabelul 10.11
Alegerea diametrului ţevilor1) din oţel, sudate longitudinal, pentru instalaţii,
în cazul conductelor FcTi sau similare
Aria nominală a Numărul conductelor în tub
secţiunii 1 2 3 4 5 6 7
transversală a
conductoarelor Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]
[mm2]
1 ½ ½ ½ ½ ½ ½ ½
1,5 ½ ½ ½ ½ ¾ ¾ 1
2,5 ½ ½ ½ ¾ ¾ 1 1
4 ½ ½ ¾ ¾ 1 1 1¾
6 ½ ¾ ¾ 1 1 1¼ 1½
10 ½ ¾ 1 1 1½ 1½ 2
16 ½ 1 1¼ 1½ 1½ 2 2½
25 ¾ 1¼ 1½ 1½ 2 2½ 2½
35 ¾ 1¼ 1½ 2 2½ 2½ 2½
50 1 1½ 2 2 2½ 3 3
70 1¼ 2 2 2½ 2½ 3 -
95 1¼ 2 2½ 2½ 3 - -
120 1½ 2½ 2½ 3 3 - -
150 1½ 2½ 3 3 - - -
185 1½ 2½ 3 3 - - -
240 2 3 3 - - - -
1)
Ţevi tip mediu sau uşor, conform STAS 7656

Tabelul 10.12
Alegerea diametrului ţevilor*) din oţel, sudate longitudinal, pentru instalaţii,
în cazul conductelor FY, AFY sau similare
Aria nominală a Numărul conductelor în tub
secţiunii 1 2 3 4 5 6 7
transversală a
conductoarelor Diametrul nominal (interior) al tubului [mm]
[mm2]
1 3/8 3/8 3/8 3/8 ½ ½ ½
1,5 3/8 3/8 3/8 ½ ½ ½ ½
2,5 3/8 3/8 ½ ½ ¾ ¾ 1
4 3/8 ½ ½ ¾ 1 1 1¼
6 ¾ ¾ ¾ ¾ 1 1 1½
10 ½ ¾ ¾ 1 1 1¼ 1½
16 ½ 1 1¼ 1½ 1½ 2 2
25 ¾ 1 1¼ 1¼ 1½ 2 2½
35 ¾ 1¼ 1½ 2 2 2 2½
50 1 1¼ 1½ 2 2½ 3 3
70 1 1½ 2 2½ 2½ 3 -
392 Consumatori de energie electrică

95 1¼ 2 2½ 2½ 3 - -
120 1¼ 2½ 2½ 3 3 - -
150 1½ 2½ 3 3 - - -
185 1½ 2½ 3 3 - - -
240 2 3 3 - - - -
*)
Ţevi tip mediu sau uşor, conform STAS 7656

Tabelul 10.13
Alegerea diametrului ţevilor*) din oţel, sudate longitudinal, pentru instalaţii,
în cazul cablurilor
Aria nominală a secţiunii Numărul conductoarelor cablului
transversală a 2 3 4
conductoarelor
Diametrul nominal (interior) al ţevii, ţoli
[mm2]
1 ¾ ¾ ¾
1,5 ¾ ¾ ¾
2,5 ¾ 1 1
4 1 1 1
6 1 1 1
10 1 1¼ 1¼
16 1¼ 1¼ 1½
25 1½ 1½ 2
35 1½ 1½ 2
50 2 2 2½
70 2 2½ 2½
95 2½ 2½ 3
120 2½ 2½ 3
150 2½ 3 3
185 3 3 -
*)
Ţevi tip mediu sau uşor, conform STAS 7656

Tabelul 10.14
Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior),
şi notarea tuburilor PEL prin filet IPE
Notarea prin diametru
12,7 16,1 17,9 20,0 25,5 34,2 44,0 51,0 55,8
nominal
Notare prin filet IPE 9 11 13,5 15 21 29 36 42 48
Tuburi PEL – STAS 7933

Tubul de protecţie se alege în funcţie de numărul de conductoare, de aria


secţiunii transversale a acestora şi de condiţiile mediului în care acesta se montează
(îngropat, aparent, expus la lovituri mecanice, mediu agresiv (vapori corozivi etc.))
Ca exemplu se consideră cazul în care circuitul are Pi = 1200 W, este
monofazat şi sarcina are un factor de putere egal cu 0,95.
a) Se calculează
1200
Ic   5,5 A ;
230  0,95
b) Se alege, din gama de valori ale fuzibilului IF = 6 A > 5,5 A. Dacă s-ar
utiliza pentru protecţie un disjunctor, s-ar alege un echipament cu Id = 6 A > 5,5 A.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 393

c) Dacă conductoarele sunt din cupru (fază + neutru) cu Ima = 17 A pentru


două conductoare FY1,5 mm2, condiţiile (10.2) şi (10.3) sunt îndeplinite. Circuitul
va avea 2FY1,5 mm2. Dacă ar fi necesar conductor de protecţie şi acesta va fi
FY1,5 mm2 .
Dacă conductoarele se aleg din aluminiu (fază + neutru) cu Ima = 18 A, pentru
două conductoare FY2,5 mm2. Şi în acest caz condiţiile (10.2) şi (10.3) sunt
îndeplinite. Dacă ar fi necesar şi conductor de protecţie acesta ar fi FY1,5 mm 2.
Circuitul va fi 2FY2,5 mm2 + FY1,5 mm2.
Similar s-ar proceda dacă, în loc de conductoare, s-ar alege cabluri. Ar rezulta
CYY21,5 sau CYY31,5 pentru cupru şi ACYY22,5 sau ACYY 22,5 + CYY
1,5 pentru aluminiu .
d) Tubul de protecţie este necesar pentru protecţia conductoarelor şi mai rar a
cablului (atunci când este necesară o protecţie faţă de mediu).
Pentru 2 sau 3 conductoare (FY sau AFY) de 1,5 sau 2,5 mm 2 rezultă un tub
IPY16, IPEY16, PEL11 sau ţeavă ½’’ .
Dacă circuitul este trifazat, se respectă acelaşi algoritm de calcul, cu
observaţia că echipamentul este trifazat.

10.5.3 Calculul circuitelor de prize

Circuitele de prize monofazate, de utilizare generală, conform normativelor


actuale [10.2], au Pi = 2000 W. Acoperitor se pot considera un factor de putere
cos = 0,8 şi  = 0,8 (randamentul echipamentelor alimentate din priză), deoarece
rareori se cunosc utilizările acestor prize în faza de proiectare. Totodată,
normativele [10.2] prevăd ca aria minimă a secţiunii transversale, pentru circuitele
de priză, să fie de 2,5 mm2 , când acestea sunt din cupru (cu Ima = 24 A pentru
conductoare şi Ima = 27 A pentru cabluri) sau 4 mm 2 , când sunt din aluminiu (cu
Ima = 23 A pentru conductoare) .
Curentul electric de calcul este dat de relaţia:
Pi
Ic   (10.4)
U f  cos φ  η
În acest caz rezultă Ic= 13,6 A, astfel că circuitele de priză au siguranţe cu
IF = 16 A sau disjunctor cu Id = 16 A şi conductoare:
 2 FY2,5 sau 2AFY4 sau CYY22,5 pentru circuite fără conductor de protecţie;
 3FY2,5 sau 2AFY4 + FY2,5 sau CYY32,5 pentru circuite prevăzute şi cu
conductor de protecţie.

10.5.4 Calculul coloanelor tablourilor de iluminat şi prize (trifazate)

Fiecare tablou de iluminat şi prize este caracterizat de :


 puterea instalată în receptoarele de iluminat Pil şi de factorul de putere cosl;
 puterea instalată pentru prize Pip , de factorul de putere cosp şi de randa-
mentul echipamentelor conectate p .
394 Consumatori de energie electrică

Atunci când mărimile cosp şi p nu se cunosc se poate lua în calcul: cosp =


0,8 şi p = 0,8.
Cele două puteri adunate nu au nici o relevanţă din punct de vedere al calcu-
lului, întrucât au factori de putere mult diferiţi .
Pentru determinarea ariei secţiunii transversale a conductoarelor, a aparatelor
de protecţie şi de acţionare ale coloanei se parcurg următoarele etape:
a) Se determină curentul de calcul al coloanei:
2 2 (10.5)
I c  I ca  I cr ,
în care Ica şi Icr sunt componenta activă şi, respectiv reactivă ale curentului electric
de calcul al coloanei:
Pil Pip
I ca  I al  I ap   ;
3 U 3 U  η p (10.6)
I cr  I rl  I rp  I al  tan φ l  I ap  tan φ p ,
în care Ial şi Iap sunt componentele active pentru receptoarele de iluminat şi prize, Irl
şi Irp  componentele reactive pentru receptoarele de iluminat şi prize.
În situaţiile în care tabloul electric are un număr mare de circuite (peste 20) şi
o putere instalată totală de peste 30 kW, în relaţiile (10.6) se pot introduce şi
factori de nesimultaneitate pentru receptoarele de iluminat şi prize. Aceştia trebuie
apreciaţi în funcţie de destinaţiile circuitelor din tablou .
b) Se alege aria secţiunii transversale a conductoarelor de fază (sf), din con-
diţia (10.2), ştiind că coloana are patru conductoare active.
Aria secţiunii transversale a conductorului neutru (sN) se stabileşte astfel :
 până la arii ale secţiunii transversale de 25 mm 2 , se alege sN = sf ;
 pentru arii mai mari ale secţiunii transversale, se alege sN = f (sf), în
conformitatea cu normativele în vigoare [10.2] (de regulă sN  0,5sf) (tabelul 10.15).

Tabelul 10.15
Secţiunile minime admise pentru conductoarele utilizate în instalaţiile electrice
din interiorul clădirilor
Aria minimă a secţiunii
Nr. transversale a conductoarelor
Destinaţia conductoarelor
crt. [mm2]
Cupru Aluminiu
Pentru interiorul corpurilor de iluminat :
1  conductoare multifilare ; 0,50 -
 conductoare unifilare 0,75 -
2 Pentru un singur corp de iluminat, conductor de fază 1 2,5
3 Pentru o singură priză, conductor de fază 1,5 2,5
4 Pentru circuite de iluminat, conductor de fază 1,5 2,5
5 Pentru circuite de priză, conductor de fază 2,5 4
Pentru circuitul unui receptor electrocasnic cu putere
6 2,5 4
cuprinsă între 2 şi 4,5 kW, conductor de fază
Pentru circuite primare care alimentează firmele cu
7 2,5 4
lămpi cu descărcări în gaze
8 Pentru circuite de putere, conductor de fază 1,5 2,5
9 Pentru circuite monofazate, conductorul neutru (N) va - -
Instalaţii electrice de joasă tensiune 395

avea aceeaşi arie a secţiunii transversale ca şi


conductorul de fază
Pentru circuite trifazate cu patru conductoare, până la o
secţiune transversală cu arie de 16 mm2 a
10 conductoarelor de fază, aria secţiunii transversale a - -
conductorului neutru va fi egală cu aceea a
conductoarelor de fază

Tabelul 10.15 (continuare)


Pentru circuite trifazate cu patru conductoare,
conductorul neutru pentru arii ale secţiunii transversale
ale conductorului de fază de:
 25 mm2 16 25
 35 mm2 16 25
 50 mm2 25 25
 70 mm2 35 35
11  95 mm2 50 50
 120 mm2 70 70
 150 mm2 70 70
 185 mm2 95 95
 240 mm2 120 120
 300 mm2 150 150
 400 mm2 185 185
 >400 mm2 , sN = 0,5 sf
Pentru coloane din clădiri de locuit, conductorul de
protecţie (PE) :
12  la coloane colective 6 (sau 100 -
mm2 OL)
 la coloane individuale 4 -
Pentru circuite din apartamente, conductorul de
13
protecţie (PE) 2,5 -
Pentru coloane, între tabloul principal şi tabloul
14
secundar, se va determina prin calcul, dar minimum : 2,5 4
Pentru conductoare de legătură între contor şi tabloul
15 de distribuţie al instalaţiei din locuinţe, se va determina
prin calcul, dar minimum: 6 6
Pentru conductoare de legătură din interiorul tablourilor
electrice :
16
- legături lipite ; 0,5 -
- legături cu cleme sau la borne 0,75 2,5
Pentru circuite secundare ale transformatoarelor de
17
curent pentru măsură 1,5 -
Pentru cordoane de alimentare ale receptoarelor mobile
sau portabile, secţiunea conductorului de fază va fi,
pentru un curent nominal al aparatului :
- până la 2 A 0,50 -
- până la 6 A 0,75 -
18 - peste 6 A până la 10 A 1,0 -
- peste 10 A până la 16 A 1,5 -
- peste 16 A până la 25 A 2,5 -
- peste 25 A până la 32 A 4 -
- peste 32 A până la 40 A 6 -
- peste 40 A până la 63 A 10 -
396 Consumatori de energie electrică

Pentru cordoane de alimentare ale corpurilor de


iluminat portabile, secţiunea conductorului de fază va
19 fi, pentru un curent nominal al aparatului :
- până la 4 A 0,5 -
- peste 4 A până la 10 A 0,75 -
Pentru instalaţii de automatizare, măsura şi control
20
destinate unor receptoare sau instalaţii importante 1 -
Pentru legături electrice de automatizare, măsura şi
21 control între aparatele montate într-un echipament şi
pentru legăturile dintre aceste aparate şi conectări 0,5 -
Aria secţiunii transversale a conductorului de protecţie (sPE) se stabileşte astfel:
 sPE = sN dacă conductorul neutru (deci şi fazele) este din cupru;
 sPE (numai din cupru) este cu o treaptă, pe scara ariei secţiunilor transversale,
mai mic decât aria sN când conductorul neutru (deci şi fazele) este din aluminiu .
Astfel, de exemplu: sf = 50 mm2 FY; sN = 25 mm2 FY ; sPE = 25 mm2 FY;
sf = 50 mm2 AFY; sN = 25 mm2 AFY ; sPE = 16 mm2 FY.
c) Se alege echipamentul de protecţie, amplasat în tabloul general sau
principal. Acesta poate fi :
 siguranţe fuzibile;
 disjunctor.

10.5.5 Calculul coloanelor tablourilor de putere

Tablourile de putere alimentează „m” receptoare, dintre care „n” sunt în


funcţiune simultană. Simultaneitatea este apreciată de tehnologul proiectului.
Pentru fiecare dintre receptoare se cunosc: Pi – puterea instalată (putere mecanică),
i – randamentul şi factorul de putere cosi (se face, într-o primă aproximare,
ipoteza unui curent electric apropiat de o formă sinusoidală). Se determină pentru
fiecare din receptoare:
 componenta activă a curentului electric, pentru receptorul i
Pi
I ca i  (10.7)
3  U  ηi
 componenta reactivă a curentului electric:
I ca r  I ca i  tan φ i . (10.8)
Curentul electric de calcul al coloanei se determină cu relaţia (10.5) pentru
toate cele n receptoare:
n
I ca   I ca i ;
i 1
n
(10.9)
I cr   I cr i .
i 1

10.5.6 Calculul coloanelor tablourilor principale


şi ale tabloului general

Curentul electric de calcul al unei astfel de coloane se determină cu relaţia


(10.5) unde:
Instalaţii electrice de joasă tensiune 397

n
I ca  cs   I ca i ;
i 1
n
(10.10)
I cr  c s   I cr i ,
i 1
în care n este numărul de coloane alimentate din tabloul principal sau general, Icai şi
Icri  componentele activă şi reactivă ale curentului electric de calcul al coloanei
„i”, alimentată din tabloul principal sau general; cs  factor de nesimultaneitate.
Factorul de nesimultaneitate este apreciat de tehnologul construcţiei (în
special când tablourile aparţin unei construcţii industriale) sau de proiectant în
colaborare cu proiectanţii de utilităţi (termice, hidraulice, ventilare etc.) deservite
de tablourile în discuţie.
Siguranţele fuzibile pot fi alese pentru:
 a sigura protecţia la suprasarcină a conductoarelor, din condiţia:
I F  I ma ; (10.11)
 a asigura protecţia la scurtcircuit a conductoarelor, din condiţia:
I F  3  I ma . (10.12)
Condiţia dată de relaţia (10.11) se impune atunci când există posibilitatea de
suprasarcină pe circuitele tabloului electric, iar proiectantul are puţine informaţii
despre destinaţia acestora .
Siguranţa fuzibilă pe coloana unui tablou electric trebuie să îndeplinească şi
condiţia de selectivitate în protecţie. Astfel, curentul electric IF al siguranţei
coloanei trebuie să fie cu două trepte mai mare decât cea mai mare valoare IF a
circuitelor tabloului .
Aşa cum s-a arătat anterior, un circuit de priză are o siguranţă de 16 A.
Rezultă că cea mai mică valoare a siguranţelor coloanei tabloului este 25 A, dacă
tabloul are circuite pentru prize .
Siguranţa fuzibilă poate fi înlocuită cu un disjunctor. Acesta oferă protecţie la
suprasarcină, scurtcircuit şi opţional protecţie diferenţială. De asemenea, asigură şi
întreruperea coloanei în caz de necesitate .
Alegerea disjunctorului se face respectând următoarele condiţii :
 curentul electric nominal Id al disjunctorului să fie mai mare decât curentul
electric de calcul al coloanei:
Id  Ic ; (10.13)
 reglarea releului termic să se poată face la valoarea curentului electric Ic ;
 disjunctorul trebuie să declanşeze la orice scurtcircuit care s-ar produce pe
coloană; pentru aceasta, se va determina curentul electric de scurtcircuit, dacă de-
fectul s-ar produce la sfârşitul coloanei (în sensul de transport al energiei electrice)
şi se alege disjunctorul cu curba de declanşare adecvată B, C sau D în funcţie de
poziţia acestuia în schema electrică .

10.6 Protecţia instalaţiilor electrice de joasă tensiune


398 Consumatori de energie electrică

Protecţia pe circuitele şi coloanele instalaţiilor electrice de joasă tensiune se


realizează la:
 scurtcircuit – obligatoriu pe toate plecările din tablourile electrice;
 suprasarcină.
În funcţie de siguranţa în exploatare se pot asigura şi alte protecţii cum ar fi
protecţie la:
 întreruperea conductorului neutru (prevăzută pe branşamente pentru a evita
transformarea reţelei legată la pământ în reţea izolată);
 reducerea tensiunii de alimentare, de regulă sub 85% (prevăzută pe circuitele
de alimentare a motoarelor);
 dispariţia tensiunii reţelei de alimentare;
 curent electric maxim pe circuitul de alimentare etc.

10.6. 1 Protecţia la suprasarcină

Protecţia la suprasarcină se realizează cu:


 relee termice;
 termistoare şi uneori cu
 siguranţe fuzibile.

Releele termice
Funcţionează pe principiul bimetalului. Acesta poate fi un aparat de sine
stătător, de regulă trifazat sau poate fi montat într-un disjunctor – mono, bi, tri sau
tetrapolar.
Releul termic, utilizat în mod obişnuit, este simbolizat TSA. Este caracterizat de:
 curentul electric nominal In , corespunzător curentului electric maxim la care
bimetalul poate acţiona: TSA 10 A  TSA 630 A;
 curentul electric de sarcină Is , corespunzător bimetalului ce se montează în
releul termic;
 curentul electric de reglare Ir , care poate avea valori de (0,67  1) Is .
Valoarea curentului electric de reglare trebuie să fie egală cu valoarea curen-
tului electric care trebuie să fie supravegheat de releul termic – curentul electric
nominal (sau curentul electric de calcul) al receptorului pentru care este prevăzut
releul termic.
În tabelul 10.16 sunt prezentate principalele caracteristici ale releelor termice
tip TSA.
Tabelul 10.16
Caracteristici ale releelor TSA
Curentul electric
Tipul Curenţii de serviciu Is [A]
nominal In [A]
TSA 10 10 0,4; 0,55; 0,75; 1,1; 1,8; 2,4; 3,3; 4,5; 6; 8; 10
TSA 16 16 0,4; 0,55; 0,75; 1,1; 1,8; 2,4; 3,3; 4,5; 6;8; 11; 16
TSA 32 32 0,4; 0,55; 0,75; 1,1; 1,8; 2,4; 3,3; 4,5; 6; 8;11; 15; 20; 25; 32
TSA 63 63 40; 60
TSA 100 100 80; 100
Factorii de corecţie care se aplică pentru cazul în care temperatura mediului ambiant variază în
Instalaţii electrice de joasă tensiune 399

afara liniilor +10C +35C, pentru releele TSA10, TSA16 şi TSA32 sunt indicaţi în tabelul
10.17.

Tabelul 10.17
Factorii de corecţie pentru releele TSA10, TSA16 şi TSA32
Temperatura mediului ambiant C 20 10 0 +10 +35 +40 +45 +50
Factorul de corecţie 0,87 0,9 0,93 0,96 1,07 1,1 1,13 1,15
Reprezentarea releului termic în schemele electrice este indicată în figura 10.24.

L1 L2 L3 1 3 5 F N
1 3 5 N

2 4 6
A B C 2 4 6 F N
a) b) c) d) e)
Fig. 10.24  Reprezentări ale releului termic:
a) în scheme monofilare; b) în scheme multifilare; c) cu contact normal închis;
d) cu contact normal deschis; e) conectarea releului termic pentru protecţia unui
receptor monofazat.

În circuitele electrice, releul termic este asociat cu un contactor (fig. 10.25)


sau cu un întreruptor automat. Releul termic la suprasarcină (F4) deconectează con-
tactul normal închis F4 (din schema de comandă) şi deconectează bobina contacto-
rului K. În acest fel, motorul este scos de sub tensiune. Comanda de oprire a moto -
rului poate fi dată şi manual, prin apăsarea butonului S2. Pornirea are loc prin apă-
sarea butonului S1 şi autoreţinerea prin intermediul contactului normal deschis K.
F
S1 K
PE N
F1;F2;F3
M S2
K F4 3~
F4
K
N
Fig. 10.25  Montarea releului termic pentru protecţia la
suprasarcină a unui motor asincron trifazat:
a) schema monofilară; b) schema de comandă.

În cazul utilizării unui întreruptor automat cele două scheme de mai sus sunt
similare.
Caracteristica generalizată a releului termic (fig. 10.26) arată legătura dintre
timpul de acţionare şi raportul dintre curentul electric de suprasarcină şi curentul
electric de reglare I/Ir . Astfel, la curenţi electrici de suprasarcină mici, timpul de
acţionare este mare, iar la suprasarcini mari timpul de acţionare este mic .
În practică, caracteristica nu este o curbă unică, ca cea din figura 10.26. La un
curent electric de suprasarcină I, releul termic acţionează deconectarea bobinei
contactorului sau întreruptorului automat mai repede – dacă anterior bimetalul
releului era cald (t1 din fig. 10.27) sau mai târziu – dacă bimetalul era rece (t2 – din
400 Consumatori de energie electrică

fig. 10.27). Intervalul t1  t2 , pentru diferite valori ale curentului electric de


suprasarcină, formează, în jurul caracteristicii, o bandă numită bandă de dispersie,
evidenţiind faptul că releul termic nu este un aparat de mare precizie. El acţionează
în funcţie de starea sa anterioară momentului în care se instalează suprasarcina. Din
acest motiv, în cazul în care motorul ar funcţiona în două faze (din cauza unui
defect) acesta s-ar arde înainte ca releul termic să deconecteze. Pentru a fi evitate
astfel de situaţii toate releele termice de la 16 A la 100 A (tabelul 10.16) sunt
prevăzute cu dispozitive de protecţie la mersul în două faze .

ta ta

t2

t1

0 1 I/Ir 0 1 I/Ir I/Ir


Fig. 10.26  Caracteristica generalizată Fig. 9.27  Banda de dispersie a releului
a releului termic. termic.

Releul termic se poate afla la o temperatură diferită de cea a motorului. Pentru


a se evita declanşările false ale releului acesta poate fi echipat cu un dispozitiv de
compensare a dilatării bimetalului datorită mediului ambiant.

Termistoarele
Sunt elemente semiconductoare ceramice care îşi modifică substanţial rezis-
tenţa electrică, la o anumită temperatură. Pentru protecţia la suprasarcină sunt utili-
zate termistoare la care rezistenţa electrică creşte cu temperatura. Termistoarele se
montează în înfăşurările motorului, pentru a supraveghea temperatura acestora.
Acestea se leagă în serie şi toate, în serie cu un releu. Alimentarea se face cu
tensiune continuă, de la o sursă proprie sau o punte redresoare. Înainte de pornirea
motorului se pun în funcţiune termistoarele şi releul cu care se află în serie. Acesta
va închide un contact normal deschis, aflat în serie cu bobina contactorului
(înlocuieşte contactul F4 din figura 10.25 b)) .
Numai după conectarea termistoarelor, motorul poate fi pus în funcţiune. În
cazul unei suprasarcini, temperatura din una sau mai multe înfăşurări ale motorului
va creşte. La atingerea temperaturii nominale a unuia dintre termistoare, rezistenţa
acestuia creşte foarte mult, încât releul aflat în serie cu termistoarele se dezexcitată.
Acesta va deconecta, la rândul său, bobina contactorului şi motorul este scos din
funcţiune .
Termistoarele sunt utilizate rar şi, de regulă, pentru protecţia la suprasarcină a
motoarelor de putere foarte mare. Acestea se aleg în funcţie de temperatura admi-
sibilă a înfăşurărilor motorului, menţionată de constructor.

Siguranţele fuzibile
Instalaţii electrice de joasă tensiune 401

Pot fi folosite pentru protecţie la suprasarcină dacă se îndeplinesc condiţiile :


 curentul electric al fuzibilului (IF) trebuie să fie mai mare decât curentul
electric nominal al circuitului de protejat, dar în aproprierea acestuia: In < IF  1,1In ;
 curentul electric al fuzibilului (IF) mai mic decât curentul maxim admisibil
al secţiunii conductorului, în condiţiile în care acesta este montat.

10.6.2 Protecţia la scurtcircuit

Se realizează prin:
 siguranţe fuzibile şi
 relee electromagnetice.

Siguranţa fuzibilă
Este utilizată, de regulă, pentru protecţie la scurtcircuit. Curentul electric al
fuzibilului (IF) trebuie să îndeplinească condiţia: IF  3Ima , unde Ima este curentul
electric maxim admisibil al conductorului, corespunzător condiţiilor în care acesta
este montat.

Releul electromagnetic
Poate fi:
 un echipament independent, cunoscut sub denumirea improprie, de „sigu-
ranţă automată”; se execută pentru curenţi electrici de până la 25 A inclusiv;
 un echipament montat într-un disjunctor.
Timpul de acţionare al releului electromagnetic poate fi:
 dependent de curentul electric (fig. 10.28);
 independent de curentul electric (fig. 10.29).

ta ta

ta1

ta2 ta

0 IREM I1 I2 I 0 IREM I1 I2 I
Fig. 10.28  Caracteristică depen- Fig. 10.29  Caracteristică inde-
dentă de curentul electric: pendentă de curentul electric:
IREM – curentul de reglare al IREM – curentul de reglare al
releului electromagnetic. releului electromagnetic.

Releul electromagnetic cu caracteristică dependentă de curent deconectează în


funcţie de amplitudinea curentului electric de scurtcircuit; la un curent electric I1 < I2
acţionează într-un timp ta1 > ta2 (fig. 10.28).
Releul electromagnetic cu caracteristică independentă de curent (fig. 10.29)
deconectează la acelaşi timp (ta), indiferent de curentul electric de scurtcircuit (I1,
402 Consumatori de energie electrică

I2), care depăşeşte valoarea curentului electric la care este reglat releul electro-
magnetic (IREM).
Disjunctoarele sunt echipate atât, cu relee termice (pentru protecţie la supra-
sarcină), cât şi cu relee electromagnetice (pentru protecţie la scurtcircuit). Reglarea
disjunctorului se face numai pentru releul termic (IRT), întrucât releul electro-
magnetic se reglează implicit. În funcţie de tipul constructiv, releul electromagnetic
este reglat între (3  10)IRT. Trebuie menţionat că fiecare firmă constructoare de
asemenea echipamente are domenii de reglare proprii, dar care acoperă toate nece -
sităţile de reglare .
Caracteristica de deconectare a disjunctorului se compune din îmbinarea ca-
racteristicilor celor două echipamente de protecţie – la suprasarcină şi scurtcircuit.
În figura 10.30 sunt prezentate caracteristicile de deconectare pentru un dis-
junctor DX – tip Legrand.
Disjunctoarele DX – Legrand pot fi reglate, pentru protecţie la scurtcircuit,
începând de la 3In , unde In este curentul electric de reglare la suprasarcină (IRT).

Fig. 10.30  Caractersticile de declanşare pentru un disjunctor


DX – Legrand.

10.7 Căderi de tensiune


Instalaţii electrice de joasă tensiune 403

10.7.1 Căderi de tensiune în instalaţii de joasă tensiune

Receptoarele electrice sunt dimensionate pentru anumite valori ale tensiunii


reţelei. În timpul funcţionării, tensiunea reţelei poate varia în limitele stabilite de
normele în vigoare [10.2, 10.3]. Dacă variaţia tensiunii este mai mare, receptoarele
electrice pot determina caracteristici nesatisfăcătoare, se pot defecta şi chiar
distruge. Cele mai pretenţioase, din acest punct de vedere, sunt receptoarele ce
conţin echipamente electronice.
Căderea de tensiune este datorată circulaţiei curenţilor electrici prin conduc-
toarele de alimentare. Astfel, la bornele receptorului, tensiunea este mai mică decât
tensiunea la cofretul de branşament al clădirii sau al tabloului de joasă tensiune a
postului de transformare, atunci când alimentarea tabloului general se face direct
din postul de transformare.
Creşterea de tensiune la bornele receptoarelor este datorată unei exploatări
defectuoase, unor manevre greşite în postul de transformare sau chiar unor descăr-
cări sub formă de trăsnet în reţeaua de alimentare.
Căderi de tensiune admise:
 Pentru receptoare de iluminat se admite ca aceasta să fie de maxim 3% între
cofretul de branşament şi cel mai îndepărtat corp de iluminat sau cel mai dezavan-
tajos amplasat (pe un traseu cu puterea electrică mare) [10.2]. Dacă alimentarea se
face dintr-un post de transformare, căderea de tensiune nu trebuie să depăşească
8% . La căderi de tensiune mai mari, fluxul luminos al lămpilor scade pronunţat,
astfel că nivelul de iluminare din încăpere scade (cu 18  20% în cazul lămpilor
incandescente şi cu 10  12% în cazul lămpilor fluorescente) şi nu se mai asigură
confortul luminos proiectat.
 Pentru restul receptoarelor (motoare etc.), în funcţie de puterea nominală,
căderile de tensiune admise sunt cele specificate de producător, dar acestea nu pot
depăşi:
 5% când alimentarea se face dintr-un cofret de branşament;
 10% când alimentarea se face dintr-un post de transformare .
Producătorul trebuie să indice şi căderea de tensiune în regimul de pornire al
motoarelor. Când aceste date lipsesc se va considera ca limită a căderii de tensiune
12%.
 Pentru motoarele care antrenează lifturile, se impune ca valoarea maximă a
căderii de tensiune la pornire să nu depăşească 3% [10.2], indiferent de unde sunt
alimentate .

10.7.2 Calculul căderilor de tensiune pentru circuite


monofazate rezistive

Caderea de tensiune U se determină din relaţia:


n
2 Pi  li
U 
γ  U 2f
  si
 100 [%] , (10.14)
i 1
404 Consumatori de energie electrică

în care  este conductivitatea conductoarelor (pentru cupru  = 54106 1/m şi


pentru aluminiu  = 34106 1/m); Uf = 230 V – tensiunea de fază; Pi  puterea
care este transmisă pe un tronson din circuit; li  lungimea tronsonului pe care se
circulă puterea Pi ; si  aria secţiunii transversale a conductoarelor tronsonului; n 
numărul de tronsoane din care este format circuitul.
Prin tronson se înţelege porţiunea din circuit între două ramificaţii consecutive.
Receptoare de iluminat cu incandescenţă sau cele cu condensator de compen-
sare, având factorul de putere aproximativ 1, pot fi considerate receptoare rezistive.
În figura 10.31 a) este prezentat un circuit de iluminat, aşa cum se reprezintă
în planurile de execuţie, iar în figura 10.31 b) acelaşi circuit este reprezentat într-o
vedere izometrică, numai a conductorului de fază.
Din figura 10.31 a), corpul de iluminat cel mai îndepărtat de tabloul electric ar
putea fi considerat corpul notat cu C, acţionat de întreruptorul 2. Urmărind schema
izometrică, corpul cel mai îndepărtat de tabloul electric este corpul notat cu A,
întrucât distanţa de la A la doza D5 este de 11 m, în timp ce de la corpul C la doza
D5 (unde se face ramificaţia celor trei corpuri de iluminat acţionate de întreruptorul
2 pe poziţia a) este doar de 6 m.
Urmărind figura 10.31 b) rezultă că circuitul este format din patru tronsoane
(n = 4, în relaţia 10.14).
Instalaţii electrice de joasă tensiune 405

2a
1a 1a A 2a 2a
B C
5m 6m
1b 5m
E F 2b
1b D
2b 2b
4m
1 3m
3m 2
D2 8m 6m
2m D3 6m D4 D5
D1

a)
2a
2a B 2a
5m A 5m C
6m
1 2b 3 m 2b 2b
D E
3m 4mF
8m 6m 6m
2m D2 4 D3 3 D4 D5
2
3
la g1

D1 2

a b
b)

Fig. 10.31  Stabilirea tronsoanelor unui circuit de iluminat:


a) schema monofilară (toate corpurile de iluminat au 100 W); b) schema izometrică pentru
conductorul de fază.

Schema de calcul pentru determinarea căderii de tensiune pentru circuitul din


figura 10.31 este prezentată în figura 10.32.
Pe tronsoanele 1 – 4 rezultă: P1 =100 W; P2 = 300W; P3 = 600Wşi P4 =
1000W. Lungimile l1 – l4 se determină adunând :
 lungimile pe orizontală din plan (aflate la scara planului), pentru fiecare din
tronsoane;
 lungimile pe verticală, care nu se regăsesc în planuri; acestea se iau în calcul
în funcţie de amplasarea aparatelor de acţionare, a corpurilor de iluminat, a dozelor
faţă de plafon, a grosimii plafonului etc.;
 lungimile care trebuie lăsate în dozele de legătură şi ramificaţie, în aparatele
electrice şi pentru conectarea corpurilor de iluminat (în special cele echipate cu
lămpi fluorescente tubulare ce au dimensiuni mari);
 lungimea circuitului la conectarea lui în clemele tabloului electric.
406 Consumatori de energie electrică

În cele mai multe situaţii, circuitele


de iluminat au aceeaşi arie a secţiunii 4 3 2 1
transversale pe toată lungimea lor. În
aceste cazuri, trebuie analizate, din
punct de vedere al căderii de tensiune,
circuitele: 400W 300W 200W 100W
 cu puterea cea mai mare;
Fig. 10.32  Schema de calcul pentru
 cu lungimea cea mai mare. determinarea căderii de tensiune pe un
Pentru calculul căderii totale de circuit monofazat cu receptoare rezistive.
tensiune se ia valoarea cea mai mare.

10.7.3 Calculul căderilor de tensiune în circuite trifazate

În cazul receptoarelor pur rezistive, căderea de tensiune, în circuitele trifazate,


se determină cu ajutorul relaţiei:
n
100 Pi  li
U 
γ U 2
  si
[%] , (10.15)
i 1

în care U = 400V este tensiunea de linie.


Circuitele trifazate cu receptoare rezitive sunt, de exemplu, circuitele care
alimentează corpurile de iluminat cuprinzând lămpi cu incandescenţă sau lămpi cu
descărcare în vapori metalici prevăzute cu sisteme de compensare a puterii
reactive, din încăperi de dimensiuni mari: hale industriale, săli de spectacol, săli de
sport etc. Astfel de circuite se mai găsesc şi în industrie pentru alimentarea unor
receptoare rezistive (cuptoare, băi de tratare etc.) .
În circuitele trifazate inductive, căderea de tensiune, datorată unui receptor cu
caracteristică liniară, se determină cu relaţia:
100
U   (r  P  x  Q) [%] ,
U2 (10.16)

în care r şi x sunt rezistenţa şi, respectiv, reactanţa circuitului; P şi Q 


puterile activă şi, respectiv reactivă absorbite de receptor.
Dacă receptorul este un motor trifazat asincron:
P
P i , (10.17)
η
în care Pi este puterea instalată (puterea mecanică), iar   randamentul motorului.
În cazul unui receptor trifazat cu caracteristică liniară, puterea reactivă poate fi
determinată din relaţia
Q  P  tan φ , (10.18)
în care  este unghiul de defazare între curbele de tensiune şi de curent electric (în
circuitele cu caracteristică liniară cos corespunde factorului de putere al recepto-
rului).
Mărimile r şi x se pot determina din relaţiile:
r  r0  l ;
(10.19)
x  x0  l ,
Instalaţii electrice de joasă tensiune 407

în care r0 şi x0 sunt mărimile specifice (pe unitatea de lungime).


Valorile r0 şi x0 depind de aria secţiunii transversale a conductoarelor. Pentru
circuitele cu tensiunea nominală sub 1000 V, aceste valori sunt date în tabelul 10.18.

Tabelul 10.18
Rezistenţele şi reactanţele specifice pentru cabluri trifazate,
ÎN MANTA COMUNĂ
x0 [/km] pentru
s r0 [/km]
tensiunile:
[mm2]
Cupru Aluminiu 1 kV 20 kV
1,5 11,933 19,067 - -
2,5 7,160 11,440 - -
4 4,475 7,150 - -
6 2,983 4,767 0,101 -
10 1,790 2,860 0,096 -
16 1,119 1,788 0,090 -
25 0,716 1,144 0,086 0,151
35 0,511 0,871 0,084 0,142
50 0,358 0,572 0,081 0,129
70 0,256 0,409 0,079 0,122
95 0,188 0,301 0,078 0,117
120 0,149 0,238 0,077 0,112
150 0,119 0,191 0,077 0,109
195 0,097 0,155 0,077 0,106
240 0,075 0,119 0,076 0,102
300 0,060 0,095 0,076 -
400 0,045 0,072 0,074 -

Pentru circuitele cu rezistenţa specifică r0 mare faţă de reactanţa specifică x0 ,


relaţia (10.16) se poate scrie sub forma aproximativă:
100 100 P l
U  r P   [%] .
U 2
γ U 2 s (10.20)
În cazul coloanelor monofazate pentru tablori de iluminat, căderea de tensiune
se poate calcula cu relaţia:
2 P l
U    100 [%] , (10.21)
γ  U 2f s
în care P este puterea activă transportată pe coloană.
Puterea se determină ca fiind:
 puterea instalată Pi a tabloului, când acesta alimentează numai receptoare de
iluminat;
 P = Uf Ica , atunci când tabloul alimentează atât circuitede iluminat, cât şi
circuite pentru prize, iar Ica este componenta activă a curentului electric din coloană.
În cazul coloanelor trifazate, căderea de tensiune se calculează cu relaţia
(10.20) în care P este puterea activă transportată pe coloană P  3  U  I ca , cu
Ica  componenta activă a curentului electric din coloană. Acesta se determină cu
relaţia (10.9) sau relaţia (10.10).

10.8 Tabloul general din postul de transformare


408 Consumatori de energie electrică

Atunci când postul de transformare (PT) aparţine consumatorului, tabloul


general de joasă tensiune se execută, de regulă, în interiorul acestuia.
În figura 10.33 este prezentată schema electrică a unui post de transformare de
abonat, iar în figura 10.34 schiţa PT, considerat în construcţie proprie.

20 kV I II III IV V VI

V
F1 F2 A F3

T1 kWh kVArh
T2

cos

Hz

0,4 kV C

Fig. 10.33  Schema electrică a unui PT cu două transformatoare:


I  VI – celule de medie tensiune 20 kV; F1 şi F2 – feederi de alimentare ; T1 şi T2
transformatoare 20/0,4 kV; V – celulă pentru aparatele de măsurare: tensiune, curent
electric, energii active şi reactive, factor de putere, frecvenţă etc. ; F3 – feeder pentru
alimentarea unor receptoare de medie tensiune (20 kV).

Schema tabloului general depinde de natura receptoarelor pe care acesta le


alimentează. Schema din figura 10.33 este utilizată atunci când sunt alimentate
receptoarele normale. Fiecare transformator asigură alimentarea unui grup de
tablouri electrice principale sau secundare. În cazul avarierii unuia dintre transfor-
matoare, prin cupla C, toate tablourile electrice sunt alimentate de la transforma-
torul rămas în funcţiune. Aceasta presupune că, în funcţionare normală, transfor-
matoarele T1 şi T2 funcţionează subîncărcate şi numai în cazul avariei funcţio-
nează la o încărcare nominală.
În cazul în care TG trebuie să asigure şi alimentarea unor receptoare critice –
care necesită o siguranţă în funcţionare mai mare – schema TG trebuie astfel aleasă
încât receptoarele critice să fie alimentate din bare separate ce pot fi conectate, în
cazul unei avarii, la un grup electrogen .
În figura 10.35 se prezintă o astfel de schemă.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 409

PPJT

f f
g

d d
4
T1 T2
2 e 3
c 0,4 kV e c

F1 20 kV b
F3
F2 I II III IV V VI
a a
1
PPMT
Fig. 10.34  Schiţa PT, în construcţie proprie, căruia îi corespunde schema din figura 10.33:
1  încăperea de medie tensiune (20 kV) cu celulele I  VI; 2 şi 3  încăperi pentru transforma-
toarele T1 şi T2; 4  încăperea tabloului de joasă tensiune (400/230 V); a)  izolaţii între
cablurile de medie tensiune şi construcţie; b)  bare de medie tensiune; c)  bare de medie
tensiune pentru alimentarea transformatoarelor; d)  cabluri sau bare de joasă tensiune;
e)  barele de joasă tensiune ale tabloului de joasă tensiune; f)  cabluri de alimentare a
tablourilor consumatorilor; g)  canal subteran pentru montarea cablurilor de joasă tensiune;
PPMT – priză de pământ pentru medie tensiune; PPJT – priză de pământ pentru joasă tensiune;
F1, F2, F3 – feederi de medie tensiune.

Poziţia întreruptoarelor şi cuplelor, în funcţie de regimul de funcţionare este


prezentată în tabelul 10.19.

Tabelul 10.19
Poziţia întreruptoarelor din schema din figura 10.35
C1 C2 C3 I1 I2 I3 I4
Funcţionare normală X - X X X - -
Avarie la T1 X X X - X - -
Avarie la T2 X X X X - - -
Avarie la T1 şi T2 - - - - - X X
Notă : X – aparat închis;
-  aparat deschis.

Transformatoarele T1 şi T2 sunt dimensionate să asigure fiecare alimentarea


tuturor receptoarelor, normale şi critice.
Generatoarele GE1 şi GE2 asigură numai alimentarea receptoarelor critice
RC1 şi respectiv RC2.
410 Consumatori de energie electrică

I3
GE1 RC1

DAS1 C1

I1
T1 RN1

AAR C2

I2 RN2
T2

DAS2 C3

I4
GE2 RC2

Fig. 10.35  Schema electrică a unui tablou general


ce alimentează receptoare normale (RN) şi
receptoare critice (RC); C1, C2, C3 cuple între
bare; I1, I2, I3, I4 întreruptoare acţionate de AAR
şi DAS ; AAR – anclanşarea automată a rezervei;
DAS – declanşarea automată de sarcină; T1, T2
transformatoare 20/0,4 kV; GE1, GE2 – grupuri
electrogene.

10.9 Curenţi electrici de scurtcircuit


Curentul electric de scurtcircuit este fenomenul prin care se pun în contact,
prin intermediul unei impedanţe neglijabile:
 un conductor de fază cu conductorul neutru sau pământul (scurtcircuit
monofazat);
 un conductor de fază cu alt conductor de fază (scurtcircuit bifazat);
 toate cele trei conductoare de fază (scurtcircuit trifazat).
Scurtcircuitul se poate produce, cel mai frecvent din următoarele cauze:
 manevre greşite;
 defectul izolaţiei conductoarelor în doze, în instalaţii improvizate etc.;
 tăierea cablului electric cu un utilaj (excavator, buldozer etc.);
 mărirea săgeţii conductoarelor electrice aeriene datorită deformării mecanice
(în urma unor solicitări foarte mari);
 prezenţa unui corp străin, bun conductor electric pe două sau mai multe
conductoare (de regulă pe barele tablourilor electrice).
În figura 10.36. sunt prezentate schemele electrice, echivalente, celor trei
situaţii de scurtcircuit, când reţeaua de alimentare este legată la pământ.
Valorile efective ale curentului electric de scurtcircuit stabilizat (dacă aparatul
de protecţie nu a acţionat) sunt:
Instalaţii electrice de joasă tensiune 411

 pentru scurtcircuitul monofazat:


(1) U
I sc  ; (10.22)
2  3  Z sc
 pentru scurtcircuitul bifazat:
( 2) U
I sc  ; (10.23)
2  Z sc
 pentru scurtcircuitul trifazat:
(3) U
I sc  . (10.24)
3  Z sc

(1) Zsc (2) Zsc (3)


A A A
Zsc Isc Zsc Isc
B B B
Zsc Zsc
C C C
Zsc Isc
PEN PEN PEN

a) b) c)
Fig. 10.36  Scurtcircuit în reţele legate la pământ:
a) monofazat ; b) bifazat; c) trifazat.

De remarcat faptul că, în prima semiperioadă, curentul electric de scurtcircuit


are cea a mai mare valoare, numită curent electric de şoc (işoc).
Curentul electric de şoc are valoarea:
isoc  2  I sc  k soc , (10.25)
în care kşoc = 1 2 în funcţie de faza tensiunii reţelei electrice, în momentul în care
apare scurtcircuitul.
Valoarea maximă a curentului electric de şoc este necesară în calculul
mecanic al barelor din tablourile electrice generale .
Între sursa de alimentare – de regulă un post de transformare – şi locul în care
se produce scurtcircuitul se află linii electrice şi aparate electrice. Fiecare dintre
acestea, din punct de vedere electric, sunt echivalente cu o rezistenţă (Rsc,i) şi o
reactanţă inductivă (Xsc,i).
Pentru linia electrică „i” :
Rsc,i  ( r0  l ) i ;
(10.26)
X sc,i  ( x0  l ) i ,
în care l este lungimea liniei, r0 – rezistenţa electrică specifică a liniei (constantă de
material, în funcţie de natura conductorului şi aria secţiunii transversale a acestuia
(tabelul 10.18)); x0 – reactanţa specifică a liniei (constantă de material, în funcţie de
natura materialului, aria secţiunii transversale a conductoarelor liniei şi de ten-
siunea reţelei (tabelul 10.18)) .
412 Consumatori de energie electrică

Pentru aparatele electrice, valorile Rsc,i şi Xsc,i sunt date de producător. Atunci
când acestea nu sunt cunoscute, se pot lua în calcul următoarele valori :
 pentru întreruptoare: Rsc,i = 0,12 m; Xsc,i = 0,094 m;
 pentru transformatoare de măsurare de curent electric:
Rsc,i = 0,05 m; Xsc,i = 0,04 m.
Traseul de la sursă la locul scurtcircuitului va avea mărimile:
n
Rsc   Rsc,i ;
i 1
n
(10.27)
X sc   X sc,i ,
i 1
în care n este numărul total de componente (linii şi aparate) ale traseului curentului
electric de scurtcircuit.
2 2 (10.28)
Z sc  Rsc  X sc ,
iar cu relaţiile 10.22  10.24 se determină valoarea curentului de scurtcircuit.
Deoarece
(3) ( 2) (1)
I sc  I sc  I sc , (10.29)
verificarea la stabilitate termică de scurtcircuit se efectuează pentru situaţia unui
scurtcircuit trifazat, acesta având valoarea cea mai mare .
Un echipament electric este stabil termic la trecerea curentului electric de
scurtcircuit dacă curentul electric de scurtcircuit determină o căldura mai mică
decât cantitatea de căldură care poate fi acumulată de echipament, fără ca acesta să
se deterioreze sau decalibreze.
Producătorii de echipamente indică curentul (I) şi timpul (tf) cât acest curent
electric poate fi suportat de echipament. Stabilitatea termică la scurtcircuit, pentru
un echipament electric, este îndeplinită dacă se respectă condiţia:
2 2
I  t f  I sc  ta , (10.30)
în care ta este timpul de acţionare al echipamentului prevăzut în circuit pentru pro-
tecţie la scurtcircuit.

Bibliografie
[10.1] *** Normativ pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu
tensiuni peste 1 kV în instalatiile electrice, PE 101.
[10.2] *** Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumator cu
tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V în cc, I-7.
[10.3] *** Voltage characteristics of electricity supplied by public distribution systems,
EN 50160/2008.
Instalaţii electrice de joasă tensiune 413