Cap I

-Specificul cunoasterii faptelor sociale,cunoasterea comuna,obijnuita sau neelaborata a vietii

sociale,erori si mecanisme de erori,cunoasterea stiintofica a vietii sociale,rolul ipotezei in
cercetarea sociologica,etapele investigatiei sau cercetarii sociologice de teren.

-Metode si tehnici de cercetarea sociologica.

Cunoasterea faptelor sociale.In prima etapa a istoriei sale aprox. pana in anul
1920,sociologia s-a caracterizat prin elaborarea unor sisteme speculative si elaborarea unor
mari tratate bazate in special pe informatii de biblioteca.

Cunoasterea vietii sociale se realizeaza cu doua forme: cunaosterea comuna sau obisnuita
si cunoasterea stiintifica.Cun. comuna are o vechime indelungata.Ea se produce odata cu
constituirea grupurilor umane cu asocierea lor,cu primele forme de convituire,cu primele
forme de munca,cu primele forme de experienta traita.Cun. com. Nu dispare odata cu
aparitia cunoasterii stintifice,sociologice,ele coexista si isi fac servicii reciproce, de ex:
cunostintele obtinute pe calea cunoasterii comune deschid orizonturi de cercetare pentru
oamenii de stiinta.Opiniile oamenilor si chiar concluziile pe care le pun asupra unui fenomen
sunt incitante pentru oamenii de stiinta,pt. sociologi de inspira anumita ipoteze si interes de
a elucida neclaritatile cunoasterii comune.Cunoasterea cumuna provine din mediul imediat
de viata al individului sau colectivitatii,reflecta dimensiunile sferei de preocupari a
caracteristicilor muncii pe care o presteaza,a relatiilor si inter-relatiilor de convietuire,intr-un
cuvant cunoasterea cumuna iese din orizontul de viata care este totusi limitat al individului si
al grupului si micro-grupului.Aceste cun comune desi nu au o doza de precizie de claritate,au
fost si sunt empire indivizilor.Ii ajuta pe acesia sa se integreze in medii de viata. De ex.
Pana la aparitia stiintelor medicale oamenii au folosit diferite metode,leacuri,care au
ameliorat boala.Aceasta cunoastere cumuna se realizeaza de catre oameni prin intermediul
mijloacelor naturale(simturile,gandire obijnuita,limbajul natural). In cadrul experientei
cotidiene pe baza activitatii practice nemijlocite.In virtutea acestor mijloace naturale,indivizii
mari isi formeaza o conceptie privind diversele laturi si fenomene ale vietii socio-umane,au
explicatii proprii si formuleaza predictii in legatura cu el. Aici intervine cunoasterea la nivelul
constiintei comune al simtului comun al bunului simt. Adica intervine sist de
reprezentari,cunostinte,explicatii si interpretari obtinute in mod spontan fara o cercetare
sistematica,fara modele stiintifice,ci doar pe baza activitatilor specifice conditiilor obisnuite
in care traiesc,loc de munca,familie,cercul de prieteni,organizatii,diverse asocieri.Aceste cun
comune despre viata sociala sunt rezultatul unor mecanisme psiologice si socio-culturale
complexe prin care oamenii urmeaza legea minumului efort de gandire. Din aceasta cauza,in
cunaosterea comuna a vietii socio-umane intervin multe limite de formari,riscuri si erori in
cat cunostintele de acest gen sunt spontane,neelaborate,incompetent,contin clisee si
prejudecati,multa subiectivitate etc.

Erori si mecanisme de erori in cunoasterea comuna: In primul rand,intervine viziunea de

tunel ( oamenii explica un fenomen prin prisma unei caracteristici care li se pare lor
interesanta,dominanta,neglijand celelalte multe componente ale imprejurarii ) .

-intervine efectul falsului consens ( in majoritatea cazurilor,oamenii se considera in ce

priveste opiniile,aprecierile lor mai asemanator cu semenii lor decat sunt ei in realitate . O
fac pt a gasi suport propriilor opinii,explicatii,aprecieri in cele pe care le au altii ). In al doilea,
rand intervine efectul incadrarii sau efectul ancorarii ( cunostintele,explicatiile sunt rezultate
din modul in care incadrez fenomenul la care are efect ) .

-intervine simularea mentala ( gandirea contrafactuala )

-intervin cunostintele luate prin steriotipie ( de la o generatie veche la alta noua si

prezentate ca fiind adevarate ) ex: o ucnostinta luata prin steriotipie : Tinerii de astazi sunt
obraznici .

Cunoasterea stiintifica a vietii sociale . Specificul acestui gen de cunoastere se exprima intr-o
serie de caracteristici,de enunt si anume :

1. Faptele sociale si explicatiile lor sunt verificate metodic;

2 .Cunoasterea stiintifica realizeaza o delimitare clara,riguroasa a obiectului de cercetat;

3 .Se refera la faptul social ca fapt elaborat,construit cu ajutorul unor complexe,operatii de

abstractizare si generalizare in scopul gasirii raporturilor esentiale si a corespondentei lor cu
manifestarile particulare . Cun stiintifica cunoaste esenta fenomenelor si proceselor sociale;

4. Se bazeaza cun stiintifica pe formularea unor ipoteze care sa permita,sa faca posibila
verificarea lor;

5. Utilizeaza un limbaj nenatural,construit conform normelor de coerenta si univocitate;

6. Cunoasterea stiintifica are un alt ritm de dezvoltare datorita spiritului critic si autoreflexiv;

Sensul dezvoltarii cunoasterii stiintifice il reprezinta tendinta spre vigoare si coerenta

maxima,ceea ce ii confera un grad superior de obiectivitate si universalitate exprimat in
primul rand in descoperirea legilor sociale.

Rolul ipotezei in cercetarea sociologica

Serentipitate-procesul prin care se descopera sau se cunoaste lucruri,fapte neasteptate.

Cunoasterea stiintifica este o cunoastere ipotetica,deci presupune avansarea unor ipoteze care sa
explice faptele empirice,sa dezvaluie relatiile dintre ele,sa depaseasca dificultatile sau limitele
teoriilor anterioare in explicarea noilor fapte descoperite de la acel proces numit serentipitate.Deci
ipteza este un element indispensabil al constructiei teoriei stiintifice si totodata al cercetarii de
teren.

Constinutul ipotezei exprima adevaruri probabile,deci sunt enunturi care in urma cercetarilor si
folosind unde e cazul experimental pot fi confirmate sau infirmate.Ipotezele sunt propozitii
preliminare asupra faptelor si pot fi confirmate sau infirmate de fapte in urma cercetarii si
experimentelor.

In sociologie ipoteza este un produs al problematizarii realitatii sociale,deci ipotezele sunt interogatii
adresate realitatii sub forma unor prezumtii anticipative .Ipoteza poate proveni din observatia
directa sau indirect a realitatii sociale,din observatia intamplatoare sau controlata,adica provocata
experimental,deci ipoteza nu este un produs al unei activitati constatative,ea este o constructie
mintala inimaginativa este un obiect sau o parte a stiintei ce tine de domeniul logicii ,dar si de
unele elemente infralogice adica intuitive, volitive ,imaginative.

Doua conditii deosebesc ipoteza de simpla speculatie sau presupunere asupra faptelor:

1.Ipoteza trebuie sa vina in continuarea cunoasterii de pana acum;

2.Ipoteza trebuie sa contina in formularea ei sugestii realiste in vederea verificarii .

Din aceste 2 conditii rezulta ca o ipoteza sociologica trebuie sa aiba printer calitatiile sale
plauzibilitate si testabilitate .

Plauzibilitate inseamna sa aiba consistenta interna,adica sa nu contina enunturi incompatibile intre

ele,dar sa aiba si consistenta extrerna,adica sa fie compatibila cu teoriile anterioare.

Ex: Portocalii din Grecia nasc pui vi :))).

Testabilitatea unei ipoteza,adica sa poate fi supusa infirmarii sau validarii in relatia cu experienta.

Modalitati de formulare ale ipotezelor.

In mod frecvent o ipoteza se prezinta ca o relatie intre 2 variabile,adica niste caracteristici ale
faptelor pe care vrem sa le studiem.

Ipoteza se prezinta ca o relatie intre 2 fapte,deci formularea ipotezei presupune concept

clare,corectitudine logica si precizie.Enuntarea sau formularea ipotezelor in cele mai multe cazuri se
face prin termenii:cu cat..cu atat, sau daca….atunci .

Ex:Cu cat nivelul de dezorganizare a familiei este mai ridicat,cu atat mai mare este gradul de fapte
antisociale in acel mediu si in special al minorilor.

Daca numarul abaterilor disciplinare intr-un colectiv de munca este redus,atunci este redus si
numarul rebuturilor date de acest colectiv.

Mai sunt si alte moduri de formulare a ipotezelor,adica printr-o propozitie de tipul urmator reusita
scolara este printer alte functii , functie de caracteristicile mediului cultural in care traieste copilul
.Ipotezele vor fi formulate apriori(inainte de a lua contact cu faptele) sau pe baza unei preanchete si
documentari.Nu este recomandat sa formulam ipoteze numai prin intuitie . Avem nevoie din
totdeauna de date si de informatii care sa ne sugereze idei si presupuneri.

Ex:O ipoteza mapriorii:Faptul de a fi fost crescut intr-o familie autoritara compromite dezvoltarea si
inflorirea personalitatii.

In anumite cazuri aceasta ipoteza o putem considera apriori ,iar in alte cazuri aposteriori.La fel se
pune problema si in urmatorul caz ex:posedarea unui televizor are drept efect reducerea contactelor
si relatiilor sociale si la fel poate fi in anumite conditii si apriori,dar si aposteriorii.

Ipozete fundamentale care sunt indirect testabile si ipoteze de lucru care sunt indirect testabile
,deci o ipoteza este enuntul unei relatii cauzale dintr-o forma care permite verificarea
empirica.Ipotezle conditioneaza utilizarea adecvata a metodelor,tehnicilor,procedeelor si
instrumentelor de cercetare sociologica ce aprecia ca din valoarea ipotezelor depinde valoarea
cercatarilor.

Etapele cercetarilor sociologice de teren

Unii autori disting 3 niveluri ale tehnicilor si metodelor :

1. Nivelul selective cuprinde selectia temei,ipotezei,metoda de cercetare

2.Nivelul proiectiv cuprinde:conceptualizarea ,masurarea,esantionarea si operationarea

3.Nivelul constructiv:colectarea datelor ,analiza ,raportul de cercetare.

Etapele cercetarii s-au formulat mai multe puncte de vedere cu privire la numarul si continutul
etapelor investigatiei sociologice.

In general se disting 7 etape sociologice de teren.

1.Prima etapa:alegerea temei de cercetarii

2.Stabilirea populatiei care va fi supusa investigatiei (universul cercetarii)

3.Alegerea setului de metode,tehnici ,procedee si elaborarea instrumentelor de cercetare.

4.Culegerea datelor sau a informatiilor , a materialului faptic brut

5.Prelucrarea datelor

6.Analiza rezultatelor si formularea unor concluzii,sugestii,observatii.

7.Redactarea sau alcatuirea raportului de cerceatre .

Succesiunea acestor etape are un character necesar ce rezulta din logica interna a cercetarii,iar
respactarea lor face parte din deontologia sociologica.Orice sub apreciere sau eludare a unor etape
genereaza dificultati distorsiuni in finalizarea proiectului cercetarii .

1. Alegerea temei consta in: descrierea scopului cercetarii si identificarea problemei sau
problemelor.

Obiectul cercetarii sa determine pornind de la o problema sociala constata empiric dupa experienta
sau imaginata presupusa,dedusa din analiza altor probleme constate empiric .Se procedeaza fie la
retinerea unui ansablu de probleme,fie la o intreaga problematica ,fie la o singura problema, un
singur aspect semnificativ al faptului social,iar a carui surprindere si masurare sunt considerate a fi
relevante in raport cu tema de cercetare.

O atentie speciala trebuie acordata momentului cel mai favorabil pentru demararea sau declansarea
cercetarii,adica fenomeul cercetat sa fie sufiecient de maturizat , in caz contar se ajunge adesea la
esecul cercetarii sociologilor.

Odata delimitat obiectul cercetarii este concretizat prin punerea sa in obiective realizandu-se
simultan o analiza logica a ipotezei .

Un moment principal al etapei este studierea sistematica a bibliografiei de referinta in legatura cu

tema cercetarii,dar si cu cercetariile anterioare pe aceasi tema.Acest pas sau aceata faza poarta
demunirea de documentarea problemei.

Etapa inati se incheie cu expunerea clara a scopului cercetarii , a rezultatelor preconizate si

incheierea unui protocol de cercetare.

2.A doua etapa-stabilirea populatiei sau determinarea universului cercetarii – se face in functie de
specificul temei alese si de posibilitatile materiale de sustinere a cercetarii,investigarea intregii
populatii vizate la tema de cercetare aleasa este foarte dificil de realizat si nici nu este in
recomandare.De aceea se provedeaza la esantionarea populatiei,adica la alegerea ,la extragerea
unei parti a populatiei dupa anumite criterii,astefel alese incat rezultatele la care se ajunge sa poate
fi generalizate valid pentru intreaga populatie.Insa foarte important esantionul trebuie sa fie
reprezentativ pentru populatia la care se refera tema,Descrierea intregului in parte deste posibil
datorita procedeelor statistice,matematice si in special alese numerelor mari ( 2 MARI
MATEMATICIENI:Poison si Beluri).

Alegerea setului de instrumente de cercetare

Aceasta operatie tine seama de specificul temei de cercetare ce urmeaza a fi investigata , pentru ca
cu un tip de instrumente sunt abordate problemele de ordin democratic cu alt tip problemele
spirituale , culturale , cu alt tip problemele de opinie , de reactie a societatii etc . Odata elaborata ,
instrumentele de cercetare sunt supuse unei analize critice pentru a se verifica doua aspecte :
fidelitatea si validitatea .

Fidelitatea : este calitatea instrumentului de cercetare de a furniza o masura constanta a unui

fenomen constant .

Validitatea este calitatea instrumentului de a masura ceea ce este de masurat , adecvarea la obiect .
Realizarea concomitenta este necesara in situatia in care un instrument este fidel fara a fi valid , el va
furniza date concrete , dar fara semnificatie obiectiva , adica nu semnifica ceea ce se presupune ca ar
semnifica .

In cazul in care un instrument este valid fara a fi fidel , atunci el furnizeaza date valide , dar cu un
grad de incoorenta care le face inutilizabile . Pentru a preveni o asemenea situatie care ar conduce la
concluzii distorsionante , cercetatorul inainte de a aplica in teren instrumentele la intreaga scara a
populatiei esantionate se ajunge la cercetari pilot , care reprezinta o repetitie generala la scara mica
oferind prilejul pentru eliminarea eventualelor erori .

Culegerea datelor : culegerea din teren a materialelor , obtinerea informatiilor necesare studierii
cazurilor . O atentie principala trebuie acordata pregatirii si instruirii anchetatorilor care se mai
numesc operatori in vederea preintampinarii unor erori de procedura care ar putea compromite
cercetarea .

Prelucrarea datelor : materialul faptic brut oricat de variat si bogat ar fi colectat din teren nu are o
semnificatie pentru concluziile cercetarii decat daca este supus unor procedee de prelucrare , de
regula procedee matematice . Prelucrarea informatiilor se face in scopul realizarii generalizarilor si
explicatiilor sociologice . In aceasta etapa au loc cateva operatii : verificarea minutioasa a
informatiilor , codificarea informatiei , operatia de ordonare a datelor , de clasificare a informatiilor
finalizata in distribuirea lor pe categorii semnificative notate cu cifre de cod sau litere

Tabularea : presupune construirea tabelelor cetralizatoare si inregistrarea in incheiere a datelor

codificate in scopul efectuarii totalizarilor . Tabularea se poate inregistra manual , mecanic ,
electronic .

Analiza rezultatelor : este necesara pentru a desprinde semnificatiile informatiilor obtinute in special
a celor rezultate din totalizari . In acest scop sunt necesare analize teoretice asupra datelor vrute
pentru a fi descoperite regularitatile de sens , in aceasta etapa interventia sociologului este
indispensabila .
Analiza rezultatelor urmareste cateva obiective : desprinderea importantei , fiecare variabile
inregistrate in tabele din perspectiva ipotezelor initiale .

Stabilirea relatiilor benefice dintre variabile si semnificatia lor ;

Precizarea probabilitatii ca aceste relatii sa fie sau sa nu fie intamplatoare ;

Stabilirea in ce masura relatiile cauzale surprinse la nivelul esantionului pot sa fie extrapolate la
nivelul intregii populatii precum si modul in care pot fi facute extrapolarii . In acest caz e necesara si
compararea datelor cercetarii principale cu cele ale cercetarii pilot si cu datele cercetarilor anterioare
de aceeasi tema .

Redactarea sau alcatuirea raporturilor de cercetare , redactarea concluziilor , raportul de cercetare

este un document scris care are o anumita structura anumite parti , anumite componente :
justificarea alegerii temei de cercetare / un scurt istoric al problemei / o prezentare si o descriere a
procedeelor si tehnicilor utilizate prin justificariea alegerii acestor instrumente / prezentarea
detaliata a rezultatelor impreuna cu interpretarea lor / concluzii , sugestii , solutii , observatii si
propuneri . La raportul de cercetare se anexeaza tabelele , listele de coduri , formularele utilizate in
obtinerea datelor , orice alte materiale la care s-a recurs in fazele cercetarii .

Raportul de cercetare se concepe diferentiat , in functie de cui se adreseaza , fie specialistilor , fie
factorilor de decizie si care au comandat cercetarea , fie unui public mai mare , deci se accentueaza
acele parti din raport in functie de interesul si capacitatea de intelegere a celor carora li se adreseaza
raportul . Continutul si forma testului raportului de cercetare depind si de persoana de publicul
careia i se adreseaza si in ce scop . Raportul trebuie sa aiba claritate , sa distinga intre fapte si
cercetari , interpretari , sa fie echilibrat , sa fie incitant . Datele cercetarii se arhiveaza traind astfel
posibilitatea folosirii lor in anaize secundare .

METODE , TEHNICI SI PROCEDEE DE CERECETARE SOCIOLOGICA

Observatia sociologica : este cea mai importanta dintre metodele clasice , observatia permite
obtinerea de date , de informatii ca urmare a contactului direct al observatorului cu obiectul
investigatiei : grupurile umane sub aspectul structurii origanizarii , actiunilor , activitatilor , opiniilor ,
atitudinilor , comportamentului . Poate fi obiect al observatiei sociologice si documentele scrise sau
cifrate , privind un nivel de dezvoltare socio-economica , culturala , politica , stiintifica . In functie de
extensiunea si profunzimea lor , distingem doua tipuri de observatii : observatia extensiva – vizeaza
un mare numar de aspecte ale realitatii sociale supuse cercetarii , observatia intensiva vizeaza un
numar redus atent selectat de aspecte observate constant , continuu si indelungat . Alte tipuri de obs
. : observatia empirica , se realizeaza spontan , de aceea aceasta observatie este vaga , fragmentara si
saraca in continutul obiectiv , observatia stiintifica care are un caracter metodic este fundamentata
teoretic , reputata si verificata . Observatia directa ( interna ) sau participativa , aceasta presupune
integrarea in grade diferite a observatorului in colectivitatea studiata , este pregatita si realizata de
un specialist la fata locului in timp ce fenomenul are loc . Observatia directa-externa sau non-
participativa care presupune situarea cercetatorului in afara sistemului observat . Observatia
indirecta , care presupune inregistrarea datelor observate de alta persoana decat cercetatorul in alte
circumstante decat cele actuale . Rolul intermediat poate fi indeplinit de o institutie , de o organizatie
, de un individ . Sunt doua posibilitati pentru datele obtinute prin medota observatiei : prima conditie
: totalizarea surselor accesibile de informatii si a doua conditie : este ca aceleasi date sa rezulte din
observatiile a doi observatori independenti .
 Experimentul sociologic : este o observatie provocata si controlata de cercetator – cercetatorul
modifica un element al observatiei simple si urmareste consecintele pe care le inregistreaza .
Experimentul se realizeaza in mai multe etape :

I Observarea unei situatii intiatiale

II Modificarea unei situatii sau acestei situatii ( doar un element )

III Observarea consecintelor modificarii

Pentru a fi util cercetarilor , experimentul trebuie sa indeplineasca cel putin 5 conditii :

- Situatia observata trebuie sa fie reprezentatica , o categorie distincta de situatiile reale

- Nu trebuie introdusa decat o singura modificare

- Pentru a asigura certitudinea ca toate consecintele observate sunt datorate modificarii

efectuate se procedeaza la o tipizare a terenului de observatie in doua parti identice si nu se
modifica decat una , cealalta fiind pastrata ca element de control ( martor ) : experomentul
de laborator si experimentul de teren , distinctia aceasta se face in functie de manipularea
variabilelor astfel :

Expermentul de laborator este in esenta similar celui de stiintele exacte si anume : el consta in
creearea unei situatii artificiale care sa se asemene in unele aspecte situatiilor reale din viata sociala ,
dar sa se supuna si cerintelor care in mod normal nu sunt satisfacute de aceasta din urma .
Experimentul de laborator permite un control stric al conditiilor care nu trebuie sa influenteze
cercetarea . Insa pentru multe probleme sociale , laboratorul este un candru nefiresc .

Experminetul de teren se desfasoara in cadrul situatiilot sociale reale in invatamant etc. Oamenii in
acest caz sunt studiati in imprejurari relativ obisnuite , acest experminet sacrifica insa controlul
asupra factorilor care pot avea o influenta necunoscuta asupra variabilelor aflate in studiu . O alta
metoda este alanilza documentelor : este o cale frecvent utilizata in cercetarea sociologica ,
documentele sunt foarte diverse : oficiale si neoficiale , pubilice , private , critice , biografice ,
statistice , jurnale proprii , memorii etc . Documentele juridice sunt si ele diverse : hotarati
judecatoresti , acte sub semnatura : testamentul orograf , marturie etc , acte notariale , texte de
lege , comentarii realizate de specialisti la o lege , pledoarii in istanta . Profesorul jurist Nicolae Popa
sustine ca trebuie respectate cel putin doua conditii in utilizarea documentelor juridice :

1 Documentul sa reconstituie realitatea ca manifestare a unui fapt juridic , documentul juridic

prezinta importanta prin recunostituirea sociologica pe care o permit .

2 Documentul trebuie privit ca o dovada a unei reabilitati , a unui context istoric .

Un alt tip de analiza documentara este analiza sociologica a jurisprudentei care se realizeaza prin
combinarea stiintei dreptului cu mijloacele sociologiei .

O alta metoda , ancheta de opinie , chestionarul si interviul , esantionarea

 Ancheta de opinie
Ancheta de opinie este metoda utilizata in mod frecvent. Aceasta prezinta avantajul in
cercetarile ce vizeaza reactii, opinii, atitudini ale oamenilor fata de diverse evenimente. De
asemenea, aceasta metoda faciliteaza culegerea intr-un timp relativ scurt a unui material
informativ, boga, complet si variat. Ancheta de opinie se aplica intr-o serie larga de caracteristici
ale mediului social, ale conditiilor de viata, aspect demografice, opinii, atitudini, trebuinte,
aspiratii, comportamente ale oamenilor.

Cunoasterea opiniilor oamenilor despre faptele sociale este utila, atata timp cat opiniile nu sunt
absolutizate pentru ca acestea nu sunt observatii obiective despre realitatea studiata, ca atare
opiniile trebuie subordonate in cercetarea sociologica informatiilor obtinute prin intermediul
metodelor obiective. Ancheta de opinie se poate realiza cu doua tehnici fundamentale : interviul si
chestionarul.

Interviul este tehnica cea mai frecvent utilizata in cercetarile

sociologice. Are un specific in raport cu alte tipuri de interviuri si
anume:
-intrebarile nu sunt adresate individului ca individ, ci individului ca membru al colectivitatii sau
comunitatii investigate.

-subiectii investigati participa voluntar la ancheta, raspunsurile fiind asigurate prin secretul
professional.

Interviul este o tehnica de cooperare verbala intre doua persoane, anchetatorul sau operatorul
de interviu si anchetatul.

In practica judiciara se utilizeaza un gen special de interviu – interogatoriul, care are caracter de
obligativitate pentru inculpat. In cercetarea juridica, ancheta pe baza de chestionar, interviul si
alte tehnici trebuie sa respecte o serie de exigente:

- Sa apeleze la un limbaj obisnuit

- Sa evite termenii tehnici
- Intrebarile sa nu afecteze interesele subiectului
- Sa nu permita sau sa nu induca denaturari ale mesajului

Tipuri de interviu
1. Pamelul – consta in repetarea unor interviuri asupra aceluiasi grup de indivizi. In acest caz,
grupul supus interviului ramane acelasi inainte si dupa eveniment. Aceasta tehnica a pamelului
permite selectionarea riguroasa a indivizilor care isi schimba comportamentul dupa consumarea
evenimentului. Izolati, acesti indivizi vor fi supusi unui studiu mai aprofundat pentru determinarea
elementelor psihologice si psiho-sociologice care intervin in producerea mutatiilor. Tehnica
pamelului faciliteaza relationarea informatiilor obtinute intr-un anumit moment cu informatiile
obtinute succesiv, avand astfel posibilitatea de a studia si explica mutatiile. Pamelul este o
operatie de cercetare lenta si costisitoare, utila pentru intelegerea completa a comportamentului
uman.
2. Trendul – in trend se intervieveaza doua grupuri diferite, unul inainte si altul dupa
consumarea evenimentelor. Studiile de trend indica influenta unor evenimente certe asupra
opiniei publice. Pamelul permite selectia indivizilor care si-au schimbat opiniile in cursul
interviurilor repetate.
3. Interviul neformalizat = nestandardizat – se desfasoara ca o discutie libera intre operatorul
de interviu si intervievat; se utilizeaza ca instrument ghidul sau indrumaorul de interviu. Ghidul
este o lista de probleme, astfel conceputa ca sa permita culegerea informatiilor necesare atingerii
obiectivului cercetarii. Operatorul de interviu are libertatea alegerii modalitatii pe care o crede
mai adecvata conditiilor concrete in care se desfasoara interviul. Singura lui obligatie este de a
aborda toate problemele stabilite pentru a obtine toate datele sau informatiile necesare. Un
asemenea interviu se poate desfasura in doua faze:
-discutie llibera centrata pe tema in care se formuleaza tema si se da libertatea subiectului
anchetat de a spune tot ce doreste in legatura cu tema
-discutie centrata pe problema. Operatorul, cu maiestrie, sa-l conduca pe intervievat sa evite
divagatiile inutile.
Prin acest interviu obtinem o cantitate mare de informatii pe probleme mai mult decat s-ar
apela la raspunsurile obtinute pe chestionar.
Acest interviu are si cateva inconveniente:
- Succesul depinde de personalitatea operatorului, de maiestria si experienta acestuia
- Necesita timp relativ indelungat pentru realizare, timp pe care subiectii nu sunt dispusi sa-l
aloce
- Raspunsurile subiectilor sunt dificil de retinut si consemnat cu exactitate, cu exceptia cazului
cand se accepta inregistrarea pe banda magnetica
- Informatiile retinute sunt dificil de prelucrat statistic, ele predandu-se, mai ales, unei analize
calitative
4. Interviul formalizat = standardizat – se aplica unui numar mare de subiecti, de regula, unui
esantion reprezentativ pentru populatia din care este selectat. Se desfasoara sub forma unei serii
de intrebari standardizate anterior formulate, adresate tuturor subiectilor selectionati. Se
consemneaza raspunsurile date de subiecti .

Chestionarul – interviul pe baza de chestionar este tehnica cea mai larg

utilizata la anchetarea sociologica

= lista de intrebari, anterior formulata, astfel incat raspunsurile primate la ele sa

permita culegerea informatiilor.

Chestionarul sociologic este o succesiune logica si psihologica de intrebari scrise sau imagini
grafice, avand functia de stimuli in raport cu ipotezele cercetarii. Intrebarile sunt administrate prin
operatorii de ancheta pentru a inregistra in scris comportamentul verbal sau non-verbal al celui
anchetat. Intrebarile se pun intr-o ordine si un numar care nu pot fi modificate de catre operatorul
de interviu . Obiectivele chestionarului sunt :
  De a obtine informatii relevante
 De a obtine informatii valide

Pentru a obtine relevanta, e necesar sa se stabileasca exact ce fel de date sunt cerute de studiul
respectiv.

Pentru a obtine informatii valide, adica de acuratete. Acuratetea este obtinuta atunci cand
frazarea si succesiunea intrebarilor sunt in masura sa motiveze subiectul sa raspunda si sa
faciliteze reamintirea . Obligatia facilitorului este de a respecta drepturile intervievatilor,
cercetarile de opinie se bazeaza pe amabilitate si incredere. Amabilitatea subiectului de a acorda
timp realizarii interviului si increderea subiectului ca datele respective nu vor fi folosite in dauna
intereselor lui.

Principii generale de alcatuire a chestionarului:

1. Numarul intrebarilor – aici se tine seama de obiectivele cercetarii, de modul de aplicare al
chestionarului, de tipul de realizare (max 1h)
2. Formularea = frazarea intrebarilor – presupundand :
 -intrebarea sa fie clara, incat sa fie inteleasa de toti subiectii
 sa utilizeze cuvinte simple, directe, familiare tuturor subiectilor, sa evite termenii tehnici,
precum si limbajul argotic
 sa se evite utilizarea unor cuvinte nedefinite – imprecise : des, rar, ocazional
 sa evite intrebarile cu dubla negatie : Nu-i asa ca nu va place…?
 sa nu fie o dubla intrebare : Dupa dumneavoastra, drepturile si indatoririle judecatorului sunt
bine precizate?
 sa nu fie tendentioase intrebarile sau sa nu sugereze raspunsul droit de cercetatori
 sa fie aplicabile tuturor subiectilor
 sa fie cat mai scurte
3. Ordinea intrebarilor – sa se respecte urm cerinte:
 Sa asigure o derulare fireasca fara salturi bruste de la o problema la alta si fara a deveni
nejustificate probleme deja abordate
 Sa evite posibilitatea contaminarii reciproce a intrebarilor, adica posibilitatea ca raspunsul la
intrebari anterior formulate sa influenteze in mod direct raspunsurile la intrebarile ulterioare
 Sa se asigure o alternanta a intrebarilor mai dificile pentru subiect cu intrebari mai putin
solicitante
 Punerea in pagina intrebarilor :
- Evitarea posibilitatii omiterii neintentionate a punerii unor intrebari sau nedarii raspunsului la
unele intrebari
- Furnizarea de instructiuni clare privind modul in care sa se dea raspunsul la intrebari
(incercuirea unei cifre, bifarea unui raspuns, consemnarea in cuvinte si alte asemenea indrumari)
- Asigurarea de spatiu suficient pentru raspunsuri complete
- Asezarea aerisita a intrebarilor in pagina si imprimarea acestora usor lizibila pe o hartie
calitativ buna, deoarece are impact psihologic asupra subiectilor cu efecte importante asupra
acuratetei raspunsurilor.
 Tipuri de intrebari in chestionarul sociologic
1. Dupa continutul intrebarilor :
 Intrebari factuare – se refera la o stare de fapt : Ati fost vreodata sanctionat pentru depasirea
vitezei legale?
 Intrebari de opinie – solicita parerea subiectilor intr-o problema sau alta (detin ponderea cea
mai mare in chestionare, ridica cele mai multe probleme in privinta aprecierii, acuratetii
raspunsurilor ) – nu exista raspunsuri bune sau rele, ci numai sincere sau nesincere. In privinta
sinceritatii, se ridica cateva probleme :

* subiectul are formata o opinie in problema care ne intereseaza si este dispus sa o exprime ca
atare

*subiectul nu si-a format nicio opinie clara si este dispus sa recunoasca deschis aceasta

*subiectul are o opinie formata, dar stie ca nu este dispus sa recunoasca acel lucru si sa o
exprime deschis, fie ca raspunsul dat reprezinta o opinie diferita de cea reala

*subiectul nu are nicio opinie, dar in principal, din motive de prestigiu social nu recunoaste
acest lucru si fabrica ad-hoc o opinie

Pentru testarea sinceritatii :

1. Analiza coerentei si ar trebui sa existe in privinta raspunsurilor la intrebari inrudite

2. Utilizarea unor intrebari capcana sau de control, intrebari ce reiau intocmai sau intr-o forma
usor modificata intrebari deja puse anterior si analiza comparativa a raspunsurilor

 Intrebari de motivatie – cand se considera absolut necesar, fiindca pune in incuracatura

subiectii sau poate exista o neconcordanta intre motivatia reala si cea invocate
 Intrebari de cunostinte – vizeaza surprinderea nivelului cunostintelor subiectului in problema
cercetata

2. Dupa forma intrebarii – modul in care este asteptat raspunsul subiectilor :

 Intrebari deschise – subiectul are dreptul de a da raspunsul in forma deschisa : Ce v-a
determinat sa va inscrieti la aceasta facultate?
 Intrebari inchise – cu variante de raspuns strict limitate : Nu sau nu stiu.
 Intrebari cu raspunsuri preformulate – evantai

3. Dupa pozitia in cadrul chestionarului

 Intrebari prin introducere
 Intrebari de continut – urmaresc raspunsul
 Intrebari de trecere - de la o problema la alta
  Intrebari filtru – filtreaza subiectii de al caror raspuns depinde punerea sau nepunerea unor
intrebari ulterioare
 Intrebari de control
 Intrebari de incheiere

Auto administrarea: subiectul este pus în contact direct cu formularul și notează el însuși
răspunsurile.

Administrarea indirectă: întrebările sunt prezentate subiectului de un operator de teren special este
în acest scop care are și sarcina de a nota răspunsurile primite în rublicile prevăzute în formulari.

Expedirea prin poștă: formularile sunt trimise subiecților cuprinși în eșantion prin poștă urmând a fi
completate prin tehnica auto-administării. Există riscul de a nu putea chestiona întregul eșantion de a
pierde numeroase formulare și astfel de a nu reuși să strângem un volum semnificativ și
reprezentativ de răspunsuri.

Experiența cercetărilor a arătat că prin acest procedeu se reprimesc 40 la 100 (patruzeci la sută)
dintre formularele expediate subiecților. Această tehnică poate fi ameliorată dacă am în mâna sau
am de pune personal formularul în cutia de scrisori de la locuința subiectului urmând să-l primim
completa prin poștă.

Acest procedeu dă rezultate bune cu procente reduse de non-răspunsuri în cazul în care formularele
nu sunt adresate unor indivizi ,ci unor istituții și intreprinderi care dispun de secretariate și care
obișnuiesc zilnic să trimită prin poștă diferite situații și documente și prin acest prilej și formularele.

Putem înainte o scrisoare de reaminitire , de rugăminte de a completa și expedia formularele.

Administrarea colectivă: formularele sunt distribuite direct subiecțilol convocați sau găsiți acolo într-
o sală corespunzătoare la aceași oră și sunt completate în același timp de către toți subiecții.

De ex.: intrarea sau ieșirea la bibliotecă, la ieșirea la teatru un număr de indivizi înmânăm formulare.

 EȘANTIONAREA

Procedelele eșantionare sunt de regulă cele probabilistice.Este un procedeu ,o tehnică de a extrage

din populația de origine /populația unei mamă un număr de subiecți ce urmează a fi acestea
investigați ,astfel că din informațiile obținute/ pe baza lor putem extinde valid concluziile la întreaga
populație.Spus mai scurt e acea procedeui prin care cercetăm întregul prin parte.Deci nu cercetăm
întreaga populație ci numai o parte.

Eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru populația. Precizia unor cercetări nu depinde atât de
raportul dintre volumul acestuia și volumul populației cât de mărimea în sine a eșantionului (talia
eșantionului).

În stabilirea marimii eșantionului se urmărește ca posibilitățile de eroare care apar în procesul

extinderii rezultatelor întreaga populație să nu depășească un anumit procent plus-minus numit
manjă de eroare. Optima v fi 2/ 2-5/ 3 la 100/.

Problema eșantionării este defapt problema relațiilor de reprezentativitate , în acest sens aportul
statisticii în cercetarea fenomenului sociale inclusiv celor de natură juridică este evident și de mare
utilitate.
A construi un eșantion înseamnă defapt a căuta în sânul unei populații de referință un anumit număr
de indivizi a căror grupare trebuie sa înrunească anumite însușiri ,în primul rând însușirea
reprezentavității.

Eșantionul este astfel o parte a populației studiate și a cărei investigare ne conduce la concluzii care
vor putea fi extrapolate la ansamblul colectivității. Această extindere este garantată de procedeele
statistice utilizate.

Deci modelul populații este construit pornind de la un set de variabile ,adică vârstă,sex,nivel de
educație,nivel de trai,naționalitate etc cât și de la obiectivele urmărite de cercetare,de ex. Dacă
populația totală cuprinde 50 la 100 femei și 49 la 100 bărbați, atunci și eșantionul trebuie să cuprindă
aceste cifre în modelul redus.

TALIA EȘANTIONULUI trebuie să fie suciecient de mare pentru a asigura reprezentavitatea și

valoarea răspunsurilor care vor fi date și suficient de mică pentru că echipa de cercetare să poate
chestiona pe toți subiecții aleși. Principiul maximizării și principiul minimizării costurilor- aici se
respectă 2 principii.

Ioan Stocial a calculat șansa de eroare în funcție de talia absolută a fiecărui eșantion în parte.

Volum eșantion- eroare

La 610...6 la 100

LA 879...scade eroarea la 5 la 100

LA 1.374 eșantion ,eroarea este 4 la 100

LA 2.443 ...eroare 3 la 100

LA 5.449...eroare e 2 la 100

LA 807.912...0,5 la 100

La 2.197.800 eroarea este 0,1 la 100

Devianța și crima deligvența juvenilă(infantilo juvenilă)

Conceptul de devianță, devianța penală ,

relativitatea devianțe:

Definiția și natura devianței pot fi explicate pornind de la ansamblul de norme și reguri mai mult sau
mai puțin conturate care indică cea ce este:

 drept sau nedrept

 moral sau imoral

 licit sau ilicit

 legal sau ilegal.

Normele ,regurile stabilesc zona de permisivitate a acțiunii și comportamentului indivizilor .Această
zonă nu este foarte precis delimitată putând să apară în interiorul ei puncte de toleranță sau
permisivitate ,unde comportamentul individului poate varia sensibil.

Normele stabilesc doar cea ce se așteaptă să facă oamenii și nu cea ce fac realmente aceștia.

În numeroase cazuri oamenii prin cea ce spun sau fac vin în contradicție cu cea ce majoritatea
consideră a fi comportament acceptabil depășind limitele normative și intituționale acceptate .Prin
urmare în viața socială se manifestă nu doar conformitate →(respectarea normelor) ci se manifestă
și non conformitate cărei spunem DEVIANȚĂ.

DEVIANȚA desemnează un comportament atipic care semn depărtează de la poziția standard și

transgresează normele și valorile acceptate și recunoscute în cadrul unui sistem social .

-Morris Chestnut-(franceză) definea într-un studiu devianța :

„Termenul de devianță desemnează un ansamblu disparat de transgregări de conduite dezaprobate

și de indivizi marginari ‘’

Morris Chestnut spune că sociologii clasifică actele deviante în 7 categorii:

1. Infracțiunile și delictele( omucidere,furt,infracțiune ale gurelelor albe, hoți profesioniști)

2. Sinuciderea

3. Consumul de droguri și lumea toxicală

4. Devianțele sexual (prostituția,homosexualitatea ,pornografia) Sociologii americani include

aici și adulteluri precum și alte forme de sexualitate isla conjugal..

5. DEvianțele regligioase ( vrăjitoriile,ereziile,sectarismul religios,adoptare de secte exotice)

6. Bolile mentale și lumea socială azilulirol

7. Handicapurile fizice (are în vedere relațiile tensionate care pot apare între
persoanele,,normale,, și cele surde,nevăzutoare ,obese,handicapate (persoane cu
dizabilități).

Morris Chetnut distinge 4 categorii devianți: actele deviante sunt pe o gradație perfect voluntary la
involuntary. Pe acest criteriu el găsește 4 categorii deviant:

 Devianții subculturali (sociologul American Robert Merton îl numește pe aceșia „non-

conformiști,, iar sociologul francez Moscovisi –denumește minorități active .)

Această categorie de indivizi spun în discuție în mod deschis legitimitatea normelor pe care le
violează și caută să promoveze norme și valori de înlocuire/substituente. Cine procedează așa?:
teroriștii ,dizitenții,membrii sectelor religioase. Ei îsi asuma devianța și îsi revendica legitimitatea.

 Transgresorii : sunt indivizi care violează deliberat o normă a cărei valabilitate o recunosc
.Deci așa procedează mojoritatea deligvenților.Ei nu acționează prin principiu ci din interes
,pasiune.

 Indivizii cu tulburări de comportament: aici caracterul voluntary al actului nu este nici clar
acceptat nici exlus. DE ex. Alcoolici și toxicomanii. Ei acționează în primele faze ale evoluții lor
,enorm voluntar, apoi dependența se instalează și nu mai pot fi complet liber.Există apoi
 tulburări mentale ca nevroza, socio-patia ,tulburare de character la care e greu să distingem
latura voluntară de cea involuntară.

 Persoanele cu handicap: la persoanele de handicap fizic smurd,mord ,debili ..nu se pune

problema acțiunii voluntare .

Formele de violență cele mai des studiate de sociologie sunt :

 Infracțiunile

 Sinuciderile

 Toxicomaniile

Relativitatea devianțe: se exprimă prin 3 lucruri diferite:

 Un act nu poate fi izolat de situația în care el se produce , de pildă: dragostea între un bărbat
și o femeie ,dacă are loc la un dormitor și femeia consimte va părea normal, aceași act va fi
judecat ca indecent dacă are loc la într-un parc în plină zi și femeia nu consimte.

 Un act va fi sau nu deviant în funcție de statusul sau de rolul autorului său. Un ex. Omorul
este o crimă extreme de gravă dar nu și pentru soldatul aflat în război.

 DEvianța depinde de contextual normatic cultural în care apare. Astfel cea ce este
condamnat în cadrul unei culture sau intr-o epocă este adesea tolerat în alte locuri sau în alte
vremuri.

Exemple: -Astăzi drogurile sunt în afara legii dar se pare că au fost acceptate în alte timpuri, arabii au
tolerat multe secole consumul de hasis în sec al 19-lea și la începutul secolului al 20-lea,morfina este
folosită ca medicament dar și pentru efectele sale psychoactive.

-În Rusia s-au dat legi foarte aspre pentru reprimarea tabagismului( a fumatului),apoi a intervenit
toleranța iar în utimii ani se observa o revenire a intoleranței față de țigări mai ales în America de
Nord și mai nou în Europa și mai nou și mai groaznic în România( cea mai frumoasă lege )

-În trecuit biserica a refuzat înmormântarea creștinească a sinucigașilor iar autorițățile civile le
confiscau bunurile , astăzi odată cu creșterea duratei medii de viață ..

-În anumite provincii ale subcontinentului Indian când un bărbat de seamă murea văduva era
obligată să îl urmeze în moarte ,astăzi nu se mai practică acest lucru.

DEvianța poate fi analizată în 2 sensuri diferite:

1. Un sens restrains prioritar normative care acordă actelor de încălcare a legii și normelor
semnificații exclusive negative. E așa numită DEVIANȚA NEGATIVĂ.

2. Un sens larg care valorzează pozitiv acțiunile de eludare ,de schimbare sau revotă împotriva
normelor care se numește DEVIANȚA POZITIVĂ.
 DELICVENTA CA FORMA DE DEVIANTA PENALA

Delincventa este o forma de devianta sociala. Termenul e sinonim cu criminalitate

(infractionalitatea).

Delicventa este o devianta care include acte antisociale care afecteaza cele mai
imoportante valori si relatii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal.

Delincventa reprezinta ansamblul actelor si faptelor care violand normele juridice

penale impun adoptarea unor sanctiuni origanizate din partea agentilor specializati ai
controlului social (politie, justitie, tribunale)

Delincventa sau infractionalitatea este considerata ca forma de devianta cu gradul cel

mai mare de periculozitate deoarece afecteaza cele mai importante relatii si valori sociale si
incalca normele morale sau juridice si regulile care orienteaza comportamentele indivizilor.

Comportamentul delincvent este acel tip de conduita care incalca legea privita ca
ansamblul de reguli normative, edictate si aplicate de autoritatea statal-politica.

O serie de autori considera ca trasaturile specifice delincventei sunt in principal:

- Violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea unor actiuni

- Manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de conveietuire sociala
- Desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor si
grupurilor sociale, producand un sentiment de teama si insecuritate in randul
indivizilor

Shuterland considera ca un comportament infractional prezinta urmatoarele

caracteristici:

- Are consecinte antisociale, prejudiciind interesele intregii societati

- Face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala
- Urmareste un scop distructiv, prezentant astfel o intentie sociala deliberata
- Imbina intentia cu actiunea deliberata
- Fapta este probat juridic si sanctionata ca atare

Delincventa se asociaza cu semnificatiile de acuzare, imputare, pricina a unui rau., deci

este vorba despre fapte grave care ajung sa puna individul intruna din urmatoarele situatii:
fie amenda penala, fie privarea de libertate, decaderea din drepturi potivit codului penal al
unei tari.
 DELINCVENTA JUVENILA (ADOLESCENTINA/ INFANTILO-JUVENILA)

Termenul este o creatie a doctrine penale, a criminologiei si sociologiei.

Termenul a fost creat in scopul de a grupa o serie de infractiuni in functie de criteriile de

varsta, considerandu-se in mod justificat ca faptele penale prezinta o serie de particularitati
determinate de nivelul de maturitate biologica si cu precadere de cele de ordin mental ale
subiectului active al infractiunii.

Concenptul de delicventa juvenila cuprinde 2 notiuni distincte: concenptul de

delincventa si conceptual de juvenil. Delincvnta juvenila sau criminalitatea juvenila este o
creatie teoretica care indruma cercetarea faptelor infractionale si politicile penale in sfera
unei categorii de indivizi adolescenti, tineri, marja de aplicare fiind in general pentru tineri de
la 14 la 18 ani, insa studiile psihologice extend perioada adolescentei pana la 20-22 ani.

Termenul de delincventa juvenila este originar din limba latina: verbul delincvere (a
gresi, ascapa din vedere, a lipsi) iar substantivul delictum (greseala) si cuvantul crime (fapte
sau acte ilicite, sanctionate de codul penal).

In legatura cu nivelurile de criminalitate, stiinta dreptului penal si sociologia disting

urmatoarle niveluri de criminalitate:

- Criminalitatea reala (totalitatea delictelor care se produc intr-un areal/spatiu, intr-un timp)
- Criminalitatea aparenta (totalitatea delictelor care se produc intr-un areal si un timp si sunt
descoperite, cunoscute, raportate si inregistrate la politie si parchet)
- Criminalitatea legala (totalitatea delictelor care au primit hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile/ sensul pe care il dau sociologii crimei adica actele care violeaaza legea penala)
CR - cA= cifra neagra a crirrminalitatii/ CR > CA

Fenomenul infractional in randul minorilor potrivit cercetarilor actuale

In ultimul timp asistam la o crestere, amplificare si accentuare a fenomenelor delincvente in

randul minorilor, in randul tinerilor. Se constata ca s-au produs urmatoarele mutatii:

- Deplasarea ponderii actelor delincventei de la grupurile mai mari de varsta la grupurile cu

varsta mai mica
- Depasirea limitei de la care putem caracateriza un act antisocial comis de un minor numai ca
devianta sau predelincventa
- Accenturea caracterului grav al unor delicate comise de catre adolescent: omor, talharie,
viol. Dealtfel statisticile criminalitatii in randul adolescentilor ne arata faptele comise de
acestia se situeaza astfel: 1. Furturile. 2. Talharii. 3. Violuri. 4. Omoruri. 5. Vatamari
corporale. Se observa din cercetari ca majoritatea delincventilor actioneaza in grup, de regula
impreuna cu persoane majore, cu antecedente penale, mai ales in infractiunile de talharie,
viol, vatamare corporala.
 - Cresterea fenomenului de recidiva in randul unor categorii de adolescent. In lume recidiva se
mai numeste si rata de intoarcere (in Romania rata de recidiva e de 60%, iar in lume poate sa
mearga pana la 70-80%)
- Din punctul de vedere al imprejurarilor, al locului de savarsire, majoritatea infractiunilor se
comit in locuri deschise, in institutii publice si domenii particulare, iar din punct de vedere al
timpului svarsirii, majoritatea infractorilor, minori si tineri, actioneaza seara si noaptea. Din
punct de vedere al calitatii participarii rezulta un grad sporit de periculozitate sociala a
infractiunilor savarsite intrucat majoritatea delincventilor minori au actionat in grup

TEORII DESPRE DEVIANTA

Sunt 3 mari teorii despre devianta.

Teorii biologice si psihologice: Teoria biologica, comportarii psihotice, a nevrozelor,

evaluative

Teorii sociologice despre micro niveluri: teoria populara, a controlului, a etichetarii,

asocierilor diferentiale

Teorii sociologice despre macronivel: teoria tensiunii structurale, a conflictului, a

reactiei sociale sau de marcaj.

Teoria biologica: multa vreme cauzele comportamentului deviant erau considerate a

fi forte supranaturale. Oamenii credeau ca cei cu comportari deviante actioneaza in moduri
irationale pentru ca se credea ca erau posedati de diavoli sau de spirite rele. Aceasta
explicatie a dainuit pana la jumatatea sec 19, cand aceasta explicatie incepe sa cedeze in
urma abordarilor stiintifice, in special a cunoasterii biologiei din acea vreme.

Charles Darwin - Originea speciilor.

Cea mai importanta explicatie (incercare stiintifica a vrmeii) a dat-o medicul de

penitenciar Caesare Lombrozo la 18776-1877 si in continuare, fiind atras de teoriile
evolutioniste. Lombrozo a facut mai multe cercetari antropologice si biologice asupra
prizonierilor din penitenciarele italiene. A constatat ca acestia aveau trasaturi fizice distincte.
Fruntea ingusta, maxilar proeminent, pometii proeminent, par pe corp, urechi labartate. prin
urmare Lombroza considera ca toti criminalii sunt atavici, ca sunt subdezvoltati din punct de
vedere biologic. El considera ca unii oameni au fost nascuti criminali, ca poarta de la nastere
pecetea de criminal. Atavic = o ramasita a organismului care astazi nu ii mai sunt necesare
 Adeptii acestei teorii au sustinut ca criminalii sunt o stare anterioara a omului, recent
numit homosapiens sapiens (omul care intelege si intelege ca intelege) numita homo
delicvents. Ulterior unii juristi au adus argumente in favoare teoriei lombriziene. In 1896, la
al 4-lea congress international de antropologie cirminala, juristul antropolog Julien a
prezentat forma frecventa a picioarlor prostituatelor. Lombrozo a apreciat acest argument,
consderandu-l un argument morfologic.

Lombrozo a interpretat tatuajul ca un semn al criminalitatii innascute. Tatuajele pe

mana dreapta si cercelul la barbate purtat in urechea dreapta aratau homosexualii.
Lombrozo a considerat epilepsia ca aun semn al criminalitatii, spunand ca proape fiecare
criminal innascut sufera de epilepsie intr-un grad sau altul.

Interesul fata de factorul biologic in explicarea deviantei a reinviat in a 2a jumatate a

secolului 20, unii cercetatori sustinand ideea ca o parte dintre criminali au dereglare la
nivelul genelor (ADN). Se stie ca barbatul normal primeste un singur cromozom X si unul Y de
la tatal lui. Femeia normal primeste cate un singur cromozom X de la ambii parinti. Dar din
cand in cand un copil promeste 2 cromozomi Y de la tatal lui si se creeaza genotipul XYY. Se
stie ca barbatul este mai agresiv decat femeia pentru ca el poseda un cromozon Y care ii
lipseste femeii. Cromozomul Y e considerat baza agresivitatii, de aceea barbatul e mai
agresiv decat femeia.

Unii cercetatori in 1973 au sustinut ca un cromozon Y in plus va da natere unei

masculinitati mai accentuate. Cei in situatia XYY se caracterizeaza prin inaltime neobisnuita,
piele patata, performante slabe la testele IQ, prin fertilitate sporita si tendinte agresive
puternice. Studii ulterioare prin 1980 au pus sub semnul intrebarii teza, ca tipul XYY este
stigmatizat drept criminal. Numarul de subiecti studiati a fost prea mic pentru a stabili un
grad de certitudine, adica o legatura intre prezenta unu cromozom masculine suplimentar si
comportamentul criminal.

Un cercetator, Robert Pirtz, in 1977 a aratat ca doar 1% dintre babatii americani de

tipul XYY ajung in inchisori. Majoritatea barbatilor XYY nu au fost niciodata acuzati de crima
si isi duc viata normal.

In anul 1985, Wilson si Hernshtain, au ajuns la concluzia ca factorii biologici au efect

neglijabil asupra comportamentului criminal si ca mediul social are un rol important in
promovarea sau inhibarea oricarei influente pe care caracteristicile biologice o pot avea.

Un cercatator britanic, Charles Gheorghi, a ajuns la concluzia ca trasaturile pe care

Lombrozo le atribuia criminalilor se gasesc si la necriminali.

Un cercatator, Sheldon, a afirmat ca tipul anatomic are legatura cu criminalitatea. El a

descries 3 tipuri anatomice:

- Mezomorf (musculos, dur si atletic)

- Ectomorf (inalt, slab, fragil, osos si delicat)
 - Endomorph (scund, gras, moale si rotund)

Tipul anatomic nu este o cauza directa a criminalitatii, dar nici nu est ede neglijat, in special
tipul mezomorf care probabil e mai degraba dispus la criminalitate. Relatia dintre
caracteristici
Teoria comportarii sub-normale – expresiile redus mintal sau deficient mintal indica faptul ca unele
persoane sunt subnormale . Aceste persoane se clasifica in trei grupe in raport cu IQ si masura in care
ei fac fata : idiotii , imbecili , cretini .

*Idiotii – nu reusesc sa invete nici cele mai simple cerinte ocupationale , nu se ingrijesc de nevoile lor
fizice comune , nu sunt capabili sa foloseasca forme minime de limbaj .

*Imbecilii – persoanele bolnave pot atinge un nivel de dezvoltare intelectual corespunzator varstei de
5 pana la 7 ani .

*Cretinii – manifesta tulburari de infatisare , aspecte de imbatranire precoce . Aceasta categorie de

persoane daca sunt educati, pot duce o viata relativ normala .

Din punct de vedere juridic , se apreciaza ca sunt subnormalii nu incalca propriuzis normale si nu se
ridica la cerintele multora dintre ele . Subnormalii nu trebuie priviti ca devianti infractionali si ca
incomplet socializati . Pentru ei se recomanda institutii familiale de asistenta sociala , de ocrotire a
sanatatii . In actele subnormalilor , parasim domeniul actiunii voluntare . De aceea subnormalii , ca si
persoanele handicapate fizic nu trebuie considerati devianti si deci lor nu li se aplica tratamentul
juridic , ci tratament social , medical , de ocrotire.

Teoria comportarii psihotice : pshihoticii sunt considerati ca desocializati , respectiv persoane care
au fost candva relativ normale , dar acum nu mai au aceasta calitate . Se anjazeaza in comportari
ciudate , bizare , extravagante . Multi dintre psihotici au trasaturi ciudate celorlalti , comportari ce
presupun dezorientare , confuzie , tendinte de sinucidere , de om-ucidere , tulburari de gandire
afective si de adaptare la relatiile sociale , deficiente de vorbire , memorie , confuzii mintale ,
halucinatii , apatia , tendinte distructive , stupoarea , tendinte de inselare .

In literatura de specialitate apar doua tipuri de pshihoze : organice si funtionale . Cele organice au o
baza bine cunoscuta si anume sunt produse de infectii cum ar fi invadarea sistemului nervos central
de catre sifilis sau sunt produse de intoxicatii cum ar fi devirum tremens sau produse de alcool sau
intoxicatii permanente , raniri prin accidente , tulburari de metabolism sau mai pot fi produse de
tumori cerebrale .

Psihozele functionale nu au o baza organica , iar tratamentuol nu este unul medical ci unul
pshiologic . Sunt cunoscute 3 tipuri majore de psihoze functionale :

1) Pshihoza maniac depresiva ;

2) Paranocia ;

3) Schizofrenia ;

Psiohoza maniac-depresiva : se caracterizeaza in prima faza cu schimburi si cicluri emotionale ,

violente in faza maniaca , astfel ca pacientul este supraactiv , supravorbaret si aproape imun la
oboseala . In a doua faza , cea depresiva , situatia se schimba radical , pacientul e incet , intrat in
depresiune in toate reactiile lui si profund melancolic .

Paranoia : iluzia grandoriei sau iluzia , mania persecutiei , interpretarea gresita a evenimentelor
reale , asa incat ele sa sprijine iluziile afirmate .
 Schizofrenia : este fuga de lume , pierderea contacului cu lumea de afara , subiectul e impachetat in
propia sa lume interna .

Teoria nevrozelor - nevroza are un comportament insidios , se manifesta prin simtome de

intensitate redusa care nu afecteaza insertia individului in real . Nevrozele sunt resimtite si apreciate
ca neplacute , perturband adaptarea la real . Nevrozele apartin pshihiatriei minore prin opozitie cu
psihozele care apartin pshihiatriei majore . Daca boala se instaleaza , produce tulburari de caracter ,
cu grad de invalabilitate pshicica ce se restrang in conduite mari adaptative in conduite deviante .
Nevrozele se bazeaza pe dezacorduri dintre dorinta si posibilitatea de realizare . Dorintele propuse
nu sunt in accord cu posibilitatile .

Psihologul franceza Paul Janet , cosidera nevrozele ca maladii ale personalitatii cu origine in
conflictele intrapshihice si avand efect perturbarea adaptarii in special a conduitelor sociale . Sunt
doua tipuri de nevroze : isteria si pshihasteria .

Isteria se caracterizeaza prin sugestibilitate , autosugestibilitate , demonstrativitate , imitarea

inconstienta a unei boli , iar psihasteria , sentiment de incompletitudine , perceptie lipsita de
precizie , tendinta de introspectie , meticulozitate si autoritarism .

Teoria evaluativa : s-a ajuns la aceasta explicatie , in legatura cu incercarile de a defini comportarea
normala si anormala , prin doua cai principale .

1) Calea statisitca

2) Calea patologica .

Adeptii caii statistice , E. Durkeim pun semn egaliatii intre normal si mediu . Definesc normalul ca
fiind ceea ce este cel mai obisnuit , cel mai frecvent . Potrivit acestui punct de vedere anormalul este
orice devianta semnificativa de la medie . Adeptii cai statistice , sustin ca exista grade de
anormalitate , deci cu cat mai rar si mai putin comuna este trasatura sau cmportarea , cu atat mai
anormala este ea . Nu exista o linie de demarcatie rigida intre normalitate si anarmalitate . O
persoana poate fi anormala intr-o privinta , dar perfect normala in alta situatie .

Adeptii caii patologice , considera normalitatea ca functie relativ normala a organismului , iar
anormalitatea ca fiind periculoasa sau ca o deviatie nesanatoasa de la aceasta norma , deci
anormalitatea ar fi incalcarea balantei totale a organismului si este calitativ altceva decat
normalitatea .

Teoria populara : are in vedere ipotezele in acceptia curenta , cu privire la cauzele crimei si
delicventii . Un autor B. Wottene a axaminat 21 de cercetari din intreaga literatura criminologica si a
semnalat 12 factori aflati in posibila asociere cu criminalitatea si delicventa.

1) Marimea familiei delicventului

2) Marimea unui criminal in familie

3) Apartenenta la un club

4) Frecventarea bisericii

5) Cartea de muna

6) Statutul social

7) Saracia
 8) Mama angajata sa lucreze in afara gospodariei

9) Absenteism scolar

10) Familie dezorganizata

11) Sanatatea

12) Rezultatele educationale

Ca o combinatie a acestor factori si a altora omisi , unii autori au sustinut ca pot prezice delicventa
cu o precizie de 90% pe baza a 5 factori foarte decisivi ai vietii de familie .

1) Disciplina impusa de tata – aspru , respingator , excenric .

2) Supravegherea din partea mamei - mama indifereta

3) Afectiunea tatalui – lipseste

4) Afectiunea mamei – rece , indiferenta , ostila .

5) Coeziunea familiei – neintegrata si lipsa de caldura .

Unde toti acesti factori sunt favorabili , delicventa serioasa este practic necunoscuta .

Teoria controlului : W.Reeklless si altii s-au concentrat asupra problemei chiar in zonele cu
criminalitate ridicata , unii tineri nu ajung delicventi . Ei sustin ca dezvoltarea unei imagini bune
despre sine a unei persoane serveste ca sa-l izoleze de sub umplura delicventa inconjuratoare .
Punctul de vedere al teoriei controlului se refera la comportamentul criminal ce rezulta din lipsa unui
control intern efectuat de individ si in lipsa unui control extern , efecectiv si adecvat , evectuat de
societate . Idea centrala a teoriei este ca ceea ce trebuie explicat nu este deviatia si conformism .
Confomism , rezulta in mecanism de control intern si extern . Atunci trebuie explicat aceste
mecanisme de control social . Teoreticienii teoriei controlului , pleaca de la teoria lui Wolteme ,
afirmand ca integrarea comunitatii si legaturile sociale puternice ii fac pe oameni sa accepte normele
si valorile comunitatilor si sa se conformeze acestora . Hirschi a afirmat idea ca legaturile puternice
au cateva caracteristici definitorii :

- Angajamentul

- Implicarea

- Atasamentul

Cel din urma presupune legaturi puternice cu anumiti indivizi din comunitate . Relatiile cu alti oameni
importanti ii determina pe indivizi sa ia in considerare problemele acestora facandu-i dupa toate
probabilitatile sa actioneze in moduri responsabile.

Angajamentul sau investitia oamenilor in societate , detempereaza comportamentul , iar implicarea

in activitati nedeviante si cu oameni nedevianti , lasa mai putin timp pentru comportament
delicvent . Mai mult , sistemele e credinta impartasite leaga laolalta , membrii comunitatii si le
intareste rezistenta la actiuni deviante .

Teoria etichetarii : Se bazeaza pe relativitatea deviantei . Sustine o persoana sau un act , devin
anormal numai daca eticheta de devianta a fost aplicata cu succes de catre alti oameniv. Adeptii
considera ca procesul prin care oamenii sunt etichetati ca devianti si nu actele lor trebuie sa
preocupe sociologia . Becker si Lemert au remarcat ca in mod virtual , fiecare persoana se comporta
intr-o maniera devianta intr-un moment sau in altul si ca aceasta comportare este temporara ,
exploratorie , minora si se inscrie in categoria de devianta primara . Un deviant primar poate fi un om
de afaceri ce prezinta gresit venitul lui fiscului pentru a beneficia de impozit mai mic , deviant primar
poate fi un tanar care incearca sa foloseasca un drog ilicit sa vada cum este . Acest gen de
comportare poate sa treaca nesemnalata si indivizii implicati nu se privesc pe sine ca fiind devianti si
nu sunt priviti ca devianti de catre altii . Daca aceastea sunt descoperite si facute publice de catre
oameni semnificative de rude , clienti , politie , situatia se schimba in mod radical . Persoana care a
incalcat norma e confruntata cu proba intr-o situatie pe care un cercetator a numit-o ceremonie de
degradare . In aceasta ceremonie , persoana este acuzata de actul deviant , mustrata si poate fi
pedepsita si fortata sa recunoasca superioritatea morala a acuzatorilor . Persoana este etichetata de
catre altii a fi devianta si incep sa se comporte in termenii acestei etichetari . Persoana etichetata isi
construieste un concept propriu despre sine , despre gandurile sale , despre propriile actiuni . Sinele ,
este un cuvant anglosaxon care inseamna acelasi . Devianta devine obisnuita . Sanctiunile au drept
efect intarirea tocmai a comportarii pe care ele au intentionat s-o elimine . Deviantii de acum traiesc
sub spectrul etichetei pentru ca ei nu au avut alta posibilitate de alegere si sunt angrenati intr-o
cariera devianta . Este posibil ca anumiti devianti sa ajunga la stadiul de devianta secundara prin
auto-etichetare . Ceremonia de degradare poate sa-l formeze pe degradant asa incat sa nu se mai
comporte asemenea , sa il indrepte , dar situatia aceasta nu poate fi totusi generalizata .

Teoria anomiei

Termenul de anomie a fost introdus in sociologie de Emil Durhei in anul

1893.Anomia desemneaza conditia de confuzie existenta la nivelul individului si al
societatii atunci cand normele sunt slabe, conflictuale sau absente.Un inalt grad de
anomie risca sa dezintegreze societatea deoarece membrii ei nu mai impartasesc
valori si teluri comune.Indivizii aflati in stare de anomie sunt lipsiți de linii directoare
de conduita.In asemenea conditii sentimentul unei discipline sociale este foarte slab.
R. Merton a preluat si modificat conceptul de anomie si l-a aplicat la teoria
comportarii deviante.Merton a privit devianta ca un produs al inbalantei intervenita in
sistemul social.Inbalanta este inteleasa ca o discrepanta intre scopurile aprobate
social si disponibilitatea de mijloace aprobate social pentru realizarea lor.Merton
precizeaza ca oamenii pot raspunde acestei situatii intr-una din urmatoarele 5 cai
diferite in functie de acceptarea sau respingerea de catre ei a scopurilor si
mijloacelor.Cele 5 mijloace sunt:
1.Conformitatea
2.Inovatia
3.Ritualism
4.Retractorism
5.Rebeliune

Scopuri Mijloace
Conformist + +
Inovator + -
Retroactor - -
Rebeliune - -
Ritualism - +

Conformitatea:Oamenii accepta atat scopurile aprobate social cat si mijloacele

aprobate social.
Inovatia: oamenii accepta scopurile aprobate, dar folosesc mijloace
dezaprobate.Este cea mai comuna forma de devianta.Ex.un candidat vrea sa
promoveze examenul prin frauda.
Ritualismul: oamenii abordeaza scopurile ca fiind irelevante vietii lor, iar in situatia
cealalta accepta mijloacele si le accepta ca pe o obligatie.ex: Birocratul stereotipic
care devine obsedat de micile reguli si proceduri pierzând din vedere obiectivele ce
trebuie realizate prin regulile si procedurile respective.El este mai atent la a se
asigura ca toate formularele sunt completate doar la atingerea scopurilor acestor
formulare.

Este cea mai usoara forma de devianta si cu excepția unor cazuri extreme ea nici nu
este privita ca o deviantă.
Retractorism sau marginalizare: este situatia persoanei sau este persoana care
abandomeaza atat scopurile aprobate cat si mijloacele aprobate pentru atingerea
lor.Retroactorul e o dubla gresala in ochii societatii.
Ex:drogatul
Rebeliunea sau rebelul : este un mod de adaptare prin care persoana nu reuseste sa
accepte scopurile si mijloacele aprobate social si le inlocuieste cu alte scopuri si
mijloace.Adica pun in locul lor altele noi , dar care sunt dezaprobate de societate.
Un sociolog si jurist Henrik Frank a completat schema data de Merton propunand
inca doua situatii:
1.Indiferenta:este situatia cand oamenii se incred in alte scopuri si in alte mijloace pe
care por sa le foloseasca pentru a le obtine.
Ex.:un creator artistic sau mistic manifesta aceasta indiferenta, un om bogat pentru
care scopurile si mijloacele pot fi irelevante tinand seama de faptul ca el deja a
obtinut succes.Indiferenta se manifesta si in cazul acelor oameni pentru care
scopurile si mijloacele aprobate social au o prioritate scazuta.
2.Ambivalenta: infatisaza un conflict care ar putea avea la baza o stare emotionala
sau un calcul rational.Ar putea fi cazul unui calugar care respinge ideea curenta de
succes,dar care in afara manastirii ii judeca pe altii si chiar pe sine dupa atitudinea
fata de scopurile si mijloacele acceptate social.
Teoria anomiei a fost aplicata cu succes analizei gangurilor de delincventa
juvenila.Gangurile sunt in general compuse din tineri care fac parte din clasa de jos,
carora le lipseste baza sociala si educationala, necesara pentru a obtine succes pe
cai aprobate social , ce sunt accesibile tinerilor apartinand clasei de mijloc.Ei
incearca sa obtina respectul celor de o varsta cu ei provocand scandal sau folosind
alte mijloace de comportare conform normelor gangului.De teoria gangului s-a
ocupat Albert Cohern.
Merton sustine ca devianta se naște dintr-o tensiune structurala, care rezulta din
lipsa unor relatii sociale intre scopurile sustinute social si mijloacele oferite de
societate pentru atingerea acelor scopuri.Efectul acestei nepotriviri este ca desi
indivizii afla prin procesul de socializare ce asteapta societatea de la ei ( afla
scopurile ) deseori ei sunt incapabili sa atinga aceste scopuri din cauza lipsei de
mijloace adecvate.Potrivit teoriei tensiunii structurale sursa dificultatii este in structura
sociala si in cultara si nu in individ.

Fenomenul „Copiii strazii”

Sfera conceptului copiii strazii .Modalitati de abordare a acestui fenomen.

Copiii strazii sunt un aspect actual al societatii actuale.Atat de raspandit este

fenomenul incat UNESCO a instituit o zi anume dedicata a copiilor strazii (21 martie)
. Conceptul sau notiunea de „copiii strazii”indica fiinte ce au contacte foarte putine
sau chiar deloc cu adulti,parinti,scoala sau institutii de ocrotire care au obligatii fata
de copii. O echipa de cercetatori danezi spun ca copii strazii sunt copii sub 18 ani,
care intr-o perioada de referinta data se afla pe strada, se deplaseaza dintr-un loc in
altul si au propriul grup de prieteni (grupuri inchise ),au propriile relatii sau contacte in
strada si domiciliul lor poate fi acela al parintilor sau al unei institutii de protectie
sociala .
Categorii de copii ai strazii
Utilizand relatia cu strada organizatia „Salvati Copiii” distinge:
1.Copii care au legatura permanenta cu familia (copii pe strada , acestia nu
frecventeaza strada si aparatin inca familiilor din care provin . Aproape toata ziua si-o
pretec in strada incercand sa castige bani prin toate mijloacele :cersit ,furt ,diverse
munci ,iar seara se întorc in familie pentru a dormi. Copii din aceasta categorie
prezinta un risc ridicat de abandon definitiv al caminului familial fie pentru ca vor
ajuge la un moment dat sa considere ca banii li se cuvin ,fie datorita presiunilor
exercitate de parinti asupra lor de a contribui cu mai multi bani la cheltuielile zilnice
ale familiei.
2. Copii care au legaturi sporadice cu familia , numiti „copii in strada”. Acestia sunt
copii carora li se formează motivatii puternice autoimpuse sau inopulate de ramanere
in strada care ii vor impinge intr-un final la alegerea definitiva a strazii ca singurul
mediu de viata . In cadrul acestei categorii se detaseaza un grup de copii a caror
prezenta in strada este efectul unui act disperat de evadare din familie cauzat de
cele mai multe ori de un conflict acut cu parintii ,in special cu tatal.
3. Copii care si au pierdut orice legatura cu familia sau cu institutia de ocrotire ,sunt
numiti „copii ai strazii”. . Traind permanent in strada supravietuirea acestora
reprezinta singurul scop in jurul caruia se concentreaza intreaga lor energie
4. Familii cu copii pe strada :somaj ,taxe de întreținere ridicate , naivitatea reprezinta
cauze ale ramanerii fara locuinta.Ajunsi in strada cu copii parintii sunt nevoiti sa
recurga la diferite activitati ,unele care nu se înscriu in intermediul legii sa-si
gaseasca locuinte improvizate in vagoane parasite ,magazine parasite ,grote . Daca
ar fi clasificate dupa criteriul domiciliului ei ar forma 3 categorii .
a)minorii fara domiciliu :cei care au abandonat orice legatura cu familia sau cu
institutia sub a carei ingrijire se afla
b) vag de ocazie care raman pe strazi cateva zile, ani sau luni pentru ca apoi sa
revina acasa sau in cadrul institutiilor de unde au plecat , iar apoi sa revina in strada
c) copii care muncesc pe strada si care provin din familii numeroase cu venituri foarte
mici care seara se intorc acasa
Modalitati de abordare a fenomenului copii strazii:
O abordare vizeaza protectia copilului si are in vedere necesitatea de protejare a
copilului ca fiinta fragila care are nevoie de aparare oferita de familie sau de
institutiile specializate .Aceasta abordare sesizeaza numeroasele pericole la care
aunt expusi acestia : violenta ,abuz sexual , imposibilitatea de a satisface trebuintele
normale șed vita :hrana ,somn,igiena
O alta abordare se axeaza pe ideea de reprimarii pe care ei o reprezinta
societate.Sunt expusi contactului cu persoane adulte care le vor raul ,le exploateaza.
O a treia abordare este o abordare obiectiva ce are in vedere calitatea copiilor de
fiinte umane ce reclama protejarea drepturilor omului in general.

MIJLOACE DE INREGISTRARE A CRIMEI

RAPORTARE

Aceasta problema a mijloacelor e o sarcina a sociologiei criminalitatii in vederea descrierii

tendintei si activitatii criminale. Ea furnizeaza date pentru a explica relatiile dintre criminalitate ,
structura sociala si cultura societatii.
 Cu aceste date putem constitui o baza necesara pentru politicile de intarire a legii. Astfel
putem folosi aceste date pentru calcularea probabilitatii, ca persoanele sa fie victim ale crimei , in
variate situatii, cum ar fi in diverse cartiere ale orasului .

Deci aceste date oferite de sociologi criminalitati pot fi un ghid pentru organizarea unor
actiuni preventive. Toti criminologii cunosc ca statisticile oferite de politie , nu reprezinta o imagine
adevarata a starii de criminalitate , pentru ca exista aproximari speculative pentru a stabili cifra. Se
pune intrebarea : De ce nu sunt raportate toate crimele ? Se pare ca exista mai multe ratiuni . Opt
motive pentru care nu sunt raportate crimele, atunci apare diferenta dintre criminalitatea reala si
criminalitatea ….. Cele opt motive :

1.Multe crime nu sunt cunoscute , numai de criminali.

2. Criminalul poate fi prieten , ruda caruia victim nu vrea sa ii produca rau( furturile facute de
o ruda )

3.Criminalul poate fi potential incomod pentru victima , in cazul in care este cunoscuta.

4.Deseori oameni se tem de represalii din partea agresorilor lor ( situatia batranilor ) . Chiar
daca criminalul nu este cunoscut, exista teama ca a declara cazul , inseamna a riposte.

5.Crima pare mult prea neinsemnata pentru a justifica consumul de timp si effort necesar
declararii ei ( ruotul florilor , zgarierea masinii )

6.Existenta unei atitudini de felul urmator : la ce foloseste declararea crimei ? Victima crede
ca daca criminalul este prins , nu se ia nici o masura impotriva lui .Sau chiar daca se iau anumite
masuri , acestea sunt neinsemnate.

7. Deseori nu exista o dorinta , din partea unor segmente ale publicului , de a intari unele legi
( consumul de alcool , de droguri )

8. Victima nu vrea sa aiba de-a face cu politia in nici un fel . In acesta caz , e posibil ca victima
sa se teama ca vor fi cunoscute proprile ei acte ilegale.De asemenea pote intervene o experienta
neplacuta , cu politia in timpul trecut .

MIJLOACE DE INREGISTRARE A CRIMEI ( INDEX )

Exista mai multe abordari . Cea mai cunoscuta perspectivaoferita de FBI : ,, raportul uniform
al crimei ,, In SUA in fiecare luna serifi statelor intocmesc rapoarte asupra crimelor cunoscute de
acestia . Pe acesta baza , raportul serifilor se formeaza un index al crimelor structurate pe 7 categorii:

1.Asasinat si omor fara premeditare si nu din neglijenta . Se include crimele de omicid . Se

exclude incercarile de ucidere, sinucidere , moartea accidental , omuciderile legitime .

2. Viol prin forta – se include violul prin forta si incercari de viol .

3.Spargerile- orice patrundere ilegala cu scopul de a comite o crima sau un furt si incercarile
de a comite o crima sau un furt .
 4. Jafurile – se include furturile sau orice alta insusire de valori , prin mijlocul fortei sau
amenintari cu forta , se include amenintarile de a face asa ceva .

5. Atac grav- este atac cu intentia de a uncide .

6. Furtul – se include furtul prorietatii sau articole de valoare , fara folosirea violentei , fortei ,
fraudei

7. Furtul de auto vehicule- se raporteaza toate cazurile in care sunt luate si abandonate . Se
exclude vechiculele luate pentru folosirea temporara si readuse de cel ce le-a luat .

CEASUL CRIMEI

In dica frecventa in timp a fiecarei crime , incluse in indexul crimelor .IN SUA o crima din
index se petrece la fiecare 4 secunde ,, o crima violent la fiecare 25 de secunde , , o crima contra
proprietatii la fiecare 4 secunde , un furt la fiecare 5 secunde , un asasinat la fiecare 25 de minute ,
viol prin forta la fiecare 7 minute , un jaf la fiecare 59 de secunde , un atac grav la fiecare 49 de
secunde , un furt de automobile la fiecare 30 de secunde , o spargere la fiecare 9 secunde .

RAPORTUL VICTIMIZARII

Obtinerea pe baza unui sondaj de opinie , efectuat pe un esantion reprezentativ . Raportul

ofera informatii cu privire la caracteristicile victimelor ,cu privire la relatia dintre victima sic el ce a
incalcat legea si cu privire la masura in care incidentele au fost declarate sau nu politiei .

Unii cercetatori sunt de parere ca criminalitatea reala sufera un process de ingustare in

cateva etape :

1. Politia a fost anuntata

2. A venit politia
3. Politia a numit incidental o crima
4. Arestul
5. Procesul
6. Rezultatele procesului
6.1 condamnarea adecvata
6.2 eliberarea sau pedeapsa prea ingaduitoare

Crimele inregistrate in indexul crimei , nu acopera toate tipurile de crima , ci doar pe cele
facute de indivizi din clasa de jos .

In literatura sociologiei juridice exista si crima clasei mijlocii , sau crima gulerelor albe
( oameni cu o anumita pozitie sociala, educatie )

1. O categorie de infractiuni ale gulerelor albe

a. crima comisa de corporatii sau alte organizatii mari . Exemplu : reclama falsa
b. neluarea in considerare in constructive a masurilor de siguranta
c. eliminarea necinstita a concurentului
 2. A doua categorie : acte incluse in codul informal al unor profesii : mita , favoritism,
insusirea gratuita a unor valori nementionate profesiuni expuse in contactul cu publicul : politisti ,
profesorii

3. A treia categorie : incalcari ale legii de catre salariati in dauna patronilor (furtul din
magazine )

4. A patra categorie de crime ale gulerelor albe : criminalitatea informatica : introducerea de

date false , calul troian ( program secret ) , tehnica salamului ( substragerea unei feli mai mari )

Aceste patru categorii nu sunt cuprinse in indexul crimelor din SUA .

Sociologia juridical semnaleaza o problema deosebita , aceea a verdicitatii, respective datele
cu privire la marimea si dinamica diferitelor forme ale criminalitatii . Aceasta este fiindca nu
intotdeauna datele statistice crescute , indica si cresterea reala a criminalitatii. Pot fi si alte cause ale
cresterii datelor respective :
1. Perfectionarea procesului de inregistrare a crimei prin imbunatatirea cooperari populatiei.
2.Nevoia de a influenta organizatile parlamentare , pentru a spori bugetul politic , a grabi
trecerea unor legicare vizeaza combaterea criminalitatii si crimei organizate rezultand manipularea
populatiei .
3. Cresterea profesionalismului corpului politionesc
4.Interesul unor grupuri sau mijloace mass media de denigrare a natiunii , a realitatii dintr-o
tara

 Se arata modul in care se apara societatea – ia atitudine

①Reactia societatii la criminalitate se face ca o opera de lupta impotriva criminalitatii prin

mijloace specifice, in special mijloace penale, dar si economice, de combatere a saraciei, masuri
reactive ,preinfractionale , masuri educative,culturale.Deci societatea se apara prin masuri si mijloace
preinfractionale si postinfractionale, reinsertionale,reintegrare, executionale.

Societatea democratic a elaborat diferite modele si forme de reactivitate sociala fata de

criminalitate:

1. MODELUL REACTIV –creat de Caesar Lomborso in 1888 in lucrarea ,,Crima, cauza si

remedii`` . Lomborso pleaca de la teza recunoasterii suveranitatii faptelor savarsite de omul criminal,
ca punct central al reactiei societatii fata de criminalitatea viitoare . El propune o reformare a operei
reactiei societatii in urmatoarele directii: considerarea criminalitatii ca o conditie principala si
necesara a reactiei sociale viitoare, importanta criminalitatii identice cu ceea savarsita si descoperita
de autoritatiile judiciare ale statului.

2. APLICAREA UNOR CERCETARII EXPERIMENTALE care sa conduca la descoperirea genezei

biologice a crimei

3. DEGAJAREA (curatarea) REACTIEI SOCIALE de barbaria razbunarii si violentei specifice

societatii Feudale

4. IMPRIMAREA OPEREI REACTIEI SOCIALE A UNEI FUNCTIUNI MAI UMANE , rationale ,

eficace.
 ② Enriko Furi , adept al mentorului sau Lomborso , cere inlocuirea modelului represiv ,
adoptat de scoala clasica penala, cu un model care sa permita omenirii reformarea apararii
societatii , impotriva cauzelor criminalitatii , prin masuri extrajudiciare ca : reducerea saraciei,
diminuarea consumului de alcool , reducerea somajului, descentralizarea administrative ,
satisfacerea cerintelor material si cultural ale populatiei.

③Modelui reactiei societatii mixte initiat de Uniunea nationala de drept penal . Acest model
combina modelele anterioare intr-un sistem uniform si sa imprime reactii sociale cu un caracter
represiv , preventive, postinfractionale. In acest model pedeapsa nu se mai accepta ca un mijloc
excusiv de suferinta , ispasire morala a consecintelor aplicarii legii penale , ci i se confera atribute noi,
respectiv imbina represiunea penala cu preventiunea generala si speciala a pedepselor penale.

Acest model analizeaza reactia societatii , nu in planul cunoasterii si stapanirii cauzelor

criminalitatii, ci al combaterii criminalitatii reale si descoperite , in scopul de apararea a valorilor
protejate de legea penala.

④Modelul apararii sociale , din care se desprinde modelul noii aparari sociale, dupa cel de-
al doilea Razboi Mondial. In perioada postbelica apararea sociala se ramifica in doua curente:

- CURENTUL EXTREMIST reprezentat de Filipo Gramatica, care preconizeaza inlocuirea

dreptului penal cu apararea sociala, realizata prin masuri cu caracter preventive sau curative ,
raportate la fiecare persoana

- CURENTUL MODERAT reprezentat de Mark Ansel , care sustine in scopul resocializarii si

combaterii criminalitatii

Noua aparare sociala propune realizarea reactiei sociale contra criminalitatii prin mijloace
extrajudiciare penale , folosind mijloace economice, sociale , educative si de represiune penala care
sa sa conduca la neutralizarea infractorilor , fie prin izolarea lor pe perioade de timp determinate , fie
prin delurarea unor strategii educative, curative impotriva infractorilor . Noua aparare sociala
considera infractiunea ca fapta socio-umana, ca un produs al personalitatii infractorului modern.

In consecinta se pune accent pe cunoasterea persoanei infractorului,a fondului sau bio-

psihicsi sociologic , in vederea elaborarii strategiei de resocializare a celor condamnati pentru
savarsirea de infractiuni.Noua aparare sociala sustine ca scopul pedepsei penale nu este suferinta
provocata infractorului, ci tratamentul necesar protectiei sale in vederea reintegrarii sociale.

Amplificarea continua a criminalitatii a inspirit noi teorii si orientari de reactive sociala, cum
sunt orientarea neo-clasica , radical, moderata.

In statisticile criminalitatii predomina CRIMINALITATEA DE PROFIT ( infractiuni contra

proprietatii) , urmeaza cu un volum mai mic , dar impactul psihologic este mul mai puternic in
societate , CRIMINALITATEA VIOLENTA (infractiuni contra persoanei , vietii si demnitatii acesteia , dar
si talharii) , CRIMINALITATEA DE COMPORTAMENT ( vagabondajul , copii strazii, ceretoria ,
porrnografia , proxenetismul )

REACTIA SOCIETATII LA PEDEAPSA CAPITALA

 Prerogativa de a ridica viata in numele si cu mijloacele justitiei este o situatie limitata si un
punct critic al dreptului , in fond al reactiei societatii la criminalitate.Este chiar un act disperat al
dreptului , o monstrozitate juridical , sau o forma de aparare . Aceasta pune omul in ecuatie cu
moartea , de aceea a suscitat si suscita intens in discutii privind legitimitatea ei raportata la existent
umana.

Istoria dreptului a cunoscut numeroase pedepse de naturi si intensitati diferite . In legiuirile

medievale a aparut pedeapsa mortii civile , fiind un compromise intre cruzimea pedepselor capitale si
celalalte pedepse . Cel condamnat era ca si mort , adica incetand a mai fi subiect de drept . Celui
condamnat I se facea succesiunea iar casatoria ii era desfacuta ( acest aspect reprezenta moartea
civila )

Studiul mortii legate de moarte apartine unei stiinte , Thanatologia, potrivit careia moartea
inseamna incetarea definitiva din viata prin oprirea tuturor functiilor ei vitale. Thanatologia a stabilit
ca instalarea mortii se face progresiv , in etape succesive , ca intre viata si moarte exista un stadiu
intermediar numit agonie si ca moartea are doua etape : moartea clinica si moartea biologica.

CARACTERISTICI ALE PEDEPSEI CU MOARTEA

1. Este o pedeapsa privative de viata . Executarea ei are ca efect moartea , care se produce
nenatural

2. Este prin excelenta o pedeapsa eliminatorie , condamnatul isi inceteaza existent pentru
societate . Prin comparatie , pedeapsa detentiunii pe viata este si ea eliminatorie , dar in mod virtual
pastreaza posibilitatea sa nu se ajunga la termen , iar condamnatul sa se reintoarca in societate.

3. Este o pedeapsa corporala. Istoria dreptului penal a cunoscut multiple pedepse corporale :
mutilarea , tortura , bataia. Acestea au disparut din legislatia actual.

4. O pedeapsa inreparabila , in cazul in care sad at o hotarare gresita

5. O pedeapsa iremersibila , lipsita de grade in reglementarea ei si nu se pune problema

renun tarii la ea , in momentul in care s-ar fi constatat ca si-a atins scopul . Ea nu permite a fi divizata
in masuri de intensitate sau durate de timp.

6. Ea poatea avea doar aspectul prevenirii generale si nu al prevenirii sociale . Prin urmare
cel condamnat la acesta pedeapsa , fiind eliminate fizic , efectul educative intimidant dispare pentru
el

ARGUMENTE PRO SI CONTRA

ARGUMENTE PRO APLICARII PEDEPSEI CAPITALE

1.EFECT INTIMIDANT cu intensitati diferite de la edictare , la pronuntare si la executare .

Toate cele trei faze ar avea efect intimidant , executarea pedepsei are cel mai intens efect pentru cei
care participa la executie. In unele tari (Iran , China) executarea este publica . In SUA , legile statelor
unde se aplica pedeapsa capital, sunt 38 de state, reglementarile prevad un numar limitat de
persoane ce pot asista la executie.

2. COMBATEREA UNOR INFRACTIUNI GRAVE : omorul , spionajul. Adeptii acestei atitudini

spun ca omorul e o infractiune dintre cele mai grave , pentru care e necesara o pedeapsa severa. Un
document scris pe o tablita din 1850 i. Hr consemneaza cel mai vechi process penal din istoria
omenirii , respective pedeapsa cu moartea aplicata autorului ( legea talionului )

3.OPINIA PUBLICA – sentimental individual si colectiv de securitate , care il determina pe

leguitor sa pronunte aplicarea pedepsei capital

4. ATITUDINEA POLITIEI – in unele tari are o atitudine consecventa in aplicarea pedepsei

capital pentru ca asasinii condamnati la inchisoare pe viata , nu au nimic de pierdut daca antreneaza
la viata gardienilor.Reprezentantii politiei sustin ca pedeapsa capital ii descurajeaza pe criminali.

5. Cei care au avut curajul sa omoare , trebuie sa aibe curajul sa indure moartea .

Alte opinii in favoarea pedepsei cu moartea este in imposibilitatea gasirii unei pedepse de
locuire in cazul abolirii ei . In SUA s-a exprimat opinia ca pedeapsa de inlocuire trebuie sa aiba o
durata determinate , insa mai mare de 5 ani , carei judecatorul sa ii fixeze un minim de 10 ani , cu
posibilitatea de a fi reinoita in baza unei hotarari date la expirarea termenului prevazut de lege , daca
o astfel de inoire s-ar considera necesara.

ARGUMENTE CONTRA

1. CARACTERUL INUMAN, INJUST al pedepsei pe motiv ca nimeni nu poate lua altuia ceea ce
nu i-ar putea restitui. In plus aplicarea acestei pedepse implica in mod drect si pe rudele celui
condamnat , stigmatizeaza intreaga familie .

2. ERORILE SI INSCENARILE JUDICIARE , argumentul miscari abolutioniste decurgand din

caracterul de nereparat al pedepsei capital . Exemplu : din 1873 in SUA au fost eliberati 98 de oameni
dupa ce au fost condamnati la moarte , pentru ca li s-a dovedit nevinovatia.

3.PRACTICILE RASIALE – pedeapsa cu moartea in Africa este mentinuta. Numarul negrilor

executati in perioada 1860-1863 , este cu mul mai mare decat numarul in randul albilor, iar
comutarea pedepsei cu moarte In randul albilor sunt mult mai mari decat in randul negrilor .

4. PEDEAPSA CAPITALA PENTRU FEMEIA NEVINOVATA- se invoca respectful pe care romanii il

datorau maternitatii

5. EFECTUL ASTEPTARII EXECUTIEI - intervalul dintre condamnare la executare variaza de la

13 luni la 4 ani , iar in SUA uneori cu mult peste 10 ani . E cunoscut cazul unei tanar din SUA care a
cerut Curtii sa aprobe neintarziat executarea sa , afirmand ca asteptarea acesteia timp indelungat ,
capata caracterul de pedeapsa crunta si anormala.

7. Pedeapsa capita ar reduce numarul criminarilor si violenta , este destul de putin probabil
acest fapt , neexistand nici o ovada in acest sens .
 8. CIRCUMSTANTELE ATENUNATE care nu pot fi intotdeauna neglijate . Cei care au comis o
crima au de suferit de multe ori din cauza unei trauma emotionale , abandonul , lipsa de afectiune ,
violenta , conditii care trebuie luate in seama uneori .

De-a lungul timpului , au existat nemeroase moduri de executare a pedepsei capitale. La

sfarsitul Evului Mediu erau 13 moduri prevazute de lege , insotite de torture si ceremonial religios .
De exemplu : arderea pe rug , spanzurare , impuscare , electrocutare . De exemplu ca mod de
executare recent : spanjurarea, in 59 de tari ;moartea prin injective;scaunul electric; impuscare,43 de
tari; lapidarea. Se mai practica gazarea si decapitarea prin ghilotina .

S-a aprobat Conventia europeana a drepturilor omului , iar Parlamentul a modificat-o prin legea 43
din 18.05.1994 . Protocolul conventiei prevede ca pedeapsa cu moartea este abolita , dar inca din