Sunteți pe pagina 1din 2

Visul

- Povestire-

Tradiţiile sunt mesaje din trecut către viitor. Ele se transmit prin lanţuri de generaţii
umane şi străbat prezentul prin noi. Putem, conştient sau nu, distruge sau păstra nealterate aceste
informţii. Oamenii care le-au transmis aparţineau unor epoci cu niveluri de cunoştinţe şi
concepţii. Cei din trecut, privaţi de beneficiile civilizaţiei contemporane, au încercat să îşi
lămurească anumite fenomene şi au cristalizat multe dintre cunoştinţele lor în mituri, simboluri şi
alegorii. Poporul român este o sursă inepuizabilă de astfel de ,, scorneli” ale minţii şi ale
sufletului. Prin cercetarea tradiţiilor specifice ,, spaţiului mioritic”, se poate descoperi mentalul
colectiv, evoluţia gândirii şi a poporului.

Timpul trece, totul evoluează. Un lucru rămâne neshimbat: nevoia omului de a se regăsi
în ,, poveşti”. Unul dintre anotimpurile dragi sufletului de român este primăvara, anotimp al
renaşterii şi al iubirii.

Sunt în faţa clasei şi se apropie Învierea. Aş putea opta pentru o lecţie tipică pentru o oră
de limba şi literatura română. Ceva nu îmi dă pace. Aş dori să le transmit copiilor mai mult
despre rolul acestei sărbători. Am decis: le propun să interpreteze o scenetă care să surprindă
mesajul evenimentului ce urmează. Spre încântarea mea, elevii răspund într-un număr mare
acestei solicitări şi visul meu devine realitate. După reprezentaţie, îi invit pe copii să discutăm
despre activitate pentru a descoperi care mai este relaţia dintre adolescentul modern şi
Dumnezeu.

Le povestesc despre faptul că am fost de mică educată să merg la denii în Săptămâna


mare şi că îmi place slujba din vinerea mare. Îi întreb dacă ştiu semnificaţia momentului. Am
rămas uimită şi încântată să descopăr câte ştiau. Rezumate răspunsurile lor au combinat elemente
ce ţin de viaţa laică şi cea religioasă: ,, În această zi se face pomenire de sfintele, mântuitoarele şi
înfricoşătoarele Patimi ale Mântuitorului”, ,, Este ultima vineri din Postul Paştilor şi, potrivit
tradiţiei, este zi de post negru, adică nu se bea decât apă toată ziua.”, ,, Conform tradiţiei, în
Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici şi nu e bine să fie folosit oţetul, pentru că pe cruce
Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele Mântuitorului au fost udate cu oţet.”, ,, Vinerea Mare este
zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală
din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul
bisericii. Din străbuni se ştie că prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a
lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.”, ,, Din strămoşi se spune că pe cei
ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi şalele în cursul anului, iar dacă
îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi”. Mă fascinează cel mai mult
modul în care poveştile copiilor dezvăluie conştientul colectiv: îmbinarea perfectă a elementelor
pur religioase cu superstiţiile.

Pentru a-i provoca, le expun o tradiţie din casa natală din dimineaţa Paştelui: când ne
trezeam ( eu şi fraţii mei), ne spălăm pe faţă cu apa dintr-o cană în care se mai aflau bani şi un ou
roşu. Pe feţele lor se vede bucuria şi faptul că ştiu la ce mă refer. O fetiţă ne prezintă şi
semnificţia:,, Dimineața scoți apă din fântână sau iei de la robinet și o pui într-o cană. Aşezi
acolo ou roșu, busuioc, un bănuț și o frunză de urzică, să fii roșu de sănătate toată vara, să fii
ocrotit de rele, aspru ca urzica, să ai belşug şi să miroși ca busuiocul”.

Aceste discuţii mă determină să înţeleg că primăvara este anotimpul iubirii pentru că


acum Dumnezeu îşi jertfeşte fiul din iubire pentru oameni. Florile albe ale primăverii nu sunt
întâmplătoare, ele spun povestea sacrificării unei fiinţe sacre şi exprimă bucuria şansei omului de
a re-naşte. Ne plac poveştile, legendele, simbolurile. ,, A fost odată …” trezeşte interesul, este
formula prin care poţi începe o lecţie, dar este şi puntea lină de trecere într-un tărâm de vis, al
posibilului, al iubirii, al frumuseţii minţii şi sufletului de român.