Sunteți pe pagina 1din 3

Stantarea

Este un procedeu tehnologic de prelucrare a materialelor prin taiere, la cald


sau la
rece, cu ajutorul unei scule neaschietoare de constructie complexa denumita
stanta prevazuta cu cel putin doua taisuri asociate.
In aplicarea stantarii, efectul maxim se asigura prin rezolvarea complexa a
problemelor tehnice respective în toate etapele de pregatire a productiei. În acest
sens este necesar sa se proiecteze piese cu constructii simple si tehnologice, care
sa permita o executie economica a lor. Trebuie sa se foloseasca materialele cu
caracteristicile mecanice si tehnologice cel mai potrivite pentru procedeul de
stantare stabilit.
Stanta este alcatuita, de obicei, din doua subansamble, din care unul fix (pe
masa presei), iar celalalt mobil (prins în culisorul sau berbecul presei), forta
taietoare fiind furnizata de catre presa.
Stantarea la rece cuprinde: operatii de taiere dupa un contur deschis
(debitare) si operatii de taiere dupa contur închis ( decupare-perforare).
Decuparea si perforarea semifabricatelor
Decuparea este o operatie de separare completa a materialului dupa un
contur închis cu ajutorul stantei. La operatiile de decupare-perforare se disting trei
faze ale procesului de forfecare, dupa cum urmeaza:
-faza elastica, în care semifabricatul este comprimat si îndoit putin în
cavitatea placii taietoare ( tensiunile si deformatiile nu depasesc limitele
elasticitatii);
-faza plastica, în care poansonul patrunde în material pe o anumita
adâncime provocând presarea acestuia în cavitatea placii taietoare ( deformatiile
materialului devin permanente, tensiunile depasesc limita de curgere);
-faza de forfecare, în care se produc microfisuri, apoi macrofisuri, dupa care
are loc separarea piesei de semifabricat.
Stanta de decupare este constituita din: 1- locasul în care se introduce
banda; 2- placi de ghidare; 3- placa de retinere; 4- placa activa de taiere; 5- placa
de fixare; 6- placa de baza; 7- poanson de decupare; 8- port poanson; 9- placa
superioara; 10- coloane de ghidare.
Figura 2
Perforarea: este operatia de separare a unei parti a semifabricatului dupa
un contur închis, partea decupata fiind deseul rezultat dupa formare gaurii.
Stanta de perforare si decupare cu actiune succesiva este constituita din: 1-
placa activa de decupare perforare ; 2- poanson de decupare; 3- poanson de
perforare.
Rezultatul operatiilor de decupare-perforare sunt: piesa si deseul.
Matritarea

Este procedeul tehnologic de deformare plastica realizat la rece, prin care


materialul se deformeaza simultan în întreg volumul, iar curgerea acestuia este
conditionata de forma si dimensiunile cavitatii sculei folosite.
Procedeul se aplica la prelucrarea pieselor mici ( pâna la 300kg) de
configuratie complexa în productia de serie mare si masa. Principiul matritarii este
prezentat în figura 4: 1- semimatrita superioara; 2- semimatrita inferioara; 3-
semifabricat..
Scula în care are loc deformarea, denumita matrita, este confectionata din
doua semimatrite 1 si 2, separate între ele printr-un plan de separatie 3. cavitatea
4 care reda forma piesei dorite poate fi practicata într-o singura semimatrita sau
în doua semimatrite.
Dupa modul de deformare a materialelor, matritele pot fi închise sau
deschise. La matritele închise, cantitatea de material necesar pentru deformare
trebuie sa fie calculata exact, ceea ce îngreuneaza si scumpeste procesul de
fabricatie, iar la matritele deschise, canalul de bavura permite scurgerea
surplusului de material si asigura umplerea completa a cavitatii matritei.