Sunteți pe pagina 1din 13

23.Prepararea oxigenului.

1.Din aerul atmosferic-cantitati industriale de oxigen se obtin prin distilarea fractionara a aerului lichid.Oxigenul
astfel obtinut contine intotdeauna mici de azot si argon.

2.Prin electroliza apei in solutie acida sau bazica.Alaturi de oxigen care se degaja la anod ,se obtine hidrogen
la ,catod

3.Prin descompunere termica.

A.a oxizilor sau peroxizilor

oxizii metalelor nobile si seminobile se descompun usor la incalzire 2HgO → 2Hg +o 2(la 500 grade)
descompunerea piroluzitei 3Mno 2= Mn3 O 4 +O 2
descompunerea termica a peroxidului de bariu 2BaO+O 2 2BaO 2(500-700 grade)

B.a sarurilor oxigenate

Azotatii si cloratiii descompun termin cu degajare de oxigen

2KNO 3  2KNO 2+O 2

KClO 3  KCl +3 /2 O 2 (MnO 2)

KClO4  KCl+2O 2

4.Actiunea acizilor asupra peroxizilor sau peroxarurilor.

Peroxizii la tratare cu acizi pun in libertate apa oxigenata ,care se descompune usor in apa si oxigen

Na2 O 2 + H 2 S O4 =Na 2+ H 2 O 2

H 2 O 2 =H 2 O+1/2 O 2

5.In laborator .Infara de descompunerea termica a oxizilor si sarurilor oxigenate ,oxigenul se prepara prin
reducerea permanganatului de potasiu de catre apa oxigenata inmediu acid sulfuric

2 KMnO 4+ 5 H 2 O 2+ 3 H 2 S O 4=K 2 S O 4 +2 MnS O4 +5 O 2 +8 H 2 O

24.Proprietati chimice

Cu unele metale tranziţionale Cu, Fe, Mn, V, Co, formează complecşi labili.
In sistemele biologice ,hemoglobina si hemocianina ,de exemplu formeaza astfel de complecsi cu rol de
trasnportori de oxigen.
In reactiile de oxidare ,oxigenul molecular reactioneaza conform schemelor
2−¿¿

O2 +4 e−¿2 O ¿
(1) dupa schema (1) au loc in general arderile substantelor

O2 +2 e−¿¿[O2]2- (2) schemele (2) si (3) explica formarea peroxizilor si superoxizilor

O2 +e−¿[O 2 ]¿ (3)
Combinarea oxigenului cu diferite elemente se face la temperaturi variabile si poarta denumirea de oxidare.
Ele pot fi insotite de multe ori de o energica degajare de caldura si lumina (arderi vii sau combustii) ,alteori ele
au loc intr-un timp mai lung, fara a fi insotite de fenomene luminoase si ap0arent fara degajare de caldura
(oxidari lente) ca ruginirea fierului ,respiratia animala ,putrezirea lemnelor,etc.
Cu substante compuse.Oxigenul reactioneaza cu multe substante incomplet oxidate.Astfel oxideaza hidrurile
2+¿ ¿
2+¿ ,Ti ¿
2+¿ ,Hg2+¿ ,V ¿¿
2
2+ ¿,Fe
,sulfurile ,Sulfitii,Azotitii,Oxizii sau ionii Cr 2+¿ ,Cu ¿
¿ ,etc.la stari superioare de oxidare.

Ozixii

Se pot clasifica in oxizi propriu-zisi sau peroxizi.

Oxizii propriu zisi contin ionulO 2−¿¿ deriva de la apa prin inlocuirea atomilor de hidrogen cu atomii altor
elemente
2−¿¿
peroxizii contin ionul O 2 si deriva de la apa oxigenata prin inlocuirea atomilor de hidrogen cu atomii
−¿ ¿
metalici.Tot in aceasta clasa intra si superoxizii care contin ionul O 2 .
Oxizii propiu zisi de pot clasifica dupa proprietatile acido bazice fata de apa in oxizi acizi ,bazici,amfoteri si
indiferenti.

25.Oxizii acizi si bazici

Oxizii acizi sunt oxizii nemetalelor sau metalelor din subgrupele IVb ,Vb,VIb,VIIb la numere maxime de
oxidare.

Sunt de natura covalenta formeaza cu apa acizi ,de unde si denumirea lor de anhidride ,iar cu oxizii bazici si
bazele, saruri.De ex

SO 2+ H 2 O H 2 SO3

SO 3+ H 2 O H 2 SO 4 P 4 O 6 + H 2 O 4 H 3 PO3

CO 2+2 NaOH Na2 CO 3+ H 2 O SiO 2 + 4 NaOH Na 4 SiO4 + 2 H 2 O

Oxizii Bazici sunt oxizii metalelor cu exceptia celor indicate de oxizii acizi,sunt solubili in apa cei alcalini si
alcalino-pamantosi care cu apa formeaza hidroxizii respectivi, cu oxizii acizi si acizii formeaza saruri.De ex

K 2 O+ H 2 O 2 KOH MgO+ H 2 O Mg (OH )2

In categoria oxizilor bazici sunt cuprinsi si oxizii mai putin solubili in apa ,dar care reactioaneaza cu solutiile
acizilor de ex
2+ ¿+3 H 2 O ¿ 3+ ¿+9 H 2 O ¿

MnO+2 H 3 O +¿ Mn ¿
Fe2 O 3+ 6 H 3 O +¿2 Fe ¿

Cei mai multi oxizi metalici sunt destul de stabili si nu sunt afectati la temperaturi inalte.

putini oxizi se descompun la incalzire dand oxigen

a. sunt cei formati din metalele mai putin active (Au,Ag,Pt,Hg,Pd) 2HgO 2Hg+O 2

b. cei formati de metale in stari de oxidare superioare instabile,care trec in oxizi ,in stari de oxidare
inferioare ,stabile de ex 2 PbO2 2 PbO +O 2

26.Oxizii Amfoteri ,indiferenti,peroxizii

Oxizii amfoteri Al2 O 3 , Cr 2 O 3 , Fe 2 O 3 , ZnO etc. Sunt greu solubili sau insolubili in apa , au caracter acid fata
de bazele tari si caracter bazic fata de acizii tari
2+ ¿+ H 2 O ¿
O [Zn(OH )4 ]2−¿¿
ZnO+2 H +¿ Zn ZnO+2 OH −¿+H
¿ 2

Oxizii indiferenti sunt oxizi ca N 2 O, CO si bioxizii ca MnO2 , PbO 2, fara proprietati acido-bazice fata de apa
,inerti , care nu se dizolva in acizi sau baze.Bioxizii au in general caracter oxidant si oxideaza hidracizii la
elemenetele respective MnO2 +4 HCl MnCl 2 + MnCl 2+Cl 2Perozixizii.Contin ionul O 2−¿¿ 2 ,iar superozixii ionul
O−¿ ¿
2 alaturi de ioni ai metalelor puternic elecgtropozitive ,reactioneaza cu apa conform reactiilor
−¿ ¿ −¿ ¿
−¿+ OH ¿ −¿+ OH ¿

O2−¿+H O HO2 ¿ H O O + HO
O−¿+
2 2 2 2 ¿
2 2

Peroxizii formeaza metale alcaline,alcalino-pamantoase si Cd ,Zn.

27.Proprietati chimice ale ozonului.

Oxideaza hidrogenul sulfurat ,sulfurile,sulfitii,ditionitii la sulfati ,azotitii la azotati ,bromurile si iodurile la brom si
−¿ ¿
iod , Mn2 +¿¿ la MnO4 in prezenta de Ag , etc .
+¿¿

2 Mn(N O3)2 +5 O3 +3 H 2 O 2 HMnO 4 +5 O2 +4 HNO 3


PbS+ 4 O3=PbSO 4 +4 O2

2 KI +O3 + H 2 O I 2+2 KOH +O2


Oxideaza usor apa la oxigen,amoniacul la acid azotos,care,cu excesul de amoniac ,formeaza azotit de amoniu

2 NH 3 +O 3=NH 4 NO 2+ H 2 O+3 O 2

Oxideaza de asemenea multe substante organice cu nesaturate formeaza ozonide.

28.Proprietatile chimice ale sulfului.

La temperatura obisnuita sulful este mai putin reactiv decat oxigenul dar la incalzire devine mult mai
reactiv,reactionand cu aproape toate elementele.La cald se combina cu hidrogenul si formeaza sulfura de
hidrogen S+ H 2 H 2 S (la 300 de grade)

Reactioneaza cu halogenii 2 S +Cl2 S 2 Cl 2

Si de obicei formeaza produsi care contin legatura sulf –sulf.

Incalzit puternic in aer se aprinde si arde cu flacara albastra, transformandu-se in dioxid si apoi trioxid

S+O2 S O 2 2 S O 2 +O2 2 SO3

La temperatura camerei ,sulful se combina cu metalele active ca litiu sodiu si potasiu ,dar si cu argintul ,cuprul si
mercurul,formand sulfuri Hg+S HgS

In reactiile cu metalele ,sulful se comporta ca un agent oxidant.Spre deosebire de oxigen care este exclusiv un
oxidant,sulful poate actiona si ca reducator ,aceasta fiind comportarea sa predominanta in reactii ca

2 HNO3+ S 2 NO+ H 2 SO 4 2 H 2 SO4 + S 3 SO 2 +2 H 2 O

K 2 Cr2 O7+ S Cr 2 O3+ K 2 SO4 2 KClO3 +3 S 2 KCl+ 3 SO2

Ultima reactie are loc cu explozie.Sulful in solutii alcaline dispropotioneaza,formand sulfura si sulfit

3 S +6 KOH 2 K 2 S+ K 2 SO3 +3 H 2 O

29.Proprietati fizice ale apei ,gheata

Apa-proprietati fizice. Formula apei a fost infiintata de italianul Stanislau Canizzarro.Apa curata este
transparenta inodora si nu are gust.In strat subtire este incolora iar in strat mai gros albastra.Anomalia densitati
apei are o mare influenta asupra climei planetei si a vietii animalelor si plantelor.Cand apa raurilor a lacurilor si
a marilor scade sub 4 grade ,ea nu mai cade la fund ci fiind mai usoara ramane la suprafata si ingheata aici.Fiind
protejate de stratul de gheata apele mai adanci nu ingheata pana la fund,ci au sub stratul de gheata
temperatura de 4 grade la care viata poate continua.Apa din natura nu este niciodata pura ,fiinda ca ea divolva o
parte din substantele solide si gazoase cu care vine in contact.

Gheata .Un caz interesant de retea moleculata este cel al apei in stare solida(gheata).In gheata se gaseste un
numar aproape de dublu de legaturi de hidrogen decat in apa lichida.Acest lucru este explicat de faptul ca cei
doi atomi de hidrogem legati covalent de oxigen formeaza doua legaturi de hidrogen cu molecule
vecine.Deoarece cele doua covalente din apa au o anumita orientare(un unghi de 105)moleculele din apa sunt
orientate in cristalul de gheata dupa o schema tetraedrica.Din cauza acestei asezaro a moleculelor ,cristalul de
gheata are o structura afanata cu goluri .Structura interna a ghetii explica unele anomalii ale apei cum ar fi
densitatea ghetii mai mica decat a apei lichide ,cresterea volumului prin solidificare( inghetarea) apei.

30.Proprietatile chimice ale apei

Apa poate functiona si ca acid si ca baza .In consecinta moleculele de apa pot reactiona ca specii chimice care fie
au functii acide ,fie au functii bazice.Reactii cu specii chimice care au functii acide
+ ¿¿
−¿+H 3 O ¿
-acizi tari HCl+ H 2 O Cl
+¿ ¿
−¿+ H 3 O ¿
-acizi slabi HCN + H 2 OCN

-cationi ,acizi conjugati bazelor slabe ,mai tari ca apa [Cu(H 2O)4]2+ + H2O  [Cu(H2O)3OH]+ + H3O+
+ ¿¿
−¿+ H ¿
-cu anhidride acide (oxizi acizi) SO 3+ H 2 O HSO 4

Aceste reactii care au loc la schindarea legaturilor din moleculele de apa se numesc reactii de hidroliza .In
aceasta categorie de reactii sunt cuprinse si cele ale unor saruri covalente cu apa
−¿¿

SiCl 4 +2 H 2 O SiO 2+ 4 H +¿+4 Cl Al2 S 3 +6 H 2 O 2 Al (OH )3 +3 H 2 S


¿

In biochimie ,hidroliza este o reactie importanta ,care se produce sub influenta enzimelor hidrolitice drept
catalizator.Digestia alimenetelor ,de exemplu este considerata o reactie hidrolitica.

Ca oxidant,apa reactioneaza cu metalele plasate inaintea H2 in seria activitatii in acord cu electropozitivitatea


acestora

-cu metalele alcaline si alcalino pamantoase reactia decurce cu formare de hidroxid si degajare de hidrogen

2 Na+2 H 2 O 2 NaOH + H 2

-cu celelalte metale in anumite conditii se formeaza oxizi si hidrogen

3 Fe+4 H 2 O Fe3 O 4 +4 H 2

31.Apa ca solvent

Ionii pozitivi sunt atraşi de polul negativ al dipolului apei, pe când ionii negativi sunt atraşi de polul pozitiv al
dipolului apei. Forţe asemănătoare acţionează şi între moleculele polare şi dipolii apei.

Legarea unui ion sau a unei molecule de moleculele apei se numeste hidratare.Termenul general pentru
legarea moleculelor sau ionilor unei substante care se dizolva de moleculele unui solvent se numeste
solvatare. Ionii pozitivi sunt atraşi de polul negativ al dipolului apei, pe când ionii negativi sunt atraşi de polul
pozitiv al dipolului apei. Un ion hidratat se scrie între paranteze pătrate, fiind considerat un ion complex, de
exemplu [Cu(H2O)4]2+.

32.Hidrati

Compusii chimici care contin molecule de apa se numesc hidrati.

Cristalele care contin in compozitia lor molecule de apa sau unitati independente sunt numite hidrati cristalini
sau cristalohidrati iar apa continuta in ele apa de cristalizare .Multe saruri ca MgSO4.7H2O, CaCl2.6H2O formeaza
cristalohidrati ,care sunt stabili numai in stare solida .Unele saruri pot cristaliza in cantitati diferite de apa de
cristalizare de exemplu clorura de calciu formeaza hidrati cu 6,4,2, si 1 molecula de apa.Prin incalzire
cristalohidratii pierd in mod treptat apa de critalizare pana ce substanta devine anhidra.Unii cristalohidrati prin
simpla expunere la aer uscat pierd o parte din apa de cristalizare si capata aspectul unei pulberi.Fonomenul
poarta denumirea de eflorescenta si substantele respective sunt eflorescente.

Unele saruri anhidre ca clorura de calciu ,clorura de magneziu , lasate la aer umed absorb vapotii de apa din
atmosfera si trec in hidrati.Astfel de substante care au proprietatea de a absorbi vapori de apa din atmofera se
numesc hidroscopice.Cand substanta higroscopica continua sa abosarba apa pana ce formeaza o solutie se
numeste delicvescenta.

Formarea hidratilor este un proces exoterm.Formarea unui mol de hidrat din sarea anhidra si apa lichida au loc
cu o variatie de entalpie a sistemului care se numeste caldura de hidratare.Uneori moleculele de apa puternic
lepate prin legaturi ionice intra in reteausa cristalina a unor minerale hidatate sub forma de ioni de OH sau H+
sau în hidroxocompuşii unor metale tranziţionale sub formă de OH-: Zn(OH)42-, Sn(OH)62-.Astfel de molecule de
apa constituie apa de constituie si poate si eliminata prin distrugerea retelei critaline cand se formeaza noi
compusi.Alteori moleculele de apa se gasesc slab legate prin forte van der Waaals ,de retelele cristaline ale
zeolitilor (aluminosilicati) formand asa zisa apa zeolitica.

33.apa oxigenata preparare ,proprietati fizice

Preparare

1.Actiunea acizilor asupra peroxizilor.De obicei se foloseste Na 2 O 2 sau BaO 2 si H 2 SO 4 sau H 3 PO 4.Are loc
reactia Bao2+ H 2 SO 4 H 2 O 2
2.Hidroliza peroxosarurilor.Se foloseste mai ales hidrliza peroxodisulfatului de amoniu sau potasiu sau chiar
acidul peroxodisulfuric

H 2 S 2 O 8 + H 2 O H 2 SO 4 + H 2 SO 5 2 H 2 SO 4 + H 2 O 2

3.Autooxidare alchilhidroantrachinelor este cel mai economic procedeu industrial de obtinere a apei
oxigenate.

Proprietăţi fizice

Lichid siropos, incolor în strat subţire, colorat în albastru în pătură groasă. Se amestecă în orice
proporţie cu apa, cu care formează un hidrat. Este solubilă în alcool şi eter. Molecula de apă oxigenată conţine
două grupări OH legate prin atomi de oxigen.

34.Proprietatile chimice ale apei oxigenate

Din punct de vedere chimic apa oxigenata are un caracter oxidanr si reducator si este un acid slab .

Caracterul oxidant al apei oxigenate se manifesta in mediu acid sau neutru fata de substantele cu caracter
reducator si se datoreaza ionului O2]2 care castiga ioni conform schemei

H2O2 + 2H+ + 2e-  2H2O

H2O2 + 2OH- +  2H2O + 2O2-

O22-  2H2O + 2O2-


3+¿ ¿
2+¿∈ mediu acidlaI si Fe ¿
2
−¿ ,iar I−¿ la Fe ¿¿
−¿la NO ¿
3
−¿ ,NO ¿

Astfel oxideaza 2−¿la SO4


2−¿la SO 3
2
¿
¿
HX la X 2 , S

PbS+ 4 H 2 O2 PbSO 4 + 4 H 2 O

Caracterul reducator al apei oxigenate se manifesta fata de oxidanti mai puternici decat ea ca permanganat de
potasiu , MnO2 , O 3 , HEO 3 , oxizii metalelor nobile , NaEO(E=Cl , Br , I ) in mediu acid sau alcalin
2 +¿ +5O +8 H O¿
2 2

2−¿+H 2 O2+6 H +¿2 Mn ¿


¿
2 MnO4
Ag2O + H2O2 = 2Ag + O2 + H2O
NaOCl + H2O2 = NaCl + O2 + H2O
Peroxidul de hidrogen actioneaza ca reducator in mediu bazic fata de ionii Sn2+ ,Ce 3+, [Fe(CN )6]3−¿

2[Fe(CN)6]3- + H2O2 + 2OH-  2[Fe(CN)6]4- + O2 + 2H2O


Datorită caracterului ei slab acid, apa oxigenată poate forma săruri de tipul MeIHO2, numite hidroperoxizi,
Me2O2 peroxizi, MeO2 superoxizi.
Intrebuintari În medicină se foloseşte ca dezodorizant, antispetic şi hemostatic local. Soluţia de 30% este
cunoscut ca perhidrol.
35.Hidrogenul sulfurat
Preparare.

1.Sinteza directa din elemente H 2+S↔ H 2 S (la 300 de grade)

2.din sulfuri ,prin deplasare cu acizi tari FeS+2 HCl=FeCl s + H 2 S

3.Din gazelle mentionate la starea naturala ,hidrogenul sulfurat se obtine prin procesul de absorbtie-
desorbtie,absortie oxidative,absortie-desorbtie sau absortie oxidative.
Proprietati fizice.Solubil in apa proportie de aproximativ 3 volume la un volum de apa.Solutia saturate
obtinuta se numeste apa de hidrogen sulfurat.

Structura molecule de hidrogen sulfurat este analoaga cu cea a apei ,atomul de sulf este hibridizat sp 3 cu
doua perechi de electroni neparticipanti la sulf.
Proprietati chimice
Este un biacid si are un caracter reducator puternic.
1.Ca biacid in stare gazoasa este putin reactiv,reactioneaza totusi cu unele metale ca Fe,Zn,Pb,Cu etc .chiar
la temperatura ordinara.
-la 500 de grade ataca chiar argintul si mercurul ,Au si Pt nu sunt atacate.
-In solutii apoase hidrogenul sulfurat are o reactie slab acida,disociaza electrolitic, in doua trepte
−¿ ¿ 2−¿ ¿

H 2 S+ H 2 O ↔ H 3 O +¿+ HS ¿ + ¿+ S ¿

HS−¿+ H O ↔ H O
2 3 ¿

-fiind un acid ceva mai slab decat acidul carbonic.


-Da toate reactiile generale ale acizilor si formeaza doua feluri de saruri de tipul
M e1 HS−sulfuri acide si M e 12 S sulfuri neutre .
b.Caracterul reducator al hidrogenului sulfurat se datoreste posibilitatii de a pierde 2,6, sau 8 electroni
trecand de la numarul de oxidare -2 la numarul de oxidare zero (sulf )+ 4 ¿.

Oxidantii slabi ca iodul ,bioxidul de sulf ,aerul in cantitati insufieciente oxideaza hidrogenul sulfurat la sulf.
Oxidantii mai puternici ca clor,hipoclori,clorati,apa oxigenata,acid azotic,bicromat de potasiu ,permanganat
de potasiu si oxigen in exces oxideaza hidrogenul sulfurat la S O 2 ( H 2 SO 3 ) sau SO 3 ( H 2 SO4 )

2 H 2 S+3 O2=2 SO2 +2 H 2 O H 2 S+ 4 Cl 2+ 4 H 2 O=H 2 SO 4 + 8 HCl

Oxidandu-se usor ,solutiile apoase ale hidrogenului sulfurat se conserva greu , ele tulburandu-se cu timpul
din cauza depunerii sulfului.
36.Prepararea si proprietatile fizice ale sulfurilor
1 1
Sunt sarurile hidrogenului sulfurat de tipul M e HS si Me 2 S

Preparare
Pe cale uscata
1.combinarea directa a sulfului cu metale la temparaturi variabile .Sulfura de mercur se formeaza prin
simpla triturare la mojar a elementelor respective.
2.Actiunea hidrogenului sulfurat in stare gazoasa asupra unor metale sau oxizi metalici ,la temperaturi
diferite .
3.Reducerea sulfatilor la aproximativ 1100 grade cu carbune ,metan sau hidrogen

CaS O4 +2 C →CaS+ 2CO 2 CaS O4+C H 4 =CaS+CO 2+2 H 2 O

Pe cale umeda
Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra hidroxizilor, in cazul sulfurilor alcaline si de amoniu ,
hidrogenului sulfurat sau a sulfurilor solubile ,asupra sarurilor solubile ale metalelor grele.
Sulfura de aluminiu si crom se prepara numai pe cale uscata ,deoarece in solutie apoasa hidrolizeaza total
si trece in hidroxizii respective.
Proprietati fizice.Sunt substante solide ,cristalizate uneori cu luciu metallic sau precipitate amorfe.Sulfurile
alcaline si de amoniu sunt usor solubile in appa ,iar cele alcalino pamantoase mai putin solubile,iar cele ale
matalelor grele greu solubile sau insolubile.Sulfurile solubile sunt incolore sau cele insolubile sunt colorate.
37.Proprietatile chimice ale sulfurilor.

Hidrogenul reduce cantitativ la 1000 grade sulfurile conform reactiei MeS + H 2=Me+ H 2 S

Oxigenul oxideaza sulfurile metalelor in mod diferit in functie de natura metalului si temperature.
Arderea sulfurilor in aer este o operatie industrial frecventa sui este cunoscuta sub denumirea de prajire.
1.sulfurile metalelor alcaline si alcalino pamantoase ai caror sulfati sunt stabili la tempetaruri ridicate ,prin
prajire trec in sulfati corespunazatori.La fel se comporta si sulfurile de zinc ,fier,plumb,cupru.
2.Sulfurile ai caror sulfati au stabilitate termica mai mica ,cazul majoritatii sulfurilor metalelor grele ,prin
prajire trec in ozixii metalelor respective si bioxid de sulf.
3.Sulfurile metalelor seminobile si nobile ,ai caror oxizi sunt nestabi,trec prin prajire in metalul respectiv Si
bioxidul de sulf.
−¿ ¿
−¿+ OH ¿
Apa reactioneaza cu sulfurile solubile,hidrolizandu-le ,iar in solutie rezulta S2−¿+H 2 O ↔ SH ¿

-din care cauza ,sulfurile alacaline si alcalino pamantoase o reactie puternic alcalina.

-hidroliza sulfurii de calciu este partiala si duce la formarea sulfurii acide de calciu Ca ( S H 2).

-hidroliza sulfurilor de aluminiu si de crom este totala si duce la formarea hidroxilor respective,din care
cauza ele nu pot obtinute pec ale umeda.

-unele metale deplaseaza la incalzire alte metale din sulfuri conform reactiei MeS+ M e1 ↔ M e1 S + Me

38.Bioxidul de sulf
Preparare
Industrial bioxidul de sulf se prepara fie prin arderea sulfului ,in aer ,fie prin arderea sulfurilor (prajire)

S+O2=S O2 4 FeS2 +11 O 2 → 2 Fe2 O3+ 8 SO2 la 300 -400 grade

Cantitati insemnate de bioxid de sulf se mai pot obtine prin reducere la temperaturi diferite a sulfatilor de
carbune,metan,conform reactiei 4 MeSO4 + 4 CH 4=4 MeO+ 4 SO 2+CO 2 +2 H 2 O

In laborator ,bioxidul de sulf se poate obtine prin


-reducerea acidului sulfuric cu unele nemetale (sulf,carbon,bor) sau metale seminobile sau nobile

2 H 2 SO4 +C=2 SO2 +CO 2+2 H 2 O 2 H 2 SO4 +Cu=CuSO 4 +2 H 2 O+ SO2

Actiunea acidului sulfuric concentrat,adaugat picatura cu picatura intr-o solutie cc de sulfit acid de sodiu

2 NaHSO3+ H 2 SO4=Na 2 SO 4 +2 H 2 O

Proprietati chimice
Bioxidul de sulf este o anhidra ,are un caracter oxidant si reducator si poate functiona ca acid sau baza
lewis.Este o anhidra deoarece cu apa formeaza acidul sulfuros si da toate reactiilor anhidrelor avand
urmatoarea structura(desen).Are un caracter oxidant si reducator ,predomandu-se caracterul reducator si
in reactii chimie poate sa treaca la compusi cu numere superioare sau inferioare

SO2+Cl 2 +2 H 2 O=H 2 SO 4 + 2 HCl SO 2+2 KMnO 4 +2 H 2 O=MnSO4 + K 2 SO 4 +2 H 2 SO 4


39.Trioxidul de sulf
Preparare.industrial ,trioxidul de sulf se prepara prin oxidarea bioxidului de sulf ,provenit prin arderea
piritelor cu oxigenul din aer 2 SO 2 +O 2 ↔ 2 SO 3 .Reactia este reversibila,exoterma si se produce cu o
micsorare a numarului de molecule, de aceea gradul de oxidare este influentat favorabil de scaderea
temperaturii si ridicarea presiunii ,conform principiului de deplasare a echilibrelor chimice.
Proprietati fizice si chimice.
Vaporii de trioxid de sulf sunt corozivi ,cu miros inecacios si formeaza un fum alb cand reactioneaza cu
umezeala din aer.De aceea SO3 ca şi NO2 este considerat responsabil de formarea ploilor acide.
Trioxidul de sulf este prezent in toate starișe de agregare.Structura SO3 solid este complexa ,fiind
cunoscute cel putin trei faze bine definite

 SO3 se formeaza prin condesarea vaporilor la -80 de grade.Este un solid cu structura de tip gheata ,ce
contine trimeri ciclici S3O9
β SO 3 are aspect de azbest , este mai stabil si contine lanturi elicoidale infininite si tetraedre SO 4

∝ S O3 forma cea mai stabila ,are de asemenea aspect de azbest , cu punti∈straturi . --


SO3 lichid , un amestec de monomer şi trimer se obţine prin condesarea SO 3( g)la 44 0 C .

Troxidul de sulf este foarte reactiv, un puternic deshihidratant si oxidant ,Reactia cu apa este violenta ,de
aceea este absorbit in acid sulfuric cc, formand oleum 25-65% SO 3.

Prin dizolvarea SO3 în H2SO4 concentrat rezulta acizi polisulfurici liniari.


Avand in vedere afinitatea pt e- a sulfului din SO3 ,este de asteptat ca SO3 sa actioneze ca acid lewis destul
de puternic.
Astfel formeaza complecsi cristalini cu piridina,trimetil amina sau dioxanul care pot fi utilizati ca agenti de
sulfonare pentru compusi organici.
La cald trioxidul de S ,reactioneaza cu majoritatea metalelor si oxizilor bazici.
Oxoacizi sulfului clasificare
A.prezenta legaturii S-O in (pirosulfuric)

Monosulfuric H 2 S O n−H 2 SO 2−acid sulfoxilic Disulfurici H 2 S 2 O7−acid disulfuric

−H 2 SO 3−acid sulfuros Peroxosulfuric H 2 S❑ O 5− peroxomonosulfuric

−H 2 SO4 −acid sulfuric H 2 S 2 O8−diperoxodisulfuric

B.Prezenta legaturii S-S in

Ditionici −H 2 S 2 O n−H 2 S 2 O 3 −acid tiosulfuric

−H 2 S 2 O4 −acid ditionos

−H 2 S 2 O 5−acid disulfuros( metabisulfuros)


−H 2 S 2 O 6−acid ditionic

Politionici−H 2 S n O 6 −H 2 S3 O 6−acid tritonic

−H 2 S 4 O 6−acid tetrationic

−H 2 S 5 O 6−acid pentationic
40.Acidul sulfuros
In solutia apoasa a dioxidului de sulf se stabileste urmatorul echilbru
+ ¿+( x−2 ) H2 O ¿
−¿+H 3 O
SO2+ xH 2 O SO2 xH 2 O SO2 xH 2 O H 2 SO3 +¿ SO2 xH 2 O HSO3
¿

+¿ ¿
2−¿+ H3 O ¿
H O SO 3
La dilutii mari este prezent si al doilea echilibru HSO−¿+ 2
¿
3

In acidul sulfuros ,sulful are starea de oxidare +4, o stare intermediara intre -2 si +6, ceea ce ii confera
posibilitatea de a functiona si ca agemt oxidant si ca agent reducator.
Conform potentialului standard, acidul sulfuros este considerat un agent reducator destul de
2+ ¿,Cl 2 ,Br 2 ,I 2 ¿

puternic.Aceasta capacitate se manifesta fata de KMnO 4 , K 2 Cr 2 O 7 , H 2 O 2 , Fe 3+¿ ,Cu ¿

2 KMnO 4 +5 H 2 SO3 2 MnSO4 + K 2 SO 4 +3 H 2 O+2 H 2 SO 4

K 2 Cr2 O7+ 3 H 2 SO3 + H 2 SO 4 Cr 2 ( SO¿¿ 4) 3+ K 2 SO4 +2 H 2 O ¿


+¿ ¿
2−¿+ 4 H ¿

Daca reactia Cl 2+ H 2 SO 3 + H 2 O2 Cl−¿+SO ¿


4
este ireversibila , nu acealasi lucru se intampla in cazul
+¿ ¿
2−¿+ 4 H ¿

bromului si iodului cand procele sun reversibile I 2+ H 2 S O 3+ H 2 O 2 I −¿+SO 4 ¿


41.Sulfitii

Prin incalzire sulfutiii formeaza oxidul metalului si dioxid de sulf de ex Na2SO3  Na2O + SO2

pot suferi o reactie de dismutatie si trec in sulfati si sulfuri Na2 SO 3+ 3 Na2 SO 3 Na2 S+3 Na2 SO 4

Bisulfitii prin incalzire formeaza disulfiti 2 NaHSO3 Na2 S 2 O 5 + H 2 O

Oxigenul din aer si oxidantii puternici oxideaza solutiile sulfitilor la sulfati,oxidanti slabi ( O 3-, Fe3+) ) la
ditionati iar zincul in pulbere ii reduce la ditioniti 2 MeHSO3 + Zn+ H 2 SO 3 Me 2 S 2 O4 + ZnSO 3 +2 H 2 O

Acidul sulfuric
Preparare.
Obtinerea acidului sulfuric incepe la oxidarea catalitica a dioxidului de sulf la trioxid de sulf.

Catalizatorul cel mai folosit este oxidul de vanadiu V 2 O 5

Dioxidul de sulf se obtine prin arderea sulfului sau piritei si ca subprodus in productia de metale
Datele experimentale au arata ca la temperaturi curprinse inte 400 si 450 grade are loc transformarea a
87% din dioxid la trioxid de sulf .Cantitatea maxima de produs se obtine daca reactantii trec de cel putin
doua ori este catalizatori.
Trioxidul de sulf este trecut prin acid sulfuric 98% in care este foarte solubil ,cand se formeaza acid
pirosulfuric.
Prin agaugare de apa se poate obtine acidul sufuric cu concetratia dorita

SO3(g) + H2SO4(l)  H2S2O7(l) H2S2O7(l) + H2O(l)  2H2SO4(aq)


Proprietati fizice si chimice.
Este un lichid vascos,uleios, care incepe sa fiarba la 290 C cu descompunere in trioxide de sulf si apa.
Odata ce compozitia 98,3% si pf. De 338 C sunt atinse , iar acidul are compozitia folosita in Lp de 18M.
Cand se toarna acid acid cc in apa , se degaja o cantitate mare de caldura care se datoreaza in mare parte
hidratilor ,dar in cea mai mare parte hidratarii ionilor formati in urma ionizarii.Pericolul este diminuat
daca se toarna incet,acid in apa cu agitare continua.
Molecula de acid sulfuric are o geometrie tetraedrica unde atomul de sulf prezinta hibridizarea
spd2, la care participă orbitalului s, orbitalul p z şi orbitalii dx2-y2 şi dz2:

Acidul sulfuric este un acid diprotic, care la prima treaptă de ionizare este un acid tare:

H2SO4 (aq) + H2O(l)  HSO4- + H3O+


iar în cea e a doua treaptă de ionizare este un acid de tărie mijlocie:

HSO4- + H2O(l)  SO4-2 + H3O+

Acidul sulfuric concentrat si fierbinte este un agent oxidant puternic.In reactiile in care acidul sulfuric
concentrat este oxidant , sulful se reduce de +6 la +4

Cu ( s )+ 2 H 2 SO 4 ( conc ) CuSO 4 ( ag ) +SO2 ( g ) +2 H 2 O( I )

Zincul care se afla inaintea cuprului in seria activitatii metalelor ,fiind un agent reducator puternic,reduce
acidul sulfuric la sulf elementar sau sulfura de hidrogen .La temperaturi joase acidul sulfuric cc este un
agent oxidant mai slab.
Fierul si fonta sunt pasive fata de H2SO4 cc ,motiv pt care se folosesc la pastrarea si transportul acestuia.
H2SO4 CC reactioneaza cu nemetalele

2 H 2 SO4 + S 3 SO 2 +2 H 2 O 2 H 2 SO4 +C 3 SO2+CO 2 +2 H 2 O


In solutii diluate , este agent oxidant ,dar nu datorita ionul sulfat ci ionilor de hidrogen .
De ex solutiile diluate de H2SO4, ataca metalele aflate inaintea hidrogenului in seria activitatii cu eliberare
de hidrogen Zn(s) + 2H+  Zn2+ + H2(g) 2Na(s) + 2H+  2Na+ + H2(g)

43.Sulfatii
Sarurile acidului sulfuric sunt sulfatii normali si sulfati acizi sau bisulfati .
Majoritatea metalelor formeaza in general sulfati normali si mai putin sulfati acizi.Sulfatii normali se obtin
din
-reactia acidului sulfuric cu metale
-reactia acidului sulfuric cu oxizii si hidroxizi0i metalelor

H 2 SO4 (aq)+ Ag 2 O(s) Ag2 SO 4 + H 2 O( I ) H 2 SO4 (aq)+Ca ( OH )2 ( Aq) CaSO4 (aq)+2 H 2 O( I )


Reactia acidului sulfuric cu saruri ale acizilor volatili
−¿¿ −¿¿

H 2 SO 4 +2 Nacl Na2 SO4 +2 H +¿+2 Cl H 2 SO 4 + Pb( NO ¿¿ 3)2 PbS O 4 +2 H + ¿+2 NO


¿ 3 ¿
¿

Oxidarea sulfatilor sau sulfitilor PbS+ 4 H 2 O 2 PbS O 4 +4 H 2 O

Sulfatii sunt substante cristaline usor solubile in apa cu unele exceptii.


In general cei Solubili cristalizeaza ca hidrati de exemplu cu 10 molecule de apa sulfatul de sodiu, cu 7
molecule de apa sulfatii ionilor divalenti , cu 18 molecule de sulfatul de aluminiu.

La încălzire, sulfaţii metalelor alcaline se topesc fără descompunere, ceilalţi sulfaţi se descompun în oxidul
respectiv şi SO3 sau SO2 în funcţie de temperatură, de exemplu: La 5000C Fe2(SO4)3  Fe2O3 +3SO3

Hidrogensulfaţii se descompun în pirosulfaţi 2NaHSO4  Na2S2O7  Na2SO4 + SO3

44.Alaunii si schoenitele
• Alaunii sunt sulfati dubli cu formula MIMIII(SO4)2.12H2O, unde ionii monovalenti pot fi Na+, K+, Rb+,
Cs+, NH4+, iar ionii trivalenţi: Al3+, Ga3+, In3+, Cr3+, Fe3+, sunt toţi solubili în apă.
• Schoenitele, sulfaţi dubli cu formula M2IMII(SO4)2.6H2O, unde MI sunt ionii metalelor monovalente şi
MII sunt ioni divalenţi.
45.Acidul peroxomonosulfuric H2SO5
Este cunoscut ca acidul lui caro.Se prezinta sub forma unor cristale higroscopice care se topesc la 45 C.
Structura geometrica (desen)
Obtinere .
−¿¿
+¿+ Cl ¿
1.reactia acidului clorosulfonic cu peroxidul de hidrogen HSO3 Cl+ H 2 O 2 H SO3 −O−OH + H

2.Prin barbotarea trioxidului de sulf in peroxid de hidrogen S O 3+ H 2 O 2 H 2 SO5

-In solutie apoasa se comporta caun acid monoprotic


- in timp reactioneaza cu apa si formeaza acidul sulfuric si peroxidul de hidrogen

H 2 SO5 + H 2 O H 2 SO4 + H 2 O 2

-din punct de vedere al comportarii redox are caracter oxidant ,manifestat fata de ionii de ionii I -, Fe2+, etc.
Se cunoaşte doar o singură sare, cea de potasiu KHSO5.
46.Acidul peroxodisulfuric H2S2O8
Se prezinta ca un solid cristalin cu pct de topire de 65 C.
Este mult mai stabil decat acidul lui caro,Este un acid diprotic ,tare.structura geometrica (desen)
Obtinere.
1.Din saruile sale de amoniu sau sodiu ,care se pot cristaliza din solutiile ramase dupa electroliza sulfatilor
respectivi efectuata la temperaturi joase si densitate de curent mare
2−¿+ 2NH 3 ¿

( NH 4 ¿ 2 S2 O 8+ 2 H 2 O 2 H 3 O +¿+S O 2 8 ¿

2.Prin actiunea acidului clorosulfonic asupra acidului peroxomonosulfonic


−¿¿
+ ¿+ 2Cl ¿

2 HSO 3 Cl+ H 2 S O 5 S2 O 2−¿+4 H ¿


8

3.Prin oxidarea anodica a acidului sulfuric.


47.Peroxodisulfatii
Peroxidisulfaţii se descompun la încălzire în felul următor:

2K2S2O8  2K2SO4 + 2SO3 + O2


În mediu bazic, peroxodisulfaţii transformă sărurile de mangan sau plumb în dioxizi:

K2S2O8 + Mn(OH)2  MnO2 + 2KHSO4

48.Acidul tiosulfuric
Se prepară prin oxidarea sulfuţilor cu ajutorul sulfului (1), a polisulfurilor cu oxigen (2) sau topirea unui
amestec de sulf cu hidroxizi sau carbonaţilor alcalini (3):
Na2SO3 + S = Na2SSO3 (1)
CaS2 + 32O2 = CaSSO3 (2)
S + 3S + 6NaOH = Na2SSO3 + 2Na2S + 3H2O (3)
Dacă la soluţiile care conţin ionii tiosulfat se adaugă acid, ei se descompun conform ecuaţiei:

Na2S2O3 + 2HCl  2NaCl + S + SO2 + H2O


Ionul tiosulfat are caracter reducător, produşii de reacţie obţinuţi diferind funcţie de oxidantul folosit:
- oxidant slab, de ex. I2, Fe3+, produsul este ionul tetrationat, S4O62-:

2 Na2S2O3 + 2I2  Na2S4O6 + 2NaI


- oxidant moderat, de ex. Br2, produsul este sulful coloidal:

Na2S2O3 + 2Br2 + H2O  S + Na2SO4 + 2HBr


- oxidant energic, de ex. Cl2, KMnO4, produsul este ionul sulfat:
Na2S2O3 + 4Cl2 + 5H2O  H2SO4 + Na2SO4 + 8HCl
5Na2S2O3 + 8KMnO4+ 7H2SO4  5Na2SO4 + 8MnSO4 + 4K2SO4 + 7H2O
Ionul tiosulfat formează complecşi anionici, ca de exemplu: Na3[Ag(S2O3)2].2H2O, Na3[Au(S2O3)2].
Având în vedere stabilitatea mare a complecşilor cu ioni tiosulfat mulţi compuşi insolubili ai metalelor
grele se dizolvă în soluţii de tiosulfat de sodiu. De exemplu: Na2S2O3 + AgBr  Na[Ag(S2O3)] + NaBr

Trebuie spus că Ag2S2O3 este un compus greu solubil, care însă în exces de ioni tiosulfat se solubilizează
prin formarea ionului complex. Această proprietate a tiosulfatului este folosită la prelucrarea filmelor
fotografice, ca fixator.
49.Aplicatiile fiziologice ale sulfului si seleniului
• Sulful se găseşte în plante şi animale ca ion sulfat şi în proteine care conţin sulf. Câteva exemple de
combinaţii cu sulf sunt vitamina B12, coenzima A şi unele substanţe de origine vegetală, cum sunt
compuşii cu gust caracteristic de muştar şi usturoi.
• Dintre aminoacizii care conţin sulf, cisteina, cistina şi metionina, o importanţă deosebită
prezintă cistina, care conţine legături de sulf în punte.
• Asemenea legături în punte sunt prezente în structura unor proteine, cum sunt insulina şi
cheratina din păr, unghii şi epidermă. Ruperea şi reformarea punţilor de sulf din structura
cheratinei din păr permite încreţirea şi îndreptarea părului.
• În ciuda faptului că sărurile de seleniu sunt foarte toxice, în cantităţi mici, seleniul îndeplineşte
roluri fiziologice importante.
• Seleniul este component al enzimei glutation peroxidază, care împreună cu vitamina E,
catalaza şi superoxid dismutaza, reprezintă unul dintre sistemele antioxidante de apărare a
organismului.
• De asemenea, seleniul intervine în metabolismul hormonilor tiroidieni, ca şi constituent al
iodotironin 51- deiodinazei.
• Deficitul de seleniu este prezent în maladia lui Keshan, o cardiomiopatie endemică sensibilă
la seleniu, care afost constată la locuitorii din zonele cu sol sărac în seleniu.