5.

Hidroliza florurilor de xenon

 În soluţie apoasă fluorurile hidrolizează şi formează:

2XeF2 + 2H2O → 2Xe + O2 + 4HF

6XeF4 + 12H2O → 4Xe + 3O2 + 2XeO3 + 24HF
XeF6 + H2O = XeOF4 + 2HF
XeOF4 + + 2H2O = XeO3 + 4HF

 În soluţie alcalină XeF6 suferă următoarea reacţie de dismutaţie:

2XeF6 + 16NaOH → Na4XeO6 + Xe + O2 +12NaF + 8H2O

 Fluorurile xenonului XeFn sunt agenţi puternici de fluorurare:

XeF4 + 2Hg → Xe + 2HgF2

XeF4 + 4NO2 → Xe + 4NO2F
6.Prepararea halogenilor din hidracizi

 Clorul, bromul, iodul poate fi oxidat chimic din hidracizii sau halogenurile respective în
mediu acid sulfuric diluat. Cu cât Z este mai mic cu atât oxidantul trebuie să fie mai
puternic:

2KMnO4 + 10NaCl + 8H2SO4 = K2SO4 + 5Na2SO4 + 2MnSO4 + 5Cl2 + 8H2O

K2Cr2O7 + 14HX = 2CrX3 + 2KX + 7H2O + 3X2

5NaX + NaXO3 + 3H2SO4 = 3Na2SO4 + 3H2O + 3X2

 Industrial clorul se obţine prin :

 oxidarea acidului clorhidric cu ajutorul oxigenului din aer

4500-6500 C

4HCl + O2 ↔ 2Cl2 + 2H2O

CuCl2

 electroliza NaCl, KCl sau MgCl2 în soluţie apoasă, sau în topitură

NaCl + H2O + energie → Cl2 + NaOH + H2

7.obtinerea iodului

 Industrial iodul se prepară din apele de spălare al salpetrului de Chile, din apele de sondă
sau din alge marine.

 În cazul folosirii SO2 ca reducător, are loc următoarea reacţie:

2NaIO3 + 5SO2 + 4H2O = Na2SO4 + 4H2SO4 + I2

 Din apele de sondă extragerea iodului se face prin:



 oxidarea I- din soluţii la iod cu ajutorul clorului şi extragerea prin suflare cu aer;

 oxidarea I- din soluţie la iod cu ajutorul unui exces de azotat de sodiu în mediu acid
sulfuric, urmată de absorbţia lui cu un absorbant solid;

 extragerea iodului cu solvenţi nemiscibili cu apa (petrol);

 precipitarea iodului sub formă de ioduri greu solubile (Cu 2I2, AgI).

 8.solubilitatea halogenilor

 Solubilitatea în apă a halogenilor este mică şi scade cu creşterea lui Z.

 Din soluţii apoase s-au izolat, în cazul clorului şi bromului, hidraţi de tipul X 2.6H2O.

 Bromul şi iodul se dizolvă în solvenţi organici; soluţiile iodului în solvenţi organici oxigenaţi
sunt colorate în brun datorită unor reacţii de solvatare în care moleculele solventului
acţionează ca donori a unei perechi de electroni, în timp ce în solvenţi organici neoxigenaţi
incapabili să acţioneze ca donori de perechi de electroni, sunt colorate în violet ca şi
vaporii.

 Bromul şi iodul se dizolvă uşor şi în soluţii apoase concentrate de bromuri sau ioduri
alcaline, dând soluţii brune datorită ionului X3-.

 Iodul formează cu amidonul, la rece, un compus de incluziune (clatrat) de tip canal,

colorat în albastru, datorită interacţiunii moleculelor I2 cu atomii de hidrogen şi amidon. La
încălzire la 70-800C culoarea dispare şi reapare la rece.