Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3.Indicati comportarea Cationilor pozitivi, E3+(care exista doar in compusii Bi si Sb) in sol.apoase.
• În soluţii apoase, aceste combinaţii sunt puternic hidrolizate (compuşi cum sunt Sb 2(SO4)3 şi
Bi(ClO4)3.5H2O)
Sb3+ + 3H2O SbO+ + 2H3O+ Bi3+ + 3H2O BiO+ + 2H3O+
51.Obtinerea N2
1.Industrial, azotul se prepară prin distilarea fracţionată a aerului lichid, când alături de azot, impurificat cu
cantităţi mici de oxigen şi argon, rezultă şi oxigen.
2.Azotul pur se obţine prin încălzirea azidei de sodiu sau bariu:
2NaN3 2Na + 3N2
3.În laborator, azotul se poate obţine din:
a. Încălzirea la 700C a unei soluţii de azotit de sodiu şi clorură de amoniu:
NaNO2 + NH4Cl = NH4NO2 + NaCl NH4NO2 = N2 + 2H2O
b. Descompunerea termică a bicromatului de potasiu şi a azotatului de amoniu:
(NH4)2Cr2O7 = N2 + Cr2O3 + 4H2O NH4NO3 N2 + 2H2O + O2
c. Oxidarea amoniacului cu clor, brom sau alţi agenţi oxidanţi:
2NH3 + 3Br2 N2 + 6HBr NH3 + HNO2 N2 + 2H2O
62.Hidroxilamina NH2-OH
Poate fi considerat ca derivând de la amoniac H2N-H sau de la apă H-OH prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu
gruparea –OH, respectiv –NH2.
Se obţine prin reducerea electrochimică a HNO3 sau MeNO3 cu catod de plumb amalganat, conform ecuaţiei:
HNO3 + 6H+ + 6e- HONH2 + 2H2O
10NH2OH + 6KMnO4 +9H2SO4 = 10NO + 3K2SO4 + 6MnSO4 + 24H2O
2NH2OH + CuSO4 = Cu + N2 + H2SO4 + 2H2O
• În general, la concentraţii mai mari ale acidului rezultă compuşi ai azotului la stări de oxidare superioare:
creşte
conc . Zn + 2NO3- + 4H+ Zn2+ + 2NO2 + 2H2O
HNO3 3Zn + 2NO3- + 8H+ 3Zn2+ + 2NO + 4H2O
4Zn + 2NO3- + 10H+ 4Zn2+ + N2O + 5H2O
creşte nr. 5Zn + 2NO3- + 12H+ 5Zn2+ + N2 + 6H2O
de oxidare 4Zn + NO3- + 10H+ 4Zn2+ + NH4+ + 3H2O
al azotului
• Unele metale sunt pasive faţă de HNO3 concentrat, deşi reacţionează cu HNO3 diluat (de exemplu
aluminiul). Astfel, aluminiul, cromul, fierul, cobaltul şi nichelul se pasivează datorită formării unui strat de
oxid protector.
• Are caracter de anhidridă, deoarece reacţionează cu apa la rece şi formează acidul fosforos H 3PO3. Este
toxic ca şi fosforul.
Pentaoxid de fosfor, P2O5 (P4O10)
este anhidrida acidului fosforic; cu apa se combină vehement şi formează, în funcţie de cantitatea de apă şi
temperatură, acid metafosforic, difosforic sau ortofosforic:
P4O10 + 2H2O 4HPO3 + 2H2O 2H4P2O7 + 2H2O 4H3PO4
are un caracter slab oxidant, deoarece este un produs puternic exoterm şi o stabilitate termică însemnată.
Reducători puternici ca Si, C, B reduc pentoxidul de fosfor la fosfor numai la roşu. Hidrogenul nu-l reduce.
Este un deshidratant puternic, folosit la prepararea N2O5, a anhidridelor organice, uscarea gazelor. Deshidratează
acidul sulfuric, acidul cloric, etc.:
2H2SO4 + P4O10 4HPO3 + 2SO3
În comerţ se întâlneşte sub forma unui lichid siropos, incolor, cu un conţinut de 85-90% acid fosforic, care se
amestecă în orice proporţie cu apa. Pur şi cristalizat conţine grupările tetraedrice PO 4 legate prin legături de
hidrogen, care se menţin şi în soluţii concentrate şi explică aspectul siropos al acestuia.Este un triacid de tărie
mijlocie, stabil, fără caracter oxidant
76.Disocierea electronica si comportarea la incalzire a acidului fosforic.
încălzit puternic la o temperatură de peste 2000C, acidul fosforic pierde o moleculă de apă şi trece în acid
pirofosforic:
2H3PO4 ↔ H4P2O7 + H2O iar peste 3000C se transformă în acid metafosforic (HPO3)n, cu aspect sticlos (acid fosforic
glacial).
Acidul fosforic, fiind un triacid, disociază electrolitic în trei trepte:
+H2O +H2O
H3PO4 + H2O ↔ H3O + H2PO4 ↔ H3O + HPO4 ↔ H3O+ + PO43-
+ - + 2-
• Un amestec de soluţii de di- şi monohidrogenfosfaţi în proporţie de 90% H 2PO4- şi 10% HPO42- şi până la
10% H2PO4- şi 90% HPO42- acţionează ca soluţie tampon şi are pH = 6..8.
77.Indicati comportarea la calcinare dihidrogenofosfatilor si monohidrogenofosfatilor.
• Fosfaţii solubili, ca şi acidul fosforic, reacţionează cu ionul Mg 2+, Ag+ şi cu (NH4)2MoO4 şi formează
precipitate cristaline incolore sau galbene:
Na2HPO4 + MgCl2 + NH4OH = MgNH4PO4 + 2NaCl + H2O
H3PO4 + 12(NH4)2MoO4 + 21 HNO3 = (NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 21NH4NO3 + 10H2O
Na2HPO4 + 3AgNO3 = Ag3PO4 + 2NaNO3 + HNO3
79.Formulele fosfatilor condensati de tipul Hn+2PnO3n+1:
• Acid ortofosforic H3PO4
• Acid difosforic H4P2O7
• Acid trifosforic H5P3O10
• Acid tetrafosforic H6P4O13
80.Caracterul acido bazic al oxidului de arsen.(3)
Caracterul lor acid scade de la trioxidul de arsen, care este o anhidridă cu slab caracter amfoter, la trioxidul de
bismut, care este un oxid bazic şi se dizolvă numai în acizi cu formare de săruri:
As2O3 + H2O = 2HAsO2 + 2H2O = 2H3AsO3
As2O3 + 6HCl = AsCl3 + 3H2O
Caracterul reducător al acestor oxizi scade de la As3+ la Bi3+. Oxidanţi puternici ca apa oxigenată, acizii oxigenaţi
ai halogenilor, permanganaţii, cromaţii, Hg2+, oxidează trioxizii la pentoxizi; oxidarea Bi(III) la Bi(V) se face numai
cu oxidanţi foarte puternici, în condiţii speciale:
As4O6 + 4Cl2 + 4H2O = As4O10 + 8HCl
3As4O6 + 8HNO3 = 3As4O10 + 8NO + 4H2O
Acizii oxigenaţi în care arseniul, stibiul şi bismutul au număr de oxidare +5 se cunosc şi în această serie, în care:
stabilitatea şi caracterul acid cresc
H3AsO4 H[Sb(OH)6] HBiO3
caracter oxidant
Acidul arsenic şi stibic au caracter oxidant numai în mediu acid, în timp ce acidul bismutic, chiar şi în mediu
alcalin.