Sunteți pe pagina 1din 11

50. 1.

Indicati comportarea la hidroliza a halogenurilor Halogenurile EX3


NCl3 + 3H2O  NH3 + 3HOCl acid hipocloric
PCl3 + 3H2O  H3PO3 + 3HCl acid fosforos
AsCl3 + 2H2O  HAsO2 + 3HCl
SbCl3 + H2O  SbOCl + 2HCl oxiclorura de stibiu
BiCl3 + H2O  BiOCl + 2HCl oxiclorura de bismut
2.indicati comportarea oxizilor de tipul E2O3 (E: N, Bi), E4O6 ( E: P, As, Sb) la starea de oxidare + 3
este o bună dovadă a variaţiei caracterului chimic în grupă:
N2O3 As4O6 Sb4O6 Bi2O3
trioxid de diazot trioxid de bismut
acid Amfolit predominant Amfolit predominat bazic
acid bazic

3.Indicati comportarea Cationilor pozitivi, E3+(care exista doar in compusii Bi si Sb) in sol.apoase.
• În soluţii apoase, aceste combinaţii sunt puternic hidrolizate (compuşi cum sunt Sb 2(SO4)3 şi
Bi(ClO4)3.5H2O)
Sb3+ + 3H2O  SbO+ + 2H3O+ Bi3+ + 3H2O  BiO+ + 2H3O+

51.Obtinerea N2
1.Industrial, azotul se prepară prin distilarea fracţionată a aerului lichid, când alături de azot, impurificat cu
cantităţi mici de oxigen şi argon, rezultă şi oxigen.
2.Azotul pur se obţine prin încălzirea azidei de sodiu sau bariu:
2NaN3  2Na + 3N2
3.În laborator, azotul se poate obţine din:
a. Încălzirea la 700C a unei soluţii de azotit de sodiu şi clorură de amoniu:
NaNO2 + NH4Cl = NH4NO2 + NaCl NH4NO2 = N2 + 2H2O
b. Descompunerea termică a bicromatului de potasiu şi a azotatului de amoniu:
(NH4)2Cr2O7 = N2 + Cr2O3 + 4H2O NH4NO3  N2 + 2H2O + O2
c. Oxidarea amoniacului cu clor, brom sau alţi agenţi oxidanţi:
2NH3 + 3Br2  N2 + 6HBr NH3 + HNO2  N2 + 2H2O

Proprietati fizice si chimice.


Molecula de azot are aceleaşi număr de electroni (14) ca şi molecula oxidului de carbon şi ionul CN-, cu care este
izoelectronic şi au nu numai constante fizice apropiate, dar şi comporatrea chimică asemănătoare
52.Indicati reactiile azotului cu substante compuse ( se face la temperatură 800-14000C şi în prezenţă de
catalizatori)
Azotul reactioneaza cu oxizi,carbonati si formeaza
1.cianuri cu metalele alcaline K2CO3 + N2 + 4C = 2KCN + 3CO
2. cianamide cu metalele alcalino-pământoase CaCO3 + N2 + 3C  Ca=N-CN + 3CO
3.nitruri cu Al Al2O3 + N2 + 3C = 2AlN + 3CO Al4C3 + 2N2 = 4AlN + 3C

Intrebuintari de exemplu Circuitul azotului în natură


Atmosfera este sursa primară de azot, pe care însă plantele şi animalelel nu îl pot utiliza ca atare.
Azotul molecular poate fi fixat, totuşi, înainte de a fi preluat de plantele din sol, de obicei sub formă de ion azotat.
Azotul este transformat in amoniac de catre
1. microorganisme fixatoare de azot = Bacteriile şi algele care trăiesc libere în sol, lacuri şi bălţi sau care
trăiesc într-o relaţie de simbioză cu plante specifice
2. bacterii de desaminare = O altă specie de bacterii care transformă azotul proteinelor rezultate prin
degradarea plantelor şi animalelor
3.enzime bacteriene, ureeaza în NH3 şi CO2 descompun Ureea conţinută în urina animalelor
.Amoniacul rezultat, aflat în sol, este convertit de bacteriile nitrificatoare la ion NO3-, asimilabil.
Excrementele şi urina animalelor sunt O sursă de compuşi de azot
Dentrificarea= Procesul invers, de transformare a azotaţilor şi azotiţilor în N2 si si este realizat de bacterii
dentrificatoare
În plante şi animale, azotul este prezent sub formă de combinaţii organice (proteine, acizi nucleici, hem, clorofilă,
vitamine, hormoni, alcaloizi), fiind considerat constituentul de bază al materiei vii.
Rolul omului în circuitul azotului constă în transformarea industrială a azotului şi returnarea acestuia în mediul
înconjurător sub formă de îngrăşăminte de oxizi de azot rezultaţi din arderea combustibililor fosili.
Obtinerea fosforului
Industrial se obţine prin reducerea rocilor de fosfat cu cărbune şi silice în cuptoare electrice:
1200-14500C
2Ca3(PO4)2 + 6SiO2 + 10C  P4 + 6CaSiO3 + 10CO

53.Formele alotropice ale fosforului


FOSFOR ALB FOSFOR NEGRU FOSFOR ROSU
Amorf de culoare rosie
Masa cristalina,incolora metalic ,onctuos la pipait ca violeta . Este mai dur decât
Aspect transparenta ,incolor si grafitul mai dur si casant fosforul alb Se obţine prin
Moale ca ceara. se topeşte la obţinut prin încălzirea încălzirea fosforului alb în
440C formând un lichid incolor. fosforului alb la 2000C absenţa aerului, operaţie
care se execută în industrie
în vase de fontă
Solubil in solventi organici , insolubil în solvenţi obişnuiţi. insolubil în sulfură de
Solubilitat duritate şi densitatea slabă, ca şi grafitul şi conduce carbon
e volatilitatea şi p.t. scăzut. curentul electric şi
proprietati electricitatea
Toxicitate miros apropiat de cel al
Si miros usturoiului din cauza faptului ca netoxic şi
presiunea lui de vapori este fără miros
mare. toxic, cantităţi mici pot
cauza iritaţii pulmonare şi
intestinale puternice.

Structura Molecula stabilă de fosfor este Are o structură Are o structură


formată din patru atomi şi are macromoleculară, lamelară macromoleculară în care
structura unui tetraedru regulat, asemănătoare grafitului, tetraedrele de P4 sunt unite
în care fiecare atom este legat cu formată din numeroase prin legături suplimentare.
alţi trei vecini prin legături straturi paralele compuse din
covalente localizate. câte două planuri de atomi.
moleculele de P4 sunt legate
între ele în reţea prin forţe van de
Waals.

54. 1.Indicatii comportarea fosforului fata apa si KOH.


Faţă de apă şi hidroxizi alcalini fosforul alb manifestă un caracter oxidant şi reducător, reacţionând conform
ecuaţiilor, în timp ce fosforul roşu nu este atacat:
2500C
5P + 3P + 12H2O  5PH3 + 3H3PO4
P + 3P + 3KOH + 3H2O  PH3 + 3KH2PO2

2.Indicati comportarea fosforului fata de oxigen ,halogeni si alte nemetale.


Fosforul alb reacţionează energic 4P + 5 O2  P4O10 (Spontan in aer)
Fosforul rosu necesita temperaturi mai mari 4P + 5 O2  P4O10 (400 de grade)
Cu cantităţi mai mici de oxigen se formează P4O6.
3.Indicati comportarea fosforului fata de acid sulfuric cc, acid azotos,halogeni,hidroxizi etc.
Sunt Reactii comune pentru fosfor alb si rosu
P + O2  P4O6, P4O10  oxoacizi
P + X2  PX, PX5
P + OH-  PH3, PO2H2- (hipofosfiţi)
P + S  P4S3, P4S5, P4S7, P4S10
P + H2  PH3
P + HNO3(c)  H3PO4 + NO2
Se obtine acid fosforic reactii importante
P + H2SO4 + H2O  H3PO4 + H2S
P + metale şi unele nemetale  Fosfuri (Na3P)
Arsenul si stibiu
1.metode de obtinere
Arsenul
se poate obţine prin reducerea cu cărbune sau cu metale active a oxidului rezultat prin prăjirea sulfurii:
2As2S3 + 9O2  As4O6 + 6SO2 As4O6 + 6C  4As + 6CO
O altă metodă de obţinere constă în reducerea As2S3 cu cianură alcalină: As2S3 + 3KCN  2As + 3KCNS
Stibiul
se obţine prin reducerea stibinei de puritate avansată cu fie metalic: Sb 2S3 + 3Fe  2Sb + 3FeS
Ca şi arsenul se poate obţine prin reducerea oxidului de stibiu (III) cu cărbune Sb 4O6 + 6C  4Sb + 6CO

2.Proprietati fizice si chimice


A. arsenul metalic, stabil în stare solidă la orice temperatură, se prezintă sub forma unor cristale
romboedrice, cu o reţea stratificată. Este cenuşiu, sfărămicios, cu luciu metalic, insolubil în apă sau în alţi
solvenţi.
B.Vaporii de arsen au culoare galbenă, miros de usturoi şi sunt foarte toxici.
A stibiul metalic, care formează cristale romboedrice, cu reţea stratificată. Este cenuşiu-argintiu, cu luciu
metalic dur, însă foarte casant.
B .Stibiul galben, analog arsenului galben, este forma metaloidică a stibiului, solubil în CS2.
55.Indicati comportarea As Sb si Bi fata de HNO3 56. Indicati comportarea fata de H2SO4 cc
2As + 10HNO3(conc)  2H3AsO4 + 10NO2 + 2H2O 2As + 3H2SO4(conc)  2H3AsO3 + 3SO2 + 2H2O
As + HNO3 (dil) + H2O  H3AsO3 + NO
2Sb + 10HNO3(conc)  Sb2O5 + 10NO2 + 5H2O 2Sb + 6H2SO4 (conc)  Sb2(SO4)3 + 3SO2 + 6H2O
2Sb + 2HNO3(dil)  Sb2O3 + 2NO + H2O
2Bi + 6H2SO4(conc)  Bi2(SO4)3 + 3SO2 + 6H2O Bi + 6HNO3(conc)  Bi(NO3)3 + 3NO2 + 3H2O
Indicati comportarea arsenului fata de hidroxizii metalelor alcaline (la cald)
Sb nu este atacat H2SO4 diluat. Arsenul este atacat şi de hidroxizii metalelor alcaline la cald:
8As + 6NaOH + 6H2O  5AsH3 + 3Na2HAsO4
57.Obtinerea amoniacului
Amoniacul se obţine pe scară largă prin sinteza directă din elemente, procedeu studiat din punct de vedere
termodinamic de Haber :
N2(g) + 3H2(g)  2NH3(g)
Sinteza directă este un proces la echilibru, iar pentru stabilirea condiţiilor optime de desfăşurare a reacţiei trebuie
ţinut cont de următoarele:
• pentru a asigura o viteză de reacţie suficient de mare, temperatura trebuie să fie ridicată. Totuşi,
constanta de echilibru scade cu creşterea temperaturii, astfel că încălzirea se realizează numai la început,
întrucât căldura degajată în urma reacţiei este suficient de mare;
• valoarea mică a constantei de echilibru la temperatură mai mare este parţial compensată de
desfăşurarea reacţiei la o presiune totală mare. Presiunea mare nu modifică constanta de echilibru, dar
măreşte gradul de conversie a N2 şi H2 la NH3.
• Pentru a obţine o viteză de reacţie mare se utilizează un catalizator (fier metalic fin divizat, obţinut prin
topirea Fe3O4 cu KOH, SiO2 şi Al2O3). Întrucât catalizatorul nu este activ la temperaturi mai mici de 400 0C,
reacţia trebuie să se desfăşoare la aproximativ 4500C.
În laborator, amoniacul se obţine prin deplasarea sa din săruri de amoniu sau din uree cu hidroxid de sodiu sau de
calciu:
NH4Cl + NaOH  NaCl + NH3 + H2O CO(NH2)2 + 2NaOH  Na2CO3 + 2NH3

58.Proprietatile chimice ale amoniacului


• Metalele alcaline, alcalino-pământoase şi unele lantanide se dizolvă în amoniac lichid, formând soluţii
albastre care conţin ioni metalici şi electroni solvataţi.
• Amoniacul hidratat este o bază Bronsted slabă, care ionizează parţial în apă:
NH3(aq) + H2O  NH4+ + OH-
• Soluţia de amoniac este bazică şi adesea este denumită impropriu hidroxid de amoniu.
• Soluţia de amoniac precipită Al(OH)3, Cr(OH)3, Fe(OH)3 din soluţiile ce conţin ionii respectivi, iar Mg(OH)2
este precipitat parţial.
• Datorită perechii de electroni neparticipanţi, amoniacul este o bază Lewis, care reacţionează cu acizii
formând săruri de amoniu:
NH3 + HCl  NH4Cl
• Fiind bază Lewis, amoniacul funcţionează ca ligand, formând amine complexe, unele colorate: [Cu(NH 3)4]2+
(albastru), [Ni(NH3)6]2+ (albastru-violet), [Cr(NH3)6]3+ (violet), [Co(NH3)6]2+ (galben), [Co(NH3)6]3+ (roşu).
• Amoniacul lichid autoionizează, la fel ca apa, însă are o reactivitate mult mai scăzută decât apa, faţă de
metalele electropozitive, care se dizolvă în amoniac lichid:
2NH3  NH4+ + NH2-
• Formarea de amiduri care caracterizează amoniacul ca acid este posibil atât în NH 3 lichid, cât şi la
trecerea unui curent de NH3 gazos uscat peste un metal alcalin sau alcalino-pământos:
2Na + 2NH3  2NaNH2 + H2
• Amoniacul acţionează ca reducător, mai ales la temperaturi ridicate. Reacţionează cu O 2 diferit, în funcţie
de condiţiile de lucru:
4NH3 + 3O2  2N2 + 6H2O t C 4NH3 + 5O2  4NO + 6H2O Pt(RH) (750-900 grade)

59.Indicati comportarea la incalzire a sarurilor de amoniu cu anioni oxidanti si neoxidanti


1 Cele cu anioni neoxidanţi (NH4Cl, (NH4)2CO3) disociază termic în amoniac şi acidul de la care au provenit
NH4Cl  NH3 + HCl (NH4)2CO3  2NH3 + CO2 + H2O

2. Cele cu anioni oxidanti oxideaza amoniacul la azot si protoxid de azot


NH4NO2  N2 + 2H2O NH4NO3  N2O + 2H2O (NH4)2Cr2O7  N2 + Cr2O3 + 4H2O

60.hidroliza sarurilor de amoniu si utilizarea lor


1.Hidroliza
În soluţie apoasă sunt puternic disociate şi au o reacţie slab acidă, cele provenite de la acizi tari, din cauza
hidrolizei:
NH4Cl  NH4+ + Cl- ; NH4+ + H2O  NH3 + H3O+
2.Utilizare
Clorura de amoniu NH4Cl , cu denumirea comercială de ţipirig, utilizată ca decapant pentru metale, la fab ricarea
bateriilor, în industria textilă.Hidrogencarbonatul de amoniu NH4HCO3, care se utilizează în gospodărie (praf de
copt),.
61.Hidrazina H2N-NH2
Este un lichid incolor, cu miros slab de amoniac. Se poate prepara prin acţiunea anionului ClO- asupra
amoniacului, conform reacţiilor:
NaOCl + NH3  NaOH + NH2Cl NH2Cl + NH3  HCl + H2N – NH2
Este un bun solvent pentru sulf, seleniu, fosfor şi arsen. Structural se aseamănă cu H2O2. Din punct de vedere
chimic hidrazina, compus endotermic, destul de stabil este:
-un agent oxidant şi reducător, predominând caracterul reducător:
H2N – NH2 + 4AgNO3  4Ag + 4HNO3 + N2
H2N – NH2 + Na2SO3  N2 + Na2O + S + 2H2O
5N2H4 + 4KMnO4 + 6H2SO4  5N2 + 4MnSO4 + 2K2SO4 + 16H2O

62.Hidroxilamina NH2-OH
Poate fi considerat ca derivând de la amoniac H2N-H sau de la apă H-OH prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu
gruparea –OH, respectiv –NH2.
Se obţine prin reducerea electrochimică a HNO3 sau MeNO3 cu catod de plumb amalganat, conform ecuaţiei:
HNO3 + 6H+ + 6e-  HONH2 + 2H2O
10NH2OH + 6KMnO4 +9H2SO4 = 10NO + 3K2SO4 + 6MnSO4 + 24H2O
2NH2OH + CuSO4 = Cu + N2 + H2SO4 + 2H2O

63. Acidul azothidric, HN3 .Ce sunt azidele(solubile)?


Azidele sunt sarurile obtinute prin dizolvarea metalelor in acid azothidric HN3 cu degajare de amoniac si azot
molecular
Zn + 3HN3  Zn(N3)2 + NH3 + N2
Cele alcaline si alcalino pamantoase au caracter ionic si sunt stabile.Incalzite la temperaturi ridicate explodeaza.
Acidul azothidric, HN3
• . Se obţine prin acţiunea H2SO4 asupra NaN3.
• Este un lichid incolor, cu miros pătrunzător, toxic. Se descompune uşor cu explozie, la uşoară încălzire:
2HN3  3N2 + H2
• În soluţie apoasă este mai stabil şi are un caracter acid slab.
• Dizolvă metalele cu degajare de NH3 şi N2:
Zn + 3HN3  Zn(N3)2 + NH3 + N2

64.Protoxidul de azot N2O


• Se prepară prin mai multe metode:
– descompunerea termică a azotatului de amoniu la 1700C:
NH4NO3 = N2O + 2H2O
– reducerea acidului azotic cu clorură de staniu(II):
2HNO3 + 4SnCl2 + 8HCl = N2O + 4SnCl4 + 5H2O
– încălzirea slabă a acidului sulfaminic cu acid azotic 73%, lipsit de oxizi de azot:
NH2SO2OH + HNO3 = N2O + H2SO4 + H2O
• Protoxidul de azot este un gaz incolor, cu gust dulceag, solubil în apă. Din punct de vedere chimic:
– poate fi considerat ca anhidrida acidului hipoazotos, care se descompune în N 2O şi apă, deşi o
soluţie de N2O în apă este neutră;
– are un caracter oxidant şi reducător, predominând caracterul oxidant, deorece poate câştiga un
electron şi să se reducă la azot elementar (caracter oxidant) sau să piardă 1...4 electroni şi să se
oxideze la oxizi superiori cu numere de oxidare +2...+5 (caracter reducător).
• Deşii este un compus endotermic protoxidul de azot se descompune prin încălzire de abia la 600 0C:
2N2O  2N2 + O2
• reacţie ce explică şi caracterul oxidant. Încălzit cu hidrogen sau amoniac, explodează:
N2O + H2 = N2 + H2O
3N2O + 2NH3 = 4N2 + 3H2O
• Se deosebeşte de oxidul de azot prin aceea că nu formează cu oxigenul bioxid de azot de culoare brună,
iar de oxigen, prin aceea că nu este absorbit de o soluţie alcalină de piragolol.
• Amestecat cu 25% oxigen se foloseşte ca anestezic sau narcotic în chirurgie, la prepararea azidelor,
în industria alimentară.

65.Obtinerea si structura oxidului de azot NO


• Se obţine industrial prin oxidarea catalitică a amoniacului, fiind un intermediar în sinteza acidului azotic:
4NH3 + 5O2  4NO + 6H2O
• În laborator, se formează în reacţii care implică reducerea acidului azotic şi azotiţilor în soluţie sau a
azotaţilor în topitură:
3Cu + 8HNO3  3Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O
2NaNO3 + 6FeSO4 + 4H2SO4  3Fe2(SO4)3 + Na2SO4 + 2NO +4H2O
2NaI + 2NaNO2 + 4H2SO4  I2 + 4NaHSO4 + 2H2O + 2NO
Cr2O3 + KNO3 + KNO2  2K2CrO4 + 4NO
• Bioxidul de sulf îl reduce la N2O, iar Cr2+ şi Sn2+ în mediu acid la hidroxilamină:
2NO + SO2 + H2O  N2O + H2SO4
2NO + CrCl2 + 6HCl  2NH2OH + 6CrCl3
• Permangantul de potasiu în mediu acid, iodatul şi iodura de potasiu în mediu acid, oxidează oxidul de azot
la acid azotic:
10NO + 6KMnO4 + 9H2SO4 = 10HNO3 + 3K2SO4 + 6MnSO4 + 4H2O

Trioxidul de azot N2O3


2HNO3 + As2O3 + 2H2O = 2H3AsO4 + N2O3
• Este un lichid albastru-închis, care răcit la -1020C, se transformă în cristale de culoare albastră deschis.
• Încălzit, începe să se descompună în oxid şi bioxid de azot, încă de la -10 0C:
N2O3  NO + NO2
• Este anhidrida acidului azotos, şi are un caracter oxidant şi reducător:
N2O3 + H2O  2HNO2
NO + NO2 + 2NaOH = 2NaNO2 + H2O
2N2O3 + 3C = 2N2 + 3CO2
• Reacţionează cu acid sulfuric diluat, cu acidul percloric şi cu acidul clorhidric concentrat, formând sulfatul
acid, percloratul, respectiv clorura nitrozil:
N2O3 + 3H2SO4  2NO+ + 3HSO4- + H3O
66. Bioxidul de azot, NO2 . Caracterul de anhidra si oxidoreducator al NO2.(bioxid de azot)
Se obţine prin reducerea acidului azotic concentrat sau prin descompunerea termică a azotaţilor metalelor
grele:
Pb(NO3)2 = PbO + 2NO2 +12O2
• Este un gaz roşu-brun, care se deschide la culoare prin răcire; la 10 0C este un lichid galben iar la -100C
formează cristale incolore. Bioxidul de azot, hipoazotida de culoare brună la temperatura obişnuită, prin
răcire se uneşte cu o altă moleculă şi formează o moleculă de tetraoxid de azot incoloră.
• Din punct de vedere chimic este o anhidridă mixtă, are caracter oxidant şi reducător şi formează
ionul nitroniu NO2+.
1. Este o anhidridă mixtă deorece formează cu apa un amestec de acid azotic şi acid azotos:
2NO2 + H2O  HNO2 + H+ + NO3-
2. Are caracter oxidant şi reducător Oxidanţii puternici, ca ozonul, oxidează bioxidul de azot la pentaoxidul
de azot, în timp ce sulful, carbonul, unele metale ard într-o atmosferă de bioxid de azot, reducându-l la N 2:
2C + 2NO2 = 2CO2 + N2
4Cu + 2NO2 = 4CuO + N2
H2S + NO2 = S + H2O + NO
SO2 + NO2 + H2O = H2SO4 + NO
3. Bioxidul de azot poate ceda un electron şi se transformă în cationul nitroniu NO 2+, cu structură lineară, care are
un rol important în reacţiile de nitrare şi oxidare.
• Ca dimer, N2O4 lichid, disociază greu, dar disocierea sa este avantajată de solvenţi ca HClO 4, H2SO4 :
N2O4 + 3H2SO4  NO+ + NO2+ + H3O+ + 3HSO4-
• În solvenţi organici reacţionează cu metale, săruri, amine, etc, conform reacţiilor:
N2O4 + Me = MeNO3 + NO
67. Pentaoxidul de azot, N2O5
2HNO3 + P2O5  2HPO3 + N2O5
2NO2 + O3  N2O5 + O2
• Sunt cristale incolore, delicvescente, care se colorează în brun chiar la temperatura camerei, deoarece se
descompune ireversibil în NO2 şi O2, proprietate care explică caracterul lui puternic oxidant.
• În HNO3 disociază formând cationul nitroniu NO2+, care se obţine la amestecare HNO3 concentrat
cu H2SO4 concentrat (amestec sulfonitric), folosit ca nitrant în chimie:
N2O5  NO2+ + NO3-
HNO3 + 2H2SO4  2HSO4- + H3O+ + NO2

68.Acidul azotos HNO2


Sub formă de nitriţi de tipul MeNO2, formă stabilă a acidului azotos se poate obţine prin:
1.acţiunea trioxidului de azot sau a unui amestec echimolecular de oxid şi bioxid de azot, asupra hidroxidului
de sodiu:
N2O3 + 2NaOH = 2NaNO2 + H2O
2.reducerea azotaţilor metalelor alcaline în stare topită cu reducători slabi sau descompunerea lor termică:
2NaNO3 = 2NaNO2 + H2O NaNO3 + Pb = NaNO2 + PbO
Este un monoacid de tărie medie, cu caracter oxidant şi reducător, care participă la reacţii de condensare şi
substituţie.
Ca monoacid disociază electrolitic şi formează săruri de tipul MeINO2, numite nitriţi sau azotiţi. În soluţie
apoasă se descompune uşor:
3HNO2  HNO3 + 2NO + H2O
Acidul azotos, respectiv azotiţii, în mediu acid, se comportă ca un reducător, oxidându-se la acid azotic:
2KMnO4 +5HNO2 + 3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 5HNO3 + 3H2O
Faţă de reducători, acidul azotos se comportă ca un oxidant. Astfel, oxidează iodurile la iod, proprietate folosită
la prepararea iodului din apele care însoţesc petrolul, Fe2+ la Fe3+, SO32- la SO42- etc.:
2FeSO4 + 2HNO2 + H2SO4 = Fe2(SO4)3 + 2NO + 2H2O
Reducătorii mai energici ca: clorura de staniu(II), hidrogenul sulfurat, Zn, Al reduc acidul azotos sau azotiţii chiar
până la amoniac:
HNO2 + 3H2S = NH3 + 3S + 2H2O
69.Obtinerea acidului azotic HNO3

acţiunea acidului sulfuric asupra nitratului de sodiu:


NaNO3 + H2SO4 = NaHSO4 + HNO3 NaNO3 + NaHSO4 = Na2SO4 + HNO3
Prima reacţie are loc la temperatură relativ joasă, sub 100 0C, la care acidul azotic distilă, fără a se
descompune.
Reacţia a doua necesită o temperatură mai ridicată, aproximativ 250 0C, la care acidul azotic începe să se
descompună.
sinteza directă din azot şi oxigen (arderea aerului)
sinteza indirectă prin oxidarea amoniacului.
Astăzi acidul azotic se prepară exclusiv prin oxidarea amoniacului în prezenţă de catalizator conform reacţiei:
4NH3 + 5O2 = 4NO + 6H2O
Oxidul de azot se oxidează cu aer la bioxid de azot, care prin absorbţie cu apa, formează acidul azotic şi oxidul
azot, care reintră în circuit:
2NO + O2  2NO2
3NO2 + H2O  2HNO3 + NO
Industrial, drept catalizator se folosesc aliaje de platină-rodiu, la o temperatură de 800-850 0C sau catalizatori de
oxizi de fier şi bismut la 6000C.
70.Enumerati proprietatile fizice si chimice ale acidului azotic
• Acidul azotic pur este un lichid incolor, fumegător, care la uşoară încălzire sau la lumină se descompune
chiar la temperatura ordinară în: 2HNO3  H2O + 2NO2 + 12O2
• Bioxidul de azot rezultat se dizolvă în acid, colorându-l în galben sau chiar în roşu. Un astfel de acid emite
la aer vapori roşii-bruni şi se numeşte acid azotic fumans roşu.
1. Reacţiile cu metale active
Acidul azotic diluat reacţionează cu metalele cu potenţial negativ, cu formare de azotaţi şi degajare de hidrogen.
Dacă se foloseşte HNO3 de concentraţii mai mari de 2M, au loc reacţii cu formare de produşi de reducere diferiţi,
în funcţie de concentraţia acidului azotic

• În general, la concentraţii mai mari ale acidului rezultă compuşi ai azotului la stări de oxidare superioare:
creşte
conc . Zn + 2NO3- + 4H+ Zn2+ + 2NO2 + 2H2O
HNO3 3Zn + 2NO3- + 8H+ 3Zn2+ + 2NO + 4H2O
4Zn + 2NO3- + 10H+ 4Zn2+ + N2O + 5H2O
creşte nr. 5Zn + 2NO3- + 12H+ 5Zn2+ + N2 + 6H2O
de oxidare 4Zn + NO3- + 10H+ 4Zn2+ + NH4+ + 3H2O
al azotului
• Unele metale sunt pasive faţă de HNO3 concentrat, deşi reacţionează cu HNO3 diluat (de exemplu
aluminiul). Astfel, aluminiul, cromul, fierul, cobaltul şi nichelul se pasivează datorită formării unui strat de
oxid protector.

71.Reacţiile cu metale slab electropozitive


• Acidul azotic reacţionează cu metale cu potenţial de electrod pozitiv, în urma reacţiei rezultând azotaţii
corespunzători, iar produsul de reducere a HNO3 este NO sau NO2, în funcţie de concentraţia acidului:
Cu + 4HNO3 conc.  Cu(NO3)2 + 2NO2 + 2H2O
3Cu + 8HNO3 dil.  3Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O
• Metalele nobile (Au, Pt, Ir, Rh) nu sunt atacate de acidul azotic concentrat.
• Ele reacţionează doar cu un amestec de 3 părţi HCl concentrat : 1parte HNO 3 concentrat, numit apă
regală:
Au + 4HCl + HNO3  H[AuCl4] + NO + 2H2O
3Pt + 4HNO3 + 18HCl  3H2[PtCl6] + 4NO + 8H2O

72.Reacţiile cu nemetalele şi semimetalele


S + 6HNO3  H2SO4 + 6NO2 + 2H2O
C + 4HNO3  CO2 + 4NO2 + 2H2O
As + 5HNO3  H3AsO4 + 5NO2 + H2O
2Sb + 10HNO3  Sb2O5 + 10NO2 + 5H2O
73.comportarea azotatilor la calcinare
• Azotaţii metalelor alcaline se topesc la temperaturi joase, descompunându-se peste punctul de topire:
2KNO3  2KNO2 + O2
• Azotaţii metalelor grele se descompun în oxid metalic, NO2 şi O2: 2Pb(NO3)2  2PbO + 4NO2 + O2
• Azotaţii metalelor nobile dau prin descompunere metalul respectiv, NO 2 şi O2: 2AgNO3  2Ag + 2NO2 +
O2
• Azotatul de amoniu se descompune diferit, în funcţie de temperatură:
NH4NO3  N2O + 2H2O 1700C
2NH4NO3  N2 + 2NO + 4H2O  1700C
• Sub acţiunea unei capse de fulminat de mercur se produce o detonaţie: 2NH 4NO3  N2 + O2 + 4H2O
• Azotaţii sunt oxidanţi puternici în topitură. Praful de puşcă numit pulbere neagră conţine KNO 3, sulf şi
cărbune.
Utilizari

• Azotatul de argint se utilizează în industria fotografică, la fabricarea oglinzilor, în medicină, etc.


• Azotatul de sodiu şi azotitul de sodiu se utilizează ca aditivi alimentari.
• Nitriţii şi nitraţii se adaugă hranei pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor botulinice. Totuşi, utilizarea lor
este controversată, deoarece nitriţii au posibilitatea de a se combina cu aminele în mediul acid din
stomac, formând nitrozamine cancerigene.
• Nitroderivaţii organici se utilizează ca explozivi.
Dinamita, obţinută de Nobel în 1867, este un amestec de nitroglicerină cu un suport de solid inert şi alte
substanţe reactive,

Trioxidul de fosfor, P2O3 (P4O6)

• Are caracter de anhidridă, deoarece reacţionează cu apa la rece şi formează acidul fosforos H 3PO3. Este
toxic ca şi fosforul.
Pentaoxid de fosfor, P2O5 (P4O10)
este anhidrida acidului fosforic; cu apa se combină vehement şi formează, în funcţie de cantitatea de apă şi
temperatură, acid metafosforic, difosforic sau ortofosforic:
P4O10 + 2H2O  4HPO3 + 2H2O  2H4P2O7 + 2H2O  4H3PO4
are un caracter slab oxidant, deoarece este un produs puternic exoterm şi o stabilitate termică însemnată.
Reducători puternici ca Si, C, B reduc pentoxidul de fosfor la fosfor numai la roşu. Hidrogenul nu-l reduce.
Este un deshidratant puternic, folosit la prepararea N2O5, a anhidridelor organice, uscarea gazelor. Deshidratează
acidul sulfuric, acidul cloric, etc.:
2H2SO4 + P4O10  4HPO3 + 2SO3

Acidul hipofosforos H3PO2


Se poate prepara prin acţiunea fosforului alb asupra bazelor tari:
P4 + 3KOH + 3H2O = 3KPH2O2 + PH3
2P4 + 3Ba(OH)2 + 6H2O = 3Ba(PH2O2)2 + 2PH3
Ba(PH2O2)2 + H2SO4 = BaSO4 + 2H3PO2
Formează cristale incolore şi uşor solubile în apă. Este un monoacid de tărie mijlocie.
H3PO2 + HgCl2 + H2O = Hg + 2HCl + H3PO3
3H3PO2 + 2K2Cr2O7 + 8H2SO4 = 3H3PO4 + 2K2SO4 + 2Cr2(SO4)3 + 8H2O
• La încălzire se descompune printr-o reacţie de dismutaţie H3PO2 + 2H3PO2 → PH3 + 2H3PO3 la 130 de grade
H3PO2 + 2H3PO2 → PH3 + H3PO4 la 140 de grade
Acidul fosforos H3PO3
74.Indicati obtinerea acidului fosforos si comportarea sa la incalzire.
Se obţine uşor prin hidroliza triclorurei de fosfor:PCl3 + 3H2O = H3PO3 + 3HCl
• Formează cristale incolore, delicvescente, uşor solubile în apă. Este un biacid de tărie mijlocie şi are un
caracter oxidant şi reducător. Formează două tipuri de săruri de tipul MeH 2PO3, fosfiţi acizi , şi Me2HPO3,
fosfiţi neutri.
• La încălzire suferă o reacţie de dismutaţie: H3PO3 + 3H3PO3 = 3H3PO4 + PH3
Acidul fosforic, H3PO4
75.Indicati reactiile de obtinere.
fosfatul tricalcic, fin măcinat, se tratează la cald cu acid sulfuric 70%, un amestec de H 2SO4 şi H3PO4 diluat sau
chiar cu HCl:
Ca3(PO4)2 + 3H2SO4 = 3CaSO4 + 2H3PO4
Ca5(PO4)3F + 5H2SO4 = 5CaSO4 + 3H3PO4 + HF
• Pe cale uscată, fosfaţii naturali se încălzesc la temperatura de 1400 0C cu bioxid de siliciu şi cocs, iar
amestecul format din vapori de fosfor şi oxid de carbon, este oxidat la pentoxid de fosfor cu un curent de
aer în exces; anhidrida fosforică rezultată formează cu apa acidul fosforic.
• În laborator se prepară prin oxidarea fosforului cu acid azotic în prezenţa iodului drept catalizator:
3P4 + 20HNO3 + 8H2O = 12H3PO4 + 20 NO

Proprietati fizice si chimice

În comerţ se întâlneşte sub forma unui lichid siropos, incolor, cu un conţinut de 85-90% acid fosforic, care se
amestecă în orice proporţie cu apa. Pur şi cristalizat conţine grupările tetraedrice PO 4 legate prin legături de
hidrogen, care se menţin şi în soluţii concentrate şi explică aspectul siropos al acestuia.Este un triacid de tărie
mijlocie, stabil, fără caracter oxidant
76.Disocierea electronica si comportarea la incalzire a acidului fosforic.
încălzit puternic la o temperatură de peste 2000C, acidul fosforic pierde o moleculă de apă şi trece în acid
pirofosforic:
2H3PO4 ↔ H4P2O7 + H2O iar peste 3000C se transformă în acid metafosforic (HPO3)n, cu aspect sticlos (acid fosforic
glacial).
Acidul fosforic, fiind un triacid, disociază electrolitic în trei trepte:
+H2O +H2O
H3PO4 + H2O ↔ H3O + H2PO4 ↔ H3O + HPO4 ↔ H3O+ + PO43-
+ - + 2-

• Un amestec de soluţii de di- şi monohidrogenfosfaţi în proporţie de 90% H 2PO4- şi 10% HPO42- şi până la
10% H2PO4- şi 90% HPO42- acţionează ca soluţie tampon şi are pH = 6..8.
77.Indicati comportarea la calcinare dihidrogenofosfatilor si monohidrogenofosfatilor.

• La calcinare, fosfaţii se comportă diferit:


– dihidrogenfosfaţii trec în metafosfaţi prin intermediul difosfaţilor:
2NaH2PO4 → Na2H2P2O7 → 2(NaPO3) -H2O -H2O
– monohidrogenfosfaţii trec în difosfaţi:
2Na2NH4PO4 → Na4P2O7 + 2NH3 + H2O
• Datorită acestei comportări NaHNH4PO4.4H2O, numit şi sare de fosfor, se foloseşte în chimia analitică la
obţinerea perlelor, colorate diferit.
78.Reactia cu Na2HPO4 cu MgCl2 si 3AgNO3

• Fosfaţii solubili, ca şi acidul fosforic, reacţionează cu ionul Mg 2+, Ag+ şi cu (NH4)2MoO4 şi formează
precipitate cristaline incolore sau galbene:
Na2HPO4 + MgCl2 + NH4OH = MgNH4PO4 + 2NaCl + H2O
H3PO4 + 12(NH4)2MoO4 + 21 HNO3 = (NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 21NH4NO3 + 10H2O
Na2HPO4 + 3AgNO3 = Ag3PO4 + 2NaNO3 + HNO3
79.Formulele fosfatilor condensati de tipul Hn+2PnO3n+1:
• Acid ortofosforic H3PO4
• Acid difosforic H4P2O7
• Acid trifosforic H5P3O10
• Acid tetrafosforic H6P4O13
80.Caracterul acido bazic al oxidului de arsen.(3)
Caracterul lor acid scade de la trioxidul de arsen, care este o anhidridă cu slab caracter amfoter, la trioxidul de
bismut, care este un oxid bazic şi se dizolvă numai în acizi cu formare de săruri:
As2O3 + H2O = 2HAsO2 + 2H2O = 2H3AsO3
As2O3 + 6HCl = AsCl3 + 3H2O
Caracterul reducător al acestor oxizi scade de la As3+ la Bi3+. Oxidanţi puternici ca apa oxigenată, acizii oxigenaţi
ai halogenilor, permanganaţii, cromaţii, Hg2+, oxidează trioxizii la pentoxizi; oxidarea Bi(III) la Bi(V) se face numai
cu oxidanţi foarte puternici, în condiţii speciale:
As4O6 + 4Cl2 + 4H2O = As4O10 + 8HCl
3As4O6 + 8HNO3 = 3As4O10 + 8NO + 4H2O

81.Caracterul acido bazic al oxidului al oxidului de stibiu.


Trixodul de stibiu are un caracter amfoter, predominând oarecum cel bazic. Se dizolvă în acid sulfuric sau acid
azotic, formând sulfatul sau azotatul de stibiu, care hidrolizează uşor cu apa, trecând în sulfat sau azotat de
antimonil (stibil):
Sb2O3 + H2SO4= Sb2(SO4)3 +3H2O
Sb2(SO4)3 +2H2O = 2Sb(OH)SO4 + H2SO4
2Sb(OH)SO4 = (SbO)2SO4 + H2SO4
Se dizolvă de asemenea, şi în baze formând antimoniţii de tipul MeSbO 2 sau MeI[Sb(OH)4]:
Sb2O3 + 2NaOH +3H2O = 2Na[Sb(OH)4]
Acidul azotic şi sulfuric concentrat dizolvă Sb2O3 formând azotatul respective sulfatul de stibiu(III):
Sb2O3 + 6HNO3 = 2Sb(NO3)3 + 3H2O
Sb2O3 + 3H2SO4 = Sb2(SO4)3 + 3H2O
Acidul arsenios H3AsO3
82.Proprietati chimice
În soluţii puternic acide disocierea sa se face după reacţia:
H3AsO3  As3+ + 3OH- şi poate forma
H3AsO3 + 3HCl  AsCl3 + 3H2O
La încălzire Na3AsO3 suferă următoarea reacţie de dismutaţie:
4Na3AsO3  Na3S + 3Na3AsO4
83. Hidroxidul de bismut, Bi(OH)3 si acidul bismutic.
Este o bază care se dizolvă în acizi, nu şi în hidroxizi, formând sărurile respective, în care se găseşte cationul Bi 3+.
Unele săruri bazice, ca nitratul şi carbonatul se folosesc în terapeutică ca pansamente gastrice.
Acidul bismutic HBiO3
• Se prepară prin oxidarea hidroxidului de bismut suspendat în hidroxizi alcalini cu oxidanţi puternici:
Bi(OH)3 + Cl2 + 2NaOH = HBiO3 + 2NaCl + 2H2O
• când se obţine o substanţă de culoare roşie, care la 130 0C se deshidratează uşor:
2HBiO3  Bi2O5 + H2O
• Existenţa acidului bismutic în stare liberă este îndoielnică, se cunoaşte bismatul de sodiu cu caracter
puternic oxidant în mediu acid.

Acizii oxigenaţi în care arseniul, stibiul şi bismutul au număr de oxidare +5 se cunosc şi în această serie, în care:
stabilitatea şi caracterul acid cresc
H3AsO4 H[Sb(OH)6] HBiO3
caracter oxidant
Acidul arsenic şi stibic au caracter oxidant numai în mediu acid, în timp ce acidul bismutic, chiar şi în mediu
alcalin.

Acidul arsenic, H3AsO4


• Din punct de vedere al proprietăţilor chimice, se aseamănă cu acidul fosforic:
– Astfel, este un triacid de aproximatic aceeaşi tărie ca şi acidul fosforic.
– Arseniaţii sunt izomorfi cu fosfaţii, sunt greu sau insolubili în apă exceptând cei ai metalelor
alcaline.
84.Comportarea la incalzire a arseniatilor
– La încălzire, arseniaţii se comportă analog cu fosfaţii, trecând în di- sau metaarseniaţi, deşi acizii
corepunzători nu au putut fi izolaţi:
900 2300
2NaH2AsO4  Na2H2As2O7  (NaAsO3)2
– reacţionează în mod asemănător acidului fosforic sau fosfaţilor, cu Mg 2+ în mediu amoniacal,
MgNH4AsO4 un precipitat cristalin alb
– cu (NH4)2MoO4 în mediu HNO3 la fierbere, si formeaza (NH4)3H4[As(Mo2O7)6] un precipitat galben
– cu AgNO3 şi formeaza AgAsO4, un precipitat brun.

COMBINAŢIILE NEMETALELOR DIN GRUPA V CU HALOGENII


Spre deosebire de PX3 care hidrolizează total şi ireversibil, proprietate care indică caracterul net metalic al
fosforului, hidroliza AsCl3 care are loc prin acceptarea unei perechi de electroni ca şi la PCl 3, este reversibilă şi
indică creşterea cu Z a caracterului metalic în grupă:
PCl3 + 3H2O  H3PO3 + 3HCl AsCl3 + 3H2O  As(OH)3 + 3HCl

S-ar putea să vă placă și