Sunteți pe pagina 1din 3

Temă de control 1

Domnul S.D. este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedetermnată


la Universitatea X din localitatea A, instituţie publică, ca şi cercetător ştiinţific,
desfăşurând în această calitate o activitate de cercetare ştiinţifică în cadrul
Institutului de Cercetări al acestei instituţii de învăţământ superior.
La data de 21 aprilie 2011, domnul S.D. dobândeşte titlul științific de
doctor în ştiinţe medicale, motiv pentru care solicită Universităţii X acordarea
sporului doctoral, însă instituţia publică îi precizează că, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice, în vigoare la momentul înregistrării cererii domnului S.D., un
astfel de spor nu mai poate fi acordat chiar dacă alte cadre didactice care
beneficiaseră de acest spor anterior anului 2010 continuă să îl primească.
Apreciind că nu există vreo justificare temeinică faţă de o astfel de
discriminare bazată pe diferenţă de tratament între salariaţi care au acelaşi nivel
de formare profesională, putând vorbi chiar despre o încălcare a principiilor
egalităţii şi nediscriminării astfel precum sunt consacrate prin art. 6 din TUE,
respectiv prin art. 20, 21 şi 52 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, domnul S.D. are un comportament neadecvat ceea îl determină pe
rectorul Universităţii X să formuleze o plângere penală faţă de acesta. De
asemenea, conducătorul acestei instituţii de învăţământ superior dispune, în
temeiul prevederilor articolul 52 alineatul (1) litera b) din Codul Muncii [Textul
acestei prevederi este următorul: „Contractul individual de muncă poate fi
suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:… în cazul în care
angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost
trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.”, s.n.], suspendarea contractului
de muncă al domnului S.D. ca urmare a formulării acestei plângeri.
La data de 01 aprilie 2014, domnul S.D. a introdus o acțiune împotriva
acestei decizii de suspendare a contractului individual de muncă, arătând că
aceasta era abuzivă și arbitrară, solicitând constatarea ca nelegală a acesteia şi,
implicit, anularea acesteia, dar şi recunoaşterea şi acordarea sporului doctoral de
către Universitatea X de la data obţinerii titlului de doctor de către acesta.
Instanța de prim grad de jurisdicție a respins acțiunea domnului S.D. pentru
motivul că erau îndeplinite condițiile legale pentru a decide în mod valabil
suspendarea contractului de muncă, precum nici cele pentru acordarea sporului
doctoral. Aceasta a adăugat că, în calitate de instanță învestită cu soluționarea
acțiunii împotriva suspendării contractului de muncă, nu poate aprecia dacă
plângerea penală este întemeiată, acest aspect fiind de competența organelor de
urmărire penală.
În consecinţă, domnul S.D. a declarat apel împotriva acestei decizii la
Curtea de Apel competentă, de altfel și instanța de trimitere.
La 23 aprilie 2015, în timp ce procedura în fața acestei instanțe era încă
pendinte, Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea articolului 52
alineatul (1) litera b) prima teză din Codul Muncii [Cu toate acestea textul
declarat neconstituțional nu a fost modificat conform deciziei Curții
Constituționale, aplicându-se prevederile art. 147 alin. (1) teza I din Constituția
României, s.n.].
La 27 aprilie 2015, instanța de trimitere a rămas în pronunțare după ce a pus
în discuția părților aplicabilitatea acestei decizii de neconstituționalitate în cauza
principală.
Având în vedere prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora
deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii numai de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, instanța de trimitere a constatat că, pe de o
parte, între pronunțarea unei decizii a Curții Constituționale și ziua publicării sale
pot trece mai multe luni și, pe de altă parte, ea nu dispune de niciun mijloc
procedural pentru a suspenda procedura în curs în așteptarea acestei publicări.
Așadar, instanța de trimitere a considerat totuși că prin faptul că nu aplică imediat
decizia Curții Constituționale, fără să aștepte publicarea sa oficială, ar încălca
dreptul domnului S.D. la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul
47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În aceste condiții, Curtea de Apel competentă a hotărât să suspende
judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarele
întrebări preliminare:
1. „Articolul 47 [al doilea paragraf] din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, se
opune unei reglementări interne care, pe de o parte, prevede caracterul general
obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale a României pentru instanțele
judecătorești doar din momentul publicării acestora în Monitorul Oficial [al
României], așa cum prevede articolul 147 alineatul (4) din Constituție […] și
articolul 11 alineatul (3) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale a României, iar, pe de altă parte, nu mai reglementează
suspendarea judecării cauzei deduse judecății nici măcar pe durata cuprinsă între
data pronunțării deciziei Curții Constituționale și data publicării acesteia în
Monitorul Oficial [al României], așa cum prevede articolul 29 din Legea 47/1992
[…], așa cum a fost modificat prin articolul 11 punctul 2 din Legea 177/2010, și
nici posibilitatea revizuirii hotărârii judecătorești definitive prin care s-a
soluționat cauza în fond, în situația în care, după pronunțarea acesteia (a
hotărârii), Curtea Constituțională a României a respins ca inadmisibilă excepția
de neconstituționalitate invocată în cauză, în temeiul articolului 29 alineatul (3)
din Legea 47/1992 […], ca urmare a faptului că, printr-o decizie anterioară,
Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea acelorași
prevederi legale care au făcut obiectul excepției invocate, cum prevede articolul
509 alineatul (1) punctul 11 din Legea 134/2010 […] interpretat per a
contrario?” [Este necesar a preciza că, între timp, prin Decizia nr. 866/2015,
Curtea Constituțională a României a admis, în parte, o excepţie de
neconstituţionalitate, constatând că sintagma "pronunţate asupra fondului sau
care evocă fondul" din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) este
neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din
cuprinsul acestora. Cu toate acestea nici acest text declarat neconstituțional nu a
fost modificat conform deciziei Curții Constituționale, aplicându-se prevederile
art. 147 alin. (1) teza I din Constituția României, s.n.].
2. “Principiile egalității și nediscriminării trase din dreptul Uniunii [articolul 6
din TUE și articolul 20, articolul 21 alineatul (1) și articolul 52 din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene] pot fi interpretate ca opunându-se
unor reglementări precum Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de
personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte
măsuri în domeniul bugetar, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011
a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd diferențierea de tratament
dintre cadrele universitare ce au dobândit titlul științific de doctor anterior intrării
în vigoare a Legii nr. 330/2009, aflate în plata sporului doctoral în cuantum de
15 %, și cele ce au dobândit ulterior acest titlu, fără a exista o justificare de ordin
rezonabil?”

Cerinţă:

Precizați care este, în opinia dumneavoastră, soluția pe care o va pronunța


Curtea de Justiție a Uniunii Europene, luând în considerare inclusiv prevederile
art. 267 TFUE, precum și cele ale art. 51 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, argumentând răspunsul dat.
.