Sunteți pe pagina 1din 4

Sisteme de rating – note de seminar

Dr. Florin Andrei, cadru didactic asociat

Sistemele de rating (sau scoring) de credit sunt utilizate de catre banci si alte institutii
financiare pentru determinarea capacitatii de plata a unui (viitor) debitor.
Este important de mentionat ca aceste sisteme se pot construi de catre institutiile de
credit sau se pot cumpara (si adapta) unele deja existente pe piata. Mai mult, spre
exemplu la interogarea unui debitor in Biroul de Credit exista optiunea de a genera un
rating pentru clientul in cauza in baza sistemului construit de catre o companie externa.
Primele modele de rating au fost folosite de catre agentia Moody’s in 1909 pentru
evaluarea calitatii bondurilor emise de catre guverne insa nu a ajuns sa fie folosite la scara
larga. In 1936 a fost introdusa o reglementare bancara noua prin care bancilor le era
interzis sa investeasca in bonduri speculative sau ale unor tari cu capacitatea redusa de
plata astfel ca modelele de rating au inceput sa fie folosite intens. Ulterior, o data cu
dezvoltarea acordurilor de capital Basel I si II, modelele de rating dezvoltate intern au
inceput sa aiba o utlizare la scara larga atat pentru a determina mai bine capacitatea de
plata a unui client dar si pentru a putea face importante economii in capitalul intern al
bancilor.
Un sistem de scoring are in general doua componente:
a. Componenta de aplicatie (Application rating) – ia in considerare datele
domografice ale clientului (varsta, stare civila si numarul persoanelor in
intretinere, ocupatia si domeniul de activitate, studiile absolvite, situatia locativa
si proprietatile detinute) precum si datele financiare (veniturile sau situatiile
financiare in cazul persoanelor juridice).
b. Componenta comportamentala (Behavioural rating). Aceasta
componenta tine cont de comportamentul clientului in rambursarea altor credite
contractate in trecut. Spre exemplu un client care a derulat alte credite fara
restanta va fi evaluat pozitiv, in timp ce un client care a inregistrat restante va fi
depunctat in evaluare.
In functie de tipul de client analizat sistemul de rating este diferit. Bancile mari au sisteme
de rating diferite nu doar intre persoane fizice si juridice dar si intre segmentele de
persoane juridice, clasificate in functie de cifra de afaceri: micro-intreprinderi,
intreprinderi mici si mijlocii si intreprinderi mari (corporatii).
Evaluarea de rating are rolul de a evidentia o decizie de creditare. In functie de
informatiile introduse, evaluarea poate fi pozitiva – creditul poate fi acordat, pozitiva cu
conditii – creditul poate fi acordat cu respectarea unor conditii sau negativa – creditul nu
poate fi acordat.
Modelele de rating au cunoscut o dezvoltare de amploare dupa introducerea acordului de
capital Basel II care permite bancilor sa isi calculeze cerintele de capital conform unor
modele de rating dezvoltate intern. Acest lucru presupune ca modelele dezvoltate sunt
adaptate tipului de portofoliu al bancii astfel ca cerintele de capital vor fi calate pe tiparul
fiecarei institutii de credit.
Institutiile financiare nebancare (IFN-uri, societati de leasing sau de credit de consum)
folosesc si acestea modele de rating insa mai simplificate prin prisma produselor care nu
au o complexitate ridicata.
Rating-urile arata capacitatea unui client de a plati un credit astfel ca este important ca
aceste evalauri sa fie facute in baza unor informatii corecte si actuale.
In cazul persoanelor fizice evaluarea de rating se face la momentul aplicarii pentru credit
dar si in cazul in care persoana in cauza solicita o restructurare (scadere sau amanare a
ratelor), o refinantare sau in cazul in care debitorul solicita o suma suplimentara la
creditul deja contractat – refinantare cu suplimentare (top-up).
In cazul persoanelor juridice rating-ul este actualizat periodic intrucat urmareste
situatiile financiare ale companiei si continuarea afacerii. Astfel, clientii persoane juridice
pun la dispozitie situatiile financiare iar angajatii din banci introduc datele in modelul de
rating pentru actualizarea rating-ului. In cazul in care rating-ul se deterioreaza, se pot lua
masuri de analiza suplimentara sau urmarire constanta a clientului.
Atunci cand un client ajunge in incapacitate de plata rating-ul alocat are titulatura de
default. Atat persoanele fizice cat si cele juridice si guvernele pot avea rating default.
Referinte suplimentare:
https://www.investopedia.com/terms/c/creditrating.asp
https://capital.com/ro/rating-definitie
https://en.wikipedia.org/wiki/Credit_rating

Anexa nr. 1:
Agentiile de rating (Moody’s, Fitch, Standard & Poors) pun la dispozitie evaluari de credit
pentru guverne (rating suveran) conform scalei de mai jos:
Short run
Long run
EU Credit benchmar
Rating benchmar
Quality k default
descriptio [18][19][20 k default
Step rates
n ] rates (mid
(trigger
Long-term Short-term Long-term Short-term Long-term Short-term value)[21]
level)[21]

Aaa AAA AAA Prime

Aa1 AA+ AA+


A-1+ F1+ 1 0.1% 1.2%
Aa2 AA AA High grade
P-1
Aa3 AA− AA−

A1 A+ A+
A-1 F1 Upper
A2 A A medium 2 0.25% 1.3%
grade
A3 A− A−
P-2 F2
Baa1 BBB+ A-2 BBB+
Lower
Baa2 BBB BBB medium 3 1.0% 3.0%
P-3 F3 grade
Baa3 BBB− A-3 BBB−

Ba1 BB+ BB+ Non-


investmen
Ba2 BB BB t grade 4 7.5% 12.4%
Not Prime B B speculativ
Ba3 BB− BB− e

B1 B+ B+ 5 20% 35%
B2 B B Highly
speculativ
B3 B− B− e

Caa1 CCC+ CCC+


Substantia
Caa2 CCC CCC
l risks
Caa3 CCC− CCC−
C C Extremely
CC CC speculativ
e not
Ca 6 34%
applicable
Default
C C
imminent

C RD DDD

/ SD D DD D In default

/ D D

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Credit_rating