Sunteți pe pagina 1din 152

52

Anex

COD DE PROIECTARE A CONSTRUCIILOR CU


PEREI STRUCTURALI DE BETON ARMAT
INDICATIV CR 2 – 1 – 1.1/2013
53

CUPRINS

1. Generalit i
1.1. Domeniu de aplicare
1.2. Relaia cu alte reglementri tehnice
1.3. Simboluri

2. Defini ii. Clasificri

3. Alctuirea general a construc iilor


3.1. Reguli de alctuire pentru ansamblul structurii
3.2. Elemente structurale
3.3. Planee
3.4. Rosturi
3.5. Infrastructur
3.6. Componente nestructurale

4. Cerin e generale de proiectare


4.1. Probleme generale
4.2. Cerine privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul
de plastificare)
4.3. Cerine de rezisten i de stabilitate
4.4. Cerine de rigiditate
4.5. Cerine privind ductilitatea local i eliminarea ruperilor cu caracter
neductil
4.6. Cerine specifice structurilor prefabricate

5. Evaluarea
i combinarea încrcrilor
5.1. Evaluarea aciunilor în Gruparea seismic
5.2. Evaluarea aciunii seismice
54

6. Proiectarea construc iilor cu pere i structurali la ac iunea încrcrilor


verticale
i orizontale
6.1. Indicaii generale
6.2. Dimensionarea preliminar a elementelor structurale
6.3. Succesiunea operaiilor de proiectare
6.4. Schematizarea pentru calcul a structurilor
6.5. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereii structurali, din
aciunea încrcrilor verticale
6.6. Modelarea structurilor pentru determinarea eforturilor secionale
6.7. Metode de calcul în domeniul elastic
6.8. Metode de calcul în domeniul postelastic

7. Calculul sec iunilor pere ilor structurali


7.1. Probleme generale
7.2. Valorile eforturilor secionale de proiectare în perei
7.3. Valorile eforturilor secionale de proiectare în grinzile de cuplare
7.4. Efectul aciunilor verticale excentrice
7.5. Dimensionarea seciunii de beton a pereilor structurali
7.6. Calculul armturilor longitudinale i transversale din pereii structurali
7.7. Calculul armturilor din grinzile de cuplare
7.8. Calculul planeelor ca diafragme orizontale

8. Prevederi constructive
8.1. Materiale utilizate
8.2. Alctuirea seciunii de beton a pereilor structurali. Dimensiuni minime
8.3. Armarea pereilor. Prevederi generale
8.4. Armarea în câmp a pereilor structurali
8.5. Armri locale ale elementelor verticale
8.6. Armarea grinzilor de cuplare

9. Probleme specifice de alctuire a structurilor prefabricate


9.1. Probleme generale
9.2. Alctuirea panourilor
9.3. Îmbinrile structurilor cu perei din elemente prefabricate de beton armat
55

10. Infrastructuri
10.1. Probleme generale
10.2. Tipuri de infrastructuri
10.3. Indicaii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii
10.4. Probleme specifice de alctuire a elementelor infrastructurilor

Anexa A Exemple de verificare a capacit ii de deformare a grinzilor de


cuplare
i a pere ilor de beton armat

Anexa B Documente de referin 

Anexa C Comentarii
56

1. GENERALITI

1.1 Domeniu de aplicare


1.1.1 Prezentul Cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea construciilor cu perei
structurali de beton armat monolit i/sau din elemente prefabricate.
Prevederile privind alctuirea de ansamblu i calculul structurilor cu perei, cât i detaliile
de alctuire constructiv i de armare a pereilor, se refer la tipurile uzuale de structuri care
apar în mod curent la cldirile etajate civile sau industriale, cu pân la 20 de niveluri.
Pentru alte categorii de construcii, cu forme, alctuiri i/sau solicitri speciale, sau la
cldiri mai înalte, prevederile prezentului Cod vor fi luate în considerare cu caracter
orientativ.
1.1.2 În cazul construciilor situate pe terenuri sensibile la umezire i, în general, pe terenuri
la care pot aprea tasri difereniale importante, este necesar ca, pe lâng respectarea
prevederilor prezentului Cod, s se prevad i msuri suplimentare de alctuire, dimensionare
i armare corespunztoare condiiilor de fundare respective. Msurile menionate nu fac
obiectul prezentei reglementri tehnice.
1.1.3 Alctuirea constructiv a structurilor cu perei de beton armat va fi pus de acord cu
procedeele de execuie avute în vedere la proiectare (sistemul de cofraj utilizat pentru pereii
verticali din beton armat monolit, aplicarea tehnologiei de prefabricare, modul de execuie al
planeelor etc.).
1.1.4 Prevederile prezentului Cod trebuie interpretate ca având un caracter minimal. De la caz
la caz, proiectanii de structuri pot aplica i alte metode de calcul i pot lua i alte msuri
constructive pentru obinerea nivelului de siguran urmrit.
1.1.5 Prevederile codului se adreseaz investitorilor, proiectanilor, executanilor de lucrri,
specialitilor cu activitate în domeniul construciilor atestai/autorizai în condiiile legii,
precum i organismelor de verificare i control (verificarea i/sau expertizarea proiectelor;
verificarea, controlul i/sau expertizarea lucrrilor).

1.2 Relaia cu alte reglementri tehnice


1.2.1 Sub aspectul msurilor de protecie seismic, prezentul Cod are la baz prevederile
codului P 100-1, fa de care cuprinde detalieri i precizri suplimentare.
Proiectarea structurilor cu perei de beton armat va fi orientat pe satisfacerea cerinelor
structurale (vezi cap. 4):
x conformarea general favorabil a construciei;
x asigurarea unei rigiditi corespunztoare la deplasri laterale;
x impunerea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei sub aciuni
seismice de intensitate ridicat.
1.2.2 Metodele de proiectare seismic a structurilor cu perei structurali de beton armat,
difereniate în funcie de modul în care este modelat aciunea seismic, de fidelitatea
modelului de calcul în raport cu caracterul, în general, spaial, dinamic i neliniar al
comportrii structurale, precum i de modul concret în care sunt efectuate verificrile ce
privesc condiiile de conformare antiseismic i performanele rspunsului seismic, sunt cele
57

prescrise în P 100-1, unde sunt precizate i domeniile recomandabile de utilizare a acestor


metode.
1.2.3 Prevederile prezentului Cod vor fi completate dup necesiti cu prevederile altor
reglementri tehnice i standarde sub a cror inciden se afl construciile proiectate. Lista
minimal a acestor documente este prezentat în Anexa B – Documente de referin a
codului.
1.2.4 Acest Cod cuprinde texte reproduse din standardul naional SR EN 1992-1-1 cu
Anexa Naional, identificate prin bar lateral.

1.3 Simboluri
ag valoarea de proiectare a acceleraiei terenului
b0 ltimea miezului de beton confinat
bi distana dintre barele succesive mobilizate de etrieri
bf grosimea seciunii tlpii unui perete
bw grosimea zonei confinate a seciunii unui perete (grosimea bulbului); limea seciunii
unei grinzi
bwo grosimea inimii unui perete
c factor de amplificare a valorilor deplasrilor în domeniul T1 < Tc
cpl coeficient care ine seama de plastificarea parial a zonei întinse
dbi diametrul barelor înclinate
dbL diametrul barelor longitudinale
dbT diametrul barelor transversale
db,max diametrul maxim al armturilor
dV deplasarea orizontal la nivelul punctului de inflexiune în raport cu captul barei.
fcd valoarea de proiectare a rezistenei la compresiune a betonului
fck valoarea caracteristic a rezistenei la compresiune a betonului
fck,c valoarea caracteristic a rezistenei la compresiune a betonului confinat
fcm valoarea medie a rezistenei la compresiune a betonului
fctd valoarea de proiectare a rezistenei la întindere a betonului
fyd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oelului
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armturii orizontale
fyd,i valoarea de proiectare a limitei de curgere a armturii înclinate
fyd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armturii verticale
fyk valoarea caracteristic a limitei de curgere a oelului
fym valoarea medie a limitei de curgere a oelului
fywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a etrierilor
fywk rezistena caracteristic a oelului armturii de confinare
58

g acceleraia gravitaional
h înlimea grinzii
h0 înlimea miezului de beton confinat
hcl înlimea liber
hcr înlimea zonei critice
hf grosimea plcii
hw înlimea peretelui
hs înlimea liber a etajului
k coeficient care introduce efectul forei tietoare asupra rigiditii grinzii
kM coeficient de corecie a momentelor încovoietoare din perei
ks raportul dintre valoarea de vârf a acceleraiei terenului pentru proiectare i acceleraia
gravitaional (ks = ag/g)
kV coeficient de corecie a forelor tietoare din perei
kw factor care ia în considerare efectul proporiei peretelui asupra modului de cedare
lbd lungimea de ancorare
lbd,h lungimea de ancorare a barelor orizontale
lbd,v lungimea de ancorare a barelor verticale
lc lungimea zonei comprimate pe care se iau msuri de confinare
lcl lungimea liber
lf,eff limea activ a plcii
lw înlimea seciunii transversale a unui perete (lungimea peretelui în plan)
q factor de comportare specific structurii; încrcare distribuit
rs distana de la centrul de greutate al seciunii pân la limita sâmburelui central situat de
aceeai parte cu fora excentric NEd (fora axial de proiectare în combinaia seismic
de aciuni)
s distana pe vertical între armturile transversale
xu înlimea zonei comprimate la starea limit ultim, stabilit pe baza rezistenelor de
proiectare ale betonului i armturii
Ac aria seciunii brute a elementului de beton
Ac,s aria seciunii de forfecare
Aeq aria echivalent a seciunii fisurate
Aeq,s aria echivalent de forfecare a seciunii fisurate
AEd valoarea de proiectare a aciunii seismice
AEk valoarea caracteristic a aciunii seismice
Af aria seciunii transversale a bulbului (tlpii) unui perete
Afl aria planeului
59

Asc aria tuturor seciunilor armturilor continue; aria armturilor din zona de margine a
unui perete
As,ch aria seciunilor armturilor din centur
Ec valoarea modulului de elasticitate al betonului
Ec,d valoarea de proiectare a modulului de elasticitate al betonului
EFd valoarea de proiectare a efortului secional
EF,E efortul secional rezultat din calculul la aciunea seismic de proiectare
EF,G efortul secional produs de aciunile neseismice incluse în combinaia de aciuni
pentru situaia de proiectare seismic
Fi fora seismic de proiectare aplicat la nivelul „i”
G greutatea construciei
GK valoarea caracteristic a unei aciuni permanente
GK, j valoarea caracteristic a aciunii permanente „j”
Hw înlimea peretelui
Hi distana msurat de la baz la nivelul „i”
Ic moment de inerie al seciunii brute de beton
Ieq moment de inerie al seciunii echivalente (fisurate) de beton
Li distana msurat de la mijlocul deschiderii libere a grinzii „i” pân în centrul de
greutate al seciunii montantului considerat
Lpl lungimea convenional a zonei plastice
LV deschiderea de forfecare
Mcr moment încovoietor la fisurarea betonului întins
MEd valoarea momentului încovoietor de proiectare
M’Ed valoarea momentului încovoietor rezultat din calcul static sub încrcrile seismice de
proiectare
M’Ed,o valoarea momentului încovoietor rezultat din calcul static sub încrcrile seismice de
proiectare, la baza peretelui
MRd valoarea de proiectare a momentului capabil
MRdb valoarea de proiectare a momentului capabil al grinzii
MRd,o valoarea momentului încovoietor capabil la baza peretelui
NEd valoarea forei axiale de proiectare în combinaia seismic de încrcri
Ng fora axial din încrcrile gravitaionale în combinaia seismic de încrcri
Qk valoarea caracteristic a unei aciuni variabile
Qk, i valoarea caracteristic a aciunii permanente „i”
T1 perioada oscilaiilor în modul de vibraie fundamental
Tc perioada de col (control) a spectrului de rspuns
VEd fora tietoare de proiectare
60

VEdb fora tietoare din grind, asociat atingerii momentului capabil, incluzând efectul
suprarezistenei
V’Edb fora tietoare din grind rezultat din calcul static sub încrcrile seismice de
proiectare
VEd,v valoarea de proiectare a eforturilor de lunecare în lungul îmbinrilor verticale în
structurile cu perei din elemente prefabricate de beton armat
VRd,c valoarea de proiectare a forei tietoare preluate de zona comprimat de beton
VRd,s valoarea de proiectare a rezistenei la lunecare
VRd,t1 valoarea de proiectare a rezistenei la strivire pe captul dintelui
VRd,t2 valoarea de proiectare a rezistenei la forfecare a dintelui
V’Edb fora tietoare produs în grind sub încrcrile seismice de proiectare
V’Ed fora tietoare rezultat din calcul static sub încrcrile seismice de proiectare
Wf modulul de rezisten la fisurare (elasto-plastic)
 unghiul de înclinare al armturilor; factor de eficien a confinrii
0 raportul prelevant al formei pereilor din sistemul structural
1 factorul de multiplicare a forei seismice orizontale corespunztor formrii primei
articulaii plastice în sistem
u factorul de multiplicare a forei seismice orizontale corespunztor formrii
mecanismului cinematic global
I,e factor de importan i expunere la cutremur a construciei
Rd factor ce ine seama de efectul incertitudinilor legate de model în ceea ce privete
valorile de proiectare ale eforturilor capabile utilizate la estimarea eforturilor de
calcul, în acord cu principiul proiectarii capacitaii de rezisten; ine seama de
diferitele surse de suprarezisten
el coeficient de siguran
Hc2 deformaia specific la atingerea efortului unitar maxim
Hc2,c deformaia specific la atingerea efortului fck,c
Hcu2,c deformaia specific ultim la compresiune a betonului confinat
Hsu deformaia specific ultima a oelului
Hsy deformaia specific a oelului la iniierea curgerii
T rotirea în articulaia plastic
y componenta elastic a rotirii
Tpl,u capacitatea de rotire în articulaia plastic convenional
TULS rotirea de bar asociat strii limit ultime
d fora axial determinat prin calcul seismic, normalizat prin Ac fcd
f coeficientul de frecare în rost la aciuni ciclice
 factorul de ductilitate a curburii
61

[u înlimea relativ a zonei comprimate stabilit pe baza rezistenelor de proiectare ale


betonului i armturii la starea limit ultim în combinaia care include aciunea
seismic

sw coeficientul transversal de armare al etrierilor de confinare


v coeficient mecanic de armare
wd coeficientul volumetric de armare al etrierilor de confinare
wk coeficientul volumetric transversal de armare al bulbului
wk,w coeficientul volumetric transversal de armare al inimii peretelui
2 efortul efectiv de compresiune lateral
cp efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui
u curbura ultim (în starea limit ultim)
y curbura înregistrat la iniierea curgerii în armtura întins
2, i factor pentru determinarea valorii cvasipermanente a unei aciuni variabile
 factor de suprarezisten
Ash suma seciunilor armturilor orizontale
Asi suma seciunilor armturilor înclinate
Asv suma seciunilor armturilor verticale din inima peretelui
Asw suma seciunilor ramurilor etrierilor considerai în calcul
VRd,t suma eforturilor de lunecare capabile ale dinilor panoului, sau ale dinilor
monolitizrii, care este mai mic.
62

2. DEFINIII. CLASIFICRI

2.1 Construciile cu perei structurali sunt cele la care elementele structurale verticale sunt
constituite, în totalitate sau parial, din perei de beton armat turnai monolit sau realizai din
elemente prefabricate.
La aceste structuri este necesar realizarea planeelor ca diafragme orizontale, ceea ce
asigur deformarea solidar în preluarea forelor orizontale (din aciunea cutremurului sau a
vântului) a elementelor verticale structurale – perei sau stâlpi.
2.2 Dup modul de participare a pereilor la preluarea încrcrilor verticale i orizontale,
sistemele structurale se clasific în urmtoarele categorii:
A. Sistem structural tip perei: sistem structural în care pereii verticali, cuplai sau nu, preiau
majoritatea încrcrilor verticale i orizontale, contribuia acestora la preluarea forelor
tietoare la baza construciei depind 65% din fora tietoare de baz.
B. Sistem structural dual: sistem structural în care încrcrile verticale sunt preluate în
principal de cadre spaiale, în timp ce încrcrile laterale sunt preluate parial de sistemul în
cadre i parial de perei structurali, individuali sau cuplai.
Structurile duale se împart în dou categorii:
a. Sistem dual cu perei predominani: sistem dual în care contribuia pereilor la
preluarea forei tietoare, la baza construciei, depete 50% din fora tietoare de
baz. Grinzile i stâlpii acestor structuri nu trebuie s îndeplineasc condiiile impuse
structurilor în cadre ductile în zone seismice, cum sunt cele referitoare la evitarea
mecanismului de plastificare de etaj, la limitarea forei axiale normalizate în seciune,
etc.
b. Sistem dual cu cadre predominante: sistem dual în care contribuia cadrelor la
preluarea forei tietoare, la baza construciei, depete 50% din fora tietoare de
baz. La aceste sisteme, grinzile i stâlpii trebuie s îndeplineasc condiiile impuse
sistemelor de tip cadru ductil de beton armat.
2.3 Pereii structurali se clasific în:
- perei în consol individuali (necuplai), legai numai prin placa planeului;
- perei cuplai, constituii din doi sau mai muli montani (perei în consol) conectai
într-un mod regulat prin grinzi (grinzi de cuplare) proiectate, dup caz, pentru a avea
o comportare ductil sau în domeniul elastic;
- perei asamblai sub forma unor tuburi perforate sau neperforate.
Regulile de alctuire i dimensionare date în prezentul Cod se aplic pereilor structurali
din toate sistemele structurale: A, B (a) i B (b).
63

3. ALCTUIREA GENERAL A CONSTRUCIILOR

3.1 Reguli de alctuire pentru ansamblul structurii


3.1.1 La stabilirea configuraiei structurii i a modului de dispunere a pereilor în planul
construciei, se vor respecta prevederile din P 100-1, cap. 4, precum i prevederile
suplimentare prezentate în continuare.
3.1.2 La stabilirea formei i a alctuirii de ansamblu a construciilor, se vor alege, de
preferin, contururi regulate în plan, compacte i simetrice. Se vor evita disimetriile
pronunate în distribuia volumelor, a maselor, a rigiditilor i a capacitilor de rezisten ale
pereilor i ale celorlalte componente structurale, în vederea limitrii efectelor de torsiune
general la aciunea seismic i a altor efecte structurale defavorabile.
Prin alctuirea structurii se va realiza un traseu sigur, cât mai scurt, de transmitere a
încrcrilor verticale i orizontale la terenul de fundare.
3.1.3 Suprafaa planeului la fiecare nivel va fi, pe cât posibil, aceeai, iar distribuia în plan
a pereilor va fi, de regul, aceeai la toate nivelurile, astfel ca acetia s se suprapun pe
vertical. Se admit retrageri la ultimele niveluri, inclusiv cu suprimri pariale sau totale ale
unor perei, urmrindu-se s se evite apariia unor excentriciti importante de mase i de
rigiditi.
Dimensiunile pereilor se vor pstra, de regul, constante pe înlimea construciei. La
construcii cu înlimi mari, dimensiunile pot fi micorate gradual, fr salturi brute între
nivelurile consecutive (vezi pct. 4.4.3.3 din P 100-1).
3.1.4 În cazul în care la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se crea spaii
libere mai mari decât la etajele curente, se poate accepta suprimarea unor perei. Se vor lua
msuri pentru a menine, i la aceste niveluri, capaciti suficiente de rigiditate, de rezisten
i de ductilitate, pe ambele direcii, prin continuarea pân la fundaii a celorlali perei i prin
alctuirea adecvat a stâlpilor de la baza pereilor întrerupi.
3.1.5 La poziionarea pereilor în plan se va urmri ca cerinele de ductilitate s fie cât mai
uniform distribuite în pereii structurii.
Practic, acest obiectiv se poate obine realizând valori ale momentelor capabile cât mai
apropiate de valorile de proiectare.
3.1.6 Amplasarea în plan a pereilor structurali va urmri cu prioritate posibilitatea
obinerii unui sistem eficient de fundaii (incluzând, dac este necesar, pereii de la subsol
i/sau de la alte niveluri de la partea inferioar a construciei), în msur s realizeze un
transfer cât mai simplu i mai avantajos al eforturilor de la baza pereilor la terenul de
fundare.
3.1.7 Pereilor structurali crora le revin cele mai mari valori ale forelor orizontale
trebuie s li se asigure o încrcare gravitaional suficient (pereii s fie suficient “lestai”),
astfel încât s se poat obine condiii avantajoase de preluare a eforturilor din încrcri
orizontale i de transmitere a acestora la terenul de fundare.
3.1.8 La construciile cu forma în plan dreptunghiular, pereii structurali se vor dispune, de
regul, dup dou direcii perpendiculare între ele. Soluiile cele mai avantajoase se obin
atunci când rigiditile de ansamblu ale structurii dup cele dou direcii au valori apropiate
între ele.
64

La construciile de alte forme, aceleai cerine se pot realiza i prin dispunerea pereilor
dup direciile principale determinate de forma construciei.
3.1.9 Se va urmri, ca prin forma în plan a construciei i a pereilor structurali, s se
limiteze valorile momentelor încovoietoare în perei produse de încrcrile verticale.
3.1.10 Dintre pereii interiori, se vor proiecta cu precdere ca perei structurali, aceia care
separ funciuni diferite sau care trebuie s asigure o izolare fonic sporit, necesitând ca
atare grosimi mai mari, i care, în acelai timp, nu prezint goluri de ui, sau la care acestea
sunt în numr redus. Din aceast categorie fac parte:
- la cldirile de locuit, pereii dintre apartamente i pereii casei scrii;
- la cldirile administrative, pereii de la nucleul de circulaie vertical i de la grupurile
sanitare, etc.
3.1.11 La proiectarea structurilor cu perei structurali se vor avea în vedere, în afara situaiei
construciei în faza de exploatare, i situaiile care apar pe parcursul execuiei, în care lipsa
unor elemente înc neexecutate (de exemplu, a planeelor) poate impune luarea de msuri
suplimentare în vederea asigurrii stabilitii i capacitii de rezisten necesare ale pereilor.

3.2 Elemente structurale


3.2.1 Pentru elementele structurale verticale, perei individuali sau perei cuplai, se vor
alege, de preferin, forme de seciuni cât mai simple (Fig.3.1).

Grind de cuplare

Grinzi de cuplare

Fig.3.1 Fig.3.2

Astfel, se va urmri realizarea pereilor cu seciuni lamelare sau întrite la extremiti, în


funcie de necesiti, prin bulbi i tlpi cu dezvoltri limitate.
În msura posibilitilor, se vor evita interseciile între pereii dispui pe cele dou direcii
principale care duc la formarea unor seciuni cu profile complicate. Se vor evita mai ales
formele de seciuni pronunat nesimetrice, cu tlpi dezvoltate numai la una dintre
extremitile seciunii expuse unor ruperi cu caracter neductil într-unul din sensurile de
aciune ale forelor laterale.
Dezideratul menionat mai sus se poate realiza printr-o dispunere judicioas a golurilor i
prin eventuala fragmentare a pereilor.
65

3.2.2 Se vor adopta, când funciunea construciei o impune, iruri de goluri suprapuse, cu
dispoziie ordonat, ducând la perei formai din plinuri verticale (montani) legate între ele
prin grinzi de cuplare având configuraia general a unor cadre
etajate.
3.2.3 Grinzile de cuplare vor avea grosimea egal cu aceea a
inimii pereilor verticali sau, dac este necesar, dimensiuni mai
mari decât aceasta (Fig.3.2). În acest ultim caz, marginile dinspre
gol ale pereilor vor avea cel puin grosimea grinzilor.
3.2.4 În situaiile în care se urmrete obinerea unor elemente
structurale cu capaciti sporite de rigiditate i de rezisten, se
recomand decalarea golurilor pe înlimea cldirii, în mod
ordonat, ca în Fig. 3.3.
Acest sistem de dispunere a golurilor este deosebit de eficient,
mai ales la nucleele de perei, cum sunt cele din jurul zonelor în
care se realizeaz circulaia pe vertical. Fig. 3.3

3.3 Planee
3.3.1 Alctuirea planeelor va satisface condiiile precizate în P 100-1, cap. 4, împreun cu
regulile date în continuare.
3.3.2 Planeele vor fi astfel alctuite încât s asigure satisfacerea cerinelor funcionale (de
exemplu, cele de izolare fonic), precum i cele de rezisten i de rigiditate, pentru încrcri
verticale i orizontale.
Modul de alctuire a planeelor se va corela cu distanele dintre pereii structurali astfel
încât planeele s rezulte, practic, indeformabile la încrcri în planul lor.
3.3.3 Planeele pot fi realizate i din elemente prefabricate, cu condiia ca soluiile de
îmbinare s asigure planeului exigenele menionate la 3.3.1.
3.3.4 Se va urmri ca prin forma în plan aleas pentru planeu i prin dispunerea adecvat a
golurilor cu diferite destinaii (pentru scri, lifturi, instalaii, echipamente) s nu se slbeasc
exagerat rezistena planeului în anumite seciuni expuse riscului de rupere la aciunea
cutremurelor.

3.4 Rosturi
3.4.1 Se vor prevedea, dup necesiti, rosturi de dilatare-contracie, rosturi seismice i/sau
rosturi de tasare.
Se va urmri ca rosturile s cumuleze dou sau toate cele trei roluri menionate.
3.4.2 În vederea reducerii sub limite semnificative, din punct de vedere structural, a
eforturilor din aciunea contraciei betonului i a variaiilor de temperatur, precum i a
torsiunii generale la aciuni seismice, lungimea L a tronsoanelor de cldire, ca i lungimea l
între capetele extreme ale pereilor (Fig.3.4) nu vor depi, de regul, valorile date în tabelul
3.1.
66

Fig. 3.4

Tabelul 3.1
Tipuri de planeu L (m) l (m)
Planeu din beton armat monolit sau planeu cu alctuire mixt 60 50
(din predale prefabricate cu plac de beton armat)
Planeu prefabricat cu suprabetonare de 60-70 mm 70 60

Distana dintre rosturi poate fi mai mare decât cea din tabelul 3.1 dac se iau msuri
constructive speciale (utilizarea de betoane cu contracie foarte mic, armri puternice,
adoptarea unor rosturi de lucru deschise timp suficient, etc.) i/sau se justific prin calcul c
se poate controla adecvat procesul de fisurare (a se vedea i ghidul GP 115).
Valorile pentru dimensiunile L i l din tabelul 3.1 se refer la suprastructura construciei.
În cazul subsolurilor i al sistemelor de fundare (inclusiv al radierelor), se pot admite valori
mai mari ca urmare a faptului c la elementele îngropate limitarea deformaiilor termice poate
fi controlat mai eficient.
3.4.3 Dispunerea rosturilor seismice i limea acestora vor respecta prevederile de la pct.
4.6.2.7 din P 100-1.
În cazul unor tronsoane de cldire vecine, cu înlime i alctuire similare, cu planeele
situate la acelai nivel, limea rostului poate fi redus pân la dimensiunea minim
realizabil constructiv.
3.4.4 În cazul în care construcia este alctuit din corpuri cu mase pronunat diferite (de
exemplu, au înlimi foarte diferite), sau când acestea sunt fundate pe terenuri cu proprieti
substanial diferite, rosturile vor traversa i fundaiile, constituind i rosturi de tasare.

3.5. Infrastructur
3.5.1 Pereii structurali, individuali sau cuplai, vor fi prevzui la partea lor inferioar cu
elemente structurale care s permit transmiterea adecvat a eforturilor de la baza pereilor la
terenul de fundare.
Ansamblul acestor elemente structurale, care pe lâng fundatii, poate include, atunci când
exist, pereii subsolului sau ai mai multor niveluri de la baza structurii, alctuiete
infrastructura construciei.
67

În raport cu mrimea eforturilor care apar la baza pereilor structurali i cu configuraia


pereilor subsolului, se pot prevedea diferite soluii, dintre care cele mai importante sunt:
a) Fundaii izolate de tipul celor adoptate în cazul stâlpilor structurilor în cadre, dar cu
proporii i dimensiuni corelate cu mrimea eforturilor din pereii structurali;
b) Grinzi de fundare pe una sau dou direcii, constituind fundaiile comune pentru mai
muli perei;
c) Infrastructuri realizate sub forma unor cutii închise, cu capacitate mare de rigiditate i
de rezisten la încovoiere, for tietoare i torsiune, alctuite din planeele i pereii
subsolului, fundaiile/radierul (eventual placa pardoseal de beton armat).
3.5.2 La proiectarea sistemului de fundare se vor respecta prevederile i regulile date în
P 100-1 la cap. 5.8 i în reglementrile tehnice generale pentru proiectarea fundaiilor,
împreun cu cele date la cap. 10 din prezentul Cod.

3.6 Componente nestructurale


3.6.1 Se vor utiliza cu precdere elemente de compartimentare uoare, care s poat fi
modificate sau înlocuite pe durata de exploatare a construciilor i care s fie cât mai puin
sensibile la deplasri în planul lor.
3.6.2 În cazul pereilor executai din materiale rezistente (de exemplu, din zidrie de
crmid), se va urmri ca prin alctuirea (dimensiuni, poziie i dimensiunea golurilor) i
modul lor de prindere de elementele structurale s se evite realizarea unor interaciuni
nefavorabile i s se asigure limitarea degradrilor în perei, în conformitate cu prevederile
din P 100-1.
3.6.3 Alctuirea componentelor de instalaii i a echipamentelor cu diferite destinaii,
precum i prinderea lor de strucutr vor fi astfel rezolvate încât s se asigure stabilitatea lor i
s se evite producerea de efecte de interaciune nefavorabile.
68

4. CERINE GENERALE DE PROIECTARE

4.1 Probleme generale


Proiectarea construciilor cu perei structurali trebuie s urmreasc satisfacerea tuturor
cerinelor specifice de diferite naturi (funcionale, structurale, estetice, de încadrare în mediul
construit, de execuie, de întreinere, de reparare/consolidare, etc), în funcie de condiiile
concrete ale amplasamentului (geotehnice, climatice, seismice, rezultate din vecintatea cu
alte construcii, etc.) i de categoria de importana a construciei. Astfel se poate asigura o
comportare favorabil în exploatare, cu un nivel controlat de siguran.
Satisfacerea cerinelor structurale referitoare la preluarea aciunilor de diferite categorii,
în particular a celor seismice, se realizeaz prin:
- concepia general de proiectare a structurii privind mecanismul structural de
deformare elasto-plastic (i, implicit, de disipare de energie);
- modelarea cât mai fidel în raport cu comportarea real i utilizarea unor metode de
calcul adecvate pentru determinarea eforturilor i dimensionarea elementelor
structurale;
- respectarea prevederilor prezentului Cod i ale celorlalte reglementri tehnice sub
incidena crora se afl realizarea construciei, referitoare la calculul, alctuirea i
execuia tuturor elementelor structurale i nestructurale.
Cerinele structurale fundamentale, criteriile generale de îndeplinire i strile limit ce
trebuie analizate pentru aciunile seismice sunt cele prezentate la cap. 2.1, 2.2, 4.4 din
P 100-1.

4.2 Cerine privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de


plastificare)
La nivelul ansamblului structural, obinerea unui rspuns seismic favorabil înseamn, în
principal, obinerea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil la aciunile
seismice de proiectare.
În cazul construciilor cu perei structurali de beton armat, realizarea acestui obiectiv
implic:
- dirijarea deformaiilor plastice în grinzile de cuplare i la baza pereilor;
- manifestarea unor cerine de ductilitate moderate i cât mai uniform distribuite în
ansamblul structurii;
- asigurarea de capaciti de deformare postelastic substaniale i comportare
histeretic stabil în zonele plastice;
- eliminarea ruperilor premature, cu caracter fragil, datorate pierderii ancorajelor,
aciunii forelor tietoare, etc.;
- eliminarea apariiei unor fenomene de instabilitate care s nu permit atingerea
capacitilor de rezisten proiectate.
De regul, prin proiectarea structural trebuie s se asigure o comportare în domeniul
elastic pentru planee i sistemul infrastructurii cu fundaiile aferente.
69

Modalitile practice de impunere a mecanismelor de plastificare adecvate sunt prezentate


la 7.2 i 7.3.
Nivelul incursiunilor în domeniul postelastic de deformare se controleaz prin selectarea
unui nivel adecvat de rezisten la fore laterale, respectiv prin selectarea clasei de ductilitate
pentru care se proiecteaz structura.

4.3 Cerine de rezisten i de stabilitate


Cerinele de rezisten impun ca aciunile seismice corespunztoare cutremurului de
proiectare în amplasament s nu reduc semnificativ capacitatea de rezisten a celor mai
solicitate seciuni ale structurii.
Practic, se consider c cerinele de rezisten sunt satisfcute dac, în toate seciunile,
capacitatea de rezisten a elementelor structurale, evaluat pe baza prevederilor din SR EN
1992-1-1, cu precizrile din prezentul Cod i în condiiile respectrii regulilor de alctuire
prevzute în cod, este superioar sau, la limit, egal cu valorile de proiectare maxime ale
eforturilor secionale.
Elementele structurale trebuie înzestrate cu rezistena necesar în toate seciunile, astfel
încât s fie posibil un traseu complet, fr întreruperi i cât mai scurt, al încrcrilor de la
locul unde sunt aplicate pân la fundaii.
Cerinele de stabilitate impun evitarea pierderii stabilitii formei (voalrii) pereilor în
zonele puternic comprimate i eliminarea fenomenelor de rsturnare datorate unei suprafee
de rezemare pe teren insuficiente.
Tot în categoria fenomenelor de instabilitate care trebuie evitate se încadreaz i situaiile
în care distribuia în plan a pereilor duce la o sensibilitate înalt la torsiune de ansamblu, în
absena unor perei care s preia în mod eficient momentele de torsiune general (vezi 3.1.2 i
3.1.5).

4.4 Cerine de rigiditate


Construciile cu perei structurali vor fi prevzute prin proiectare cu o rigiditate la
deplasri laterale în acord cu prevederile din P 100-1.
Structurile trebuie s prezinte rigiditate corespunztoare în dou direcii normale ale
planului, precum i rigiditate la torsiunea de ansamblu.
De asemenea, rigiditatea pereilor structurali trebuie s fie suficient de mare pentru a
asigura i condiia de necoliziune la rosturi a tronsoanelor de cldire vecine cu caracteristici
de vibraie pronunat diferite.

4.5 Cerine privind ductilitatea local i eliminarea ruperilor cu caracter neductil


Condiia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu perei de beton armat are în
vedere asigurarea unei capaciti suficiente de rotire postelastic în articulaiile plastice, fr
reduceri semnificative ale capacitii de rezisten în urma unor cicluri ample de solicitare
seismic.
70

Articulaiile plastice în structurile de beton armat reprezint zone în care se înregistreaz


deformaii ale armturilor longitudinale dincolo de limita elastic. Aceste zone se denumesc,
în acord cu prevederile din P 100-1, zone critice.
În proiectarea curent, cerinele de ductilitate local se determin în funcie de rotirile de
bar ale elementelor structurale produse de forele seismice de proiectare. Acestea trebuie s
fie inferioare valorilor capabile ale rotirilor, obinute prin satisfacerea prevederilor de calcul
i de alctuire ale prezentului cod, conform 8.5.
În situaiile în care cerinele de deformare plastic sunt determinate printr-un calcul
seismic neliniar, capacitile de deformare se vor evalua pe baza modelelor de calcul date în
codul P 100-3.
În evalurile preliminare, în vederea alegerii iniiale a seciunilor de perei se vor utiliza
criterii aproximative pentru asigurarea ductilitii necesare. Acestea constau în condiii de
limitare a zonelor comprimate sau, în condiii echivalente, aproximative, de limitare a
efortului unitar mediu de compresiune.
Se poate analiza posibilitatea de sporire a deformabilitii în domeniul postelastic prin
msuri suplimentare de confinare a zonelor comprimate de beton, conform 8.5.2.(ii).
În vederea mobilizrii capacitii de ductilitate la solicitarea de încovoiere cu sau fr
efort axial, se va asigura, prin dimensionare, un grad superior de siguran fa de ruperile cu
caracter fragil sau mai puin ductil, cum sunt:
- ruperea la for tietoare în seciunile înclinate;
- ruperea la forele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor seciuni
prefisurate;
- pierderea aderenei betonului la suprafaa armturilor în zonele de ancorare i de
înndire;
- ruperea zonelor întinse, armate sub nivelul corespunztor eforturilor de fisurare a
betonului.
În acelai scop sunt necesare msuri pentru evitarea fenomenului de pierdere a stabilitii
zonelor comprimate de beton i a armturilor comprimate (vezi pct. 7.5.2).

4.6 Cerine specifice structurilor prefabricate


Proiectarea structurilor rezultate din asamblarea unor elemente prefabricate de suprafa
sau liniare, trebuie s urmreasc obinerea unei comportri practic identice cu cea a
structurilor similare realizate din beton armat monolit.
În acest scop, îmbinrile verticale, orizontale sau dup alte direcii, între elementele
prefabricate, se vor proiecta astfel încât la instalarea mecanismului structural de disipare de
energie s fie solicitate în domeniul elastic de deformare a armturilor de oel.
Se admite c acest deziderat se realizeaz dac valorile de proiectare ale eforturilor din
îmbinri se iau cel puin egale cu cele asociate capacitii la încovoiere a pereilor structurali.
71

5. EVALUAREA I COMBINAREA ÎNCRCRILOR

5.1 Evaluarea aciunilor în Gruparea seismic


Clasificarea aciunilor i modul lor de considerare în diferitele combinaii de încrcri
avute în vedere în proiectarea structural sunt stabilite în codul CR 0.
Într-o clasificare general, aciunile sunt de urmtoarele categorii:
- aciuni permanente, desemnate prin valori caracteristice Gk; acestea sunt reprezentate
de greutatea proprie i de alte încrcri “moarte” (practic invariabile);
- aciuni variabile, desemnate prin valorile caracteristice Qk, reprezentate de încrcrile
datorate exploatrii construciei (“utile”) i încrcrile climatice din vânt, zpad sau
variaia de temperatur;
- aciunea seismic, desemnat prin valoarea caracteristic, AEk;
Pentru cldirile curente cu structura de beton armat, sub aspectul regimului de înlime i
al valorilor încrcrilor gravitaionale, combinaia care include aciunea seismic este cea
care dimensioneaz, de regul, elementele structurale verticale, în condiiile aplicrii
reglementrilor tehnice în vigoare.
Elementele planeului i ale sistemului de fundare pot fi dimensionate de toate tipurile de
combinaii de aciuni, cu, sau fr, aciunea seismic.
În cadrul prezentului cod, se are în vedere, cu prioritate, calculul în combinaia de aciuni
care include aciunea seismic. În continuare, aceasta se denumete gruparea seismic de
aciuni.
Într-o form simbolic, aportul diferitelor tipuri de aciuni în gruparea seismic este dat
de de expresia:
6 Gk,j + I,e AEk + 6 2,i Qk,i (5.1)
j i

unde:
GK, j reprezint valoarea caracteristic a aciunii permanente j;
I,e AEk reprezint valoarea caracteristic a aciunii seismice, amplificat prin factorul
de importan – expunere la cutremur al construciei conform P 100-1;
2,i Qk,i reprezint fraciunea quasi-permanent a aciunii variabile i, iar factorul 2,i
are valorile:
x pentru încrcrile din vânt, temperatur i încrcare util pe acoperi:
2,i = 0,0
x pentru încrcarea cu zpad pe acoperi:
2,i = 0,4
x pentru încrcarea util pe planeu:
2,i = 0,3 pentru cldiri de locuit i birouri
2,i = 0,6 pentru spaii publice pentru conferine i sport, i pentru
magazine
2,i = 0,8 pentru depozite
72

5.2 Evaluarea aciunii seismice


Valorile de proiectare ale efectelor aciunii seismice (eforturi i deformaii) se stabilesc în
confomitate cu prevederile cap. 3 i 4 din P 100-1.
Factorii de comportare specifici structurilor cu perei de beton armat q sunt dai în tabelul
5.1, în funcie de tipul de structur i de clasa de ductilitate adoptat (vezi P 100-1, pct.
5.2.1).

Tabelul 5.1: Valorile factorului de comportare q pentru structuri cu perei


Valorile q pentru clasele de ductilitate
Tipul structural DCH DCM DCL
Du Du
Sistem cu perei necuplai 4kw 3kw 2,0
1 1

Sistem cu perei cuplai i Du Du


5 3,5 2,0*
structuri duale 1 1

Sistem flexibil la torsiune 3,0 2,0 1,5


* dac fora axial determinat prin calcul seismic normalizat d
0,75 în toi stâlpii. În caz contrar q=1,5.

kw este factorul care ia în considerare efectul proporiilor peretelui asupra


nivelului de deformare plastic;
Proporiile pereilor în ansamblul structural se definesc prin mrimea raportului:

D0
¦h wi
(5.2)
¦l wi

în care hwi i lwi sunt înlimea peretelui i i, respectiv, lungimea seciunii acestuia.
Valoarea factorului kw se alege astfel:
- pentru perei “înali” (0 2):
kw = 1
- pentru perei “scunzi” (0 < 2):
1D0
0,5 d k w d1
3
Du
Raportul ine seama de sursele de suprarezisten ale structurii. Dac nu se determin
1

Du
prin calcul static neliniar, valorile se iau astfel (vezi P 100-1):
1

- 1,00 pentru structuri cu numai 2 perei pe fiecare direcie;


- 1,15 pentru structuri cu mai mult de 2 perei pe fiecare direcie;
- 1,25 pentru structuri cu perei cuplai i structuri duale cu perei prepondereni;
73

Clasa DCL poate fi selectat numai pentru construciile din zone cu valori de proiectare
ale acceleraiei terenului ag = 0,10g. Valorile factorului de comportare corespunztoare
acestei clase din tabelul 5.1 se refer exclusiv la aceste zone seismice. La aceste structuri, cu
excepia unor grinzi de cuplare, pereii au un rspuns seismic esenial elastic la cutremurul de
proiectare.
În cazul construciilor fr regularitate în elevaie, valorile q din tabelul 5.1 se reduc cu
20%.
În cazul în care structura prezint regularitate complet i se pot asigura condiii de
execuie perfect controlate, factorul q poate lua valori sporite cu pân la 20%.
74

6. PROIECTAREA CONSTRUCIILOR CU PEREI STRUCTURALI


LA ACIUNEA ÎNCRCRILOR VERTICALE I ORIZONTALE

6.1 Indicaii generale


6.1.1 Proiectarea seismic a structurilor cu perei structurali pe baza prezentului cod are în
vedere un rspuns seismic neliniar al ansamblului suprastructur-infrastructur-teren de
fundare, implicând absorbia i disiparea de energie prin deformaii postelastice. Astfel:
a) Se urmrete, de regul, localizarea deformaiilor postelastice în elementele
suprastructurii. Prevederile Codului au în vedere asigurarea unei comportri ductile
pentru aceste elemente.
b) În cazuri speciale, se admite s se realizeze ansamblul structural astfel încât
deformaiile postelastice s se dezvolte i în elementele infrastructurii.
În situaiile în care se opteaz pentru aceast soluie, se vor lua msurile de ductilizare
necesare pentru elementele structurale respective, cu o posibil reducere, într-o
msur limitat, a cerinelor de ductilitate pentru elementele suprastructurii.
c) În situaiile în care soluiile de la punctele a) i b) nu se pot realiza, de exemplu în
cazul unor construcii ce urmeaz s se execute în spaiile limitate dintre alte
construcii existente (care nu permit dezvoltarea suprafeei de rezemare a structurii),
se admit deformaii inelastice limitate i în terenul de fundare, controlate prin
procedee de calcul adecvate. i în aceste cazuri se pot diminua msurile de ductilizare
a elementelor suprastructurii, deoarece cerinele de ductilitate ale acestora sunt mai
mici decât cele corespunztoare construciilor obinuite.
În situaiile în care se opteaz pentru abordri de tip b) i/sau c), trebuie s existe condiii
de acces i de intervenie ulterioar la elementele sistemului de fundare proiectate pentru a
lucra ca elemente disipative.
Dirijarea deformaiilor neliniare în una sau în mai multe din cele trei pri ale ansamblului
suprastructur-infrastructur-teren de fundare se va face, în conformitate cu prevederile din
P 100-1, pe baza principiilor metodei de proiectare la capacitate. Corelarea capacitilor de
rezisten ale celor trei componente se va face pe baza valorilor medii ale rezistenei
betonului, armturii de oel i, respectiv, a terenului de fundare.
6.1.2 În condiiile în care aplicarea unui calcul structural care s reflecte întreaga
complexitate a comportrii structurale nu este totdeauna posibil, în proiectarea obinuit se
vor utiliza procedeele metodei curente de proiectare, indicate în cap. 4.7 din P 100-1, care
admite urmtoarele simplificri principale:
a) Calculul la aciunea seismic se face la încrcrile de proiectare stabilite conform cap.
3 i 4 din P 100-1, aplicate pe structura considerat ca având o comportare elastic.
b) În cazul cldirilor cu forme regulate, cu elementele structurale (perei, eventual cadre)
orientate pe dou direcii principale de rigiditate ale structurii, calculul se efectueaz
separat pe cele dou direcii. În cazul în care intervin elemente structurale verticale
dominante, orientate pe direcii care difer de direciile principale ale construciei,
calculul se efectueaz i pe alte direcii, stabilite ca potenial nefavorabile din punct de
vedere al comportrii structurale la aciuni orizontale.
În conformitate cu prevederile seciunii 4.5.3 din P 100-1, se aplic metoda forelor
seismice statice echivalente sau metoda modal cu spectru de rspuns. Valorile de
75

proiectare ale efectelor aciunii se stabilesc pe baza metodelor de combinare date la


pct. 4.5.3.3.2 i 4.5.3.6 din P 100-1.
c) Dirijarea formrii unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei, cu
deformaii plastice dezvoltate în grinzile de cuplare i la baza pereilor structurali, se
face prin dimensionarea elementelor structurale la valorile de eforturi date la 7.2 i
7.3.
d) Cerinele de ductilitate se consider implicit satisfcute prin respectarea condiiilor de
calcul i de alctuire constructiv date în prezentul cod.
e) Deformaiile planeelor se consider neglijabile în raport cu deformaiile pereilor.
Prevederile din capitolul 6 prezint cazurile în care aceste simplificri pot fi acceptate.

6.2 Dimensionarea preliminar a elementelor structurale


6.2.1 Dimensionarea preliminar a seciunilor pereilor structurali
(1) Aria total a inimii pereilor pe o direcie va fi cel puin cea obinut cu relaia:
1 J I ,e ˜ k s G
¦A ci t
35
˜
q
˜
f cd
(6.1)

în care:
Aci aria însumat a seciunilor orizontale ale pereilor cu contribuie semnificativ
în preluarea forelor orizontale, orientai paralel cu aciunea forelor laterale
(în m2);
I,e factor de importan i expunere la cutremur a construciei, conform 4.4.5 din
P 100-1;
ks = ag / g, raportul dintre valoarea de vârf a acceleraiei terenului pentru
proiectare i acceleraia gravitaional;
q factor de comportare specific structurii;
G greutatea construciei (în kN);
fcd rezistena de proiectare a betonului la compresiune (în MPa).
(2) În cazul cldirilor de tip curent pentru birouri i locuine, proiectate pentru clasa DCH,
relaia 6.1 poate fi pus sub forma:

˜ k s n ˜ A fl
1
¦A ci t
200
(6.2)

în care:
Afl aria planeului;
n numrul de planee situate deasupra seciunii considerate
(3) Grosimea pereilor va fi cel puin 150mm i cel puin hs/20. La cldiri cu pân la 12
niveluri, se recomand s se pstreze dimensiuni constante ale seciunilor pereilor pe toat
înlimea.
(4) În vederea alctuirii preliminare a seciunilor, ariile bulbilor sau ale tlpilor Af prevzute
la capetele seciunii pereilor cu aria inimii Ac, se determin cu relaia:
76

Af
Q d d 1,2  0,30 (6.3)
Ac
pentru structuri proiectate pentru clasa DCH, i
Af
Q d d 1,2  0,40 (6.4)
Ac
pentru structuri proiectate pentru clasa DCM.
S-a notat:
N Ed
Qd (6.5)
Ac ˜ f cd
unde NEd este fora axial de compresiune în perei. În faza preliminar de proiectare, la
evaluarea forei NEd, se iau în considerare numai încrcrile verticale din combinaia seismic
de încrcri.
Relaiile (6.3) i (6.4) servesc i pentru identificarea cazurilor în care apare necesitatea
întririi seciunii pereilor cu bulbi/tlpi la capete.
6.2.2 Dimensionarea preliminar a grinzilor de cuplare
(1) Înlimea grinzilor de cuplare ale cldirilor obinuite se ia egal cu dimensiunea
plinului de deasupra golurilor de ui sau ferestre.
(2) Limea grinzilor se ia egal, de regul, cu grosimea peretelui.

6.3 Succesiunea operaiilor de proiectare


În aceast seciune se prezint principalele etape ale proiectrii întocmite pe baza
metodelor de calcul de tip curent, bazate pe calculul structural în domeniul elastic.
Verificarea îndeplinirii cerinelor structurale de diferite tipuri se face la cele dou stri
limit, starea limit ultim (ULS) i starea limit de serviciu (SLS), în conformitate cu
prevederile din CR 0.
(i) Alctuirea iniial a structurii (dispunerea în plan a pereilor structurali, alegerea
formei seciunilor, a dimensiunilor elementelor structurale, etc.), inclusiv a
elementelor infrastructurii;
(ii) Modelarea structurii pentru calcul (stabilirea seciunilor active ale pereilor structurali,
pentru fiecare direcie de aciune a încrcrilor orizontale i ale grinzilor de cuplare,
conform prevederilor de la 6.4);
(iii) Stabilirea nivelului la care se consider încastrarea pereilor (conform cap.10);
(iv) Determinarea încrcrilor verticale aferente fiecrui perete structural i a eforturilor
secionale de compresiune produse de aceste încrcri (conform 6.5);
(v) Alegerea preliminar a seciunilor pereilor structurali pe baza criteriilor de la 6.2.1;
(vi) Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale pereilor structurali pentru fiecare
direcie de aciune a forelor orizontale (conform 6.4);
(vii) Stabilirea forelor laterale de calcul conform cap. 3 i 4 din P 100-1;
77

(viii) Determinarea eforturilor secionale din aciunea forelor laterale. Se recomand


calculul cu programe de calcul automat care s ia în considerare comportarea spaial
a structurii;
(ix) Determinarea eforturilor secionale de proiectare din încrcrile orizontale pe baza
prevederilor de la 7.2 i 7.3;
(x) În cazurile în care încrcrile verticale se aplic cu excentriciti pronunate (de
exemplu, construcii cu balcoane în consol pe o singur parte a cldirii, construcii cu
nucleu de perei încrcat excentric de planeu, etc.), se determin pe acelai model de
calcul eforturile secionale din aceste încrcri, care se însumeaz cu eforturile
produse de forele orizontale.
În situaiile obinuite, la structuri ordonate i simetrice, eforturile de încovoiere din
perei produse de încrcrile verticale nu au, de regul, valori semnificative i pot fi
neglijate;
(xi) Calculul i armarea grinzilor de cuplare, la încovoiere i la for tietoare (conform
7.7);
(xii) Calculul i armarea elementelor verticale la compresiune/întindere excentric în
seciuni normale la axa pereilor i la for tietoare în seciunile înclinate i în
rosturile de turnare. Se vor utiliza metodele de calcul din SR EN 1992-1-1 i Anexa
Naional, împreun cu prevederile de la 7.6;
(xiii) Calculul îmbinrilor verticale i orizontale ale pereilor prefabricai i al îmbinrilor
dintre planeu i pereii structurali (conform 7.6.3);
(xiv) Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de planee i calculul
armturilor necesare (conform 7.8);
(xv) Alctuirea pereilor structurali i a grinzilor de cuplare (conform cap. 8);
(xvi) Evaluarea iniial a dimensiunilor elementelor infrastructurii i a fundaiilor;
(xvii) Modelarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea aciunilor (ale forelor de legtur cu
suprastructura i cu terenul), modelarea legturilor structurale ale elementelor
infrastructurii, etc.;
(xviii) Calculul eforturilor secionale în elementele infrastructurilor prin metode de calcul
compatibile modelului de calcul stabilit la (xvii).
În cazul în care transmiterea forelor verticale i laterale la teren se realizeaz prin
intermediul unor sisteme de fundare sau infrastructuri complexe, este preferabil s se
utilizeze un model complet al construciei, incluzând elementele suprastructurii, ale
infrastructurii i ale terenului de fundare;
(xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii i a fundaiilor.

6.4 Schematizarea pentru calcul a structurilor


6.4.1 Seciunile de calcul (active) ale pereilor structurali.
În calculul simplificat al structurilor cu perei de beton armat, constând în calcule
independente pe dou sau mai multe direcii, problema stabilirii seciunilor active ale
pereilor intervine la:
(i) evaluarea rigiditilor la deplasare lateral i, implicit, la stabilirea eforturilor
secionale din aciunea forelor orizontale care revin pereilor structurali;
(ii) determinarea încrcrilor verticale aferente pereilor structurali;
78

(iii) evaluarea momentelor capabile i a forei tietoare de proiectare, asociate capacitii


de rezisten la încovoiere cu efort axial, a pereilor structurali;
(iv) evaluarea ductilitii secionale.
În cazul în care talpa este constituit dintr-un bulb (Fig.6.1a), limea activ, lf,eff, se ia
egal cu limea real a bulbului, bw.

a) b)
Fig. 6.1

În cazul pereilor structurali a cror seciune prezint tlpi la una sau ambele extremiti
(rezultate, de exemplu, din intersecia pereilor de pe cele dou direcii, (Fig. 6.1b), limea
activ lf,eff de conlucrare a tlpilor este dat de relaia (6.6):
lf,eff = bwo + lf l + lf r (6.6)
unde lf se stabilete pe baza relaiei:
l w ,i
'l f ˜ l cl d l w,i (6.7)
l w,i  l w,i 1
i lf
distana pâna la primul gol (pân la marginea peretelui, Fig. 6.2).
S-a notat:
bwo grosimea seciunii inimii peretelui;
lw,i; lw,i+1 înlimile seciunilor unor perei paraleli, consecutivi;
lcl distana liber între doi perei consecutivi.

Fig. 6.2
79

La structurile cu etaje înalte i goluri relativ mici, peretele se poate considera în calcul ca
un element unic, cu seciunea indeformabil, cu condiia asigurrii unei comportri în
domeniul elastic a grinzilor rigide.
În aceste situaii, când pereii se intersecteaz formând un nucleu, întreg nucleul poate fi
considerat un element unic (Fig. 6.3).

Fig. 6.3

Pentru calculul deformaiilor produse de forele tietoare, seciunea activ se ia egal cu


seciunea inimii.
6.4.2 Seciunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare
Pentru calculul deformaiilor produse de momentele încovoietoare i pentru determinarea
eforturilor secionale, seciunea activ a grinzii de cuplare se ia astfel:
- dac planeele se toarn odat cu pereii, sau dac se toarn în etape distincte, dar se
prevd msuri de realizare a conlucrrii plcii cu grinda, se ine seama de conlucrarea
plcii, ca în Fig. 6.4(a), luând:

lf l i lf r = 0,25lcl


2hf (6.8)
unde:
lcl lungimea liber a grinzii de cuplare;
hf grosimea plcii.
- dac planeele sunt prefabricate sau turnate ulterior pereilor i nu se realizeaz
conlucrarea plcii cu grinda, seciunea se consider dreptunghiular, ca în Fig. 6.4(b),
cu înlimea h pân sub placa planeului.
Pentru calculul deformaiilor produse de forele tietoare, seciunea se ia egal cu
seciunea inimii.
80

a) b)
Fig. 6.4

6.5 Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereii structurali, din


aciunea încrcrilor verticale

Încrcrile verticale transmise de planeu pereilor structurali se determin pe baza


suprafeelor aferente seciunilor acestora. Se admite c eforturile unitare de compresiune din
încrcrile verticale sunt uniform distribuite pe suprafaa seciunii transversale a pereilor.
Valoarea forei axiale de compresiune din încrcrile gravitaionale dintr-un perete se
obine prin înmulirea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu suprafaa seciunii
active a peretelui. Valoarea medie a efortului unitar se obine prin raportarea forei axiale
aferente unui perete la suprafaa total a seciunii transversale a acestuia.
Pentru încrcrile locale, concentrate sau distribuite pe o anumit suprafa, se admite c
repartizarea în corpul pereilor se face cu o pant de 2/3, ca în Fig. 6.5(a). În cazul în care în
perei exist goluri, linia de descrcare se deviaz conform Fig. 6.5(b).

a) b)
Fig. 6.5

În cazurile obinuite, se admite c rezultanta încrcrilor verticale este aplicat în centrul


de greutate al seciunii active a peretelui. Dac distana dintre centrul de greutate al
încrcrilor verticale i centrul de greutate al seciunii peretelui este relativ mare (orientativ,
>0,25 din înlimea seciunii inimii peretelui), i dac efectul excentricitilor nu se
echilibreaz pe ansamblul structurii (Fig. 7.5), se efectueaz un calcul separat pentru
stabilirea eforturilor din încrcrile verticale, utilizând modelele i metoda de calcul
prezentate la 6.6.
81

6.6 Modelarea structurilor pentru determinarea eforturilor secionale


În prezenta seciune se fac precizri privind modul de utilizare al metodelor simplificate
de calcul al structurilor cu perei structurali în domeniul elastic, bazate pe modelarea pereilor
structurali prin cadre etajate (structuri alctuite din elemente de tip bar).
6.6.1 Ipoteze i scheme de baz:
a) În calculul ca structur format din bare, se va ine seama de toate tipurile de
deformaii produse de aciunea diferitelor eforturi secionale: momente încovoietoare,
fore tietoare i eforturi axiale. În cazurile curente, se admite s se neglijeze
deformaiile datorate eforturilor axiale în grinzile de cuplare, precum i cele produse
de eforturile axiale din pereii structurali datorate încrcrilor verticale.
b) Deschiderile teoretice ale cadrului etajat, care schematizeaz pereii cuplai cu goluri
suprapuse, se vor lua între axele elementelor verticale. Pentru grinzile de cuplare (Fig.
6.6) se consider deformabil (la încovoiere i la for tietoare) numai deschiderea
liber, lcl, iar poriunile laterale (L – lcl) se admit a fi indeformabile (aria seciunii se
consider, în calcul, infinit).
c) În cazul pereilor cu grinzi de cuplare înalte în raport cu înlimea nivelului hs
(h>0,25hs), se va ine seama de variaia seciunii montanilor, considerând ca
deformabile zonele cuprinse între grinzile de cuplare, hcl, iar în restul zonelor ca
indeformabile (Fig. 6.7).

Fig. 6.6 Fig. 6.7

6.6.2 Valorile de proiectare ale rigiditilor elementelor structurale


În aceast seciune se dau valori pentru determinarea caracteristicilor de rigiditate
utilizate la calculul eforturilor secionale.
Valorile caracteristicilor de rigiditate intervin la:
(i) calculul caracteristicilor de vibraie ale structurii;
(ii) calculul deplasrilor orizontale;
82

(iii) calculul eforturilor în elementele structurale.

Valorile rigiditilor elementelor structurilor cu perei de beton armat, cuplai sau nu, sunt
influenate puternic de gradul de fisurare a betonului în zonele întinse. Pentru determinarea
mrimilor enumerate la (i), (ii) i (iii) se pot utiliza valorile de proiectare (echivalente) ale
caracteristicilor geometrice secionale, astfel:
a) Pentru pereii structurali:
N Ed
x dac Qd 0,4 :
Ac ˜ f cd

Ieq = 0,8 Ic (6.9)


Aeq = 0,9 Ac (6.10)
Aeq,s = 0,8 Ac,s (6.11)

x dac Qd 0,0 :

Ieq = 0,4 Ic (6.12)


Aeq = 0,6 Ac (6.13)
Aeq,s = 0,5 Ac,s (6.14)

x dac Qd 0,2 :

Ieq = 0,1 Ic (6.15)


Aeq = 0,4 Ac (6.16)
Aeq,s = 0,2 Ac,s (6.17)

Pentru valori intermediare ale raportului d, valorile de calcul (echivalente) pentru
monentul de inerie (Ieq), aria seciunii transversale (Aeq) i aria seciunii de forfecare (Aeq,s) se
stabilesc prin interpolare liniar. Valorile Ic , Ac i Ac,s corespund seciunii brute de beton
(nefisurate).
Cu NEd i fcd s-au notat valoarea de proiectare a forei axiale (pozitiv pentru
compresiune) în seciune i, respectiv, valoarea rezistenei betonului la compresiune.
b) Pentru grinzile de cuplare:
x în cazul armrii cu bare ortogonale (bare longitudinale i etrieri):

Ieq = 0,2 Ic (6.18)


Aeq = 0,2 Ac (6.19)
x în cazul armrii cu carcase diagonale:

Ieq = 0,5 Ic (6.20)


Aeq = 0,5 Ac (6.21)
Calculul se efectueaz pentru fiecare direcie i sens al aciunii seismice de proiectare.
83

În vederea reducerii numrului ipotezelor de încrcare cu fore orizontale, la evaluarea


caracteristicilor de vibraie i a deplasrilor orizontale, se pot considera valori fixe,
aproximative, pentru pereii structurali (montanii verticali):

Ieq = 0,5 Ic (6.22)


Aeq = 0,5 Ac (6.23)
Pentru grinzi se folosesc relaiile (6.18) ... (6.21).
Not: În situaiile în care valorile eforturilor din grinzile de cuplare rezultate din calculul structural duc la
armri i/sau efecte indirecte în montani inacceptabil de mari, calculul structural elastic se reia,
considerând valori reduse ale rigiditii grinzilor astfel încât s se asigure armri rezonabile ale
elementelor orizontale.
Valorile eforturilor secionale stabilite pe un astfel de model urmeaz s fie corectate în
vederea obinerii unor valori de dimensionare mai potrivite în raport cu comportarea real a
structurii, printr-o redistribuie adecvat a eforturilor în elementele verticale, care s in
seama de gradul de fisurare al acestora. Redistribuiile de eforturi se vor face în acord cu
prevederile articolului 7.2.1.
În calculul deformaiilor se va utiliza o valoare unic a modulului de elasticitate al
betonului, Ecd, corespunztor clasei prescrise prin proiect.

6.7 Metode de calcul în domeniul elastic


Pentru stabilirea eforturilor secionale în elementele structurilor cu perei de beton armat
se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spaiale alctuite din bare.
În cazurile curente, în care planeele de beton armat satisfac condiia de diafragme,
practic infinit rigide, i rezistente pentru fore aplicate în planul lor, se vor aplica metode de
calcul în care deformaiile solidare ale pereilor pot fi definite de trei componente ale
deplasrii la fiecare nivel (dou translaii i o rotire).
Pentru structuri cu alctuire complex, cu forme complicate de seciuni de perei,
rezultate din intersecia pereilor dispui pe cele dou direcii, cu goluri de dimensiuni diferite
de la un nivel la altul sau/i care nu sunt dispuse ordonat, sau în cazurile în care este necesar
s se determine starea de eforturi pentru direcii ale forelor orizontale care nu se suprapun cu
direciile principale ale structurii, se recomand utilizarea modelrii pereilor din elemente
finite de suprafa. În acest scop se recomand utilizarea programelor de calcul care permit o
asemenea abordare.
Reprezentarea aciunii laterale din cutremur se poate face, funcie de configuraia i
gradul de regularitate ale structurii, prin fore statice echivalente sau prin forele stabilite
utilizând calculul modal cu spectre de rspuns.

6.8 Metode de calcul în domeniul postelastic


Clasificarea, caracterizarea i domeniile de utilizare ale metodelor de calcul al structurilor
în domeniul postelastic sunt date la pct. 4.5.3.5 din P 100-1.
În cele ce urmeaz se fac precizri referitoare la particularitile utilizrii acestor metode
în cazul structurilor cu perei structurali.
84

6.8.1 Clasificarea metodelor de calcul


Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplic unor structuri cu capacitile de
rezisten cunoscute, respectiv la structuri la care armturile longitudinale sunt cunoscute.
În raport cu ipotezele simplificatoare admise în calcul, metodele de calcul în domeniul
postelastic se clasific în urmtoarele trei categorii principale:
a) Procedee de prim aproximaie, care constau în exprimarea echilibrului limit pe un
mecanism cinematic de plastificare cu articulaii plastice formate la capetele tuturor
grinzilor de cuplare i la baza pereilor structurali, fr s se poat pune condiii
privind încadrarea rotirilor din aceste articulaii plastice în capacitile de rotire
respective.
b) Procedee de calcul static neliniar, care constau într-un calcul static pas cu pas al
structurii (“calcul biografic”). Se mresc treptat încrcrile laterale, se determin, la
fiecare treapt de încrcare, eforturile secionale i deformaiile structurii, verificându-
se i compatibilitatea rotirilor în articulaiile plastice formate la capetele grinzilor de
cuplare i la baza pereilor.
Stadiul ultim de solicitare a structurii se consider stadiul în care se atinge deformaia
limit într-una din articulaiile plastice formate la baza pereilor structurali.
c) Metode de calcul dinamic neliniar, care se obin prin adaptarea metodelor de calcul
dinamic al structurilor din bare sau al structurilor plane.
Pornind de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate, sau de la
accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului, se determin elementele
rspunsului structural în evoluia lor pe durata aciunii seismice, diagramele de
eforturi secionale, tabloul articulaiilor plastice în fiecare moment al aciunii
seismice, cerinele de ductilitate, energia absorbit i energia disipat în articulaiile
plastice, etc.
Calculul în domeniul postelastic, prin procedeele din categoriile (b) i (c), permite
verificarea urmtoarelor condiii de bun conformare a structurii în raport cu aciunile
seismice:
x structura dezvolt un mecanism structural de disipare a energiei favorabil, care, în
cazurile curente, presupune formarea articulaiilor plastice la extremitile grinzilor
de cuplare i la baza pereilor structurali, în aceast ordine, la cutremure de proiectare
asociate ULS;
x structura nu înregistreaz, pe durata aciunii seismice, deplasri mai mari decât cele
admise;
x capacitile de deformare postelastic ale elementelor verticale (rotirile capabile în
zonele critice), evaluate separat, sunt superioare cerinelor.

6.8.2 Metoda de prim aproximaie


Metoda are în vedere exprimarea echilibrului la limit al structurii aduse în starea de
mecanism cinematic sub încrcrile verticale i orizontale. Metoda furnizeaz valoarea forei
laterale asociate mecanismului de plastificare, care permite evaluarea gradului de asigurare al
structurii în termeni de rezisten. Metoda este potrivit pentru evaluarea structurilor
cldirilor existente. Aplicarea echilibrului limit al structurii presupune c nu apar ruperi
premature, cu caracter neductil, prin aciunea forelor tietoare sau prin ruperea ancorajului
armturilor, iar capacitatea de deformare în articulaiile plastice este corespunztoare.
85

Metoda poate fi utilizat i la proiectarea preliminar a construciilor noi, pentru


dimensionarea mai raional a grinzilor de cuplare i a pereilor structurali, în situaiile în
care, pe baza unui calcul în domeniul elastic, rezult eforturi i armri excesive în grinzi (vezi
nota de la 6.6.2 b)).

6.8.3 Metoda de calcul static neliniar


a) Date generale
Pe baza unui calcul prealabil în domeniul elastic, pe modele realizate conform 6.6, se
stabilesc seciunile i armarea pereilor structurali. Seciunile astfel dimensionate urmeaz a fi
apoi corectate, dup necesiti, de rezultatele calculului în domeniul postelastic.
Pentru efectuarea calculului în domeniul postelastic este necesar s se determine valorile
momentelor de plastificare ale seciunilor caracteristice ale elementelor structurale (seciunile
de la extremitile grinzilor de cuplare i seciunile de la baza pereilor), precum i
caracteristicile de deformare ale zonelor care înregistreaz deformaii plastice. La stabilirea
acestora se utilizeaz valorile medii ale rezistenelor betonului comprimat, fcm, i oelului, fym,
conform SR EN 1992-1-1 cu Anexa Naional, precum i ST 009.
fcm = fck + 8 (6.24)
fym = 1,15 fyk (6.25)
unde fck este valoarea caracteristic a rezistenei la compresiune a betonului, iar
fyk este limita de curgere caracteristic a oelului
În relaia (6.24) rezistenele sunt exprimate în MPa.
b) Scurt descriere a procedeului de calcul structural
Se efectueaz calculul static la fore orizontale seismice, cu distribuia fixat pe vertical,
care se mresc progresiv. Este recomandabil s se considere 2 distribuii înfurtoare ale
forelor orizontale (de regul o distribuie triunghiular i una uniform). La fiecare treapt de
încrcare se determin starea de eforturi i de deformaie ale structurii, se identific seciunile
în care apar deformaii plastice i se stabilesc mrimile rotirilor în articulaiile plastice
convenionale formate la capetele grinzilor de cuplare i la baza montanilor. Se verific dac
rotirile în articulaiile plastice se încadreaz în valorile rotirilor capabile ale elementelor
structurale în care apar aceste articulaii, care se determin separat cu programe de analiz
secional.
Pentru analizarea unor stri de solicitare avansate, se pot admite depiri ale capacitii de
rotire a articulaiilor plastice din grinzile de cuplare (ruperi). Aceasta implic modificarea
schemei statice pentru etapele de calcul ulterioare, în sensul înlocuirii barelor ieite din lucru
prin penduli articulai la capete, capabili s preia numai eforturi axiale. Ca stadiu limit de
solicitare a structurii se consider stadiul în care se atinge deformaia limit la baza unuia
dintre montani.
Rezultanta încrcrilor orizontale, corespunztoare acestui stadiu, reprezint fora
orizontal capabil a structurii, iar deplasrile înregistrate reprezint deplasrile maxime pe
care le poate suporta aceasta.
c) Caracteristici de deformare plastic a pereilor structurali
Aplicarea procedeului de calcul descris la punctul anterior implic verificarea
compatibilitii deformaiilor (rotirilor) plastice în articulaiile plastice teoretice formate în
86

seciunile de la capetele riglelor, precum i la baza montanilor. Pentru aceasta, valorile T pl ale
rotirilor înregistrate în articulaiile plastice la diferite niveluri ale aciunii orizontale se
compar cu valorile ultime ale rotirilor ce se pot dezvolta în articulaiile plastice, denumite, în
mod curent, rotiri capabile, T pl,u.
Condiia ca un element s nu se rup în zona unei “articulaii plastice” se exprim prin
relaia:
Tpl,max
Tpl,u (6.26)
Valorile Tpl,u se determin prin însumarea rotirilor specifice (curburilor) pe lungimea
zonelor plastice, în situaiile în care în seciunea cea mai solicitat s-au atins deformaiile
specifice ultime, ale betonului, Hcu2,c (corespunztor gradului de confinare a betonului prin
armturi transversale), sau ale armturii de oel întinse, Hsu.
Verificrile se pot exprima i în funcie de valorile totale ale rotirilor de bar, procedeu
prezentat la 8.5.2(ii), unde se dau i relaiile pentru evaluarea capacitii de rotire, inând
seama de efectul de confinare exercitat de armturile transversale.
Detalii suplimentare pentru aplicarea metodei de calcul static neliniar i pentru evaluarea
capacitii de deformare a elementelor structurale se dau în P 100-1 (Anexele D i F).

6.8.4 Metoda de calcul dinamic neliniar


Metodologia calculului dinamic neliniar i datele privind parametrii seismici ai excitaiei
(accelerograme înregistrate pe amplasament sau accelerograme artificiale, compatibile cu
spectrul de rspuns) i ai rspunsului seismic al structurii (legile constitutive ale comportrii
elementelor structurale, inând seama i de degradrile structurale, proprietile de
amortizare, etc.) sunt precizate în P 100-1.
87

7. CALCULUL SECIUNILOR PEREILOR STRUCTURALI

7.1 Probleme generale


La proiectarea construciilor cu perei structurali se va avea în vedere satisfacerea
condiiilor care s permit dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei
favorabil pentru structura în ansamblu (cap. 4) i care s confere elementelor structurale o
ductilitate corespunzatoare.
Principalele msuri legate de dimensionarea i armarea pereilor structurali, prin care se
urmrete realizarea acestei cerine, sunt urmtoarele:
x adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care s asigure, cu un grad mare
de credibilitate, formarea unui mecanism structural de plastificare cât mai favorabil
(pct. 7.2 i 7.3);
x moderarea eforturilor axiale de compresiune în elementele verticale i, mai general,
limitarea dezvoltrii zonelor comprimate ale seciunilor (pct. 7.5.1);
x eliminarea fenomenelor de instabilitate ale zonelor comprimate ale seciunilor (pct.
7.5.2);
x moderarea eforturilor tangeniale medii în beton în vederea eliminrii riscului ruperii
betonului la eforturi unitare principale de compresiune (pct. 7.6.2 i);
x asigurarea lungimii de ancorare i a lungimii de suprapunere, la înndire, suficiente
pentru ca armturile longitudinale i cele transversale ale elementelor structurale s
dezvolte eforturile capabile;
x folosirea unor oeluri cu suficient capacitate de deformare plastic la armarea
elementelor în zonele cu eforturi importante la aciuni seismice (în zonele critice);
clasa oelului ce poate fi utilizat, B sau C, depinde de clasa de ductilitate pentru care
se proiecteaz structura;
x prevederea unor procente de armare corespunztoare în zonele întinse pentru
asigurarea unei comportri specifice elementelor de beton armat.
Condiiile de dimensionare i cele de alctuire constructiv se difereniaz, în
conformitate cu prevederile din P 100-1, în funcie de clasa de ductilitate pentru care se
proiecteaz structura.
De asemenea, condiiile menionate se difereniaz între zonele în care se ateapt s se
produc deformaiile plastice (zonele plastice poteniale sau zonele critice) i restul zonelor
aparinând unui anumit element structural.
Zonele critice, în cazul pereilor structurali, sunt considerate urmtoarele:
x la grinzile de cuplare, întreaga deschidere liber (lumina) lcl, dac lcl d 3h, i zonele de
la extremiti cu lungimea 1,5h la grinzile cu lcl ! 3h;
x la pereii structurali, izolai sau cuplai, zona de la baza acestora (situat deasupra
nivelului superior al infrastructurii sau fundaiilor), având lungimea:

hcr = max {lw, Hw/6}


hs, pentru cldiri cu cel mult 6 niveluri

2hs, pentru cldiri cu peste 6 niveluri

2lw
88

în care:
Hw este înimea peretelui
hs este înlimea liber a nivelului
h este înlimea grinzilor de cuplare

Fig.7.1

În cazul construciilor etajate, aceast dimensiune se rotunjete în plus la un numr întreg


de niveluri, dac limita zonei plastice astfel calculat depete înlimea unui nivel cu mai
mult de 0,2hs, i în minus, în cazul contrar.
Zona de la baza peretelui structural delimitat în acest fel, având cerine de alctuire
specifice, este denumit în prezentul Cod “zona A”. Restul peretelui, cu eforturi mai mici i
cerine de alctuire mai reduse fa de cele ale zonei A, este denumit “zona B” (Fig. 7.1).

7.2 Valorile eforturilor secionale de proiectare în perei


7.2.1 În cazul în care calculul eforturilor a fost efectuat pe baza caracteristicilor de rigiditate
stabilite conform relaiilor (6.9 y 6.17), valorile acestora se pot redistribui între pereii
structurali de pe aceeai direcie, atunci când prin aceasta se obin avantaje sub aspectul
prelurii eforturilor i al detaliilor de armare. În aceast situaie, valorile redistribuite nu vor
depi 30% din valoarea maxim obinut prin calcul (Fig. 7.2.a).
Redistribuia postelastic a eforturilor trebuie s nu modifice valorile forei tietoare
totale i ale momentului total de rsturnare.
89

a) b)
Fig. 7.2

7.2.2 Valorile de proiectare, MEd, ale momentelor încovoietoare în seciunile orizontale ale
pereilor, în structuri proiectate pentru clasele de ductilitate DCH i DCM, se determin cu
relaiile (Fig. 7.3):
(a) în zona A:
MEd = M’Ed,o (7.1)
(b) în zona B:
MEd = kM  M’Ed
 M’Ed,o (7.2)

Fig. 7.3

S-au folosit notaiile:


M’Ed momentul încovoietor din încrcrile seismice de proiectare, incluzând
eventualele corecii rezultate în urma redistribuirii eforturilor între perei;
M’Ed,o valoarea M’Ed la baza pereilor;
90

kM coeficient de corecie a momentelor încovoietoare din perei:


km = 1,30 pentru clasa de ductilitate DCH
km = 1,15 pentru clasa de ductilitate DCM
km = 1,00 pentru clasa de ductilitate DCL
 raportul între capacitatea de rezisten la moment încovoietor în seciunea de
la baz i momentul de proiectare în aceeai seciune:
- pentru perei necuplai:
M Rd ,o
: dq (7.3)
M ' Ed ,o
în care:
MRd,0 momentul capabil la baza peretelui
q factorul de comportare considerat la proiectarea structurii
- pentru montantul unui ansamblu de perei cuplai (Fig. 7.4):

:#
>
M Rd ,o  0,85 ¦ VEdb
l

,i ˜ Li  ¦ V Edb ,i ˜ Li
l r r
@ d q
 ¦ V ' (7.4)
M ' Ed ,o l
Edb ,i ˜L  ¦ V '
l
i
r
Edb ,i ˜L
r
i

în care:
MRd,0 momentul capabil la baza montantului considerat
V’Edb,i fora tietoare produs în grinda i din stanga (V’lEdb,i) sau
dreapta (V’rEdb,i) montantului, sub încrcrile seismice de
proiectare
VEdb,i fora tietoare din grinda i din stanga (VlEdb,i) sau dreapta
(VrEdb,i) montantului, asociat atingerii momentului capabil,
incluzând efectul suprarezistenei (fora tietoare de proiectare
din grind conf. 7.3)
Li distana msurat de la mijlocul deschiderii libere a grinzii i
pân în centrul de greutate al seciunii montantului considerat

Fig. 7.4
91

7.2.3 În cazul structurilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, valorile de proiectare
ale momentelor încovoietoare sunt cele obinute din calculul pentru combinaia de aciuni
care include aciunea seismic.
7.2.4 Valorile de proiectare VEd ale forelor tietoare din pereii structurilor proiectate
pentru clasele de ductilitate DCH i DCM se determin cu relaiile (Fig. 7.5):
VEd = kV Rd  V’Ed (7.5)
Se aplic limitrile:
1,5  kV Rd   q
Factorul kV ia valorile:
kV = 1,2 pentru clasa de ductilitate DCH
kV = 1,0 pentru clasa de ductilitate DCM,
Rd , factorul ce ine seama de efectul diferitelor surse de suprarezisten, ia valorile:
Rd = 1,2 pentru clasa de ductilitate DCH
Rd = 1,1 pentru clasa de ductilitate DCM
0,5VEd ,0

V Ed 0,5V Ed , 0

VEd kV J Rd :VEd
c VEd'
Hw

0,4 H w

VEdc ,0
VEd ,0 kV J Rd :VEdc ,0

Fig. 7.5

7.2.5 În cazul structurilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, valorile de proiectare
ale forelor tietoare sunt obinute din calculul pentru combinaia de aciuni care include
aciunea seismic.
La primele doua niveluri ale construciei, fora tietoare de proiectare se va lua cu 20%
mai mare decât cea furnizat de calculul structurii.
VEd = 1,2 V’Ed
7.2.6 Forele axiale de proiectare din perei, NEd, se stabilesc pe baza echilibrului peretelui
în starea de mecanism cinematic de plastificare. În cazul frecvent în care mecanismul implic
plastificarea grinzilor de cuplare, valorile forelor tietoare din grinzi, considerate la
evaluarea forelor NEd, corespund momentelor capabile ale grinzilor reduse cu 15% (vezi pct.
7.2.2).
92

7.3 Valorile eforturilor secionale de proiectare în grinzile de cuplare


7.3.1 Valorile momentelor încovoietoare rezultate din calculul structurii în combinaia
seismic de aciuni se pot redistribui între grinzile de cuplare situate pe aceeai vertical.
Coreciile efectuate nu vor depi 20% din valorile rezultate din calcul, iar suma eforturilor
din grinzile de pe aceeai vertical, rezultate în urma redistribuirii, nu va fi inferioar valorii
corespunztoare rezultate din calculul structural (Fig.7.2(b)).
7.3.2 În cazul grinzilor cu raportul lcl / h
3, valorile de proiectare, VEd, ale forelor
tietoare din grinzi, în structuri proiectate pentru clasele de ductilitate DCH i DCM, se
determin cu relaia:
l
M Rdb  M Rdb
r

V Ed J Rd (7.6)
l cl
în care:
l r
M Rdb i M Rdb valorile absolute ale momentelor capabile în seciunile de la
extremitile grinzii de cuplare corespunztoare pentru fiecare din
cele dou sensuri de aciune a forelor laterale
Rd un factor care ia în consideraie posibile suprarezistene datorate
consolidrii oelului:
Rd = 1,25 pentru clasa DCH
Rd = 1,10 pentru clasa DCM
La stabilirea valorilor MRdb pentru sensul care întinde armturile de la partea superioar se
va ine seama i de contribuia armturilor continue din zona activ a plcii, paralele cu
grinda.
7.3.3 În cazul grinzilor de cuplare cu rigiditate mare i cu o capacitate mare de rezisten,
care nu sunt proiectate ca elemente de disipare a energiei, calculul forelor tietoare (de
lunecare) în aceste elemente se efectueaz pe baza echilibrului mecanismului de plastificare
format în acest caz.
7.3.4 În cazul structurilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, valorile de proiectare
ale momentelor încovoietoare din grinzile de cuplare sunt egale cu cele din calculul
structural, iar valorile de proiectare ale forei tietoare sunt cele asociate momentelor
capabile.
7.3.5 În cazul grinzilor de cuplare cu lcl / h > 3, eforturile de proiectare se calculeaz
conform prevederilor din P 100-1, pct. 5.3.4.1.1.

7.4 Efectul aciunilor verticale excentrice


În cazul structurilor la care rezultanta aciunilor verticale aferente pereilor se aplic
excentric în raport cu centrul de greutate al seciunii lor i dac aceste încrcri excentrice nu
se echilibreaz pe ansamblul structurii (Fig.7.6) i produc deplasri orizontale semnificative,
eforturile corespunztoare se vor evalua separat i se vor însuma cu cele din aciunea
încrcrilor orizontale din gruparea seismic de aciuni.
93

Fig. 7.6

Dac momentele încovoietoare în perei produse de încrcrile verticale sunt mai mici de
10% din valorile produse de încrcrile orizontale, ele pot fi neglijate la dimensionarea
pereilor.
Pentru determinarea eforturilor din aciunile verticale se utilizeaz acelai model
structural ca pentru încrcrile orizontale.

7.5 Dimensionarea seciunii de beton a pereilor structurali


7.5.1 Grosimea necesar a peretelui structural i oportunitatea prevederii de bulbi sau tlpi
la capetele libere se stabilesc punând condiia:

u xu / lw
[ max (7.7)
în care:
xu înlimea zonei comprimate stabilit pe baza rezistenelor de proiectare ale
betonului i armturii la starea limit ultim în combinaia care include
aciunea seismic;
[u înlimea relativ a zonei comprimate la starea limit ultim.

Valorile [ max se iau astfel:


0,100 ( + 2), în cazul proiectrii pentru clasa DCH;
0,135 ( + 2), în cazul proiectrii pentru clasa DCM.
Îndeplinirea condiiei (7.7) asigur în cazurile curente satisfacerea condiiilor de
ductilitate local ale pereilor date la 8.5.2., care trebuie îns verificat explicit în toate
situaiile.
7.5.2 În zona critic a pereilor, în situaia când înlimea xu a zonei comprimate depete
cea mai mic dintre valorile 5bwo (bwo - grosimea peretelui) i 0,4lw (Fig. 7.7(a)) este necesar
verificarea pentru evitarea pierderii stabilitii.
Asemenea verificri sunt necesare i la extremitile tlpilor, dac înlimea zonei
comprimate xu 2bf, în poriunile care depesc dimensiunile 4bf de fiecare parte a inimii
(Fig.7.7(b)).
În cazurile curente, se admite c este împiedicat pierderea stabilitii peretelui dac în
zonele menionate este îndeplinit condiia:
94

h h
bwo ˻ s sau b f ˻ s
10 15
în care hs este înlimea nivelului.
În caz contrar, extremitile respective ale pereilor trebuie întrite cu bulbi (vezi 8.2.3).
Dac la captul lamelar peretele structural este legat printr-o grind de cuplare de un alt
perete, în locul valorii hs, în relaiile de mai sus se va considera dimensiunea golului, hcl (Fig.
7.7(c)).

a) b)

c)
Fig. 7.7

7.6 Calculul armturilor longitudinale i transversale din pereii structurali


7.6.1 Calculul armturilor longitudinale
Calculul la compresiune/întindere excentric al pereilor structurali se face în
conformitate cu ipotezele i metodele prescrise în SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional.
În calcul se va lua în considerare aportul tlpilor intermediare i al armturilor verticale
dispuse în inima peretelui i în interseciile intermediare cu pereii perpendiculari pe peretele
structural care se dimensioneaz..
Se recomand aplicarea unui program de calcul automat adecvat.
95

7.6.2 Calculul pereilor structurali la for tietoare


Sunt necesare trei verificri i anume:
- verificarea seciunii de beton în ceea ce privete capacitatea inimii de a prelua eforturi
principale de compresiune;
- verificarea armturilor transversale (orizontale) din inima seciunii pereilor din
condiia de rezisten în seciuni înclinate;
- verificarea rosturilor de turnare orizontale.

i. Verificarea inimii seciunii de beton


Seciunea inimii pereilor în zona A trebuie s satisfac condiia:
- la construcii proiectate pentru clasa DCH
VEd  0,15 bwo lw fcd (7.8)
- la construcii proiectate pentru clasa DCM
VEd  0,18 bwo lw fcd (7.9)
în care:
bw, lw grosimea i lungimea (pe orizontal) a inimii peretelui
fcd valoarea de proiectare a rezistenei la compresiune a betonului
În zona B se consider o capacitate a betonului cu 20% mai mare decât în zona A.

ii. Verificarea armturilor transversale


a) În cazul pereilor structurali cu raportul între înlimea în elevaie a peretelui i
lungime, Hw / lw, 1, dimensionarea armturii orizontale pentru preluarea forei
tietoare în seciuni înclinate se face pe baza relaiilor:
- în zona A:
VEd  Ash fyd,h (7.10)
unde:
Ash suma seciunilor armturilor orizontale intersectate de o fisur înclinat la
45°, incluzând armturile din centuri, dac fisura traverseaz planeul
fyd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armturii orizontale

- în zona B:
VEd  VRd,c + Ash fyd,h (7.11)
unde:
VRd,c valoarea de proiectare a forei tietoare preluate de zona comprimat de beton
VRd,c = 0,5 cp bwo lw (7.12)
în care cp este efortul unitar mediu de compresiune în inima peretelui
b) În cazul peretelui cu raportul Hw / lw < 1, seciunile armturilor orizontale i verticale
din inima pereilor vor respecta relaia:
96

lw  H w
V Ed d VRd ,c  ¦ Ash ˜ f yd ,h  ˜ ¦ Asv ˜ f yd ,v (7.13)
lw
unde:
Asv suma seciunilor armturilor verticale din inima peretelui
fyd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armturii verticale
VRd,c se determin cu relaia (7.12)

Armtura orizontal Ash va respecta condiia:

Ash fyd,h  qi Hi (7.14)


în care:
qi forele orizontale, considerate uniform distribuite, transmise de planeu la
perete, la nivelul i, „suspendate” de diagonalele comprimate cu înclinarea de
45º, descrcate în seciunea de la baz conform schemei din Fig. 7.8
Hi distana msurat de la baz la nivelul i
Ash suma tuturor ariilor seciunilor armturilor orizontale din perete

Fig. 7.8
iii. Verificarea rosturilor de turnare
În lungul planurilor poteniale de lunecare constituite de rosturile de lucru din zona A a
pereilor, va fi respectat urmtoarea relaie:
VEd  VRd,s
în care VRd,s reprezint valoarea de proiectare a rezistenei la lunecare:
VRd,s = f (Asv fyd,v + NEd) + Asi fyd,i (cos  + f sin) (7.15)
S-a notat:
Asv suma armturilor verticale active de conectare
Asi suma seciunilor armturilor înclinate sub unghiul , fa de planul potenial
de forfecare, solicitate la întindere de forele laterale
fyd,i valoarea de proiectare a limitei de curgere a armturii înclinate
NEd valoarea de proiectare a forei axiale în seciunea orizontal considerat, în
combinaia de încrcri care include aciunea seismic
97

f coeficientul de frecare în rost la aciuni ciclice:


- pentru structuri proiectate pentru clasa DCH:
f = 0,6
- pentru structuri proiectate pentru clasa DCM:
f = 0,7

Se consider armturi active de conectare armturile din inima pereilor i armturile


situate în talpa (bulbul) întins.
În cazul pereilor cuplai, armturile de conectare rezult din condiia satisfacerii relaiei
pe ansamblul pereilor, pe întreg rostul având lungimea egal cu suma lungimilor pereilor
cuplai.
În zona B verificarea rosturilor de turnare nu este necesar.
7.6.3 Calculul armturilor orizontale în îmbinrile verticale ale structurilor prefabricate.
Valoarea de proiectare, VEd,v, a eforturilor de lunecare în lungul îmbinrilor verticale în
structurile cu perei din elemente prefabricate de beton armat cu diferite alctuiri se determin
pe baza condiiei de echilibru al forelor în mecanismul de plastificare al structurii (de regul
cu seciunile de la extremitile riglelor de cuplare i de la baza pereilor structurali solicitate
la capacitatea lor de rezisten, Fig. 7.9).

Fig. 7.9

Armtura orizontal, Ash, în îmbinrile verticale ale panourilor cu profilatura sub form de
dini, incluzând armtura orizontal din centuri, se determin pe baza relaiei:
VEd,v  VRd,t + Ash fyd,h (7.16)
unde:
VRd,t suma eforturilor de lunecare capabile ale dinilor panoului sau ale dinilor
monolitizrii, care este mai mic
Efortul de lunecare capabil al unui dinte se va lua egal cu cea mai mic dintre valorile
(Fig. 7.10):
x rezistenei la strivire pe captul dintelui:
VRd,t1= b c fcd (7.17)
în care b i c sunt dimensiunile în proiecie orizontal ale dintelui.
98

x rezistenei la forfecare a dintelui:


VRd,t2 = 1,5 b hd fctd (7.18)
în care hd este înlimea dintelui, iar fctd se ia minima rezistenelor la întindere ale
betonului din panoul prefabricat, respectiv din îmbinare.

a) b)
Fig. 7.10

7.7 Calculul armturilor din grinzile de cuplare


7.7.1 Calculul armturilor longitudinale ale grinzilor de cuplare se face în baza prevederilor
SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional privind calculul la încovoiere, la valorile momentelor
rezultate din calcul la aciuni seismice, eventual redistribuite pe înlimea cldirii conform
indicaiilor de la paragraful 7.3.1. În cazurile curente ale deschiderilor de ui (d 1,20 m), se
pot neglija momentele din aciunea încrcrilor verticale.
Se recomand ca seciunea armturilor efective s fie cât mai apropiat de seciunea
necesar din calcul.
7.7.2 Seciunea de beton a grinzilor de cuplare armate cu bare ortogonale va respecta
relaiile:
VEd  bw d fctd , pentru clasa DCH (7.19)
VEd  1,5bw d fctd , pentru clasa DCM (7.20)
Dac nu sunt îndeplinite condiiile de la 7.19 sau 7.20, armarea grinzilor de cuplare se
realizeaz prin armtur dispus dup diagonalele grinzii. Armarea cu carcase diagonale se
recomand, în toate cazurile, la structurile proiectate pentru clasa DCH.
7.7.3 În cazul grinzilor de cuplare cu raportul h / lcl
1, armate cu bare orizontale i etrieri,
armturile transversale se determin din condiia ca acestea s preia în întregime fora
tietoare de calcul, conform relaiei:
VEd  0,8 Asw fywd (7.21)
în care Asw este suma seciunilor etrierilor care intercepteaz o fisur înclinat la 45q.
Armtura orizontal intermediar (suplimentar fa de armatura la încovoiere
concentrat la extremitaile seciunii) va avea seciunea minim indicat la 8.6.1(b).
La grinzile cu raportul h / lcl > 1, calculul la fora tietoare se face cu relaia:
VEd  0,8 [Asw fywd + (h – 0,5 lcl / h) Ash fyd,h] (7.22)
99

în care Ash este aria armturilor orizontale dispuse pe inima grinzii, iar fywd i fyhd sunt
valorile de proiectare ale limitei de curgere a oelului, din etrieri, respectiv armtura
orizontal intermediar.
Seciunea armturilor verticale, Asv, va îndeplini condiia:
VEd l cl
¦A sv t ˜
f ywd 2h
(7.23)

7.7.4 În cazul în care se adopt un sistem de armare cu carcase înclinate, aria armturii
înclinate Asi cu limita de curgere fyd,i, a fiecrei carcase, se determin cu relaia:
VEd  2 Asi fyd,i sin (7.24)
în care D este unghiul de înclinare al carcaselor de armtur (Fig. 8.16).
7.7.5 În cazul în care grinzile de cuplare au o alctuire mixt (element prefabricat cu
suprabetonare) i se urmrete realizarea conlucrrii celor dou zone de beton de vârste
diferite, armturile transversale se vor dimensiona i pentru rolul de conectori.
7.7.6 În cazul grinzilor de cuplare din structurile proiectate pentru clasa DCL, se aplic
prevederile SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional pentru calculul la încovoiere i la for
tietoare, i prevederile de la pct. 5.5.1 din P 100-1.

7.8 Calculul planeelor ca diafragme orizontale

7.8.1 În vederea asigurrii unei comportri spaiale solidare a ansamblului de pereii


structurali, este necesar ca planeele s fie suficient de rigide în planul lor, astfel încât
deformaiile orizontale ale acestora s fie neglijabile în raport cu deformaiile elementelor
verticale (perei structurali, cadre). În cazurile curente, se poate considera c diafragmele sunt
infinit rigide în planul lor.
7.8.2 La structurile cu perei dei, la care rigiditile pereilor de pe aceeai direcie sunt
comparabile ca mrime, planeele lucreaz ca grinzi cu deschideri reduse, astfel c, de regul,
nu este necesar verificarea lor la eforturile ce le revin din aciunile seismice orizontale.
7.8.3 La structurile cu perei rari (orientativ, cu distane mai mari de 12 m între pereii
structurali), precum i la cele cu nucleu central de perei i cadre perimetrale sau alte structuri
similare, planeele trebuie verificate, la eforturile ce le revin, ca diafragme orizontale.
Valorile forelor orizontale produse în planeu de forele laterale pot fi obinute prin
utilizarea programelor de calcul structural curente.
La pct. 7.8.4 ÷ 7.8.6 se prezint etapele unui procedeu de calcul simplificat pentru
stabilirea eforturilor în diafragma orizontal. Este recomandabil s se efectueze calculul cu un
program de calcul.
7.8.4 Valorile forelor F1, F2, . . ., Fm, reprezentând reaciunile diafragmei asupra peretelui
la nivelul unui planeu se pot deduce din calculul de ansamblu. Astfel, pentru peretele i (Fig.
7.11), diafragma situat peste nivelul j exercit reaciunea:
Fi j VEdj ,i - V Edj ,1i (7.25)

unde V Edj ,i ,VEdj ,1i sunt forele tietoare de proiectare în peretele i la nivelurile j i j+1.
100

Fig. 7.11
Mrimea i repartiia încrcrilor orizontale distribuite liniar (qj) se stabilesc din condiia
ca rezultanta lor s coincid ca valoare i poziie cu rezultanta forelor F (Fig. 7.11).
Momentele încovoietoare i forele tietoare în planul diafragmei se determin din
condiia de echilibru în orice seciune a diafragmei orizontale sub forele F1...Fn i încrcrile
orizontale distribuite, q j.
Dimensionarea planeului la încovoiere i for tietoare pentru forele din planul su se
va face utilizând valorile reduse cu 20% ale rezistenelor betonului i oelului.
7.8.5 La nivelurile unde intervin suprimri ale unor perei structurali, planeul va fi verificat
pentru rolul de a asigura redistribuia forelor orizontale între pereii situai deasupra i
dedesubtul planeului.
7.8.6 Transmiterea forelor orizontale din planul planeului la perei se poate face (Fig.
7.12):
- prin compresiune direct pe captul peretelui (mecanismul 1)
- prin armturi întinse care “colecteaz” forele distribuite pe inima grinzilor perei (a
planeului – diafragm orizontal) aferente (mecanismul 2)
- prin lunecri între inima peretelui i diafragm (mecanismul 3).
101

F1

F3 F3

suspensori

F2 F = F1 + F2 + 2F3
45°

colector b) c)
a)
Fig.7.12

Valorile forelor F1, F2 i F3 se stabilesc cu relaiile:


F1 = 1,5 bw hf fck (7.26)
F2 = As,ch fyd (7.27)
F3 = lw hf fctd  As fyd (7.28)
în care:
bw grosimea peretelui
lw înlimea seciunii transversale a unui perete
hf grosimea plcii
As aria seciunilor armaturilor de la partea de sus i de jos a planeului,
perpendiculare pe perete
As,ch aria seciunilor armturilor din centur
Not: Evaluarea fraciunilor F1, F2, F3 din fora F care revine peretelui la fiecare nivel se face prin aprecieri
inginereti, considerând mai multe scheme posibile. Se va ine seama c mecanismul 1 este mai rigid decât
mecanismul 3, iar acesta este mai rigid decât mecanismul 2.
Ca urmare este indicat ca fora F de contact între perete i planeul diafragm s fie preluat în cea mai mare
parte prin mecanismele reprezentate de forele F1 i F3. Mobilizarea forei F2 prin tirani de oel beton este
obligatorie în situaiile în care contribuia celorlalte componente este redus sau lipsete complet. De exemplu,
în cazul unui perete situat la captul cldirii, perpendicular pe margine, nu se poate conta pe fora de
compresiune F1 sau pe fora de întindere F2, dup caz, în funcie de sensul aciunii seismice. În cazul unui
perete situat în lungul unei margini a cldirii, sau la care contactul cu planeul este întrerupt de goluri cu
dimensiuni mari, forele de lunecare F3 sunt absente pe o parte sau chiar pe ambele fee ale peretelui.
Fora F1 este limitat la rezistena la strivire a betonului. Pentru sporirea capacitii de a
prelua compresiuni, zona de legtur între perete i placa planeului se poate îngroa sub
forma unei centuri (Fig.7.12(c)).
Armturile de colectare constituie armarea centurii peretelui. Aceasta trebuie s fie
suficient de lung pentru a antrena forele din planeu aferente peretelui. În placa planeului
mai trebuie prevzute armturi de suspendare a încrcrilor care nu se afl în zona de
influen a colectorului (aferent zonei poate în Fig. 7.12(a)).
102

Dac nu este realizat un colector sau acesta nu este activ, zona de planeu în care forele
masice trebuie suspendate de zona comprimat a acestuia crete corespunztor (zona indicat
cu linii întrerupte la 450 în Fig. 7.12 (a).
Dac valorile forelor F3 depesc limita dat de relaia (7.28), dar sunt mai mici decât
2lwhf fctd , se vor prevedea conectori dimensionai în baza prevederilor din SR EN 1992-1-1 i
Anexa Naional.
Dac F3 > 2lwhf fctd , este necesar îngroarea plcii.
Identificarea mecanismului de transmitere a forelor de la planeu la perei este
important mai ales la diafragmele de „transfer”, cum sunt, de exemplu, planeele de la
contactul suprastructurii cu o infrastructur mult mai rigid prin prezena pereilor de contur
i, eventual, a altor perei suplimentari.
103

8. PREVEDERI CONSTRUCTIVE

8.1 Materiale utilizate


8.1.1 Clasa minim a betonului utilizat în pereii structurali va fi C16/20, pentru structuri
proiectate pentru DCL i DCM, i C20/25 pentru DCH.
La cldirile cu înlimi mari (orientativ, cu mai mult de 12 niveluri) se recomand
utilizarea unor betoane de clas mai înalt, în special la nivelurile inferioare.
8.1.2 În regiunile critice ale pereilor se vor utiliza numai armturi cu nervuri.
Clasa minim a oelului utilizat în structuri proiectate pentru DCH este clasa C, iar pentru
celelalte cazuri este clasa B. Armturile pot fi realizate din bare independente sau din plase
sudate.
8.1.3 În afara zonelor critice (în zonele B) se pot utiliza armturi din oel mai puin ductil
decât în zonele critice, cu condiia ca printr-o dimensionare adecvat s se evite intrarea în
curgere a armturilor longitudinale i transversale.

8.2 Alctuirea seciunii de beton a pereilor structurali. Dimensiuni minime


8.2.1 Grosimea minim a pereilor structurali va fi cel puin 150mm i cel puin hs/20.
8.2.2 Pentru stabilirea necesitii prevederii de bulbi i tlpi (evazri) la capete se aplic
7.5.1 i 7.5.2.
8.2.3 La dimensionarea seciunii bulbilor se vor respecta i condiiile:
250mm bwo
bw t max i lc max
0,1hs 0,1lw
Lamelele transversale vor avea lungimea de cel puin hs / 4 (Fig. 8.1).

Fig. 8.1

8.2.4 Grinzile de cuplare la pereii cu goluri de ui vor avea, de regul, aceeai grosime cu
restul peretelui. În cazurile în care, din calcul, rezult c aceast grosime este insuficient,
grinzile se vor îngroa cu condiia îngrorii i a peretelui pe o lungime suficient pentru a
asigura ancorarea armturilor longitudinale din grind (Fig. 3.2).
8.2.5 În cazul în care se adopt armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de
armtur, grosimea grinzilor va fi cel puin 250 mm.
104

8.2.6 Se va evita amplasarea golurilor pentru ui sau ferestre în apropierea capetelor libere
ale pereilor structurali. Se recomand ca distana de la extremitatea peretelui pân la
marginea primului gol s fie mai mare de 1200 mm (Fig. 8.1).
În cazurile în care aceast condiie nu poate fi respectat, montantul de capt va fi
prevzut cu bulb la marginea golului.
8.2.7 La pereii având goluri decalate pe vertical (Fig. 8.2), se recomand ca plinul dintre
golurile la dou niveluri succesive s fie de minimum 600 mm lungime.

Fig. 8.2

8.3 Armarea pereilor. Prevederi generale


8.3.1 Armturile pereilor structurali se clasific în:
a) Armturi de rezisten, a cror necesitate i dimensionare rezult din calculul la eforturile
din aciunile verticale i orizontale, pe baza prevederilor din cap. 7. În aceast categorie intr:
x armturi longitudinale (verticale) cu aport la capacitatea de rezisten la încovoiere;
x armturi transversale (orizontale) cu rol în preluarea forei tietoare; la pereii scuri
(pct. 7.6.2 ii. (b)) i armturile longitudinale verticale din inima pereilor, care
contribuie la capacitatea de rezisten la for tietoare;
x armturi longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare;
x armturi de confinare a betonului din zona comprimat;
x armturi transversale pentru evitarea flambajului armturilor longitudinale
comprimate.
b) Armturi constructive, a cror necesitate nu se stabilete, de regul, prin calcul, prevederea
lor fiind determinat de acoperirea unor eforturi neevideniate în calcule curente (cum sunt
cele produse de contracia betonului, variaiile de temperatur, cele datorate redistribuiilor în
timp ale eforturilor datorit deformaiilor de curgere lent a betonului, etc.) i confirmat de
comportarea în exploatare a cldirilor. În aceast categorie se încadreaz i armturile cu rol
de montaj.
105

8.3.2 În cazul utilizrii plaselor sudate, se vor respecta prevederile în vigoare privind
proiectarea i executarea elementelor de beton armate cu plase sudate, cu completrile date în
prezenta seciune a codului.
În cazul armrii cu plase formate din bare independente, barele orizontale se vor dispune
spre faa exterioar a peretelui (Fig. 8.3).

Fig.8.3

8.3.3 Acoperirea cu beton a armturilor va lua în considerare condiiile prevzute în SR EN


1992-1-1 cu Anexa Naional i în NE 012-2.
8.3.4 Înndirea armturilor
a) Înndirea armturilor verticale ale inimilor pereilor se poate realiza prin suprapunere.

În zona A a peretelui, lungimile de suprapunere se determin conform prevederilor


pct. 5.7.3 din P 100-1. În cazurile curente, se pot admite lungimi de suprapunere de 50dbL
pentru clasa DCH i 45dbL pentru clasa DCM.

În zona B, lungimile minime de înndiri prin suprapunere sunt cu 10dbL mai mici decât
cele prescrise în zona A.
b) Înndirea în zona A a barelor verticale principale situate la extremitile seciunii
pereilor va fi de regul evitat. Dac nu se poate evita înndirea în zona A, se recomand ca
aceasta s se realizeze prin sudur de tip cap la cap sau prin cuplaje mecanice, omologate prin
încercri corepunztoare în condiii compatibile cu clasa de ductilitate aleas, conform
legislaiei în vigoare.
Înndirea prin sudur a barelor suprapuse este interzis.
Barele verticale se vor executa fr cârlige.
În cazul în care se aplic totui înndiri prin suprapunere, lungimile de înndire se
calculeaz conform pct. 5.7.3 din P 100-1.
Not: Înndirea prin suprapunere pe lungimi sporite a barelor verticale principale împiedic local dezvoltarea
deformaiilor plastice ale armturilor i afecteaz comportarea de „articulaie plastic”. În asemenea situaii
msurile de armare transversal specifice zonei A trebuie prelungite pe vertical cu înc 30% din lungimea zonei
critice.
c) Armturile orizontale se înndesc, de regul, prin petrecere pe lungimi de cel puin
50dbT (dbT, diametrul armturilor transversale) la construcii proiectate pentru DCH i 40dbT
la construcii proiectate pentru DCM.
106

d) În cazul utilizrii plaselor sudate în condiiile precizate la 8.1, lungimile de


suprapunere minime sunt de un ochi + 50 mm, dar nu mai puin de 40 diametre.
e) Înndirea armturilor pentru structuri proiectate pentru clasa DCL se va face
conform SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional.
8.3.5 Ancorarea armturilor
Problema ancorrii se pune, de regul, pentru:
a) Barele orizontale din centuri i barele orizontale din inima pereilor la interseciile în
form de T sau L (Fig. 8.4 a);
b) Barele orizontale i înclinate din grinzile de cuplare (Fig. 8.15, 8.16);
c) Barele verticale din perei, ancorate în infrastructur (Fig. 8.4 b);
d) Barele verticale i orizontale de bordare a golurilor (Fig. 8.5).

Fig. 8.4

Lungimile de ancorare lbd ale armturilor sunt cele obinute prin aplicarea prevederilor de
la cap. 8.4 din SR EN 1992-1 i Anexa Naional. Lungimile de ancorare ale armturilor din
zona A se sporesc cu 30% pentru structuri proiectate pentru DCH i cu 20% pentru structuri
proiectate pentru DCM.
Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d), lungimea de ancorare se stabilete astfel
încât s se antreneze cel puin numrul de bare întrerupte în fiecare direcie conform schemei
din Fig. 8.5.
Armturile orizontale de bordaj pot include i armtura centurii planeului.
Armtura orizontal prevzut la partea superioar a golului trebuie s preia i eforturile
de încovoiere ale grinzii create prin introducerea golului.
107

Fig. 8.5

8.3.6 Plasele care formeaz armarea continu a pereilor se vor lega cu agrafe care s le
asigure poziia în timpul turnrii (Fig. 8.3).
Se vor dispune cel puin:
- 4 agrafe I6/m2, în cazul barelor cu db, max d 10 mm;
- 6 agrafe I6/m2, în cazul barelor cu db, max > 10 mm.
în care db,max este diametrul maxim al barelor longitudinale sau verticale prinse de agraf.

8.4 Armarea în câmp a pereilor structurali


8.4.1 Prin armare în câmp se înelege armtura cuprins în inima pereilor în zona dintre
dou intersecii succesive de perei, între o intersecie i o zon de capt, sau între dou zone
de capt (definite la 8.5.1) la pereii fr intersecii intermediare cu ali perei.
În funcie de încadrarea în prevederile 8.3.1, armarea în câmp poate fi o armare de
rezisten (8.4.2) sau o armare constructiv (8.4.3).
8.4.2 Armarea de rezisten va respecta procentele minime de armare date în tabelul 8.1
pentru oeluri cu rezistene de proiectare fyd
350MPa, respectiv cu fyd > 350MPa (valorile
din paranteze).
Armtura de rezisten se realizeaz din dou plase dispuse câte una la fiecare fa a
peretelui (Fig. 8.3).
Procentul minim din tabelul 8.1 se refer la armturile de pe ambele fee ale peretelui i
este valabil pentru clasele de ductilitate DCH i DCM. În cazul structurilor proiectate pentru
clasa DCL, procentul minim este 0,20% pe fiecare direcie.
Armturile sub form de plase sudate din clasa A pot fi utilizate pentru armarea de
rezisten numai în situaiile specificate la 8.1. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0,25%
pentru armturile orizontale i 0,20% pentru cele verticale.
108

Tabelul 8.1

Procentul minim de armare pentru:

Zona peretelui Barele orizontale Barele verticale

ag > 0,15g ag
0,15g ag >0,15g ag
0,15g
Zona A 0,25% (0,20%) 0,20% 0,30% (0,25%) 0,20%

Zona B 0,20% 0,20% 0,25% 0,20%

S-a notat ag valoarea acceleraiei orizontale pentru proiectare.


Armarea orizontal minim prevzut în zona A se va prevedea pe înc un etaj deasupra
acestei zone la cldiri cu 5 – 9 niveluri i pe înc dou la cldiri mai înalte.
Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru armturile orizontale i 10 mm pentru
cele verticale, în cazul armrii cu bare independente. Distanele maxime între bare se vor lua
350 mm pe orizontal i 250 mm pe vertical (Fig. 8.3).
Barele se înndesc conform 8.3.4.
8.4.3 Armarea constructiv se stabilete în funcie de rolul îndeplinit (de exemplu, pentru
preluarea eforturilor din deformaii impuse) i de dimensiunile elementelor structurale.
Aceste armturi nu vor fi mai mici decât cele date în tabelul 8.1 pentru zona B a pereilor.
Armarea constructiv minim este de 2 plase I8/200mm din oel cu fyd
350MPa dispuse
câte una la fiecare fa a peretelui.
La pereii de la calcane i de la rosturi, precum i la cei care mrginesc casa scrii, pe
toat înlimea acesteia, precum i la ultimul nivel, în toate cazurile, se vor prevedea armturi
orizontale care corespund cel puin unor procente de armare de 0,30%, în cazul oelului cu
fyd
350MPa, i 0,25% pentru oel cu fyd > 350MPa.

8.5 Armri locale ale elementelor verticale


8.5.1 Armarea zonelor de la extremitile pereilor structurali
În zonele de la extremitile seciunilor pereilor structurali, pe suprafeele marcate cu
haur în Fig. 8.6 a, pentru seciunile pereilor cuplai, în Fig. 8.6 b, pentru seciuni prevzute
cu bulbi i tlpi, i în Fig. 8.6 c, pentru seciuni lamelare, armarea se realizeaz cu carcase de
tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.
Valorile coeficienilor mecanici de armare vertical ale acestor zone, v, nu vor fi mai
mici decât valorile indicate în tabelul 8.2.
109

Tabelul 8.2

Valorile minime pentru armturile concentrate de la extremiti


Zona peretelui
ag > 0,15 g ag
0,15 g
Zona A 0,15 0,12
Zona B 0,12 0,10

Valorile din tabelul 8.2 corespund proiectrii pentru clasele DCH i DCM.
Diametrul minim este 12 mm.

Fig. 8.6

Armarea local va respecta, de regul, din punct de vedere al distribuiei i al numrului


minim de bare, detaliile de principiu din Fig. 8.7, Fig . 8.8 i Fig. 8.9.
În cazul proiectrii pentru clasa DCL, valoarea v, min este 0,10 în întreg peretele.
S-a notat:
Asv f yd
v = (8.1)
Ac f cd
în care:
Ac aria seciunii de beton a zonei de margine (Fig. 8.6)
Asv aria armturii verticale dispuse în aria Ac
fyd valoarea de proiectare a rezistenei oelului
fcd valoarea de proiectare a rezistenei betonului la compresiune
110

a) armare cu plase sudate b) armare cu bare independente

Fig. 8.7

a) armare cu plase sudate b) armare cu bare independente

Fig. 8.8
111

Armtura concentrat la capete împreun cu armtura vertical a inimii trebuie s


confere seciunii peretelui structural o rezisten la încovoiere superioar valorii momentului
de fisurare Mcr al seciunii determinat cu:
Mcr = NEd rs + 0,5 cpl Wf fctd (8.2)
în care:
rs distana de la centrul de greutate al seciunii pân la limita sâmburelui central
situat de aceeai parte cu fora excentric NEd (fora axial de proiectare în
combinaia seismic de aciuni)
Wf modulul de rezisten la fisurare (elasto-plastic) calculat considerând zona
întins integral palstificat
cpl coeficient care ine seama de plastificarea parial a zonei întinse (Tabel 8.3)

Tabelul 8.3

Înlimea seciunii, lw[mm] 500 1000


cpl 0,70 0,67
Not: Pentru valori intermediare se interpoleaz liniar

Este recomandabil ca valoarea momentului de fisurare s fie determinat cu programe


de calcul bazate pe modelul specific seciunilor elementelor încovoiate de beton armat.

a) armare cu plase sudate b) armare cu bare independente

Fig. 8.9

Seciunile se vor alctui astfel încât armturile longitudinale s se gseasc la punctul de


îndoire al etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
Diametrul minim al etrierilor: I6 mm i dbL/3 pentru clasa DCH, respectiv dbL/4 pentru
clasa DCM (dbL = diametrul maxim al armturilor verticale).
112

Distanele maxime admise între etrieri i agrafe sunt:


x în pereii structurilor proiectate pentru clasa DCH, cu ag 0,15 g:
- în zona A: 8 dbL
125 mm
- în zona B: 10 dbL
200 mm
x în perei structurali proiectai pentru clasa DCM, cu ag 0,15 g:
- în zona A: 10 dbL
150 mm
- în zona B: 12 dbL
200 mm
x în perei structurali proiectai pentru clasa DCL i în toate amplasamentele cu
ag = 0,10 g:
- în orice zon a peretelui: 15 dbL
250 mm.
Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor s prezinte cel puin aceeai rezisten
cu cea a armturilor orizontale din inima peretelui cu care se înndesc (Fig. 8.7, 8.8 i 8.9).
8.5.2 Verificarea capacitii de deformare a seciunilor pereilor. Armtura de confinare
În vederea verificrii capacitii de deformare a zonelor disipative de la baza pereilor în
raport cu cerina de deformare seismic se pot folosi dou metode:
i. Metoda aproximativ aplicabil în proiectarea curent, bazat pe calculul structural în
domeniul elastic.
Verificarea se efectueaz în termenii rotirilor de bar (rotirilor corzilor).
Cerinele de deformare se evalueaz prin calculul structural în combinaia seismic de
încrcri.
Rotirile de bar reprezint unghiul între tangenta la axul elementului, la extremitatea unde
intervine curgerea, i coarda care unete aceast extremitate cu seciunea de la captul
deschiderii de forfecare. Calculul rotirilor de bar se face pe baza relaiei (Fig. 8.10):
dV
T ULS cq , (8.3)
LV
în care:
Lv deschiderea de forfecare M/V, egal cu distana de la captul elementului la
punctul de inflexiune al deformatei
dv deplasarea orizontal la nivelul punctului de inflexiune în raport cu captul
barei
c factor de amplificare care ine seama c în domeniul inelastic, T < Tc (Tc este
perioada de control a spectrului de rspuns), deplasrile sunt mai mari decât
cele din rspunsul seismic elastic

T qTc
1
c = 3 – 2,3
,
Tc 1,7
unde q este factorul de comportare al structurii.
113

Poziia punctului de inflexiune a deformatei elementului se poate lua cea rezultat din
calculul structural. Schemele de calcul ale rotirilor de bar sunt reprezentate în Fig. 8.10(a)
pentru perei independeni i în Fig. 8.10(b) pentru perei cuplai.

a) b)

c)
Fig. 8.10

În cazul grinzilor de cuplare, cerina de rotire ULS (Fig. 8.10(c)) se poate calcula cu
expresia:
cqVEd' l cl2
T ULS
(8.4)
12kE c I c
în care:
lcl deschiderea liber (lumina) a grinzii de cuplare
'
VEd valoarea forei tietoare din grind, sub încrcrile seismice de proiectare

k coeficient care introduce efectul forei tietoare asupra rigiditii grinzii i are
urmtoarele valori:
k = 0,20 pentru grinzile cu lcl/h < 1
k = 0,40 pentru grinzile cu lcl/h > 2
Pentru valori intermediare ale raportului lcl/h, valorile k se obin prin
interpolare liniar (h este înlimea grinzii de cuplare).
114

'
Produsul cq VEd din relaia (8.4) se va lua cel puin egal cu valoarea forei tietoare de
proiectare VEd obinut cu relaia (7.6).
Valorile capabile ale rotirilor de bar, T aULS , se iau din tabelul 8.4.

Tabelul 8.4

Clasa de ductilitate
Tipul de element
DCH DCM
Perete structural 2,0% 1,5%
Grind de cuplare armat cu bare ortogonale 1,5% 1,5%

În cazul în care armarea grinzilor se realizeaz cu carcase de bare înclinate, nu este


necesar verificarea capacitii de rotire a acestor elemente.
Not: Valorile T aULS din tabelul 8.4 iau în considerare efectul de confinare exercitat de armturile transversale
minime prescrise de regulile de alctuire din prezentul capitol.

În situaiile în care condiia T ULS d T aULS nu este îndeplinit, valorile capabile ale rotirilor
de bar din tabelul 8.4 pot fi sporite prin confinarea cu armtur transversal a betonului
comprimat. Evaluarea rotirilor capabile se va face pe baza modelului de calcul dat la 8.5.2(ii).
O alt cale este sporirea seciunii de beton a pereilor, aceasta implicând în unele cazuri i
reluarea calculului structural.
ii. Medoda bazat pe calculul structural seismic în domeniul neliniar.
Metoda se aplic în situaiile în care se evalueaz rspunsul seismic al structurii prin
calcul seismic neliniar, static sau dinamic.
Verificarea implic:
x Determinarea cerinelor seismice de deformare pentru cutremurul de proiectare luat
în considerare la starea limit ultim.
În cazul aplicrii calculului dinamic neliniar se folosesc accelerograme compatibile cu
spectrul de proiectare în conformitate cu prevederile din P 100-1.
Calculul furnizeaz direct cerinele de rotire în articulaiile plastice formate la baza
pereilor i la extremitile grinzilor de cuplare.
În cazul aplicrii calculului static neliniar cerinele de deformare în domeniul postelastic
corespund cerinei de deplasare a structurii, determinat separat pe baza spectrelor
rspunsului seismic neliniar sau cu procedeele aproximative permise de P 100-1.

x Evaluarea capacitii de deformare în zonele critice ale pereilor.


Capacitatea de rotire în articulaia plastic convenional se obine cu relaia:

˜ Iu  I y ˜ L pl
1
T pl ,u (8.5)
J el
115

în care:
u curbura ultim
y curbura la iniierea curgerii în armtura întins
Lpl lungimea convenional a zonei (articulaiei) plastice
J el =1,5 coeficient de siguran

Determinarea valorilor u i y se face în conformitate cu metoda general de calcul a


elementelor de beton armat supuse la încovoiere, pe baza condiiilor de echilibru al
seciunilor, a condiiilor geometrice definite de legea seciunilor plane i a legilor fizice ale
materialelor, beton i oel.
Pentru betonul comprimat se consider proprietile corespunztoare gradului de
confinare exercitat de armtura transversal. Acesta se determin pe baza modelului de
confinare dat în SR EN 1992-1-1. Deformaia specific ultim a oelului se consider
H su 7.5% . Aplicarea modelului din standardul de proiectare a elementelor de beton armat
implic folosirea rezistenelor caracteristice ale betonului i oelului.
Rezistena betonului confinat conform SR EN 1992-1-1, cap. 3 este:

§ V2 ·
° fck ¨1  5 ¸ , pentru V 2 d 0,05fck
° © f ck ¹
fck ,c ® (8.6)
° § V2 ·
° f ck ¨ 1,125  2,5 ¸ , pentru V 2 t 0,05fck
¯ © f ck ¹

Deformaia specific la atingerea efortului fck,c conform SR EN 1992-1-1, cap. 3 este:

2
§ fck ,c ·
H c 2,c H c2 ¨ ¸
© fck ¹
(8.7)

Deformaia specific ultim a betonului confinat:


V2
cu2,c = 0,0035 + 0,2 (8.8)
fck
Pentru bulbi sau zonele de capt, efortul efectiv de compresiune lateral se calculeaz cu
relaia:
V 2 0.5 D Zwk fck (8.9)
Pentru inimile pereilor, efortul efectiv de compresiune lateral se determin cu relaia:
V 2 D Zwk , w fck (8.10)

în care:
fck rezistena caracteristic a betonului
116

fywk rezistena caracteristic a oelului armturii de confinare


wk coeficient transversal de armare volumetric al bulbului
Volumul etrierilor de confinare f ywk
Zwk (8.11)
Volumul miezului de beton confinat fck
wk,w coeficient transversal de armare volumetric al inimii peretelui
 factor de eficien a confinrii, conform P 100-3
Relaiile pentru evaluarea factorului , wk i wk,w sunt date în anexa A.
Configuraiile curbelor -  pentru betonul confinat i oel sunt ca în Fig. 8.11(a) i (b).
fym reprezint limita de curgere medie a oelului din armturile longitudinale.

a) b)
Fig. 8.11

Valoarea u se stabilete cu relaia (Fig. 8.12):


H cu 2,c
u = (8.12)
xu
dac ruperea intervine ca urmare a ruperii betonului comprimat sau:
H su
u = (8.13)
d  xu
dac ruperea intervine în armtura întins.

Fig. 8.12
117

S-a notat:
xu înlimea zonei comprimate la starea limit ultim
d înlimea efectiv a seciunii
Evaluarea curburii y înregistrate la iniierea curgerii în armtura întins, pe baza
considerrii condiiilor statice, geometrice i fizice, în acest stadiu de solicitare se face cu
relaia:
H sy
y =
d  x y
(8.14)

unde:
sy deformaia specific a oelului la iniierea curgerii
xy înlimea zonei comprimate în acest stadiu de solicitare
Valorile pl,u astfel calculate se compar cu cerinele de deformare calculate pe baza
relaiilor (8.3) i (8.4), din care se extag componentele elastice ale rotirilor:
1
y = y L2V
3
În anexa A se aduc precizri pentru efectuarea fiecreia dintre operaiile de mai sus.
În cazul în care condiia de ductilitate local nu este satisfcut, trebuie mrit armarea
transversal de confinare i/sau dimensiunile seciunii de beton la extremitatea comprimat a
seciunii (mrirea grosimii inimii, mrirea bulbilor sau a tlpilor, dup caz).
Rotirea capabil în articulaia plastic convenional se calculeaz cu relaia (8.5) în care
pentru Lpl se folosete expresia:
dbL ˜ f yk MPa
L pl 0,1LV  0,15 ˜ hw  0, 25 (8.15)
fck MPa

S-a notat:
Lv = M/V, braul de forfecare
Msurile de confinare (Fig. 8.13) se prevd:
x în direcie orizontal, cel puin pe lungimea lc msurat de la extremitatea seciunii,
pân în seciunea unde deformaiile specifice ating valoarea deformaiei ultime a
betonului neconfinat, H cu 2 = 0,0035

Dimensiunea lc va îndeplini i condiia:


lc max {0,15 lw; 1,50 bw}
x în direcie vertical, pe înlimea zonei critice hcr, definite la 7.1
În zonele confinate de la extremitile pereilor se vor utiliza etrieri suprapui i agrafe
care s fixeze fiecare bar vertical din aceste zone (Fig. 8.12).
În armtura orizontal de confinare se consider i armtura orizontal a inimii, dac
aceasta este îndoit dup barele verticale i este ancorat corespunztor.
118

În zonele cu beton confinat, barele verticale cu diametrul 16 mm se vor fixa transversal


prin etrieri i agrafe dispuse la o distan de cel mult 6 dbL.

Fig. 8.13

8.5.3 Armarea interseciilor de perei structurali


Interseciile situate la extremitile pereilor se alctuiesc conform 8.5.1.
Interseciile interioare la structuri proiectate pentru clasa DCH, cu dimensiunile precizate
în Fig. 8.14, se alctuiesc ca stâlpi de beton armat i se armeaz cu carcase cu 2 etrieri în
cruce, care fac legtura cu armarea orizontal a pereilor.
Etrierii carcaselor din interseciile de la extremiti vor respecta condiiile de la 8.5.1
privind seciunea minim i înndirea cu armtura orizontal din inima pereilor.
Armarea vertical minim a zonelor în intersecie va fi 12I12 în zona A i 4I12 + 8I10 în
zona B. Distana maxim între etrieri va fi 200mm.
119

Fig. 8.14
În cazul structurilor proiectate pentru clasa DCM se pot aplica detalii de armare de acelai
fel, dar sunt acceptate i soluii în care barele orizontale din inima pereilor i tlpilor
traverseaz nodul. Armarea vertical minim a zonelor de intersecie: 4I12 i 8I10, în zona
A, i 12I10 în zona B.

8.5.4 Armarea în jurul golurilor


a) În cazul irurilor de goluri suprapuse pe vertical, limitate de montani i grinzi de
cuplare, armarea de contur se face conform 8.5.1 i Fig. 8.5.
b) În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari i al golurilor care nu se suprapun pe
vertical, armturile în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu starea de eforturi stabilit
pe scheme de calcul care in sema de aceste goluri.
c) În jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui i care nu influeneaz
în mod semnificativ comportarea ansamblului acestuia, se va prevedea o armare constructiv
având pe fiecare latur cel puin dou bare I10 mm i cel puin seciunea echivalent a
armturilor întrerupte pe poriunea de gol aferent.
Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în Fig. 8.5.

8.5.5 Armarea interseciilor pereilor cu planeele


Pe grosimea planeului, în perete se prevede o armare de centur, format din cel puin 4
bare. Aria seciunilor acestora va fi cel puin 0,008 bwo hf.
Seciunea barelor continue din centuri va fi stabilit inând seama de cerinele de
rezisten rezultate din rolul de diafragm orizontal (vezi 7.8).
Se va utiliza oel cu nervuri cu fyd 300MPa. Diametrul minim al armturilor 12 mm.
La înndirea i ancorarea armturilor se vor respecta condiiile indicate în Fig. 8.4.
120

8.6 Armarea grinzilor de cuplare


8.6.1 Dac se utilizeaz sistemul de armare cu bare longitudinale i etrieri verticali, armarea
unei grinzi de cuplare este format din (Fig. 8.15):
a) Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor, dispuse la partea
superioar i inferioar a seciunii.
Diametrul minim al barelor va fi I12 mm i se va utiliza oel profilat cu fyd 300MPa.
La detalierea armturii longitudinale se va ine seama de cerinele de execuie privind o
bun betonare i compactare a betonului.
b) Bare longitudinale intermediare, dispuse pe feele laterale, cu diametrul minim I12 mm.
Barele intermediare se vor concentra spre axul grinzii i vor realiza un procent de armare
minim de:
- pentru grinzi de cuplare la care lcl 1,5 h:
0,25% pentru clasa DCH i
0,20% pentru clasa DCM
- pentru grinzi de cuplare la care lcl < 1,5 h:
0,40% pentru clasa DCH i
0,30% pentru clasa DCM
În cazul structurilor proiectate pentru DCL se vor respecta regulile pentru grinzi din
SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional.
Lungimile de ancorare ale armturilor orizontale se stabilesc conform 8.3.5.
c) Etrieri, care vor avea diametrul minim I 6 mm. Procentul minim de armare transversal
va fi 0,20 %. Distana maxim admis între etrieri, s, va fi:
s
8 dbL
s
150 mm
dbL diametrul minim al armturilor longitudinale de la partea superioar i de
la partea inferioar.
La grinzile turnate în dou etape, la care se conteaz pe întreaga înlime, etrierii se
prevd pe întreaga înlime a acestora i se dimensioneaz pentru a îndeplini i rolul de
conectori.
Armarea grinzilor se prezint în Fig. 8.15, unde se indic i lungimile de ancorare
necesare. În cazul utilizrii unor armturi longitudinale cu dbL 22mm, se recomand ca
extremitile barelor s fie curbate i înndite prin sudur.
121

Fig. 8.15

8.6.2 Grinzile de cuplare cu armturi principale înclinate încruciate se utilizeaz i se


dimensioneaz conform prevederilor 7.7.2 i 7.7.4. În Fig. 8.16 se prezint un exemplu de
alctuire a acestui tip de grinzi.
În locul carcaselor de armturi înclinate se pot utiliza profile metalice poziionate dup
diagonalele grinzii.
Armturile înclinate se asambleaz sub form de carcase cu cel puin 4 bare. Limea
carcasei va fi cel puin 0,5bw. Diametrul minim al armturii înclinate va fi de 12 mm.
Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60dbi. Se recomand închiderea la
capete a barelor înclinate prin bucle sudate. Ori de câte ori dimensiunile grinzii permit, acest
sistem de armare este cel mai indicat.
Armarea transversal se poate realiza cu etrieri sau cu fret continu.
Distana dintre etrieri sau pasul fretei va fi mai mic sau egal cu minimul dintre 100mm,
6dbi (diametrul armturilor înclinate) i 0,3 din distana interax a armturii longitudinale a
carcasei diagonale.
Diametrul minim al etrierilor sau al fretei va fi dbw max{8mm; dbi / 3}.

Fig. 8.16

Armturile orizontale i etrierii se dispun constructiv. Armtura longitudinal se va


ancora pe o lungime de 20 dbL, pentru a nu mri eforturile capabile de încovoiere.
Procentul tuturor armturilor orizontale va reprezenta cel puin 0,25%, iar procentul de
armare transversal cu etrieri va fi cel puin 0,20% .
122

9. PROBLEME SPECIFICE DE ALCTUIRE A STRUCTURILOR


PREFABRICATE

9.1 Probleme generale


În prezentul capitol se dau prevederi care le completeaz pe cele din reglementrile
tehnice privind execuia elementelor prefabricate din beton, beton armat i beton
precomprimat, pentru cazul specific al proiectrii structurilor cu perei prefabricai de beton
armat. Problemele referitoare la proiectarea de arhitectur, a izolaiilor termice i fonice,
precum i la proiectarea tehnologiei de execuie pentru structurile/elementele prefabricate nu
fac obiectul prezentului Cod.
Prin msurile de alctuire a elementelor prefabricate i a îmbinrilor dintre acestea se
urmrete obinerea unei comportri structurale, inclusiv în raport cu aciunile seismice,
similare cu cea a structurilor cu perei din beton monolit.
Regulile generale de alctuire a structurilor cu perei din elemente prefabricate, privind
configuraia structurii, forma pereilor i modul de dispunere în plan, sunt cele indicate la
capitolul 3.
De asemenea, planeul realizat din panouri prefabricate, va fi astfel conceput încât s se
asigure comportarea lui ca diafragm practic infinit rigid i rezistent în planul ei.

9.2 Alctuirea panourilor


9.2.1 Elementele prefabricate care alctuiesc structura cldirii vor fi realizate, de regul, sub
form de elemente plane - panouri mari. În funcie de forma concret a pereilor, de
tehnologia de execuie i de mijloacele de ridicare i transport de care se dispune, se pot
adopta i forme spaiale sau de bar a unora din elementele prefabricate.
Forma elementelor prefabricate rezult prin secionarea pereilor prin tieturi orizontale
(Fig. 9.1(a)) sau prin tieturi orizontale i verticale (Fig. 9.1(b),(c)).

Fig.9.1
9.2.2 Elementele prefabricate se realizeaz din beton de clas minim C25/30.
9.2.3 Panourile de perei interiori vor avea o grosime de cel puin 140 mm pentru cldirile cu
maxim 5 niveluri i de minim 160 mm pentru cldirile mai înalte.
123

9.2.4 Panourile de perei exteriori vor fi, de regul, alctuite din 3 straturi i anume:
x un strat interior de rezisten din beton armat; grosimea minim a acestuia poate fi cu
20 mm mai mic decât cea indicat pentru pereii interiori i va fi corelat cu numrul,
poziia i natura elementelor de legtur (nervuri de beton armat sau/i agrafe) cu
stratul exterior;
x un strat termoizolator intermediar, realizat, de regul, dintr-un material rigid
(polistiren celular, vat mineral, etc.), dimensionat pe baza calculului termotehnic;
x un strat exterior de protecie, din beton armat, în grosime de minimum 60 mm.
Nervurile de legtur dintre straturile interior i exterior se vor executa cu grosime între
40 i 60 mm. Poziia i numrul nervurilor se vor stabili în funcie de dimensiunile i forma
panoului i a golurilor, de valoarea eforturilor, de modul de execuie i de necesitatea de a
reduce la minim punile termice.
9.2.5 Panourile de planeu vor avea grosimea stabilit pe criterii de rezisten, rigiditate i
izolare fonic, dar nu mai mic decât 120 mm.
În funcie de forma i dimensiunile încperilor, de vecintatea cu logii i balcoane i de
dispunerea pereilor, panourile se pot rezema pe 4, 3 sau chiar 2 laturi.
Panourile de balcon se vor realiza, de regul, prin scoaterea în consol a panourilor de
planeu.
9.2.6 Armarea panourilor se va realiza de preferin sub form de plase i carcase sudate.
Armarea de câmp a pereilor se va realiza din dou plase, care vor respecta condiiile de
armare minim pentru armturile orizontale i verticale date la cap. 8.
Pe conturul panourilor se va prevedea o armtur de bordare, alctuit din bare izolate sau
carcase sudate, în vederea prelurii solicitrilor care apar în timpul fazelor de manipulare,
transport i montaj. La panourile cu goluri de ui, pentru a micora eforturile care apar în
grinzile de cuplare în aceste faze, la partea inferioar a golurilor se vor prevedea dispozitive
speciale recuperabile de rigidizare provizorie.
Golurile de ui i de ferestre vor fi bordate cu bare izolate sau carcase, având
dimensiunile în funcie de eforturile panoului. Se recomand armarea suplimentar a
colurilor intrânde cu bare înclinate, cu rol în reducerea fisurrii, în special la manipularea
panourilor.
Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 8.6. Dac se urmrete
conlucrarea cu centura, etrierii grinzilor se vor dimensiona i pentru rolul de conectori.
Barele verticale necesare rezultate din calculul de încovoiere cu efort axial, de
compresiune sau de întindere, i care nu se pot dispune în monolitizrile verticale, se dispun
cât mai aproape de marginile panourilor. În cazul panourilor cu goluri de ui, barele verticale
ale armturii continue se vor plasa în imediata apropiere a golului. Acoperirea minim a
acestor armturi este de 50 mm.
Armturile scoase din panou sub form de musti drepte sau sub form de bucle se vor
dispune la interiorul celor dou plase de armare a inimii pereilor. În cazul armturilor
realizate sub form de bucle de diametru relativ mare, se vor lua msuri de asigurare a unui
ancoraj corespunztor prin prevederea a 2-3 bare transversale sudate (Fig. 9.2).
Atât mustile care ptrund în îmbinrile verticale, cât i mustile prin care se asigur
continuitatea armturilor verticale intermediare, trebuie plasate centric pentru o transmitere
direct, far excentricitate, a eforturilor de întindere. Pentru aceasta este necesar s se prevad
124

dispozitive i armturi suplimentare pentru a asigura poziia mustilor pe durata betonrii i


a transportului.

Fig. 9.2

9.3 Îmbinrile structurilor cu perei din elemente prefabricate de beton armat


9.3.1 Prin modul de realizare, îmbinrile dintre elementele prefabricate care alctuiesc pereii
structurali trebuie s le asigure acestora o comportare similar cu cea a pereilor monolii, sub
aspectul rigiditii i al capacitii de rezisten i de ductilitate (vezi 9.1).
În cazul proiectrii pentru clasele DCH i DCM se vor realiza îmbinri umede de beton
armat.
9.3.2 Dup poziia lor în structur i dup rolul lor structural, îmbinrile pereilor se clasific
în dou categorii:
x îmbinri verticale, care asigur legturile orizontale de continuitate, dup caz, între
panourile adiacente, între panouri i bulbi, etc.
x îmbinri orizontale, sub form de centuri turnate în spaiile orizontale între panouri,
care asigur legtura vertical între panouri i, în acelai timp, legtura între pereii
prefabricai i planeul prefabricat.
9.3.3 La alctuirea îmbinrilor se vor avea în vedere urmtoarele principii:
a) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se realizeaz o comportare a îmbinrilor
în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. Pentru aceasta, îmbinrile
vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde unor fore orizontale mai mari
fa de alte seciuni i alte eforturi);
b) Forele de compresiune se transmit de la panou la panou, prin contact nemijlocit, prin
intermediul betonului din îmbinri;
c) Forele de întindere se transmit exclusiv prin armturile înndite prin diferite procedee:
sudur, petrecere prin bucle petrecute;
d) Forele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri (dini), armturi care
traverseaz îmbinarea i care sunt corespunztor ancorate. Prin întinderea acestor armturi se
creaz, în beton, un efect de diagonal comprimat sau un efect echivalent de frecare pe
suprafaa de separaie între betoane de vârste diferite;
e) Transmiterea eforturilor normale i tangeniale se va face cât mai uniform distribuit,
pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone;
125

f) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (seciunile stâlpilor i centurilor) are în


vedere crearea spaiilor necesare pentru montarea i înndirea armturilor, precum i
betonarea i compactarea a betonului în condiii corespunztoare.
9.3.4 Îmbinrile dintre panouri, atât cele verticale cât i cele orizontale, vor fi obligatoriu de
tip deschis, pentru a permite controlul vizual al calitii betonului turnat.
9.3.5 Îmbinrile verticale ale panourilor
Feele laterale ale panourilor vor fi profilate sub forma de dini, având de regul
configuraia din Fig. 9.3.

Fig. 9.3

Se recomand ca raportul h/d între dimensiunile dinilor s fie mai mic de 8, iar unghiul D
s nu depeasc 300.
Lungimea total a seciunilor de forfecare a dinilor (hd) va fi circa jumtate din
înlimea panoului.

Fig. 9.4
Mustile orizontale se pot realiza cu bare drepte, în care caz poziia lor este la jumtatea
grosimii peretelui, iar înndirea lor se face prin sudur, sau sub form de bucle petrecute ca în
Fig. 9.4(a) i (b) (soluie recomandabil).
126

Numrul legturilor de armtur pe înlimea unui etaj va fi minim 5. Armturile sub


form de musti se vor lsa din intrândurile dintre dini (alveole).
În cazul mustilor sub form de bucle de tip semicircular, se vor respecta condiiile
privind raza minim de curbur prescris în SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional, condiii
care stabilesc i diametrul maxim al buclei.
Zonele de îmbinare vertical vor fi alctuite dup regulile de alctuire a interseciilor de
perei, prevzându-se etrieri suplimentari între bucle.
Diametrul minim al etrierilor, care pot fi rectangulari sau cu forme ce urmresc forma
buclelor va fi 6mm. Distana maxim între legturile transversale ale barelor verticale va fi
10dbL.

9.3.6 Îmbinrile orizontale ale panourilor


La feele superioare i inferioare ale panourilor de perei se pot adopta alveole (amprente)
pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafee plane cu rugozitate sporit.
Îmbinrile se alctuiesc sub forma unor centuri continue având, de regul, o înlime egal
cu grosimea panourilor de planeu.
Panourile de planeu vor avea dimensiunile egale cu lumina deschiderilor între perei, mai
puin 150 mm (Fig. 9.5). Ele se vor monta provizoriu pe popi sau cricuri de perete, juguri,
etc.

a) Perete exterior b) Perete interior


Fig. 9.5

Se admite rezemarea panourilor de planeu pe peretele inferior prin intermediul unor


bucle întrite. Se recomand ca feele laterale ale panourilor de planeu s fie realizate cu o
uoar înclinare fa de vertical de cca. 100 (Fig. 9.6).
Rezemarea panourilor de perei pe îmbinarea orizontal se poate realiza în dou moduri:
x pe un strat de mortar vârtos matat sub panou într-un spaiu de 15-20 mm deasupra
centurii, realizat prin montarea corespunztoare a panoului pe calaje;
x direct pe betonul din centur, turnat dup montarea pereilor de deasupra
(subbetonare).
127

Fig. 9.6

Întrucât al doilea procedeu este preferabil, se recomand ca în acest caz marginea


inferioar a panoului de perete s fie înecat 20-30 mm în grosimea centurii.
Armturile verticale din panouri cu rol de conectori i armtura de rezisten intermediar
de încovoiere se realizeaz, de regul, din bare mai puine i cu diametru mai mare (t14mm),
care se înndesc prin sudur în nie special prevzute la partea inferioar a panourilor de
perete, cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare înndirii. Se va urmri, prin modul de
realizare a detaliilor de înndire, în special prin modul de dispunere a ecliselor, transmiterea
centric, fr devieri, a eforturilor de întindere din armturi.
Se admit i alte soluii de realizare a armturilor verticale care traverseaz îmbinarea
orizontal, precum, de exemplu, soluia cu bucle petrecute, dac acestea satisfac condiiile
structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin i dac permit o execuie simpl i
sigur.
Armtura longitudinal a centurii se va realiza cu cel puin dou bare i va îndeplini
condiiile specificate la 8.3.5 referitoare la modul de ancorare a acestora.
Armtura transversal a centurilor este realizat de mustile din panourile de planeu,
alctuite, de regul, sub form de bucle i, dup caz, de etrieri suplimentari cu diametrul
minim de 6 mm.
128

10. INFRASTRUCTURI

10.1 Probleme generale


10.1.1 Condiiile de alctuire a infrastructurilor i modelarea lor pentru calcul fac obiectul
reglementrilor tehnice specifice acestor sisteme / componente structurale.
Infrastructura cuprinde sistemul pereilor i al planeelor subsolurilor (dac acestea
exist) i fundaiile construciei, dimensionate i alctuite în conformitate cu reglementrile
tehnice în vigoare privind proiectarea fundaiilor de suprafa.
În principiu, infrastructura este constituit din ansamblul elementelor situate sub
marginea inferioar a suprastructurii, având o rigiditate i o rezisten semnificativ mai mare
decât a suprastructurii.
Prevederile date în acest capitol au ca principal obiect evidenierea concepiei de baz a
alctuirii infrastructurilor cldirilor cu perei structurali de beton armat.
Aceste prevederi au un caracter limitat, nefiind în msura s acopere întreaga
problematic specific i/sau toate situaiile posibile.
În ce privete modelele i procedeele de calcul, precum i soluionarea unor probleme de
detaliu, prevederile din prezentul capitol se refer la un numr limitat de situaii i au, de
regul, un caracter orientativ.
În absena unor date certe privind distribuia i mrimea reaciunilor pe teren, în special în
regim seismic de solicitare, se vor adopta ipoteze cu caracter acoperitor pentru dimensionarea
capacitii de rezisten a elementelor infrastructurii.

10.1.2 Clasificri ale infrastructurilor i ale sistemelor de fundare sub aspectul comportrii la
aciuni seismice:
a) Dup modul în care sunt distribuite presiunile pe tlpile fundaiilor se identific
urmtoarele cazuri:
- fundaii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare posibil se
dezvolt practic numai presiuni pe toat suprafaa de rezemare) care prezint numai
deformaii elastice;
- fundaii care în stadiile de solicitare maxim se desprind parial de teren i la care
presiunile pe teren pot depi sau nu limita comportrii elastice;
- fundaii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul prin intermediul
piloilor i/sau pereilor mulai.
b) Dup nivelul solicitrii în elementele infrastructurilor, acestea se difereniaz în:
- infrastructuri cu comportare elastic;
- infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare.

10.1.3 Proiectarea seismic a ansamblului suprastructur-infrastructur-teren, în situaiile


construciilor obinuite în care intervin solicitri în domeniul postelastic, va urmri dirijarea
deformaiilor postelastice cu prioritate în elementele suprastructurii.
Se vor lua msuri, prin dimensionarea suprafeelor de rezemare pe teren, pentru
încadrarea în limite admisibile a deformaiilor remanente.
129

De asemenea, cu excepia unor cazuri speciale, se va urmri, prin proiectare, limitarea i,
eventual, eliminarea deformrii postelastice a elementelor infrastructurii, ale cror degradri
sunt dificil de depistat i, în multe situaii, dificil de reparat sau de consolidat.
Prin concepia proiectrii i prin detaliile adoptate trebuie eliminate soluiile în care pot
aprea deformaii plastice i, implicit, degradri semnificative în elemente ale
infrastructurilor inaccesibile pentru examinare dup un eveniment seismic.

10.2 Tipuri de infrastructuri


În prezentul paragraf se prezint, cu caracter exemplificativ i în mod schematic, câteva
tipuri caracteristice de soluii de infrastructur a construciilor cu structura din perei
structurali, cu mecanisme diferite de plastificare.
a) Fundaii izolate directe pentru perei individuali sau grupuri de perei (Fig. 10.1)
În situaiile unor construcii în care sunt prevzui perei individuali sau nuclee de perei
cu o comportare specific de consol vertical, se poate adopta un sistem de fundare similar
celui utilizat pentru fundarea stâlpilor în cadre. Fundaiile se vor prevedea cu dimensiunile
necesare pentru transmiterea la teren a solicitrilor de la baza suprastructurii. Fundaia va
putea îngloba, când acetia exist, pereii de subsol.

Fig. 10.1

b) Infrastructuri cu elemente de fundare de adâncime


În situaiile în care suprafaa de fundare sau capacitatea de rezisten a terenului sunt
insuficiente, se poate recurge la fundarea de adâncime prin piloi sau/i perei mulai de beton
armat, capabili s se încarce la eforturi de compresiune i de întindere. În vederea sporirii
capacitii de preluare a momentelor de rsturnare la teren i pentru a asigura condiiile
necesare pentru dezvoltarea unor mecanisme structurale de plastificare în zona de la baza
pereilor, se poate adopta soluia din Fig. 10.2, cu piloi evazai la baz. În cazul în care
piloii traverseaz structuri moi pân la stratul de baz, se vor lua msuri speciale pentru
preluarea forelor tietoare. Se vor putea alege soluii cu:
- piloi înclinai, capabili s preia, prin compresiune axial, forele orizontale aferente
(Fig. 10.3);
- perei mulai (sau barete);
130

- piloi verticali dimensionai adecvat la forele tietoare aferente.

Fig. 10.2 Fig. 10.3

c) Fundaii comune pentru mai muli perei structurali


În Fig. 10.4(a) se prezint cazul unor perei structurali legai printr-o fundaie comun, iar
în Fig. 10.4(b) cazul unor perei cuplai cu o baz unic. Proporiile fundaiilor sunt corelate
cu dimensiunile pereilor.

a) b)

Fig. 10.4

Poriunile de perete situate sub cota teoretic de încastrare sunt solicitate la eforturi de
natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre, i, ca atare, vor fi dimensionate în
consecin.
În funcie de scopul propus, se vor lua msuri pentru evitarea apariiei deformaiilor
plastice în grinda de legtur de la baza pereilor sau, dimpotriv, aceste elemente vor fi
proiectate ca disipatori de energie, cu msurile de ductilizare asociate (Fig. 10.5).
d) Infrastructuri care realizeaz un efect de încastrare (efect de "menghin") al pereilor prin
intermediul planeului peste subsol (Fig. 10.6).
În asemenea infrastructuri se instaleaz un mecanism care preia o parte important din
momentul de rsturnare prin cuplul forelor dezvoltate în planeu i radier.
Acest tip de infrastructur poate fi aplicat, de exemplu, în situaiile în care funciunea
subsolului nu permite dispunerea unor perei interiori, dar sunt prevzui perei perimetrali.
Mobilizarea unui asemenea mecanism este condiionat de capacitatea planeului de a
131

îndeplini rolul de diafragm de „transfer” a eforturilor de la baza suprastructurii la pereii de


contur. “Descrcarea” de momente a pereilor pe înlimea subsolului este însoit de
dezvoltarea unor fore tietoare înalte, ale cror valori depind de rotirea bazei peretelui în
teren (Fig. 10.6c).

Fig. 10.5

Fig. 10.6

e) Infrastructura alctuit sub form de reele de grinzi


Aceste sistem reprezint o dezvoltare a sistemului (c) prin prevederea de grinzi continue
pe dou direcii, sub forma unei reele. Reeaua de grinzi poate fi constituit din pereii
subsolului sau poate fi dezvoltat sub cota pardoselii subsolului (Fig. 10.7).
f) Infrastructura alctuit ca o cutie închis
Cutia este realizat de ansamblul pereilor de subsol de contur i intermediari, i de
diafragmele orizontale constituite de planeele subsolurilor i dala de la nivelul terenului.
Aceasta poate fi proiectat ca radier pentru a prelua încrcrile normale la planul ei,
132

reprezentate de presiunile pe teren. De regul, acest tip de infrastructur trebuie s fie


suficient de rigid i rezistent pentru a asigura condiia de încastrare a elementelor verticale ale
structurii la nivelul planeului peste primul subsol.
g) Fundaii pentru perei care se pot roti liber la baz (Fig. 10.8)
Aceast soluie este indicat în situaiile în care nu sunt necesare armturi verticale la
baza pereilor pentru preluarea momentelor de rsturnare, ca, de exemplu, în cazul cldirilor
cu perei dei cu puine niveluri.
În acest caz, la fel ca la pereii de zidrie simpl, momentul de rsturnare este echilibrat
de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren (respectiv, în alte cazuri, a presiunilor pe
blocul de fundaie): la nivelul terenului, rezultanta încrcrilor verticale se suprapune cu
rezultanta egal ca mrime a presiunilor pe teren.
Pentru aceste infrastructuri, rspunsul seismic al ansamblului structural nu implic
deformaii plastice semnificative, astfel încât la calculul eforturilor se vor considera fore
seismice sporite corespunztor (factor de comportare de ordinul q = 2..3).

Fig. 10.7 Fig. 10.8

10.3 Indicaii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii


10.3.1 Modelarea pentru calcul
Un model de calcul riguros pentru evaluarea eforturilor din aciunile verticale i
orizontale în elementele infrastructurii implic considerarea ansamblului spaial
suprastructur-infrastructur-teren de fundare, cu proprieti definite prin legi constitutive
fidele comportrii reale a elementelor care alctuiesc fiecare dintre cele trei componente.
Dup caz, aciunile sunt modelate, fie prin intermediul forelor orizontale de proiectare din
aciunea seismic, fie prin intermediul accelerogramelor.
Dac fundarea elementelor verticale ale structurii se realizeaz prin fundaii
independente, de suprafa sau de adâncime, sau pe reele de grinzi, calculul acestora se face
cu procedeele curente aplicabile oricrui tip de structur.
În cazul infrastructurilor complexe, alctuite din ansamblul format din planeele i pereii
subsolului i radier, se vor adopta modele în msur s evidenieze cât mai fidel interaciunea
133

elementelor i a mecanismului lor de rezisten. Se vor utilza, dup caz, elemente de tip bar
(grind sau stâlp) sau elemente de tip plac.
În cazurile obinuite, în care proiectarea are în vedere realizarea unei suprastructuri
disipative i a unei infrastructuri elastice, o cale aproximativ, simpl, de evaluare a
eforturilor în elementele infrastructurii, suficient de riguroas pentru proiectarea curent, este
aceea de a aplica modelului încrcrile gravitaionale aferente combinaiei de încrcri
seismice i fore orizontale mrite fa de forele seismice de proiectare (cu rezultanta Fb)
pentru a ine seama de suprarezistena structurii mobilizate prin instalarea mecanismului de
disipare de energie (Fig. 10.9).

Fig. 10.9

Schema de calcul este prezentat la pct. 10.3.2.


În situaiile în care mecanismul de încovoiere de ansamblu este preponderent
(mecanismul de menghin este slab sau absent), infrastructura se poate modela ca un sistem
structural plan, cu eforturile de la baza suprastructurii acionând perpendicular pe acest plan.

Fig. 10.10
134

În situaiile obinuite, când se urmrete ca mecanismul de plastificare al ansamblului s


aib zonele plastice localizate în suprastructur, forele de legtur dintre suprastructur i
infrastructur vor fi asociate mecanismului de plastificare al suprastructurii. Proprietile
terenului se vor exprima prin legi de deformare elastic sau prin legi constitutive mai
riguroase, astfel încât resorturile care modeleaz terenul s poat fi definite de legi liniare sau
neliniare. Se va ine seama de posibilitatea ridicrii pariale a fundaiei de pe teren.
În Fig. 10.10 se prezint, cu caracter exemplificativ, schema de principiu a echilibrului
unei zone de infrastructur, care include un perete i zonele aferente ale radierului i
planeului peste subsol.
10.3.2 Evaluarea eforturilor de proiectare ale fundaiilor
În practica curent de proiectare se disting dou situaii principale:
a) Perei cu fundaii independente
În acest caz, valorile de proiectare EFd, ale eforturilor secionale aplicate la baza pereilor,
la legtura cu fundaia, se determin cu expresia general:
EFd = EF,G + Rd  EF,E (10.1)
S-a notat:
EF,G efortul secional produs de aciunile neseismice incluse în combinaia de
aciuni pentru situaia de proiectare seismic
EF,E efortul secional rezultat din calculul la aciunea seismic de proiectare
 raportul între valoarea momentului de rsturnare capabil i valoarea
rezultatelor din calculul în situaia de proiectare seismic (vezi 7.2.2);   q.
Rd factor ce ine seama de diferitele surse de suprarezisten:
Rd = 1,0, pentru q
3
Rd = 1,2, pentru q > 3
b) Perei cu sisteme spaiale sau bidirecionale de fundaii: reele de grinzi de fundare (care
pot fi constituite i din pereii de subsol), infrastructuri complexe asimilabile cu cutii rigide i
rezistente, etc.
În acest caz, eforturile secionale în elementele sistemului de fundare se pot obine
utilizînd modelul de calcul elastic complet al ansamblului suprastructur – infrastructur,
încrcat cu forele seismice de proiectare multiplicate printr-un factor de suprarezisten
mediu pe structur (Fig. 10.9):
Fh = Rd  med Fb
Pentru limitarea aciunii asupra infrastructurii i terenului de fundare se recomand
limitarea factorului  prin dimensionarea cât mai strict a pereilor la baza lor.
În cazurile curente se poate lua  med Rd = 1,5.
La proiectarea planeelor peste subsol se vor utiliza modele de calcul adecvate care s
permit stabilirea cât mai precis a eforturilor secionale care rezult din rolul de diafragm
de „transfer” al acestora.
Schemele de calcul adoptate pentru planee trebuie s furnizeze i valorile eforturilor
pentru dimensionarea “colectorilor”, armturi care “adun” încrcrile orizontale din planeu
135

i le transmit pereilor, i “suspensorilor”, armturi prin care se ancoreaz în masa planeului


încrcrile care produc întinderi în planeu.
10.3.3 Probleme de dimensionare specifice
Elementele infrastructurilor (perei structurali, grinzi de fundare) prezint de multe ori, ca
urmare a proporiilor i a modului de solicitare, o comportare de elemente scurte de beton
armat i, ca atare, vor fi dimensionate potrivit procedeelor specifice acestora.
Necesarul de armtura longitudinal (orizontal) rezult din calculul de dimensionare la
încovoiere, potrivit prevederilor SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional. În calculul la fora
tietoare, ponderea armturilor orizontale i a celor verticale depinde de proporiile grinzilor
(pereilor de subsol) i de distribuia dintre punctele de contact cu elementele suprastructurii.
În cazul grinzilor cu proporii de grinzi scurte, se vor aplica metodele de calcul specifice
grinzilor perei sau metodele bazate pe mecanismul de grind cu zbrele. În cazul grinzilor cu
proporii de bar se aplic procedeele de dimensionare din SR EN 1992-1-1 cu Anexa
Naional i din P 100-1.
O problem particular o constituie evaluarea eforturilor i dimensionarea pereilor
structurali verticali care se continu cu aceeai seciune transversal i în interiorul
infrastructurii de tip cutie.
La aceti perei (Fig. 10.11) se consider c regiunea critic se extinde sub nivelul
planeului superior al infrastructurii cu înlimea hcr (vezi 7.1).
În aceste situaii starea de eforturi din perei pe înlimea subsolului (subsolurilor) trebuie
s fie determinat pe modele de calcul riguroase ale ansamblului suprastructur –
infrastructur – teren în msur s ia în considerare rotirea pereilor pe teren i flexibilitatea
diafragmelor planeelor. Modelele de calcul cu rezemri fixe la baz i la nivelul planeelor
de subsol furnizeaz valori foarte mari, nerealiste, ale forelor tietoare din perei.

Fig. 10.11

Armturile verticale care traverseaz rosturile de lucru dintre talpa (cuzinetul) fundaiei i
perete, precum i rostul de lucru de sub planeu vor fi dimensionate pentru rolul de conectare
a zonelor realizate cu betoane cu vârste diferite.
136

Alctuirea infrastructurii i modul specific de solicitare a elementelor acesteia implic, de


multe ori, „rezemri indirecte”, care impun prevederea unor armturi de suspendare la
intersecia fundaiilor dimensionate adecvat.
La dimensionarea armturii planeului peste subsol, precum i a radierului, se va ine
seama de faptul c solicitrile de încovoiere rezultate din aciunea încrcrilor normale pe
planul lor sunt însoite de eforturi de întindere sau compresiune din încovoierea general a
infrastructurii rezultat din transmiterea încrcrilor orizontale i verticale la terenul de
fundare.

10.4 Probleme specifice de alctuire a elementelor infrastructurilor


10.4.1 Prezentele prevederi se refer la situaiile curente în care prin proiectare se dirijeaz
apariia deformaiilor postelastice la aciuni seismice de mare intensitate în suprastructur,
infrastructura rmânând solicitat preponderent în domeniul elastic.
Infrastructura poate fi constituit, în funcie de modul de alctuire a cldirii, din pereii
unui nivel, sau pereii mai multor niveluri de la partea inferioar a cldirii, cu fundaiile lor
(nivelurile subsolului plus, eventual, primul sau primele niveluri supraterane).
10.4.2 Pereii infrastructurii vor avea, de regul, o grosime superioar grosimii pereilor din
suprastructur.
Pereii de contur ai subsolului vor avea o grosime de cel puin 250 mm, iar cei interiori de
cel puin 200 mm.
10.4.3 Se va adopta o înlime suficient a infrastructurii (incluzând, în funcie de situaie,
înlimea pereilor de subsol sau a mai multor niveluri de la baza structurii) în msur s
asigure, în mod optim funciile structurale pe care le are acest subansamblu.
10.4.4 Golurile pentru instalaii vor avea dimensiuni minime i vor fi dispuse în afara celor
mai solicitate zone. Astfel, în cazul pereilor de subsol cu proporii de perei scuri, golurile se
vor plasa de preferin în afara traseelor diagonalelor comprimate corespunztoare
mecanismului de grind cu zbrele (Fig. 10.12).
Se va evita dispunerea golurilor în poziii care s creeze riscul unor ruperi la for
tietoare în seciuni înclinate (Fig. 10.13).

Fig. 10.12 Fig. 10.13

În cazul golurilor de dimensiuni mari, se vor prefera golurile rotunde sau cu coluri teite,
în locul golurilor dreptunghiulare.
137

În jurul golurilor se va prevedea o armtur de bordaj reprezentând cel puin seciunea


barelor întrerupte prin prezena golurilor.
10.4.5 La alegerea deschiderilor i traveelor se va urmri ca distanele dintre punctele de
încrcare vertical a infrastructurii s nu depeasc, de regul, 6 m.
10.4.6 Procentele de armare orizontal i vertical în inima pereilor, considerând ambele
plase, vor fi cel puin 0,30%.
10.4.7 La structurile cu perei rari, planeul peste subsol va avea cel puin o grosime de 150
mm. Armarea minim în ambele direcii va reprezenta, pe fiecare fa, un procent de minim
0,25% i cel puin 6 bare 8 / m.
Planeul trebuie s conin, pe lâng armturile necesare pentru preluarea încrcrilor
normale pe planul su, i armturile rezultate din încovoierea de ansamblu a infrastructurii,
precum i armturile rezultate din aciunea forelor din planul plaeului, inclusiv armturile
cu rol de colectori i suspensori.
138

ANEXA A

EXEMPLE DE VERIFICARE A CAPACIT II DE DEFORMARE A


GRINZILOR DE CUPLARE I A PEREILOR DE BETON ARMAT

A.1. Date generale

Anexa cuprinde un exemplu de verificare a capacitii de deformare a grinzilor de cuplare


i a pereilor unei structuri de beton armat. Etapa de verificare succede etapei de
dimensionare a elementelor de beton armat la starea limit ultim, astfel încât dimensiunile
elementelor structurale precum i armarea longitudinal i cea transversal ale acestora sunt
cunoscute din etapa calculului de rezisten la moment încovoietor cu fora axial, respectiv
la for tietoare.
Verificarea capacitii de deformare se bazeaz pe urmatoarele date:
x tipul de structur
x condiiile seismice ale amplasamentului
x clasa de ductilitate considerat la proiectarea structurii
x caracteristicile mecanice ale materialelor utilizate (oel i beton)
x detaliile de alctuire ale seciunilor pereilor i grinzilor de cuplare
Verificarea aproximativ a capacitii de deformare a pereilor verticali implic
urmtoarele operaii:
I. se efectuaz calculului structural la forele de proiectare, considerând rigiditatea
fisurat a elementelor (0,5EcIc)
II. se determin punctul de inflexiune a deformatei peretelui i a deplasrii asociate
acestui punct
III. se calculeaz coeficientul c pentru determinarea deplasrilor inelastice.
IV. se calculeaz cerina de rotire total a peretelui la starea limit ultim (ULS), pe baza
mrimilor determinate la punctele (II) i (III)
V. se determin valoarea aproximativ a rotirii capabile din tabelul 8.4, în funcie de
clasa de ductilitate a structurii
VI. se verific dac rotirea capabil > cerina de rotire
VII. dac condiia (VI) nu este îndeplinit, se evaluez capacitatea de rotire a peretelui cu
metoda exact; în acest scop se efectueaz urmtoarele operaii:
(i) se determin caracteristicile betonului confinat din bulbii i inima peretelui cu
relaiile 8.6-8.11
(ii) se efectueaz calculul secional la baza peretelui, obinând valorile curburilor
la rupere i la iniierea curgerii în armturile longitudinale
(iii) se evalueaz lungimea plastic cu relaia 8.15
139

(iv) se calculeaz capacitatea de rotire de bar a peretelui (rotirea corzii),


componenta plastic fiind dat de relaia 8.5
(v) se verific condiia rotire capabil > cerina de rotire
În caz de neîndeplinire a relaiei, se sporete armtura de confinare din bulb i/sau inima
peretelui, în funcie de necesiti pân când condiia de siguran este satisfcut.
Sporirea seciunii de beton, în special prin dezvoltarea tlpilor (bulbilor) i a clasei de
beton, reprezint alte soluii posibile pentru creterea ductilitii locale.

A.2. Exemplu de verificare a capacit ii de deforma ie pentru pere i cupla i

1) Date privind structura verificat


Exemplul se refer la ansamblul a doi perei identici cuplai prin grinzi, fcând parte
dintr-o structur cu urmtoarele caracteristici:
x destinaia: cldire de birouri
x regim de înalime: S+P+12E
x condiii sesmice: ag = 0,30g, Tc = 1,6s, I,e = 1,00
x clasa de ductiltate DCH; factorul de comportare q = 6,25
x materiale utilizate:
- beton C30/37
- oel BSt500
x perioada de vibraie T = 0,74s
Se analizeaz peretele comprimat de aciunea forelor orizontale.
Seciunile necesare ale armrilor verticale au rezultat din calculul de rezisten al seciunii
de la baza pereilor la încovoiere cu for axial.
Din calculul de dimensionare la încovoiere au rezultat armturile verticale necesare. Se
prevd o armare uniform a inimii i o armtur concentrat la capete care satisfac condiiile
de alctuire minime date în prezentul Cod.
Urmare celor de mai sus, a rezultat alctuirea seciunii din Fig. A.1.

Fig. A.1 Armarea vertical a peretelui


140

Armturile verticale prevzute satisfac condiiile de armare minim. Astfel,


Asv f yd 12 ˜ 201 405
x în bulb 1216 Æ Zv ˜ ˜ 0, 20 ! 0,15
Ac fcd 500 ˜ 500 20
Asv 2 ˜ 78,54
x în inim 210/25 Æ Uv 0, 0031 ! 0, 0025
Ac 200 ˜ 250
2) Calculul cerinei de rotire a peretelui
(i) Din calculul structural sub fore seismice de proiectare a rezultat diagrama de momente
încovoietoare din Fig. A.2. Se observ c punctul de inflexiune este între nivelul 8 i nivelul
9. La acest nivel Lv = 27,9m, rezultând o deplasare dv = 0,022m.

Fig. A.2 Diagrama de momente încovoietoare pe perete

(ii) Cerina de rotire a peretelui (se folosete relaia (8.3)):

T 0, 74 q ˜ Tc 6, 25 ˜1, 6
x c 3  2,3 3  2,3 1,93 ! 1,86 Ÿ c 1,86
Tc 1, 6 1, 7 1, 7
dV 0,022
x T ULS c ˜ q ˜ T ' Ed c˜q˜ 1,86 ˜ 6,25 ˜ 0,0092rad
LV 27,9
3) Evaluarea capacitii de deformaie prin metoda exact
Din tabelul 8.4, pentru clasa de ductilitate înalt rezult aULS = 0,02rad, aadar relaia de
verificare este îndeplinit.
Cu toate acestea, se evalueaz capacitatea de deformare a peretelui i cu metoda de la
8.5.2 (ii) i în acest caz pentru a demonstra aplicarea acesteia.
Etapele de calcul sunt urmtoarele:
(i) Evaluarea efortului efectiv de compresiune lateral (confinare)
Se determin urmtorii parametri de calcul:
x dimensiunile miezului confinat al bulbului (Fig. A.3). Dimensiunile bi se msoar
între axele armturilor consecutive prinse în coluri de etrieri.
141

b0 h0 500  2 ˜ 25 450mm
2
§ 450 ·
¦ bi2 11˜ ¨© 3 ¸¹ 247500mm2

Fig. A.3 Caracteristicile geometrice ale zonei confinate

x factorul de eficien a confinrii (conform P 100-3)

D
§
¨1 
s ·§
¸ ¨1 
s ·§
¨
¸ 1
¦ bi2 · §
¸ ¨1 
100 · §
1
100 · §
1
247500 ·
¸ ¨ ¸ ¨ ¸
© 2 ˜ h0 ¹ © 2 ˜ b0 ¹ ©¨ 6 ˜ b0 ˜ h0 ¹¸ © 2 ˜ 450 ¹ © 2 ˜ 450 ¹ © 6 ˜ 450 ˜ 450 ¹
0,889 ˜ 0,889 ˜ 0, 796 0, 629

x ariile armturii de confinare pe cele dou direcii

Aswx Aswy 2˜
S
4
˜ 102  82 258mm 2

x coeficientul transversal volumetric de armare pentru bulb


Aswx ˜ h0  Aswy ˜ b0 f yk 258 ˜ 450  258 ˜ 450 500
Zwk 0,19
b0 ˜ h0 ˜ s f ck 450 ˜ 450 ˜100 30
x efortul unitar efectiv de confinare pentru bulb (relaia 8.10)
V 2 0,5 ˜ Zwk ˜ D ˜ fck 0,5 ˜ 0,19 ˜ 0, 629 ˜ 30 1, 79 MPa
V 2 1, 79
0, 06
f ck 30
(ii) Rezistena betonului confinat (relaia 8.6)
§ V ·
fck ,c f ck ¨1,125  2,5 2 ¸ 30 ˜ 1,125  2,5 ˜ 0, 06 38, 25MPa
© f ck ¹
(iii) Deformaia specific la atingerea efortului maxim (relaia 8.7)
2 2
§f · § 38, 25 ·
H c 2,c H c 2 ¨ ck ,c ¸ 0, 002 ˜ ¨ ¸ 0, 0033MPa
© fck ¹ © 30 ¹
142

(iv) Deformaia specific ultim (relaia 8.8)


V
H cu 2,c 0, 0035  0, 2 2 0, 0035  0, 2 ˜ 0, 06 0, 0155
fck
(v) Lungimea plastic (relaia 8.15)
dbL ˜ f yk MPa 16 ˜ 500
L pl 0,1LV  0,15 ˜ hw  0, 25 0,1 ˜ 27900  0,15 ˜ 6200  0, 25 ˜
fck MPa 30
2790  930  365,15 4085,15mm | 4, 09m

(vi) O schem de calcul posibil este s se considere c întreaga seciune a peretelui, inclusiv
inima, este confinat suficient, urmând s se deduc armtura transversal de confinare
corespunztoare

Fig. A.4 Modelul de calcul secional

Fora axial asociat mecanismului de plastificare la baza peretelui comprimat de forele


orizontale este 13400kN. În urma calculului secional rezult urmatoarele valori de rezisten
i deformabilitate:
x înalimea zonei comprimate la rupere: xu = 1,67m
x curbura ultim: u = 2,93·10-3 m-1
x momentul capabil: MRd = 44450kNm
x cedarea se produce prin betonul neconfinat al inimii
M Rd dV M Rd 0,022 ˜ 44450
x rotirea de curgere: T y T ' Ed 0,0021rad
M ' Ed LV M Ed 27,9 ˜ 16660
’Ed i M’Ed reprezint rotirea de bar i momentul încovoietor obinute din calculul
structural sub forele seismice de proiectare.
3 ˜T y 3 ˜ 0,0021
x curbura de curgere: I y 0,00023rad / m
LV 27,9
y se poate determina i din calculul structural la iniierea curgerii, folosind condiiile
de echilibru, de compatibilitate a deformaiilor i legile - ale materialelor.
(vii) Calculul rotirii capabile totale (rotirea plastic este dat de relaia 8.5)

T uULS T y  T pl ,u Ty 
1
I  I y L pl 0,0021 
1
0,0029  0,0002 4,09 0,0095rad
J el u
1,5
143

Se observ c rotirea capabil calculat cu metoda analitic este mai mare decât rotirea
efectiv, îns are o valoare simitor mai mic decât rotirea capabil furnizat de metoda
aproximativ bazat pe date experimentale. Aceast diferen se datoreaz faptului c, spre
deosebire de metoda empiric, în modelul analitic inima peretelui s-a considerat neconfinat,
neglijându-se efectul armturii transversale a inimii.
Una dintre soluiile de confinare efectiv ale inimii este prevederea de agrafe în dreptul
fiecrei armturi longitudinale. În acest caz, agrafele trebuie prinse de armturile transversale
i îndoite dup acestea (Fig. A.5). Acest mod de detaliere asigur funcionarea mecanismului
de arc cu tirant asociat confinrii, prin echilibrarea „în nod” a compresiunii din beton cu
întinderea din tirantul de oel.

Fig. A.5 Confinarea inimii cu agrafe

O alta soluie o reprezint utilizarea de etrieri suprapui de confinare (Fig. A.6(a)).


Fiecare bar longitudinal este fixat de ramurile vecine ale etrierilor consecutivi pentru a
obtine o confinare eficient. Zona confinat de beton este reprezentat în Fig. A.6(b).

a) b)
Fig. A.6 a) Confinarea inimii cu etrieri; b) Dezvoltarea zonei confinate de beton

În continuare, se exemplific modul de calcul pentru folosirea soluiei cu etrieri. Chiar


dac este mai dificil de executat, aceasta ofer o confinare mai sigur decât agrafele care se
pot mica în plan orizontal la turnarea betonului.
Se accept o simplificare a calculului. Procedeul consider c inalimea zonei comprimate
nu se modific substanial în urma confinrii inimii pentru c rezistena betonului nu crete
substanial prin confinare, ci numai deformaiile capabile. Se consider c ruperea se produce
în betonul confinat la extremitatea peretelui. În aceste condiii, din distribuia Bernoulli a
deformaiilor specifice în seciune, corespunztoare atingerii în fibra extrem comprimat a
scurtrii cu2,c determinat la (iv), se determin mrimea necesar a deformaiei cu2,c în inima
confinat la limita bulbului. Se determin apoi armtura transversal de confinare care poate
asigura deformabilitatea necesar.
(viii) Determinarea scurtrii specifice ultime necesare la marginea bulbului
144

Aplicând relaii de asemnare în Fig. A.7, se obine c:


xu  c  h0 167  2,5  45
H cu 2, nec ˜ H cu 2,c ˜ 0, 0155 0, 011
xu  c 167  2,5

xu
cu2,nec cu2

cu2,c u

c h0 lzc

Fig. A.7 Distribuia la rupere a deformaiilor specifice

(ix) Calculul presiunii de confinare efective


Se considera etrieri 8/10, din BSt500. Pe zona de confinare a inimii armturile
longitudinale se dispun la 150 mm interax pentru a spori eficiena confinrii. Calculul la
încovoiere nu se schimb semnificativ pentru c zona pe care este necesar confinarea inimii
este în general mic.
Parametrii de calcul sunt:
x aria de armtur transversal din inim (calculul se face numai pe direcia scurt a
peretelui)
S ˜ 82
Asw (2I 8) 2 101mm 2
4
x caracteristicile geometrice ale seciunii de calcul
bw0 bw  2 ˜ c 200  2 ˜ 25 150mm
bi so 150mm

¦ bi2 2 ˜1502 45000mm 2

x factorul de eficien al confinrii (conform P 100-3)

D
§
¨1 
sv · §
¸ ¨1 
¦ bi2 · §
¸ ¨1 
100 · §
1
4500 ·
¸ ¨ ¸ 0, 667 ˜ 0, 667 0, 445
© 2 ˜ so ¹ ¨© 6 ˜ bw0 ˜ so ¸¹ © 2 ˜150 ¹ © 6 ˜150 ˜150 ¹

x coeficientul volumetric de armare transversal al inimii


Asw f ywk 1, 01 500
Zwk , w 0,122
so ˜ sv f ck 15 ˜10 30
x deformaia specific la atingerea efortului maxim
V2 Z wk ,w ˜ D ˜ f ck 0,122 ˜ 0,356 ˜ 30 1,30MPa
145

V2 1,30
0,043
f ck 30
(x) Calculul deformaiei specifice ultime a betonului inimii (relaia 8.8)
V
H cu 2,c 0, 0035  0, 2 2 0, 0035  0, 2 ˜ 0, 043 0, 0121
fck
(xi) Calculul curburii ultime (relaia 8.13)
Deoarece cu2,c > cu2,nec, armarea propus este suficient. Curbura ultim este:
H cu 2,c 0,0155
Iu 0,0093m 1
xu 1,67
(xii) Calculul rotirii capabile (rotirea plastic este dat de relaia 8.5)

T uULS Ty 
1
I  I y L pl 0,0021 
1
0,0093  0,0002 4,09 0,0269rad
J el u
1,5
(xiii) Determinarea dimensiunilor pe care se prevd etrieri de confinare pe inim (lzc)
Din relaia de asemnare (Fig. A.7) rezult:
H cu 2
l zc xu  c  h0  x  c
H cu 2,c u
0, 0035
1, 67  0, 025  0, 45  ˜ 1, 67  0, 025 0,82m
0, 0155
Aadar este necesar utilizarea a minim ase rânduri de etrieri de confinare 8/10, din
BSt500, iar pe zona cu beton confinat distana dintre armturile longitudinale trebuie s fie de
150mm.

A.3. Exemplu de verificare a capacitii de deformare a grinzilor de cuplare

1) Datele structurale i condiiile seismice din amplasament


Se efectueaz verificarea grinzilor de cuplare între pereii considerai la pct. A2, pentru
care au fost precizate deja condiiile seismice.
În calculul structural s-au considerat urmtoarele dimensiuni i valori de rigiditate ale
elementelor:
a) alctuirea seciunii
Dimensiunile seciunii grinzilor au rezultat din considerente structurale i funcionale.
Limea grinzii de cuplare este de 250mm, iar înlimea acesteia este de 1,00m. Seciunea de
calcul rezult din „ataarea” la grosimea inimii grinzii a câte dou limi de plac (hf
=150mm) de fiecare parte. Lungimea grinzii de cuplare este de 2,5m.
b) caracteristici de rigiditate
x pentru grinzi de cuplare: 0,3EcIc
x pentru perei: 0,5EcIc
Pentru aceste date perioada fundamental de vibraie a structurii a rezultat 0,76s.
146

2) Calculul cerinelor de rotire în grinzile de cuplare


Se consider c eforturile din încrcrile gravitaionale în grinda de cuplare sunt
nesemnificative i c punctul de inflexiune al deformatei grinzii este la jumtatea acesteia. În
aceste condiii, deformaiile i eforturile în grinzi se pot determina din calculul a dou
console cu deschiderea egal cu jumtate din deschiderea liber (lumina) a grinzilor.
Operaiile de calcul sunt urmtoarele:
(i) Efectuarea calculului static i determinarea forelor tietoare în grinzi sub încrcrile
seismice de proiectare. Acesta furnizeaz diagrama de fore tietoare din Fig. A.8

Fig. A.8 Variaia forei tietoare în grinzile de cuplare pe înlimea cldirii

(ii) Evaluarea cerinei de rotire cu relaia:


cqVEd' lcl2
T ULS T max
12kEc I c
unde:
lcl este lungimea grinzii (lumina) de cuplare
Ec este modulul de elasticitate al betonului
Ic este momentul de inerie al riglelor de cuplare, redus la 0,3 din valoarea nefisurat
k este factorul care introduce influena forei tietoare asupra rigiditii grinzii; pentru
lcl/h = 2,5  k = 0,4 (h este înlimea grinzii de cuplare).
c este factorul de amplificare al deplasrilor în domeniul postelastic
T 0, 76 q ˜ Tc 6, 25 ˜1, 6
c 3  2,3 3  2,3 1,91 ! 1,86 Ÿ c 1,86
Tc 1, 6 1, 7 1, 7
Valorile rotirilor totale în grinzile de cuplare pe înlimea cldirii sunt reprezentate în
Fig. A9.
3) Verificarea capacitii de deformare
În tabelul 8.4, pentru clasa de ductilitate înalt se gsete T aULS = 0,015rad pentru grinzile
de cuplare armate ortogonal. Rezult c în acest caz poate fi adoptat sistemul constructiv mai
simplu cu carcase de bare dispuse ortogonal.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 583 bis/13.IX.2013 147

Fig. A.9 Variaia rotirii totale în grinzile de cuplare pe înlimea cldirii


148

ANEXA B

DOCUMENTE DE REFERIN

Reglementri tehnice

Nr. Acte legislative Act normativ prin care se aprob


crt. reglementarea tehnic/publicaia
1 Cod de proiectare seismic. Partea I - Ordinul ministrului dezvoltrii regionale i
Prevederi de proiectare pentru cldiri, administraiei publice nr. 2465/2013, publicat
indicativ P 100-1/2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I bis,
nr. 558/3 septembrie 2013
2 Cod de proiectare seismic. Partea a Ordinul ministrului dezvoltrii regionale i
III-a. Prevederi pentru evaluarea locuinei nr.704/2009, publicat în Monitorul
seismic a cldirilor existente, Oficial al României, Partea I bis, nr.674/1
indicativ P 100-3/2008 octombrie 2009, cu completrile ulterioare
3 Cod de proiectare. Bazele proiectrii Ordinul ministrului dezvoltrii regionale i
construciilor, indicativ CR 0 - 2012 turismului nr. 1530/2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I bis,
nr. 647/11 septembrie 2012, cu completrile
ulterioare
4 Normativ pentru producerea i Ordinul ministrului dezvoltrii regionale i
executarea lucrrilor din beton, beton turismului nr. 853/2010 din 22 noiembrie
armat i beton precomprimat-Partea 2010, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I
2: Executarea lucrrilor din beton, nr.853 din 20 decembrie 2010
indicativ NE 012/2-2010
5 Ghid de proiectare pentru controlul Ordinul ministrului dezvoltrii regionale i
fisurrii elementelor masive i turismului nr. 212/2012, Publicat în Monitorul
pereilor structurali de beton armat Oficial, Partea I bis, nr. 129 din 22 februarie
datorit contraciei împiedicate, 2012
indicativ GP 115-2011
6 Specificaie tehnic privind produse Ordinul ministrului dezvoltrii regionale i
din oel utilizate ca armturi: cerine i turismului nr. 683/2012, Publicat în
criterii de performan, indicativ Monitorul Oficial, Partea I, nr. 337 din 18
ST 009-2011 mai 2012
149

Standarde

Nr. Standarde Denumire


crt.
1 SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.
Partea 1-1: Reguli generale i reguli pentru
cldiri
2 SR EN 1992-1-1:2004/AC:2012 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.
Partea 1-1: Reguli generale i reguli pentru
cldiri
3 SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.
Partea 1-1 Reguli generale i reguli pentru
cldiri. Anexa naional
4 SR EN 1992-1-1:2004/ Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.
NB:2008/A91:2009 Partea 1-1 Reguli generale i reguli pentru
cldiri. Anexa naional
150

ANEXA C

COMENTARII

C.1. GENERALITI
C.1.1 Caracterul obinuit al structurilor cu perei de beton armat menionat la subcap.
Domeniu de aplicare al Codului, se refer în special la monotonia sau quasimonotonia
acestora. Nu fac, de exemplu, obiectul Codului structurile cu niveluri inferioare slabe (la care
în absena pereilor, la aciuni seismice de mare intensitate se pot manifesta mecanisme
cinematice de plastificare de tip nivel slab), structurile cu perei cu goluri distribuite într-un
mod neordonat, etc.
Puinele referiri ale prevederilor Codului la aceste tipuri de structuri se limiteaz doar la
unele aspecte de ordin conceptual.

C.2. DEFINIII. CLASIFICRI


C.2.2 Prevederile prezentului Cod sunt destinate sistemelor structurale din categoria A,
precum i structurilor duale din categoria B(a). Evaluarea eforturilor de proiectare i
dimensionarea pereilor din categoria B(b) se face pe baza unor scheme de calcul
corespunztor mecanismului de plastificare (de disipare de energie) selectat, cu ierarhizarea
adecvat a rezistenei la încovoiere a elementelor structurale, în acord cu principiile
proiectrii la capacitate. Aplicarea procedeelor de dimensionare indicate în prezentul Cod la
proiectarea pereilor din categoria B(b) are, în general, un caracter acoperitor.

C.3. ALCTUIREA GENERAL A CONSTRUCIILOR


C.3.1.2 Lipsa de compactitate i de simetrie a structurii poate duce i la alte efecte negative în
afara celor de torsiune general.
În Fig. C.3.1 se d un asemenea exemplu, reprezentând o cldire având în plan forma de
U cu aripi lungi, care pot oscila defazat în timpul unui cutremur.
Este de menionat faptul c i la construcii aparent simetrice este posibil ca, pentru
anumite direcii, s apar excentriciti importante ale maselor în raport cu centrul de
rigiditate, a crui poziie depinde de direcia de aciune a forei seismice.

Fig. C.3.1
151

În cazul structurii cu 3 axe de simetrie din Fig. C.3.2, pentru direcia de aciune a forei
orizontale indicate, aplicate în centrul maselor, plastificarea celor 3 perei nu este simultan.
Într-adevr, forele cu care se încarc cei trei perei sunt proporionale cu rigiditile
laterale ale acestora. În timp ce în cazul peretelui C fora este proporional cu rigiditatea K în
planul su, în cazul pereilor A i B fora este proporional cu K cos260° = 1/4K în fiecare
dintre aceti perei.
Ca urmare, peretele C se va plastifica înaintea celorlali doi. În consecin, centrul de
rigiditate instantaneu se deplasez în apropierea axelor pereilor A i B. Ca efect, deformaiile
i, implicit, cerinele de ductilitate ale pereilor C cresc substanial.
Dac rigiditatea în domeniul postelastic a peretelui este neglijabil i dac contribuia
cadrelor la preluarea forelor orizontale ar fi, de asemenea, neglijabil, ar interveni aparent
chiar un fenomen instantaneu de instabilitate la torsiune general, centrul de rigiditate
mutându-se la intersecia planurilor pereilor A i B.

F F

Fig. C.3.2
Dup plastificarea tuturor pereilor structurali, analiza echilibrului i a mecanismelor
cinematice are în vedere, ca element esenial de referin, poziia centrului de rezisten al
structurii, definit ca punctul de aplicaie al rezultantei forelor capabile din perei. Centrul de
rezisten are un rol similar cu cel al centrului de rigiditate din cazul comportrii elastice.
Se constat c, în aceste condiii, apare tendina de „echilibrare” a structurii, centrul de
rezisten deplasându-se spre centrul de rigiditate al structurii.
Într-adevr, dac se noteaz cu R rezistena lateral a pereilor în planul lor, fora din
peretele C este egal cu suma forelor preluate de pereii A i B: 2R cos 60° = R.
O situaie asemntoare apare i în Fig. C.3.3a. Plastificarea în prima faz a peretelui A,
pentru direcia i sensul indicate ale forei orizontale, expune structura unui efect de tip
pierdere a stabilitii prin deplasarea centrului de rigiditate spre planul pereilor B i C.
Pentru a evita asemenea efecte nefavorabile este necesar ca prin forma construciei i prin
modul de dispunere a pereilor s se asigure pentru orice direcie de aciune a cutremurului
posibilitatea prelurii momentelor de torsiune de ansamblu, prin perei orientai perpendicular
pe direcia forelor orizontale, care lucraz în domeniul elastic (Fig. C.3.3b).
Sistemele de tipul celor din Fig. C.3.2 i Fig. C.3.3a sunt denumite sisteme cu rsucire
neîmpiedicat (sau cu rsucire liber), iar cele ca în Fig. C.3.3b, sisteme cu rsucire
împiedicat.
152

Consideraiile precedente s-au referit la cazul unei aciuni statice a torsiunii de ansamblu.
În realitate, rspunsul seismic de torsiune al structurilor, cu caracter neliniar i dinamic, poate
diferi substanial de rspunsul static de torsiune al acestora.

Fig. C.3.3

Analizele dinamice neliniare arat c, în rspunsul seismic de torsiune, structura posed
capacitate de adaptare, tinzând s reduc efectele excentricitilor instantanee, pe msura
modificrii excitaiei seismice.
Efectele dinamice depind de numeroi parametri: pe lâng distribuia rigiditilor i a
maselor, de distribuia capacitilor de rezisten, de natura aciunii seismice, de legile
histeretice de comportare ale elementelor structurale, etc.
Ignorat pân nu de mult, problema efectelor de torsiune de ansamblu în domeniul
inelastic de deformare constituie, în prezent, o preocupare de prim ordin pe plan mondial a
specialitilor în domeniul structurilor în zone seismice.
C.3.1.4 Structurile cu nivel (niveluri) inferior slab sunt contraindicate în zonele seismice.
Dezvoltarea mecanismelor de plastificare de tip etaj slab conduce la cerine de ductilitate
excesive, asociate unor fore axiale foarte mari în stâlpii comprimai prin efectul "indirect" al
forelor orizontale (Fig. C.3.4a).

Fig. C.3.4

Dac se pstreaz continuitatea unui numr suficient de perei pe toat înlimea cldirii,
se poate pstra comportarea de ansamblu a unei structuri cu perei. În acest caz forele
tietoare colectate de pereii întrerupi la un anumit nivel la partea inferioar se transfer la
153

acest nivel prin intermediul planeelor, alctuite corespunztor, la ceilali perei ai structurii
(Fig. C.3.4b).
Chiar în situaia întreruperii tuturor pereilor la nivelul inferior i înlocuirea lor cu stâlpi,
prin adoptarea unor seciuni de beton i a unei armri longitudinale i transversale
substaniale se poate evita plastificarea stâlpilor la nivelul fr perei i dirija dezvoltarea
deformaiilor plastice deasupra acestui nivel. În acest caz stâlpii cu rspuns elastic ai
parterului se pot considera c fac parte din infrastructura cldirii.
Este de observat c întreruperea unor perei se poate face la orice nivel dac se iau
msurile necesare.
C.3.1.6 Spre deosebire de cazul structurilor în cadre care, de regul, prezint o anumit
omogenitate a alctuirii, în cazul construciilor cu perei structurali [structuri din categoriile A
i B(a)], cea mai mare parte a momentului de rsturnare i a forei tietoare de baz este
concentrat în perei. Ca urmare, eforturile ce trebuie transmise de la baza pereilor la
infrastructur i la terenul de fundare pot avea valori foarte importante. Preluarea acestor
eforturi într-un mod favorabil de ctre elementele infrastructurii i de ctre fundaii trebuie s
fie, din acest motiv, una din preocuprile principale la conformarea structurii. Astfel, poziia
pereilor structurali în plan se va alege în zonele în care i la nivelul infrastructurii se pot
obine soluii avantajoase.
Câteva aspecte legate de proporionarea pereilor sunt evideniate în Fig. C.3.5a, b, c i d,
unde se prezint câteva exemple de amplasare a unui perete structural în raport cu peretele de
la nivelul subsolului, care constituie inima fundaiei peretelui structural.

Fig. C.3.5

Rezolvrile din Fig. C.3.5a i b pot fi considerate nefavorabile. Astfel, în cazul din Fig.
C.3.5a, golurile de dimensiuni mari din peretele de subsol reduc substanial capacitatea de
rezisten a acestuia la fore tietoare, plafonând fora orizontal preluat de peretele
structural.
Plasarea excentric, la marginea cldirii, a peretelui structural duce la solicitarea
nefavorabil a peretelui de subsol (Fig. C.3.5b). i în acest caz este posibil s nu se ating
capacitatea de rezisten a peretelui structural, mai cu seama dac pe direcie perpendicular
pe acesta nu exist un perete la nivelul subsolului.
Important este ca prin modul de aranjare a pereilor, s se realizeze o solicitare cât mai
uniform a elementelor infrastructurii, cât i a terenului de fundare.
Absena altor încrcri verticale (de exemplu, aduse de stâlpi) pe grinda de fundare, care
s echilibreze în cât mai mare msura presiunile pe talpa fundaiei (Fig. C.3.5c), este de
natur s duc la dezvoltarea unor eforturi mari în peretele de subsol.
154

Situaia din Fig. C.3.5d în care nu apar asemenea deficiene de conformare reprezint
soluia cea mai avantajoas. Cel mai adesea, condiiile cele mai favorabile le ofer pereii de
subsol de pe contur, neperforai de goluri.
C.3.1.7 O încrcare gravitaionala mai mare are ca efect reducerea armturii longitudinale de
întindere din perete i reducerea gradientului presiunilor pe teren.
Plasarea pereilor structurali pe conturul construciei este favorabil pe considerentul unui
bra de pârghie avantajos pentru efectele de torsiune general i pentru posibilitatea de a
"încastra" peretele într-un perete de subsol fr goluri (vezi Fig. C.3.5.d).
Pereii dispui pe conturul cldirii sunt îns, de regul, mai puin încrcai gravitaional
decât pereii cu aceleai dimensiuni, situai la interior, i, în consecin, la eforturi de
încovoiere egale, necesit o armare vertical semnificativ mai mare decât acetia.
Din acest motiv, la conformarea structurii, dispunerea pereilor pe conturul cldirii trebuie
fcut cu discernmânt, analizând atât avantajele cât i inconvenientele unei asemenea
poziii. Oricum, dispunerea pereilor la colul cldirii este de evitat, pentru c în acest caz
apare inconvenientul suplimentar al unei solicitri defavorabile a pereilor infrastructurii i a
terenului de fundare.
C.3.1.8 În afar de argumentele prezentate la C.3.1.2, recomandarea ca structura s fie
înzestrat cu rigiditi apropiate ca valoare pe cele dou direcii se justific prin faptul c, în
aceste condiii, structura este expus la efecte maxime pe orice direcie numai pentru aciunile
seismice caracterizate de un anumit coninut de frecvene. Cu alte cuvinte, valorile spectrale
au acelai ordin de mrime, pe ambele direcii.
C.3.1.9 În Fig. C.3.6 se prezint dou situaii în care încrcrile aplicate excentric pe perei
sunt neechilibrate pe ansamblul structurii (Fig. C.3.6a), respectiv echilibrate (Fig. C.3.6b).

Fig. C.3.6

Din comparaia diagramelor de momente în perei se constat solicitarea mult mai


defavorabil din Fig. C.3.6a), când intervine o încovoiere general a structurii. Când
asemenea situaii nu se pot evita, efectul încrcrilor gravitaionale aplicate excentric, de
regul neglijate în proiectarea curent, trebuie considerat la dimensionarea pereilor
structurali.
155

C.3.2.1 Prevederile de la acest paragraf urmresc ca prin forma seciunii pereilor structurali
s se poat controla în cât mai mare msur, prin calcul, comportarea acestora la aciuni
seismice. Gradul de conlucrare a inimilor cu tlpi de dimensiuni mari nu se poate preciza cu
certitudine, aceast caracteristic depinzând de mrimea deplasrilor impuse pereilor în
domeniul postelastic (vezi i 6.4.1).
Limitarea tlpilor este necesar i pentru protejarea inimilor de efectul forelor tietoare, a
cror valoare este dependent direct de capacitatea de rezisten la încovoiere a pereilor.
Atunci când pereii de pe cele dou direcii sunt legai în mod adecvat, creând forme de
profile sau tub, ca în Fig. C.3.7, se pot obine ansambluri cu comportare favorabil
(capacitate de rezisten substanial, ductilitate adecvat).

Fig. C.3.7

C.3.2.4 Comportarea deosebit de bun a structurilor cu perei cu goluri decalate de tipul celor
indicai în Fig. C.3.8 la cutremurul din 1985 din Chile a condus la iniierea unui amplu
program de cercetri teoretice i experimentale, desfurat în 4 universiti americane având
ca obiect tocmai particularitile de comportare sub încrcri de tip seismic ale acestui tip de
perei [10].

Fig. C.3.8

Cercetrile menionate au evideniat faptul c în condiiile unei alctuiri corecte aceti


perei posed proprieti de rezisten i de deformabilitate apropiate de cele ale pereilor fr
goluri. Aceleai cercetri au semnalat faptul c zonele critice ale pereilor cu goluri decalate
sunt constituite nu de zonele dintre goluri, ci de cele de la extremitatea comprimat a
156

seciunilor, dac golurile sunt prea aproape de marginea seciunii i limiteaz, astfel, aria
zonei extreme comprimate.
Mecanismul de comportare la încrcri orizontale, similar celui al pereilor fr goluri,
este sugerat în Fig. C.3.8a i b. În Fig. C.3.8a este evideniat un mecanism de tip grind cu
zbrele, cu diagonale înscrise în grosimea peretelui, între goluri, iar în Fig. C.3.8b un
mecanism constituit din trei console conectate cu elemente de cuplare foarte rigide.
C.3.3.2 Prevederea de la ultimul aliniat urmrete s asigure conlucrarea tuturor elementelor
verticale în preluarea solidar a încrcrilor orizontale. Din punct de vedere practic, aceasta
înseamn c deplasrile elementelor verticale ale structurii sunt distribuite liniar la fiecare
nivel. În felul acesta se pot stabili, prin calcul, cu un grad mare de credibilitate, forele
dezvoltate în pereii structurali.
Condiia de rigiditate menionat impune ca planeele s rmân solicitate în domeniul
elastic de comportare, pentru fore din planul lor, cu alte cuvinte, planeele trebuie s fie nu
numai suficient de rigide, dar i suficient de rezistente.
C.3.4.2 În cazurile în care, din considerente funcionale sau din alte motive, prevederea
rosturilor apare inacceptabil sau este foarte dificil de realizat, se pot adopta lungimi de
tronsoane mai mari decât cele indicate în tabelul 3.1, dac se iau msuri adecvate pentru
limitarea efectelor contraciei betonului sau al variaiilor de temperatur. De exemplu,
utilizarea unor cimenturi cu contracie redus, prevederea unor rosturi tehnologice provizorii,
asigurarea unei protecii termice eficiente, prevederea unor armturi suplimentare care s
permit limitarea convenabil a deschiderii fisurilor, etc.
C.3.6.2 În cazul construciilor cu perei structurali de beton armat, rigiditatea specific la
deplasri laterale face ca protecia elementelor nestructurale s poate fi realizat cu mai mult
usurin fa de cazul structurilor în cadre.
Din acelai motiv, contribuia pereilor de compartimentare i de închidere la rigiditatea
de ansamblu a construciei poate fi, de cele mai multe ori, neglijat.

C.4. CERINE GENERALE DE PROIECTARE


C.4.1. y 4.6. Exigenele de diferite naturi, în particular cele structurale, care se impun
construciilor cu perei structurali, sunt puternic influenate de aciunea seismic ce afecteaz
practic întreg teritoriul rii. Diferitele aspecte conceptuale privind problematica exigenelor
structurale sunt tratate în codul P 100-1. În capitolul 4 al codului CR 2 se detaliaz condiiile
specifice construciilor cu perei de beton armat executai din beton armat monolit sau
prefabricat.
C.4.4 O rigiditate substanial la deplasri laterale asigur protecia elementelor nestructurale
în cazul unor cutremure cu intensitate moderat i limiteaz degradrile acestor elemente la
cutremure cu intensitate mai mare. De asemenea, o rigiditate substanial a structurii este de
natur s limiteze efectele de ordinul doi i s evite apariia unor fenomene de instabilitate.
Din acest punct de vedere, structurile cu perei de beton armat ofer avantaje eseniale.
Experiena ultimelor cutremure pe plan mondial a demonstrat cu claritate superioritatea
acestui sistem structural în raport cu alte sisteme, pentru cldirile cu regim mare de înlime,
mai cu seam în amplasamente caracterizate de o perioad de col înalt a spectrului de
rspuns.
157

C.6. PROIECTAREA CONSTRUCIILOR CU PEREI STRUCTURALI


LA ACIUNEA ÎNCRCRILOR VERTICALE I ORIZONTALE
C.6.1.1 Concentrarea deformaiilor plastice (neliniare) cu prioritate în elementele
suprastructurii reprezint o component esenial a filozofiei proiectrii seismice actuale pe
plan mondial, în special pentru posibilitatea controlului comportrii ("la vedere") la aciuni
seismice [8].
Dirijarea deformaiilor plastice cu prioritate în elementele infrastructurii (în special în
pereii de subsol) sau în teren poate prea atrgtoare pentru posibilitatea funcionrii
neîntrerupte i neafectate, practic, a cldirii. Riscul apariiei unor rotiri importante remanente
ale bazei structurii (inclusiv din deformarea remanent a terenului), greu de corectat, face ca
o asemenea soluie s fie acceptat în cazuri rare, de exemplu, la consolidarea unor
construcii la care asigurarea unei comportri, în întregime, în domeniul elastic a
infrastructurii s fie extrem de dificil tehnic i economic.
Pot aprea, de asemenea, situaii în care s devin avantajoase soluii în care structura sau
pri din structur s fie prevzute cu o capacitate de deformare postelastic (ductilitate)
inferioar celei asociate aplicrii reglementrilor tehnice pentru proiectarea seismic.
Acceptarea unei "ductiliti limitate" este condiionat de considerarea unor valori ale forelor
seismice de calcul sporite corespunztor. Asemenea soluii pot fi adoptate atunci când:
(i) Elementele structurale prezint o capacitate de rezisten în exces fa de cerinele
impuse de reglementrile tehnice; de exemplu, la elemente de mai mici dimensiuni cu un
aport structural modest sau, dimpotriv, la elemente de mari dimensiuni (cum este un perete
plin de fronton, la structuri cu puine niveluri) la care, prin simpla prevedere a cantitilor
minime de armare, se asigur capaciti de rezisten la încovoiere mult superioare cerinelor.
(ii) Asigurarea ductilitii implic msuri dificile i costisitoare, în timp ce sporirea
capacitii de rezisten este mai simpl i mai puin scump (vezi, de exemplu, C.3.1.4).
(iii) Comportarea unor elemente cu alctuire neregulat (de exemplu, a pereilor cu goluri
dispuse într-un mod neordonat) este dificil de precizat i modelarea lor pentru calcul este
foarte dificil sau insuficient de fidel în raport cu realitatea. În asemenea situaii apare mai
avantajoas, din punct de vedere al siguranei structurale, sporirea capacitii de rezisten în
raport cu cerinele impuse de codul P 100-1, în detrimentul unor msuri de ductilizare
aplicate unui mecanism de rezisten insuficient clarificat.
Este de remarcat c în prezentul Cod s-a avut în vedere reducerea msurilor de ductilizare
curente la elementele cu capacitate de rezisten superioar cerinelor impuse prin
reglementrile tehnice specifice (vezi, de exemplu, 7.5.1).
În general, opiunea “negocierii” între rezistena i ductilitatea structurii este uurat în
condiile prezentului Cod de posibilitatea proiectrii pentru mai multe clase de ductilitate.
C.6.1.2 b) Caracterul favorabil al mecanismului structural de disipare a energiei seismice
precizat la pct.b), este definit în P 100-1.
Concentrarea deformaiilor plastice în câteva zone adecvat alese, cu potenial de
deformare ductil, prezint avantaje economice întrucât msurile de armare suplimentar, în
special transversal, necesare pentru preluarea forelor tietoare i asigurarea unor deformaii
plastice substaniale, sunt limitate numai la aceste zone.
e) Deformabilitatea planeelor depinde de grosimea lor, de raportul dintre limea
planeului (“B” în Fig. C.6.1) i distana între pereii structurali (li i lc, pentru deschiderile
158

interioare i respectiv deschiderile în consol în fig. C.6.1), de schema de comportare a


planeului, de natura legturilor între planeu i perete, de mrimea i distribuia golurilor din
planeu, etc.

Fig. C.6.1

Ipoteza deformabilitii admis la pct. 6.1.2e este apropiat de realitate la grosimile


curente de plac i în absena unor goluri mari, dac raportul li/B < 4 sau raportul lc/B < 0,5.
C.6.2.1 (1) Relaia (6.1) exprim într-o form aproximativ condiia ca eforturile principale
de compresiune în inima pereilor s nu depeasc valorile admisibile (vezi i relaia (6.2)).
Aceast condiie dimensioneaz, de regul, grosimea inimilor pereilor.
Se consider c în pereii structurii se dezvolt o valoare medie a forei tietoare uor mai
mic decât valoarea rezistenei pereilor la compresiune diagonal stabilit cu relaia (7.8) de
la cap. 7:
VEd  0,13 (bwolw) fcd (C.6.1)
în care:
bwo este grosimea seciunii inimii peretelui
lw este lungimea seciunii orizontale a peretelui
fcd este valoarea de proiectare a rezistenei betonului la compresiune.
Valoarea forei tietoare de baz pe care o preia structura (FRd,b) la formarea
mecanismului de plastificare se calculeaz cu o expresie de forma:
k s ˜ E T
FRd ,b J I ,e k V J Rd : OG (C.6.2)
q
S-a notat:
I,e factorul de importan i expunere la cutremur al structurii
 factor care exprim suprarezistena structurii
ks = ag/g, unde ag este valoarea de vârf a acceleraiei orizontale a terenului
corespunztoare cutremurului de proiectare, iar g este acceleraia gravitaiei
(T) factorul spectral de amplificare
 factor de corecie, conf. P 100-1
q factorul de comportare specific structurii
G greutatea total a construciei.
159

În general, prin proiectare, elementele structurale capt o rezisten superioar valorii de


proiectare a eforturilor, definit prin factorul .
Adoptând valori acoperitoare pentru kv Rd  (kv Rd  = 1,75) i  ( = 0,85), i cu
valoarea maxim din spectrul de proiectare pentru factorul de amplificare ((T) = 2,50), se
obine:
ks
FRd,b  3,72 I,e G
q
Punând condiia VEd  FRd,b (vezi relaiile (7.8) i (7.9)) i fcând coreciile
dimensiunilor necesare astfel încât (bwlw) s se exprime în [m2], G în [kN], iar fcd în [MPa], se
obine, dup uoare rotunjiri ale unor factori:
1 J I ˜ ks G
¦ b wo ˜ lw t
35 q f cd
(C.6.3)

Dac pentru o anumit categorie de construcii se poate aprecia încrcarea medie pe


planeu i dac se precizeaz clasa de ductilitate pentru care se proiecteaz i calitatea
betonului folosit, relaia (C.6.3) se poate pune sub o form i mai simpl.
Astfel, dac proiectarea privete construcii de birouri sau de locuit pentru clasa DCH,
executate din beton de clas cel puin C25/30, se obine:

k s n ˜ A fl
1
¦ b wo ˜ lw t
200
(C.6.4)

unde:
n este numrul de niveluri al cldirii
Afl este aria planeului.

Sub forma:
 = (bwlw) / Afl = nks / 200
relaia exprim ce proporie din aria planeului reprezint aria necesar a pereilor dispui
dup o direcie. Aceast relaie se poate utiliza la evaluarea, într-o prim aproxmaie, a
seciunii necesare a pereilor.
De exemplu, pentru o cldire cu 12 niveluri amplasat în Bucureti:
 = (12 x 0,30) / 200 = 0,018 = 1,8%
C.6.2.1 (3) Recomandarea se justific atât prin argumente ce in de simplitatea execuiei, cât
i prin aceea c valorile forelor tietoare scad relativ lent spre vârful construciei. De
asemenea, studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic neliniar, pentru structuri cu
perei cu reduceri de seciune pe înlimea cldirii, pun în eviden faptul c plastificarea în
zonele situate deasupra seciunilor în care se fac aceste reduceri este relativ frecvent.
Aceasta contravine concepiei de proiectare care urmrete dirijarea fenomenelor de
deformaie postelastic în zona de la baza pereilor.
C.6.2.1 (4) Relaiile (6.3) i (6.4) exprim condiii de ductilitate de curbur similare cu cele
utilizate în proiectarea final a seciunilor (vezi relaia (7.7)). Modul în care au fost stabilite
aceste relaii este prezentat în [1].
160

În cazul pereilor cuplai, valoarea forei axiale NEd include i componenta dat de efectul
indirect al forelor orizontale. În calculele de proiectare preliminar, efectul forelor
orizontale se consider numai pentru pereii cuplai marginali. Valorile forelor axiale
produse de forele orizontale în aceti montani se pot determina, aproximativ, pe baza
forelor tietoare capabile din grinzile de cuplare, asociate unei armri apreciate iniial pentru
aceste elemente.
C.6.4.1 Limea tlpii active nu se poate determina cu precizie prin calcul, mai cu seam c
aceast mrime poate varia cu starea de solicitare. Astfel, pe msur ce rotirea la baz a
peretelui crete prin incursiuni tot mai mari în domeniul postelastic de deformaie, crete i
zona de talp antrenat în încovoierea de ansamblu a peretelui. În aceste condiii, în
proiectarea actual limea de conlucrare a tlpii cu inima pereilor se face pe baza unor
reguli simple, deduse din calcule executate prin teoria elasticitii sau deduse din studii
experimentale pe grinzi, inând cont numai de o parte din parametrii care pot influena
mrimea tlpii active.
Pe baza schematizrilor curente, rezult seciuni active ale pereilor diferite pentru cele
dou direcii principale ale cldirii, în special la structurile cu perei dei. Aceasta implic
printre alte inconveniente i pe acela al imposibilitii utilizrii programelor de calcul spaial
riguros i al considerrii direciei oblice de aciune a forei orizontale în raport cu axele
principale la proiectarea structurilor cu perei.
De asemenea, în calculul pentru fiecare dintre cele dou direcii principale ale cldirii, de
regul numai o parte din seciunea efectiv a pereilor este cuprins în seciunile active pentru
preluarea forelor orizontale, restul considerându-se, potrivit schematizrilor curent adoptate
în proiectare, ca preluând centric încrcarea vertical aferent. Prin asemenea modelri se
poate ajunge la situaii neverosimile, ca cea din Fig. C.6.2 în care zona dintre tlpile active de
la doi perei structurali învecinai solicitate la întindere în domeniul plastic, s fie supus la
eforturi de compresiune importante.
Un alt exemplu, care evideniaz dificultatea precizrii zonelor active ale pereilor, este
acela al unor perei paraleli, cu capaciti de rigiditi i rezistene net diferite, legai printr-o
talp continu perforat de un gol. Dac rigiditatea grinzilor de cuplare este foarte mare (ca în
cazul unor grinzi – parapet din faadele cldirilor) este posibil ca inima mai puternic s
antreneze zonele de talp situate dincolo de gol.

Fig. C.6.2

Cercetrile experimentale recente au evideniat, în general, valori mai mari ale limii
active a tlpilor decât cele adoptate în proiectarea actual.
161

Din aceste motive apare indicat ca în operaiile de dimensionare s se considere dou


valori ale limii active de conlucrare, corespunzând limitelor apreciate ale domeniului de
variaie a acestor valori. Se are în vedere faptul c situarea în domeniul acoperitor este
asociat în unele verificri cu valoarea maxim a dimensiunii lf,eff, iar în altele cu valoarea
minim a acesteia. Aceasta, îns, conduce la un volum considerabil de calcule.
Totui, pentru a evita acest lucru, la 6.4.1, în cazul structurilor cu alctuire obinuit, se
dau valori fixe lf,eff pentru stabilirea rigiditilor utilizate în calculul structural. Msura are în
vedere c, pentru pereii structurali corect proiectai, capacitile de ductilitate sunt suficiente
pentru a compensa efectele unei dimensionri la valori de momente uor diferite de valorile
corespunztoare rigiditilor efective în domeniul elastic (fisurat).
Pentru evaluarea capacitii de rezisten a seciunilor de perete, ar trebui prevzute valori
diferite ale zonelor active ale tlpilor pentru situaiile când acestea sunt comprimate, respectiv
întinse. În [25] se propune ipoteza c distribuia eforturilor verticale induse în tlpi de forele
orizontale se face cu o pant de 1/2 în zonele întinse i cu o pant de 1/10 în zonele
comprimate (Fig. C.6.3).
Antrenarea unei limi mai mici din talpa profilului în situaia în care aceasta este supus
la eforturi de compresiune se explic prin aceea c, dup o deformare plastic substanial
prin întindere în ciclul de solicitare anterior, în ciclul urmtor contactul se reface numai
parial pe o anumit zon, de o parte i de alta a inimii ca urmare a alungirilor remanente ale
armturilor.
Este de subliniat c limea activ mai mare sau mai mic a tlpii din zona comprimat
are efecte relativ mici asupra capacitii de rezisten. Din acest motiv, precum i din
considerente de simplificare a calculului, în Cod s-au prevzut aceleai valori ale zonelor
active de talp, atât pentru evaluarea rigiditilor, cât i a capacitilor de rezisten.

Fig. C.6.3

Se subliniaz, înc o dat, necesitatea de a evita alctuiri de structuri care nu se preteaz


la modelri clare i la care dirijarea mecanismelor de plastificare este dificil de realizat.
C.6.4.2 Valorile 'lf = 0,25lcl trebuie considerate ca valori minime i trebuie avute în vedere
numai pentru stabilirea valorilor rigiditilor în calculul structural.
162

La evaluarea capacitilor de rezisten la încovoiere în vederea stabilirii unei valori


acoperitoare pentru fora tietoare efectiv (asociat momentului capabil) trebuie luat o
valoare lf,eff mai mare. Considerând c angajarea tlpilor corespunde schemei de comportare
din Fig. C.6.4, lf,eff poate atinge o valoare de ordinul de mrime al deschiderii lcl. Problema are
importan în special pentru capacitatea de rezisten la momente negative, dependent de
numrul de bare de armtur active din plac.

Fig. C.6.4
C.6.6.1 În ceea ce privete ipotezele i schemele de baz, în alte norme se consider o zon
deformabil mai mare decât lumina golului, prevedere care este conform cu realitatea.
Prevederea adoptat în Cod, în care deschiderea de calcul se ia egal cu lungimea efectiv
a grinzii, urmrete obinerea unor valori mai acoperitoare ale forei tietoare de proiectare.
C.6.6.2 Valorile date la pct. 6.6.2 iau în considerare efectul fisurrii betonului întins asupra
rigiditii elementelor structurale de beton armat. Reducerea de rigiditate depinde de natura
solicitrii i, din acest motiv, de exemplu, afectarea caracteristicilor de rigiditate este diferit
pentru pereii individuali i pentru pereii cuplai, comprimai sau întini prin efectul indirect
al forelor laterale.
Parametrul esenial pentru caracterizarea rigiditii montanilor este natura i mrimea
efortului axial. Valorile date la 6.6.2 au fost preluate din [23] i [25]. Este de subliniat faptul
c evaluarea eforturilor secionale, pe baza rigiditilor la încovoiere ale seciunilor nefisurate
poate duce în multe cazuri la dimensionri neadecvate. Astfel, de exemplu, pentru cazul a doi
perei identici cuplai prin grinzi puternice, forele axiale din cei doi montani rezult foarte
diferite. Neglijând diferena de rigiditate foarte important a celor doi montani, calculul duce
la valori identice ale momentelor încovoietoare i forelor tietoare în aceste elemente, dar în
realitate acestea sunt mult mai mari în montantul comprimat prin efectul indirect al forelor
orizontale i mult reduse în cellalt.
Ca urmare, armtura vertical este dimensionat de combinaia nerealist dat de fora
axial minim i momentele încovoietoare mult mai mari decât cele care pot aprea în
montantul întins prin efectul forelor orizontale. Supradimensionarea armturii verticale
conduce, pe de alt parte, la supradimensionarea armturilor orizontale, obinându-se în acest
fel o soluie neeconomic.
Valorile indicate pentru evaluarea rigiditilor grinzilor de cuplare reprezint mrimi
aproximative, acceptabile pentru calcul structurilor curente. Ele pot fi mrite sau reduse, dup
cum proiectantul urmrete o cuplare mai puternic sau mai slab a montanilor.
163

Adoptarea unor valori ale caracteristicilor de rigiditate difereniate în funcie de sensul


aciunii forelor orizontale oblig la efectuarea a dou calcule structurale pentru fiecare
direcie principal a construciei. În cazul construciilor de tip curent se pot obine valori
apropiate ale momentelor de dimensionare efectuând un calcul structural unic i corectând
momentele în montanii marginali, aa cum se indic la 6.6.2.
C.6.8.2 Calculul postelastic simplificat, de “echilibru la limit”, poate furniza soluii
avantajoase de armare, în situaiile în care calculul elastic utilizat în mod obinuit duce la
armri neeconomice sau dezavantajoase din punct de vedere structural. De exemplu, la perei
cu grinzi de cuplare scurte i relativ înalte, la care forele tietoare obinute din calculul
elastic depesc nivelul admis (vezi relaiile 7.19 i 7.20), având efecte exagerate i asupra
forelor axiale din elementele verticale. În alte situaii, dimpotriv, gradul de cuplare al
pereilor rezult mai mic decât cel dorit.
Pentru obinerea unor soluii adecvate, din punct de vedere al gradului de cuplare oferit de
grinzile de cuplare, se poate proceda în dou feluri:
a) Se efectueaz un calcul elastic al structurii i se adopt valori potrivite ale
caracteristicilor de rigiditate de calcul ale grinzilor de cuplare (Ie i Ae), mai mici sau mai
mari dup caz, decât valorile convenionale indicate la pct. 6.6.2. În felul acesta se poate
regla, în sensul dorit, raportul între momentele din perei i cele din grinzi.
b) Se consider valori ale momentelor de plastificare (capabile) la extremitile grinzilor
de cuplare corespunztoare unor armturi prestabilite, apreciate iniial ca potrivite pentru
structura analizat. Aceste momente se introduc ca mrimi date în calculul structurii de
ansamblu în vederea stabilirii eforturilor secionale din montani (Fig. C.6.5a).
În calculele de predimensionare, momentele plastice MRd în grinzi pot fi luate egale la
toate nivelurile, pentru diferitele iruri de goluri suprapuse (Fig. C.6.5b).
În calculul definitiv se recomand considerarea unor momente MRd variabile ca în Fig.
C.6.5c, proporionale cu momentele MEd furnizate de calculul în domeniul elastic, situaie
care implic redistribuii mai mici i mai uniforme ale eforturilor în stadiul postelastic i
cerine de ductilitate în grinzi mai mici i mai uniforme:

MRd = k MEd (C.6.5)

Fig. C.6.5
164

La stabilirea armturii în grinzi conteaz, desigur, i necesitatea limitrii tipurilor de


armare a grinzilor.
C.6.8.3 (b) Dac structura se echivaleaz cu un sistem cu un grad de libertate (de exemplu,
exprimând relaia între rezultanta forelor orizontale i deplasarea corespunztoare punctului
su de aplicaie sau deplasarea la vârful construciei), calculul în domeniul elasto-pastic
capt o form simpl, avantajoas, permiând construirea unor diagrame for lateral-
deplasare generalizat a pereilor structurali i, prin însumarea acestora, a diagramei pentru
întreaga structur. Diagrama se denumete i curba capacitii i este reprezentat, principial,
în Fig. C.6.6.

Fig. C.6.6

Dac pentru diferite cutremure luate în considerare se dispune de date pentru a se stabili
valorile deplasrilor impuse, într-o structur cu caracteristicile de rezisten i de vibraie
date, se poate verifica sigurana structurii prin compararea acestora cu valorile capabile. În
proiectarea conform Codului P 100-1, cerina de deplasare se obine pe baza valorilor
spectrale ale acceleraiei pentru cutremurul de proiectare.
O problem important, legat de stabilirea diagramelor for-deplasare prin metoda de
calcul static neliniar, o constituie alegerea distribuiei forelor orizontale. Metoda de calcul
biografic consider aceast distribuie constant pentru orice nivel de solicitare. În
consecin, acest parametru influeneaz configuraia diagramei.
Distribuia real a forelor se poate îndeprta sensibil de distribuia adoptat în calculul
seismic convenional. Calculul dinamic neliniar evideniaz distribuia cea mai probabil a
forelor orizontale, care se modific pe toat durata aciunii seismice.
Din acest motiv apare indicat ca la construirea diagramelor s se considere mai multe
distribuii ale forelor orizontale, pentru a obine rezultate acoperitoare. Investigaiile
efectuate cu instrumentul calcului dinamic neliniar au artat c distribuia forelor efective se
deprteaz cu atât mai mult de distribuia adoptat în calculul convenional (stabilit prin
calcul modal), cu cât structura este mai defectuos conformat din punct de vedere al
165

distribuiei rigiditilor i capacitilor de rezisten.


C.6.8.3 (c) Valorile rotirilor plastice capabile T pl,u se determin integrând valorile curburilor
plastice ale elementului considerat, pe zona în care se dezvolt deformaii plastice.
În Fig. C.6.7 se reprezint exemplificativ zona plastic potenial de la baza unui perete
structural.

(C.6.6)

Fig. C.6.7

S-au utilizat notaiile:


Iy curbura (rotirea specific) la iniierea deformaiilor de curgere în armtura
întins;
Iu curbura (rotirea specific) ultim în seciunea de la baza elementului;
Iz curbura în dreptul unei seciuni curente situate la distana z de seciunea de la
captul elementului;
hcr lungimea pe care se dezvolt deformaiile plastice (lungimea articulaiei
plastice).
Iy i Iu sunt caracteristici ale seciunilor elementelor depinzând de alctuirea concret a
acestora (dimensiunile seciunii de beton, cantitatea i distribuia armturilor longitudinale i
transversale) i de intensitatea efortului axial în seciune.
Determinarea rotirilor specifice I (curburilor fibrei medii) implic considerarea ecuaiilor
de echilibru static, a condiiei de compatibilitate a deformaiilor (se accept c deformaiile
specifice pe seciune sunt conform ipotezei seciunilor plane) i a legilor fizice (curbele
caracteristice) ale materialelor (vezi SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional).
166

Distribuia deformaiilor specifice pe seciune, la iniierea curgerii i în stadiul ultim sunt


cele din Fig. C.6.8, unde cu Hcu2, Hsy i Hsu sunt notate deformaia specific ultim a betonului
comprimat, respectiv deformaiile specifice ale oelului la iniierea curgerii i în stadiul ultim.

sau

Fig. C.6.8

Calculul valorilor Iy i Iu implic urmtoarele operaii:


x se alege o valoare a înlimii zonei comprimate x (sau altfel spus, valoarea curburii);
x se stabilesc prin intermediul curbelor caracteristice eforturile pe seciune în beton i
armturile de oel;
x din ecuaia de proiecie se verific dac valoarea I a fost bine aleas;
x în caz contrar se corecteaz dup necesiti valorile I, mrindu-le sau reducându-le,
reluîndu-se ciclul de operaii de mai sus, pân când ecuaia de proiecie este verificat.
Din ecuaiile de moment se determin valorile My i respectiv Mu, la iniierea curgerii i
în stadiul ultim. În calculele curente se admite ca valorile My i Mu sunt apropiate i pot fi
aproximate prin valoarea MRd a momentului capabil al seciunii determinat în baza
prevederilor SR EN 1992-1-1 i Anexa Naional, considerând rezistenele fym i fcm.
Pentru calculul valorilor Iu, Iy, Mu i My se dispune, în prezent, de numeroase programe
de calcul automat.
Pentru stabilirea valorilor hcr se pot utiliza urmtoarele relaii:
- pentru montani, relaia:
hcr = 0,4lw + 0,05Hw
lw (C.6.7)
Notaiile sunt cele din Fig. C.6.7.
- pentru grinzile de cuplare:
hcr = 0,4 h / lcl + 0,075 lcl
lcl / 2 (C.6.8)
h i lcl reprezint înlimea, respectiv deschiderea liber a grinzii.
167

Expresiile (C.6.7) i (C.6.8) sunt preluate din lucrri cu valoare recunoscut pe plan
internaional, de exemplu din [10] i [17]. Calibrarea acestor expresii s-a fcut pe baza
rezultatelor unor studii experimentale.
În P 100-1 au fost introduse expresii pentru stabilirea lungimii zonei critice de la baza
pereilor conform SR EN 1998-1 i Anexa Naional, i anume:
2lw
hcr = max [lw, Hw / 6]
hs pentru n
6 niveluri
2hs pentru n 7 niveluri
Aa cum s-a artat i la pct. C.6.8.2, referitor la condiiile de utilizare a metodelor de
calcul postelastic de prim aproximaie, pentru a putea conta pe capacitatea de deformare la
încovoiere în domeniul postelastic a unui perete structural sau a unei grinzi de cuplare este
necesar ca prin modul de armare, longitudinal i transversal, s se asigure c nu intervin
ruperi fragile premature din aciunea forelor tietoare sau datorit pierderii conlucrrii între
beton i armtur.
Procedeul descris mai sus se refer la modelele neliniare de calcul de tip curent,
aplicabile la structurile din „bare” (cadre) de beton armat. Pentru perei, elemente structurale
dezvoltate bidirecional, asemenea schematizri sunt, fr îndoial, destul de simpliste, dar
satisfctoare pentru proiectarea curent a unor structuri relativ regulate. În prezent se
dispune de modele mai sofisticate, bazate pe metoda elementului finit, care exprim mult
mai fidel comportarea real a structurii cu perei la cutremur. Aplicarea unor asemenea
modele în practic nu mai constituie astzi o problem ca urmare a creterii spectaculoase a
eficienei programelor de calcul i a capacitii instrumentelor de calcul. În [9] se prezint un
studiu comparativ al performanelor celor mai importante modele neliniare pentru perei.
Tendinele de abordare a schematizrii pereilor de beton armat pentru calculul neliniar i
calculul la rupere al acestor elemente sunt prezentate, de exemplu, în [15], [16], [19] i [34].
Asemenea modele se aplic atât în calculul static, cât i în calculul dinamic neliniar.

Fig. C.6.9
168

În descrierea metodei de calcul static neliniar s-a considerat c baza suprastructurii este
fix. Relaia F - ' se poate modifica, dac este necesar, prin însumarea relaiilor respective
construite pentru suprastructur i terenul de fundare (fig. C.6.9). În evaluarea capacitii de
rezisten a terenului de fundare se recomand s se considere c rezistena medie în stadiul
ultim este de 3 - 4 ori rezistena convenional de calcul în gruparea seismic. Modificarea de
ansamblu a diagramei F - ' prin considerarea deformabilitii terenului din fig. C.6.9, unde
curbele F - ' i F - ' f sunt aproximate prin diagrame biliniare, presupune c infrastructura
este alctuit ca un corp practic infinit rigid i rezistent. În caz contrar, la construirea
diagramelor F - ' pentru pereii structurali ai sistemului trebuie s in seama atât de
deformaiile locale ale terenului, cât i de deformabilitatea infrastructurii.
Încrcarea orizontal maxim cu care se poate încrca ansamblul structural este cea mai
mic dintre forele orizontale care corespund capacitilor de rezisten ale suprastructurii,
infrastructurii, fundaiilor i terenului de fundare.
C.6.8.4 Pentru calculul cu aceste metode sunt disponibile programe de calcul automat, bazate
pe ipoteza comportrii de bar a elementelor structurale, i programe în care structura cu
comportare plan sau spaial se modeleaz cu elemente finite de suprafa.
Verificarea capacitii structurii de a prelua, fr prbuire, solicitarea produs de un
anumit cutremur impune ca cerinele de ductilitate furnizate de calculul dinamic neliniar s
fie mai mici decât capacitile de ductilitate ale elementelor structurale stabilite conform
indicaiilor de la C.6.8.3c.

C.7. CALCULUL SECIUNILOR PEREILOR STRUCTURALI


C.7.2.1 Proiectarea seismic a structurilor cu perei de beton armat se bazeaz pe prevederile
Codului P 100-1, ceea ce presupune impunerea unui rspuns seismic cu incursiuni în
domeniul postelastic de deformare. Aceast cerin conduce la necesitatea de a asigura
structurilor suficient ductilitate, care se poate obine prin respectarea condiiilor de alctuire
constructiv din reglementrile tehnice. În particular conformarea zonelor plastice de la baza
pereilor structurali prin respectarea prevederilor din P 100-1 i din prezentul Cod confer
acestora capaciti de rotire suficiente.
În aceste condiii se pot adopta anumite modificri ale valorilor momentelor de
dimensionare, rezultate din calculul structural în domeniul elastic, prin redistribuii între
diferiii perei structurali.
Aceste redistribuii, care nu trebuie s conduc, evident, la reducerea capacitii de
ansamblu a structurii de a prelua fore orizontale, urmresc optimizarea armrii, în sensul
realizrii de consumuri reduse de oel i de soluii constructive mai simple. De exemplu, o
anumit fraciune din momentele pereilor din frontoane, cei mai încrcai datorit efectului
de torsiune general, dar cu eforturi axiale de compresiune sensibil mai mici decât în cazul
pereilor interiori, se poate transfera la acetia din urm.
Limitarea redistribuiei de momente precizat la 7.2.1 are în vedere limitarea cerinelor de
ductilitate în pereii structurali “relaxai” prin transferul suplimentar de eforturi.
C.7.2.2 Prin valorile momentelor de dimensionare în pereii structurali stabilite prin expresia
(7.2) se urmrete impunerea mecanismului de plastificare cu deformaiile plastice dezvoltate
în grinzile de cuplare i numai la baza pereilor. Avantajele dezvoltrii unui asemenea
mecanism structural de disipare a energiei sunt limitarea msurilor mai severe de armare
transversal asociate zonelor plastice poteniale numai într-o zon restrâns a peretelui i
169

controlul sigur al strii de solicitare a peretelui la „atacul” unor cutremure puternice. În cazul
structurilor cu perei de beton armat, mobilizarea acestui mecanism, ca urmare a proporiilor
specifice ale elementelor structurale, cu grinzi de cuplare relativ slabe în raport cu montanii
foarte puternici, se poate realiza cu un grad mult mai mare de credibilitate decât în cazul
structurilor în cadre. Practic aceasta se poate obine conferind seciunilor de la fiecare nivel
superior bazei, capaciti de rezisten superioare eforturilor secionale asociate mecanismului
de plastificare al peretelui, cu articulaii plastice la baz, pentru o anumit distribuie pe
vertical, suficient de acoperitoare, a forelor orizontale. Relaia (7.4) furnizeaz valoarea
suprarezistenei unui montant al ansamblului de perei cuplati. Aceast valoare se poate
obine pe baza echilibrului la limit al montantului considerat izolat (Fig. C.7.1):

:#
>
M Rd ,o  0,85 ¦ VEdb
l

,i ˜ Li  ¦ V Edb ,i ˜ Li
l r r
@ d q
 ¦ V ' (C.7.1)
M ' Ed ,o l
Edb ,i ˜L  ¦ V '
l
i
r
Edb ,i ˜L
r
i

în care:
MRd,0 este momentul capabil la baza montantului considerat
V’Edb,i este fora tietoare din grinda i din stânga (V’lEdb,i) sau dreapta (V’rEdb,i)
montantului, sub încrcrile seismice de proiectare
VEdb,i este fora tietoare din grinda i din stânga (VlEdb,i) sau dreapta (VrEdb,i)
montantului, asociat atingerii momentului capabil, incluzând efectul
suprarezistenei (fora tietoare de proiectare din grind conf. 7.3)
Li distana msurat din mijlocul deschiderii libere a grinzii i pân în centrul de
greutate al seciunii montantului considerat

Fig. C.7.1

Factorul 0,85 aplicat termenului care exprim contribuia grinzilor la preluarea


momentului de rsturnare ine seama de posibilitatea redus ca cerinele de ductilitate i
implicit incursiunile în domeniul de consolidare a oelului s fie maxime, simultan în toate
grinzile unui ir de goluri.
Produsele din paranteza de la numrtorul i numitorul expresiei (C.7.1) reprezint
valorile momentelor generate de forele tietoare din grinzile de cuplare, fa de axul
montantului.
170

Limitarea superioar a valorii : (relaiile 7.3 i 7.4) corespunde rspunsului seismic


elastic. În consecin, : max = q, valoarea factorului de comportare din tabelul 5.1 al
prezentului Cod.
În principiu, aceast limitare trebuie aplicat ansamblului structurii. Pentru simplificare,
aceast limitare poate fi aplicat pereilor individuali cu pondere mare în rezistena structurii
la fore laterale. În cazul pereilor de dimensiuni relative mai mici nu se impune limitarea
superioar a valorilor eforturilor de dimensionare.
Creterea momentelor încovoietoare pe înlimea pereilor pân la instalarea
mecanismului de plastificare cinematic, cu toate grinzile plastificate i cu peretele plastificat
la baz, prin amplificarea cu factorul : , este o estimare aproximativ. Aceasta, deoarece,
dup plastificarea grinzilor (care intervine, de regul, înaintea plastificrii montantului la
baz), creterea momentelor la sporirea forei laterale se face pe o schem static în care
grinzile nu mai preiau nici un supliment de încrcare. Astfel, în montani pot aprea
configuraii de momente încovoietoare mai defavorabile decât cele obinute din calcul.
Coeficientul kM din relaia (7.2) este conceput tocmai pentru a lua în considerare
diferenele între distribuia real i cea de calcul a momentelor.
Asemenea diferene pot proveni i din abaterea distribuiei pe vertical a forelor
orizontale fa de cea admis în calcul (mai ales datorit efectelor modurilor superioare de
vibraie în structura plastificat), i din redistribuiile de fore între perei.
În vederea calibrrii cât mai corecte a coeficientului kM, sunt înc necesare studii
parametrice executate cu instrumentul calculului dinamic neliniar, utilizând accelerogramele
cutremurelor specifice rii noastre.
Studiile cu acest obiectiv, efectuate pân în prezent la Universitatea Tehnic de
Construcii din Bucureti, sugereaz valori kM între 1,20 i 1,30, apropiate de cele prevzute
în cod [17].
În expresia (7.2), valoarea momentului capabil (M’Ed,0) la baza peretelui nu este
amplificat prin factorii de suprarezisten asociai consolidrii oelului. Sunt dou motive:
(1) acest efect este luat în considerare cu valori mari, acoperitoare, la determinarea forelor
tietoare de proiectare din grinzile de cuplare; (2) sporul de rezisten datorat consolidrii
oelului în armturile verticale este destul de mic.
Ultima afirmaie se bazeaz pe faptul c o bun parte din capacitatea la moment a
peretelui vertical se datoreaz contribuiei forei axiale de compresiune, pe de o parte, iar
incursiunile în domeniul de consolidare al oelului sunt mici, sau chiar absente, pentru o bun
parte din armtura vertical a inimii.
Este surprinztor c în SR EN 1998-1 valorile de proiectare ale momentelor din perei nu
sunt asociate cu capacitatea de rezisten, respectiv cu mecanismul de plastificare al
structurii, chiar i pentru cldirile proiectate pentru clasa DCH (Fig. C.7.2).
Abandonarea proiectrii la capacitate pentru structurile cu perei poate duce la soluii
neadecvate, având în vedere c, în multe situaii, rezistena la baz a acestor elemente
depete substanial, prin respectarea unor criterii constructive, valoarea momentului
încovoietor în combinaia seismic de aciuni. În consecin, momentele efective dezvoltate
pe înlimea cldirii pot depi valorile de proiectare i astfel se pierde controlul prin calcul al
rspunsului structural.
171

Fig. C.7.2

În cazul structurilor de tip dual se pot accepta, în mod acoperitor, aceleai procedee i
valori de coeficieni pentru stabilirea momentelor încovoietoare de dimensionare în pereii
structurali. În schimb, valorile coeficienilor de amplificare a momentelor din stâlpi pot avea
valori mai mici în raport cu situaia structurilor în cadre pure. În Fig. C.7.3 se reprezint
propunerile de valori ale coeficienilor de amplificare a momentelor din stâlpi în structuri
duale, conform [24]. Se consider dou situaii i anume: pereii sunt continui pe toat
înlimea, respectiv se întrerup la un anumit nivel. Evident c în asemenea situaii nu se mai
aplic condiiile specifice cadrelor ductile în ceea ce privete raportul între momentele
capabile din stâlpi i grinzi în jurul nodurilor.

Fig. C.7.3
172

C.7.2.4 Prin aplicarea coeficientului supraunitar kV valorii forei tietoare asociate


momentului capabil al peretelui se urmrete s se in seama de efectul diferenelor între
distribuia real a forelor tietoare i distribuia rezultat prin adoptarea ipotezelor curente de
calcul.
În Codul Model CEB 1990 [46] sunt indicate urmtoarele expresii pentru acest coeficient,
numit factor de amplificare dinamic:
- pentru cldiri cu pnâ la 5 niveluri:
kV = 0,1n  0,9 (C.7.2)
- pentru cldiri cu mai mult de 5 niveluri:
0,4 n - 5
kV = 1,4  ˺1,8 (C.7.3)
10
unde n este numrul de niveluri al cldirii.
În comentariile referitoare la aceste valori ale Codului Model [46] se menioneaz
urmtoarele: "Se poate arta c pe durata rspunsului seismic inelastic al peretelui, cu o
capacitate dat la moment încovoietor, forele tietoare maxime care pot fi generate pot fi
considerabil mai mari decât cele rezultate din calculul static elastic. Valorile recomandate
pentru kV se bazeaz pe experiena unui numr limitat de cazuri i pot fi modificate dac se
dispune de date suplimentare din studii ulterioare".
În cazul structurilor proiectate pentru clasa DCH, SR EN 1998-1 prevede urmtoarea
relaie pentru stabilirea forei tietoare de proiectare:
VEd HVEd'
în care:
VEd' este fora tietoare din calculul structural

 este un factor de majorare calculat cu expresia:

ª S T º
2 2
§ J M Rd , 0 ·
1,5
 = q ¨¨ Rd ¸  0,1« e c »
q (C.7.4)
¬ S e T1 ¼
¸
© q M Ed , 0 ¹
în care:
T1 este perioada fundamental de vibraie a cldirii pe direcia forei
tietoare VEd
Tc este perioada la limita superioar a zonei de acceleraie constanta a
spectrului
S e T este ordonata spectrului elastic de rspuns.
Ceilali termeni au fost definii anterior.
Analizând structura expresiei (C.7.4) se constat c în acest caz valorile de proiectare ale
forelor tietoare sunt stabilite pe baza metodei de ierarhizare a rezistenei elementelor,
corespunztoare metodei proiectrii la capacitate. Al doilea termen de sub radical urmrete
s ia în considerare efectele modurilor superioare de vibraie asupra valorilor forei tietoare.
173

Comparând expresiile (C.7.2 i C.7.3) cu (C.7.4) se poate deduce valoarea factorului kv,
echivalente expresiei din SR EN 1998-1.
Aceasta este:

ª S T º
2

0,1« e c »
kV = 1  ¬ S e T1 ¼ (C.7.5)
2
§ J Rd M Rd ,0 ·
¨ ¸
¨ q M ¸
© Ed , 0 ¹
Expresia (C.7.4) a fost calibrat pe baza unui studiu care a utilizat ca instrument calculul
dinamic liniar [11]. În general, expresia lui kV furnizeaz valori mai mari decât prevd
majoritatea normelor. Din acest motiv, în prezentul Cod s-a pstrat modul de calcul al forei
tietoare de proiectare din versiunea din 2005.
O discuie suplimentar este necesar în ceea ce privete evaluarea primului termen de
sub radicalul expresiei (C.7.4), în situaia montanilor marginali ai pereilor cuplai. În aceste
elemente calculul elastic furnizeaz valori MEd,0 egale pentru ambele sensuri de aciune ale
forelor laterale.
Armturile verticale sunt dimensionate de situaia în care forele orizontale produc
întindere în montant, dar valoarea maxim, MRd,0, corespunde situaiei în care fora axial de
compresiune este maxim, respectiv sensului de aciune al forelor orizontale care produce
compresiune în montant. Rezult valori : excesive care duc la valori VEd foarte mari i la
mari probleme în asigurarea rezistenei la fora tietoare, în special a rezistenei la
compresiune diagonal.
În asemenea situaii este recomandabil (vezi 7.2.1) s se fac redistribuii ale momentelor
din montanii marginali, întini i comprimai prin efectul „indirect” al forelor orizontale, în
acord cu starea lor de fisurare efectiv.
Valoarea de proiectare a forei tietoare este limitat în (7.5) atât superior, cât i inferior.
Limitarea superioar are o explicaie similar cu cea dat pentru limitarea valorii : din
expresiile (7.3) i (7.4).
În cazul structurilor duale, fora tietoare de baz se poate calcula cu relaia (7.5). Pentru
stabilirea distribuiei forelor tietoare de dimensionare pe înlimea cldirii sunt necesare
metode mai avansate de calcul, coeficienii kV depinzând în mare msur de raportul
caracteristicilor de rigiditate i rezisten ale pereilor i cadrelor.
Este interesant de analizat diagrama forelor tietoare de dimensionare în pereii
structurilor de tip dual recomandat în [24] i reprezentat în fig. C.7.4.
Dei calculul structural în domeniul elastic indic o „angajare” mai redus a pereilor la
partea superioar a cldirii, calculul dinamic neliniar la aciunea unor cutremure puternice
evideniaz faptul ca la nivelurile superioare se dezvolt valori de fore tietoare, sensibil mai
mari decât cele furnizate de calculul elastic curent [13]. Diagrama de fore tietoare din Fig.
C.7.4 ine seama de aceast constatare.
174

0,5VEd ,0

V Ed 0,5V Ed , 0

VEd kV J Rd :VEd
c VEd'
Hw

0,4 H w

VEdc ,0
VEd ,0 kV J Rd :VEdc ,0

Fig. C.7.4
Aceast diagram este preluat i în P 100-1 i, implicit, în prezentul Cod. Diagrama dat
în SR EN 1998-1 furnizeaz valori exagerate i duce la consumuri nejustificate de materiale.
Alte aspecte specifice comportrii seismice i calculului structurilor duale sunt tratate în
[32].
În ceea ce privete SR EN 1998-1, se remarc din nou faptul c valorile de proiectare ale
forelor tietoare în cazul proiectrii pentru clasa DCM sunt cele din combinaia seismic de
proiectare. Lipsa de corelare între valorile de proiectare ale forelor tietoare cu mecanismul
de disipare efectiv instalat în structur duce în foarte multe situaii la soluii neacoperitoare,
cu risc de rupere neductil a pereilor.
C.7.3.1 Justificarea prevederilor acestui articol este similar cu cea dat pentru posibilitatea
redistribuiei eforturilor secionale între perei.
Prin redistribuia momentelor obinute din calculul structural între grinzile de cuplare se
pot obine i anumite faciliti de armare constând în adoptarea unei armturi identice pentru
mai multe grinzi de cuplare.
C.7.3.2 Coeficientul de amplificare Rd din relaia 7.6 se bazeaz pe faptul c incursiunile în
domeniul postelastic ale armturilor longitudinale din grinzile de cuplare pot fi, în cazul
cutremurelor de mare intensitate, foarte ample, solicitând oelul în domeniul de consolidare.

a) b) c)
Fig. C.7.5
175

În cazul unor grinzi cu armtura longitudinal mic este posibil ca momentul de fisurare
al seciunii, Mcr, pentru sensul care întinde fibrele de la partea superioar, s fie mai mare
decât momentul capabil al seciunii de beton armat, ca urmare a conlucrrii inimii cu o zona
ampl de plac (Fig. C.7.5).
Aceasta înseamn c, pe durata încrcrii ctre rupere, grinda este acionat la un moment
dat de o for tietoare superioar valorii ultime. Ca urmare pentru evitarea ruperii inimii este
necesar ca armtura transversal s fie calculat în aceast ipotez. Deci, în acest caz:
l
M Rdb  M crr
V Ed J Rd (C.7.6)
l cl
Pentru notaiile din relaia (C.7.6) vezi 7.3.2.
C.7.2.6 Probabilitatea de plastificare simultan a practic tuturor grinzilor de cuplare a
pereilor la aciuni seismice de mare intensitate este relativ mare. Ca urmare a raportului de
dimensiuni între grinzi i montani, grinzile sunt supuse la distorsiuni foarte ample care
implic incursiuni semnificative în domeniul postelastic ale acestor elemente.
Schema de calcul a efectelor aciunii indirecte ale forelor orizontale indicate la 7.2.6
apare din acest motiv justificat. De altfel, aceste scheme trebuie avute în vedere cu unele
corecii i la structurile în cadre.
Dac plastificarea grinzilor este foarte probabil, mobilizarea suprarezistenei oelului din
aceste grinzi nu este uniform pe înlimea cldirii. De aici, prezena factorului de reducere
de 0,85 utilizat la evaluarea forei axiale din montani.
C.7.5.1 Inegalitatea (7.7) reprezint o condiie de ductilitate de curbur minim. Spre
deosebire de reglementrile anterioare pentru proiectarea structurilor cu perei, aceast
condiie este exprimat într-o form mai general i mai riguroas, prin intermediul limitrii
înlimii zonei comprimate a seciunilor de beton. Pe aceast cale, se poate lua în considerare
influena tuturor factorilor de care depinde mrimea acesteia (cantitatea de armtur pe inim,
tlpile intermediare, etc.).
Valorile [max s-au stabilit pentru cazul pereilor lungi (cu raportul între lungimea i
limea seciunii Hw/lw > 4) i pentru valori ale ductilitii de structur în domeniul 4-6.
Convertind condiia de ductilitate de deplasare a structurii în condiii de ductilitate de curbur
i inând seama de raportul dintre rezistenele de calcul i cele medii considerate, de regul, în
calculul deformaiilor efective, se obine în medie o valoare [max # 0,30. Pentru a ine seama
de faptul c cerinele de ductilitate scad pe msura sporirii capacitii de rezisten, valoarea
[max a fost corectat prin includerea raportului : definit la pct.7.2.2.
C.7.5.2 Condiiile privind necesitatea unor verificri ale stabilitii de form ca i regulile
constructive prin care se consider c se evit pericolul pierderii stabilitii sunt preluate din
[22] i [32], fr ca în aceste surse s se gseasc i fundamentarea lor.
Condiiile respective in seama de efectul principalilor factori care influeneaz
fenomenul: mrimea zonei comprimate, vecintatea cu elementele de rigidizare transversale
i cu zonele întinse.
C.7.6.1 La data apariiei ediiei iniiale a codului de proiectare a construciilor cu perei (P
85/1975), programele de calcul automat pentru dimensionarea la încovoiere cu for axial a
seciunilor de form i armare oarecare (cum sunt, în multe cazuri, seciunile pereilor
structurali) bazate pe metoda general de calcul aveau o rspândire foarte limitat. Din acest
motiv era admis aplicarea unor procedee aproximative de dimensionare-verificare, dintre
176

care multe ignorau contribuia armturilor intermediare la rezistena seciunii. Calculul astfel
efectuat poate fi în multe situaii descoperitor ca urmare a subaprecierii valorii momentelor
capabile i, implicit, a forelor tietoare, fapt care poate expune pereii la ruperi premature
neductile.
În prezent, programele de calcul riguros la starea limit de rezisten a seciunilor de
form i armare oarecare sunt practic la îndemâna oricrui proiectant de structuri, astfel c
renunarea la procedeele de calcul aproximative, din pcate înc folosite datorit simplitii,
se impune de la sine.
C.7.6.2 (i) Ruperea prin compresiune diagonal a inimii pereilor reprezint un mod de
cedare relativ frecvent în cazul structurilor solicitate ciclic dincolo de pragul elastic. Atât
comportarea structurilor cu perei de beton armat la aciunea cutremurului, cât i studiile de
laborator confirm aceast afirmaie.
Informaiile disponibile nu sunt îns suficiente pentru a stabili expresii de calcul suficient
de fidele în raport cu comportarea evideniat în cazul unui atac seismic major i, în acelai
timp, suficient de sigure. Aceast realitate este evideniat de distana mare între rezultatele
obinute prin aplicarea relaiilor de verificare a pereilor la fora tietoare, prescrise de
normele din diferite ri.
Relaia din Cod este bazat pe modelul de grind cu zbrele adoptat în SR EN 1992-1-1.
Condiiile cele mai severe pentru diagonala de beton se obin pentru limita superioar a
valorilor prescrise pentru înclinarea diagonalei, respectiv unghiul de 45°.
Pentru aceast situaie SR EN 1992-1-1 prevede c for tietoare maxim admis într-un
element de beton armat este:
VRd,max = 0,5 bwo z 1 fcd  0,4 bwo hw 1 fcd (C.7.7)
în care:
z este braul de pârghie al eforturilor interioare care se poate aproxima cu 0,8 lw
1 este coeficientul care ine seama de reducerea rezistenei betonului comprimat,
în situaia în care este solicitat transversal de eforturi de întindere (eforturile
principale de compresiune i de întindere sunt evident perpendiculare unele pe
celelalte);   0,6, conform SR EN 1992-1-1, pentru betoane obinuite
fcd este valoarea de proiectare a rezistenei la compresiune a betonului.
Întrucât aciunea ciclic duce la degradarea de rezisten a betonului, relaia (C.7.7)
trebuie amendat suplimentar prin înmulirea cu un factor subunitar.
Expresiile din Cod:
VEd,max = 0,15 bwo lw fcd, pentru clasa DCH i
VEd,max = 0,18 bwo lw fcd, pentru clasa DCM
corespund unui factor de reducere egal, aproximativ, cu 0,65.
În ediia anterioar a Codului, rezistena inimii de beton a peretelui era exprimat
convenional în funcie de rezistena betonului la întindere:
VEd,max = 2,5 bwo lw fctd, (C.7.8)
care constituie o valoare ceva mai mare decât cea oferit de relaia (7.8).
177

Capacitatea de rezisten la eforturi principale de compresiune în zona B a peretelui este,


desigur, mai mare. Sporul de 20% al capacitii betonului în zona B a peretelui reprezint o
valoare minim a acestei rezistene suplimentare.
Expresia dat în SR EN 1998-1 pentru zona critic de la baza peretelui, ia în considerare
un coeficient de reducere sever, de 0,4, pentru clasa DCH, în timp ce pentru clasa DCM nu se
aplic nici o reducere, aceasta fiind o decizie inexplicabil.
Compararea expresiei din Codul românesc cu cele prescrise de normele americane i cele
neo-zeelandeze duce la concluzia c acestea furnizeaz valori foarte apropiate, confirmând
procedeul adoptat în prezentul Cod.
În fig. C.7.6 sunt prezentate comparativ rezultatele obinute prin aplicare a prezentului
Cod, a SR EN 1998-1, UBC, SEAOC i a NZS 1170.5, care confirm afirmaia anterioar
[17].
Prevederile SR EN 1998-1 sunt singurele care furnizeaz rezultate complet diferite.

Fig. C.7.6
Valoarea mai mare acceptat în cazul proiectrii pentru clasa DCM se justific prin
degradarea mai mic a betonului pentru cerinele de ductilitate specifice în acest caz.
În ultimii ani evaluarea capacitii de rezisten a pereilor de beton armat a constituit
obiectul unor importante studii experimentale i teoretice, cum sunt cele prezentate în [5], [7],
[18] i [30].
(ii)(a) Aplicând consecvent metoda grinzii cu zbrele articulate la noduri promovat
de SR EN 1992-1-1, armtura Ash dispus într-un plan orizontal se obine din relaia de
echilibru într-o fisur înclinat la 45°:
VEd = Ash (lw / s) fyd,h (C.7.9)
în care:
s este distana dintre dou planuri de armare orizontal consecutive
fyd,h este rezistena de proiectare a armturii orizontale
Rescris într-o form mai compact, prin notarea cu Ash a ariei tuturor armturilor care
intersecteaz fisura, relaia (C.7.9) devine relaia (7.10) dat în Cod.
178

Studiile experimentale efectuate, în ar, la INCERC Cluj, Timioara i Bucureti,


evideniaz faptul c relaiile (7.10) i (7.11) au caracter acoperitor.
Armtura continu din centur este o armtura activ în preluarea forei tietoare în
perei, astfel c neglijarea aportului acesteia, cum prevedeau relaiile mai vechi ale codului de
proiectare a structurilor cu perei, nu este justificat. În prezentul Cod s-a fcut corecia
necesar.
În zona B, cu comportare elastic, degradrile sunt cu siguran mai mici decât în Zona A.
Din acest motiv, în expresia rezistenei la întindere diagonal a peretelui se introduce un
termen care exprim contribuia zonei comprimate la preluarea forei tietoare în seciunea
înclinat, care se manifest ca o talp continu, i nu articulat, la noduri.
Valoarea VRd,c a forei tietoare preluat de beton variaz în funcie de intensitatea
încrcrii axiale de compresiune în seciunea peretelui. Dependena capacitii de rezisten a
betonului de mrimea efortului unitar de compresiune V cp a fost evideniat în majoritatea
studiilor experimentale pe modele de perei structurali i este luat în considerare în
majoritatea normelor de proiectare din alte ri [31], [33].
Este de precizat faptul c determinarea lui V cp trebuie fcut prin raportarea forei axiale
la întreaga seciune de calcul a peretelui i nu numai la aria inimii.
Probabil c expresia (7.11) specific zonei B este i mai acoperitoare decât expresia (7.10)
ca urmare a nivelului redus la care este apreciat contribuia betonului.
O discuie aparte este necesar pentru pereii cuplai.
În Fig. C.7.7 se reprezint cazul limit al unui perete plin cu un gol de parter, la care
montanii, ca urmare a cuplrii prin peretele de deasupra golului, se deformeaz potrivit
ipotezei seciunilor plane.

Fig. C.7.7

Este de observat c în acest caz nerespectarea condiiei (7.7) în montantul din dreapta nu
trebuie interpretat ca o insuficien de ductilitate. Deoarece seciunile celor doi montani
lucreaz ca o singur seciune, condiia de ductilitate trebuie exprimat în raport cu întrega
seciune a peretelui.
179

Analizând comportarea peretelui la baz se constat c montantul întins se încarc cu


eforturi de încovoiere i forfecare neînsemnate în raport cu montantul comprimat (vezi Fig.
C.7.7). Aceeai tendin se manifest i la pereii cuplai prin grinzi la fiecare nivel, ca
urmare a gradului diferit de fisurare a celor doi montani. În consecin, fora tietoare în
aceste situaii se transmite, în cea mai mare parte, prin montantul comprimat, unde valorile
eforturilor principale de compresiune sunt foarte mari, iar satisfacerea condiiilor (7.8) sau
(7.9) este foarte dificil, în unele cazuri chiar practic imposibil. Situaiile care pot aprea în
practic pot fi foarte diferite, fiind influenate, în principal, de dimensiunea i poziia golului,
de care depinde eficiena diagonalei comprimate dezvoltate în montantul comprimat.
Din pcate, studiile experimentale referitoare la mecanismele de rezisten la fora
tietoare a pereilor cuplai lipsesc, motiv pentru care aceast problem este ignorat în multe
coduri de proiectare seismic, inclusiv în SR EN 1998-1.
În absena unor procedee sigure pentru dimensionarea montanilor cuplai la for
tietoare, apare ca fiind indicat ca, în alctuirea structurii, pereii cuplai s fie asociai cu
pereii plini, cu seciuni de beton consistente, în msur s preia o cât mai mare parte din
fora tietoare de nivel.
(ii)(b) Dei studiile experimentale consacrate comportrii pereilor scuri pe plan
mondial sunt relativ numeroase [3], [14], [29], rezultatele obinute nu au reuit s furnizeze
un model de calcul satisfctor pentru aceste elemente structurale. Modurile de cedare i
diferitele mecanisme de rezisten corespunztoare depind de numeroi parametri, cum sunt
forma seciunii, cantitatea i modul de distribuie ale armturilor verticale i orizontale,
valoarea efortului unitar mediu de compresiune în seciune, modul de aplicare a încrcrii
orizontale, etc.
Diferitele relaii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare sub
încrcri, i din acest motiv, în Cod s-a propus relaia (7.13) care prezint avantajul
simplitii i pe acela al caracterului acoperitor. Desigur, relaia insuficient testat
experimental va trebui îmbuntit pe msura obinerii de noi informaii printr-o condiie
mai fundamentat.
Expresia (7.13) rezult din aplicarea unui model de grind cu zbrele (“strut and tie”), la
calculul peretelui scurt. Metoda, simpl i sugestiv, se dovedete foarte eficient la
evaluarea eforturilor în elemente i zone de elemente structurale, la care proporiile i modul
de încrcare nu permit adoptarea ipotezei seciunilor plane.
Modelul este exemplificat în Fig. C.7.8 pentru cazul simplu al unui perete cu un nivel.
Din analiza modelului rezult c:
 forele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la fundaie prin diagonalele
comprimate formate între fisurile înclinate consecutive, al cror efect este echilibrat de
eforturile din armturile verticale asociate acestor zone. Fora tietoare capabil aferent
acestor zone este: (1-Hw/lw) Asvfyd,v.
 forele orizontale aplicate zonei (2) se transmit indirect la fundaie prin transferul la
zona (3), prin intermediul armturilor orizontale. Fora tietoare capabil asociat zonei (2)
este: Ashfyd,h.
 momentele încovoietoare produse de forele orizontale sunt preluate exclusiv prin
cuplul forelor M  C lw = T lw dezvoltate la extremitile seciunii de la baz.
180

Fig. C.7.8

În modelul de comportare i, implicit, în modelul de calcul al armturilor, se neglijeaz în


mod acoperitor aportul betonului la dimensionarea armturilor.
Cantitatea de armtur Ash din relaia (7.13) nu va fi mai mic decât cea corespunztoare
"suspendrii" încrcrii orizontale aplicate în zona în care nu se poate realiza transmiterea
direct a forelor la baza peretelui prin diagonale comprimate (Fig. C.7.8).
La forele indicate în schema din Fig. 7.8, care corespunde unui perete plin, se adaug,
pentru a fi preluate prin armtura de suspendare, i forele orizontale aferente zonelor pe care
peretele nu este legat de planeu, ca urmare a unor goluri practicate în perete sau în planeu,
în vecintatea pereilor (Fig. C.7.9 a i b).
În Fig. C.7.9, q reprezint eforturile tangeniale care transmit fora orizontal la perete.

Fig. C.7.9
Studii teoretice i experimentale recente (cum sunt cele citate în [25]) au evideniat
eficiena, în cazul pereilor scuri, a armrii cu bare diagonale care poate asigura un mecanism
de rezisten stabil, ca i în cazul grinzilor scurte sau al stâlpilor scuri.
În comentariile din Codul ACI 318 consacrate calculului pereilor scuri se afirm, pe
baza rezultatelor unor studii experimentale, c în cazul acestui tip de perei sunt necesare atât
armtura orizontal, cât i cea vertical: "Pe msur ce raportul Hw/lw scade, armtura
orizontal devine mai puin eficient, în timp ce eficiena armturii verticale crete". Relaia
(7.13) evideniaz aceast interdependen.
181

În codul ACI 318 armtura orizontal se determin cu o relaie unic, indiferent de


proporiile peretelui:
VEd   bwo lw f cd + Ash fyd,h (C.7.10)

unde:
D coeficient ce ine seama de proporiile peretelui
1 1
Acest coeficient ia valorile D pentru Hw/lw
1,5 i D pentru Hw/lw 2, cu valori
4 6
variind linear între acestea pentru domeniul 1,5 < Hw/lw < 2.
Expresia corespunde echilibrului la limit într-o seciune înclinat, de tipul celui exprimat
de relaia (7.11). Acest model de calcul apare ca fiind convenional dac se are în vedere
comentariul menionat.
Se constat c aportul betonului este cu atât mai mare cu cât pereii sunt relativ mai scuri,
probabil pentru a lua în considerare faptul c fisura de rupere este mai scurt cu cât Hw este
mai mic, la aceeai dimensiune lw.
Armtura vertical rezult din relaia:
pv = 0,25 + 0,50 (2,5 – Hw/lw)(ph – 0,25)
ph (C.7.11)
în care pv i ph sunt procentele armturilor orizontale, respectiv verticale.
În SR EN 1998-1, diferenierea mecanismelor de rezisten la for tietoare i a relaiilor
de dimensionare nu se face pe baza criteriului geometic Hw / lw
1, ci pe baza citeriului
teoretic, mai consecvent, al mrimii relative a deschiderii de forfecare: s = MEd / VEd lw.
Pereii cu s < 2,0 sunt caracterizai de mecanisme de rezisten influenate esenial de
prezena forei tietoare, ceea ce conduce la utilizarea de expresii distincte de dimensionare.
Este de subliniat faptul c aceste expresii se aplic nu numai pereilor cu proporii de
elemente scurte, dar i zonelor din pereii lungi (de regul, de la baza lor) la care s < 2,0.
Potrivit prevederilor SR EN 1998-1, pentru dimensionarea armturilor orizontale i
verticale în elementele i zonele caracterizate de valori s < 2,0, se aplic urmtoarele
expresii de calcul:
- pentru barele orizontale:
VEd  VRd,c + 0,75
h fyd,h bwo s lw (C.7.12)
în care:
VRd,c este valoarea de proiectare a forei tietoare capabile pentru elemente fr
armare pentru preluarea forei tietoare, conform SR EN 1992-1-1; dac fora
axial NEd este de întindere, atunci VRd,c = 0

h este coeficientul de armare al barelor orizontale:
h = Ash / bwo s
- pentru armturile verticale:

h fyd,h bwo z 
v fyd,h bwo z + min NEd (C.7.13)
în care:

h este coeficientul de armare a armturii verticale din inima peretelui
182

NEd este fora axial din combinaia seismic de încrcri, care se consider
pozitiv pentru cazul compresiunii
Expresiile (C.7.12) i (C.7.13) sunt într-o anumit msur asemntoare cu expresiile
ACI.
În Designer’s Guide to EN 1998-1(2004) [35], autorii Eurocodului arat c expresiile
(C.7.12) i (C.7.13) sunt stabilite fr o baz experimental adecvat i, în consecin, exist
incertitudini în privina rezultatelor aplicrii lor.
În aceste condiii s-a preferat meninerea în Cod a procedurii din ediia anterioar.
(iii) Calculul la for tietoare (lunecare) în lungul unor seciuni prefisurate, cum sunt
i cele ale rosturilor de turnare, pe baza mecanismului rezistenei la forfecare prin frecare
echivalent ("shear friction strength"), preluat în numeroase norme de proiectare pe plan
internaional, este tratat pentru prima oar în normele de proiectare din România în STAS
10107/0-90. Date suplimentare, în acest sens, se pot gsi în [2].
Verificarea în lungul interfeei între zonele de beton cu vârste diferite este necesar, în
principiu, numai în lungul rosturilor de lucru din zona critic a pereilor.
În SR EN 1998-1, expresiile de calcul în lungul rosturilor de turnare corespund unor
modele mai complexe în care sunt însumate contribuiile diferitelor mecanisme de rezisten
la forfecare la interfaa între zone de beton turnate în etape diferite.
Aceste mecanisme sunt:
- rezistena de dorn a armturilor verticale, evaluat ca minima între rezistena la
forfecare pur a armturilor de oel i rezistena aciunii de dorn rezultate din interaciunea
între armturi i betonul înconjurtor; mobilizarea acestei interaciuni impune anumite
condiii de acoperire cu beton a armturilor;
- rezistena de frecare, evaluat ca minima între fora de frecare capabil în lungul
rostului de lucru, proporional cu fora axial de compresiune pe rost, i rezistena la
forfecare asigurat de compresiunea diagonal asociat zonei comprimate;
- rezistena la lunecare a barelor înclinate care traverseaz rostul.
Din prezentarea de mai sus, rezult c, în realitate, sunt avute în vedere mai multe
mecanisme de rezisten decât cel specificate, dintre care unele nu au legtur clar cu
rezistena de lunecare în rostul de lucru (de exemplu rezistena diagonalei comprimate a
betonului din zona comprimat, care exprim, mai degrab, o limit superioar a rezistenei la
forfecare prin frecare a zonei comprimate).
Pe de alt parte, aciunea mecanismelor individuale identificate nu este simultan. De
exemplu, mobilizarea aciunii de dorn se face numai dup ce se înregistreaz lunecri
semnificative în lungul rostului.
Din aceste motive, în prezentul Cod s-a pstrat expresia din precedenta ediie, care ofer,
în pofida caracterului convenional, simplitate în înelegere i aplicare, precum i concordan
cu rezultatele studiilor experimentale.
Fa de ediia din 2005 a codului s-au prevzut valori mai mici i mai acoperitoare ale
coeficientului echivalent de frecare, date fiind efectele procesului de degradare a betonului
din zona critic a peretelui.
Prevederea de la penultimul aliniat al punctului 7.6.2 face precizarea modului în care
trebuie considerate armturile active de conectare la pereii cuplai. Aceasta ine seama de
mecanismul real de transmitere a forelor de forfecare al ansamblului peretelui cu goluri,
183

inclusiv de transferul de for tietoare între montantul întins, prin efectul indirect al forelor
orizontale, i cel comprimat de acestea, ca urmare a fisurrii lor diferite.
Aceast ipotez este valabil, numai dac gradul de cuplare al montanilor este suficient.
În [20] i [25] se arat c verificarea rostului pentru ansamblul peretelui cu goluri se poate
face numai dac Ni L / Mo > 0,3. În P 100-1 acest raport are valoarea 0,25. S-a notat Ni fora
axial din efectul indirect al forelor orizontale, L deschiderea interax, iar Mo momentul de
rsturnare calculat la baza ansamblului de perei cuplai, produs de forele orizontale.
C.7.6.3 La proiectarea structurilor cu perei prefabricai s-au utilizat mult vreme modelele de
calcul din perioada de început a utilizrii betonului armat, bazate pe ipotezele rezistenei
materialelor elastice.
Este dovedit astzi, în mod incontestabil, c în condiiile asigurrii conlucrrii între
panouri, pereii structurali prefabricai se comport, în esen, ca perei monolii, cu o
capacitate de deformabilitate în domeniul postelastic asemntoare.
Iniial destinat structurilor cu perei din beton armat monolit, prezentul Cod i-a extins
obiectul i asupra structurilor în panouri mari prefabricate, aplicând i pentru aceste structuri
conceptele moderne ale rspunsului seismic inelastic.
Prevederile de la 7.6.3 se refer la problema determinrii forei de lunecare în rosturile
verticale ale elementelor în panouri mari. În proiectarea bazat pe modele de comportare
elastic, fora de lunecare vertical se stabilete pe baza relaiilor din rezistena materialelor
pentru calculul eforturilor tangeniale W (cu formula lui Juravsky). Astfel, fora de lunecare Ls
pe lungimea unui etaj hs se ia:
VEd , s S c
Ls =  bwo hs = hs (C.7.14)
Ic
S-a notat:
VEd,s fora tietoare maxim pe înlimea nivelului considerat; în condiiile adoptrii
unui panou unic pe toat înlimea cldirii, dimensionant este valoarea VEd,s,0
a forei tietoare la baza montantului;
bwo grosimea peretelui;
Sc momentul static al zonei care lunec (al zonei delimitate de rostul vertical) în
raport cu centrul de greutate al seciunii transversale a peretelui;
Ic momentul de inerie al seciunii montantului.
Pe lâng inconvenientul legat de baza conceptual nesatisfactoare, expresia (C.7.14),
mai prezint inconvenientul major de a furniza valori neacoperitoare ale forei de lunecare în
raport cu comportarea real.
Având în vedere rspunsul inelastic al structurilor cu perei de beton armat la cutremure
puternice, schema de calcul a forei de lunecare în rostul vertical trebuie s aib la baz
echilibrul mecanismului de plastificare. Relaia de calcul trebuie s exprime condiia de
echilibru între eforturile de lunecare însumate pe toat lungimea rostului vertical pe de o
parte, încrcrile pe planee i forele de legtur cu infrastructura pe zona delimitat de rost,
pe de alt parte.
Relaia de calcul (C.7.14) presupune comportarea perfect elastic a materialului i
continuitatea de material în seciunile orizontale ale pereilor, astfel încât valorile forelor de
lunecare depind numai de variaia momentelor încovoietoare. Spre deosebire de aceasta, în
184

cazul structurilor de beton armat, prin desprinderea care intervine în zona întins i reducerea
sensibil a dimensiunilor zonei comprimate în stadiul de cedare, o fraciune foarte important
din încrcrile verticale pe planee, iar în unele cazuri, practic, totalitatea lor, se transmite la
zona comprimat, tot prin forele de lunecare. De aici decurge caracterul neacoperitor al
relaiei (C.7.14).
O alt problem legat de verificarea rosturilor verticale la structurile în panouri mari se
refer la modul în care sunt distribuite eforturile unitare de lunecare în lungul acestora.
În condiiile ipotezelor generale ale rezistenei materialelor continue, omogene i elastice
i ale acceptrii unei distribuii triunghiulare a forelor orizontale pe înlimea Hw a
cldirii,rezult o distribuie parabolic a eforturilor unitare tangeniale W y:
ª § y ·
2
º
Wy W o «1  ¨¨ ¸¸ » (C.7.15)
«¬ © H w ¹ »¼

în care:
Wo este valoarea efortului tangenial maxim la baza peretelui;
y este înlimea nivelului curent în raport cu seciunea de încastrare.
Însumând valorile eforturilor unitare tangeniale în lungul rostului vertical, rezult, pentru
fora total de lunecare L, valoarea:
Hw Hw / n
2
L= ³W
0
0 bwo dy = ³W
0
0 (1- y2/ H w2 ) bwo dy =
3
bwo Hw Wo (C.7.16)

Valoarea maxim a forei de lunecare pe un nivel, cel de baz, este:


Hw / n
§1 1 ·
Ls,max = ³W
0
0 (1- y2/ H w2 ) bwo dy = ¨
©n
¸ 1,5 L  1,5 L/n
3n 3 ¹
(C.7.17)

unde n este numrul de niveluri al cldirii.


Fora de lunecare vertical (Fig. 7.9) este, în principiu, compus din dou pri, una care
echilibreaz sporul forei de întindere din armtura pe înlime i alta care echilibreaz
încrcrile verticale pe planee.
Distribuia eforturilor tangeniale verticale dat de relaia (C.7.15) poate fi considerat
acceptabil pentru ambele componente, evideniind o concentrare a acestor eforturi spre baza
cldirii.
Valoarea eforturilor în armtura întins este proporional cu valoarea momentelor
încovoietoare distribuite aproximativ dup o parabol de gradul trei, iar variaia acestor
eforturi are legea unei parabole de gradul doi.
În cazul componentei forei de lunecare care echilibreaz încrcrile verticale pe
planeele aferente, este de presupus, de asemenea, o variaie cresctoare spre baz, ca urmare
a gradului diferit de fisurare pe înlimea cldirii. Pentru acest termen al forei L, distribuia
dat de relaia (C.7.17) implic o aproximaie mai grosier.
Problema distribuiei eforturilor unitare Wy prezint o importan deosebit, de aceasta
depinzând nivelul armrii orizontale a îmbinrilor verticale. Pentru elucidarea acestei
probleme se poate aciona atât prin efectuarea unor cercetri experimentale, cât i a unor
185

studii teoretice cu ajutorul unor programe de calcul automat specifice elementelor


bidirecionale de beton armat.
Propuneri referitoare la aceast distribuie se dau în lucrri cu caracter de cercetare [27],
[31].
Privitor la relaia de calcul 7.16, aceasta a rezultat în urma interpretrii unui numr mare
de cercetri experimentale i are caracter acoperitor, dac aria armturilor de conectare
satisface anumite criterii.
În legtur cu aceast relaie se impun unele precizri:
a) Cei doi termeni ai expresiei reprezint dou fore care au direciile perpendiculare una
pe cealalt i astfel nu are nici o semnificaie adunarea lor scalar (Fig. C.7.10);
b) Dac lipsete armtura perpendicular pe rost (orizontal), Ash, rezistena dinilor,
mobilizat prin diagonala comprimat, nu se poate dezvolta;
c) La un unghi de 45° al forelor diagonale din îmbinare (Fig. C.7.10), din rezistena la
lunecare a dinilor nu se poate mobiliza decât o fraciune de cel mult Ashfyd.

Fig. C.7.10

În felul acesta, relaia (7.16) nu corespunde unui model (mecanism) de comportare, ci


trebuie interpretat ca o relaie empiric, care îmbrac în mod rezonabil rezultatele unui mare
numr de cercetri experimentale.
Capacitatea dinilor de a prelua fore de lunecare este dictat, în funcie de dimensiuni, de
rezistena la forfecare (respectiv de întindere) sau de rezistena la strivire a betonului.
C.7.7.2 În versiunea actual a Codului, condiiile de verificare a seciunilor de beton ale
grinzilor de cuplare se exprim, ca i în cazul pereilor verticali, în raport cu rezistena la
compresiune a betonului i nu în raport cu rezistena la întindere. Aceast modificare este
justificat de semnificaia verificrii legate de limitarea eforturilor unitare principale de
compresiune din inima grinzii.
186

Rspunsul seismic al grinzilor de cuplare ale pereilor structurali de beton armat i


aspectele de calcul i alctuire pentru aceste elemente au fost clarificate înc din anii ’70 ai
secolului trecut de ctre Tom Paulay [21] i [22].
Comportarea la cutremur a grinzilor de cuplare, elemente scurte care sufer distorsiuni
ample în deformarea structurii, arat c armarea ortogonal a acestor elemente este
nesatisfctoare, armarea cea mai avantajoas fiind cea cu carcase diagonale. Din acest
motiv, condiia (7.19), prevzut pentru acceptarea unei armri cu bare ortogonale, este mai
sever decât în ediia anterioar, astfel încât frecvena utilizrii acestui tip de element va fi
mai rar.
Relaia nu este satisfctoare pentru grinzile de cuplare scurte i foarte scurte, la care
mecanismul de rezisten este diferit, mobilizând i armturile orizontale.
Aplicarea relaiei (7.21) la grinzi scurte i înalte, cu capacitate mare de rezisten la
încovoiere, duce, pe de alt parte, la o armare transversal cu etrieri, excesiv de puternic, de
multe ori imposibil de prevzut în lucrare, în timp ce armtura longitudinal intermediar ar
fi dispus numai pe criterii constructive.
Pentru grinzile scurte se adopt modelul de grind cu zbrele folosit i pentru pereii
scuri. De fapt, fiecare dintre jumtile unei grinzi de cuplare (Fig. C.7.11) este solicitat
într-un mod absolut similar cu peretele scurt din Fig. C.7.8.

Fig. C.7.11

Înlocuind în relaia (7.13), pe baza rolului reciproc jucat, Ash cu Asv, Asv cu Ash,
dimensiunea hw cu lcl /2 i Hw cu h se obine relaia (7.22).
V Ed l cl
Armtura Asv este necesar pentru a suspenda încrcarea aferent la partea
f yd ,v 2h
superioar a grinzii.
Sistemul de armare cu carcase înclinate este astzi practic generalizat în rile cu un nivel
înalt al ingineriei seismice i al ingineriei structurale. i pe antierele din ara noastr trebuie
gsite soluii tehnologice care s permit utilizarea larg a acestui sistem de armare, pân
acum privit cu reticen de ctre constructori.
187

Modelul de comportare i de calcul al grinzilor de cuplare este constituit din 2 grinzi cu


zbrele triunghiulare din oel (carcasele diagonale), în care tlpile înclinate cu unghiul  fa
de orizontal (unghiul pentru diagonalele grinzii de beton) sunt active atât pentru eforturi de
întindere, cât i de compresiune.
Ca urmare a configuraiei acestui model, barele înclinate preiau i momentul încovoietor
i fora tietoare, eforturi legate prin relaia unic MEd = VEd lcl, indiferent de dimensiunile
barelor de oel. Armtura orizontal i cea vertical (etrierii) se dispune pe criterii
constructive, pentru a limita procesul de fisurare a betonului din grind.
Relaia (7.24) exprim cantitativ acest model de comportare evideniind echilibrul forelor
pe o schem de grind cu zabrele, metalic, cu o diagonal întins i una comprimat.
Mecanismul de rezisten al grinzii, constituit din elemente metalice poate asigura o
comportare histeretic foarte stabil, cu condiia împiedicrii flambajului barelor comprimate.
Msurile de armare transversal a carcaselor diagonale date la 8.6.2 au în vedere tocmai acest
scop.
C.7.8.1 Rigiditatea practic infinit a diafragmelor orizontale duce la deplasri ale pereilor
distribuite liniar în plan, asigurându-se o interaciune eficient a componentelor sistemului
structural. În acest sens trebuie îneleas aciunea solidar la care se face referire în 7.8.1
(vezi i 2.1).
C.7.8.3 Caracterul aproximativ al metodei decurge din adoptarea unor ipoteze simplificatoare
ca:
(i) Forele masice aplicate la nivelul fiecrui planeu sunt aproximate prin forele elastice
care echilibreaz forele tietoare din perei (vezi 7.8.4). În realitate, forele de inerie
dezvoltate la nivelul planeelor înglobeaz i forele de amortizare care intervin în echilibrul
dinamic. Considerarea acestor fore conduce la o distribuie mult mai uniform a forelor
orizontale din planee, fa de cea adoptat în mod obinuit, cu valori mari spre partea
superioar a construciei.
(ii) Distribuia forelor masice aplicate la nivelul fiecrui planeu este liniar.
Este de remarcat c aceste ipoteze nu sunt acoperitoare i efectele lor trebuie compensate
prin msuri de armare suplimentare. De exemplu, prin adoptarea, la toate nivelurile, a
armturii planeului celui mai solicitat de pe înlimea cldirii.
C.7.8.4 În legtur cu procedeul de la 7.8.4 sunt utile unele precizri:
(i) Exemplificativ pentru situaia din Fig. 7.11 (în care nu s-au ilustrat, pentru simplitate,
pereii longitudinali), valorile extreme qmax i qmin ale încrcrii distribuite în planul
planeului se determin cu relaiile:
F 6 Fe
q max  2
L L
(C.7.18)
F 6 Fe
q min  2
L L
S-a notat F = 6Fi i e distana dintre centrul de greutate al suprafeei planeului (centrul
de rigiditate) i punctul de aplicaie al forelor Fi; L, dimensiunea în plan a planeului.
Forele F, fiind calculate pe baza forelor tietoare de calcul, conform pct. 7.8.4,
corespund mecanismului de plastificare al pereilor.
188

Dimensionarea armturilor pentru eforturile din planul planeului trebuie s asigure


comportarea lor în domeniul elastic.
Este de observat c în cazul structurilor monotone, condiiile de solicitare maxime,
dimensionante pentru planeele cldirii, sunt cele de la ultimul nivel, unde forele de inerie
orizontale sunt cele mai mari.
(ii) Trebuie avut în vedere c plastificarea succesiv a pereilor structurali conduce la
scheme de solicitare mai defavorabile decât schema corespunztoare comportrii elastice a
pereilor.
În Fig. C.7.12 se prezint o asemenea situaie, indicându-se efectele plastificrii pereilor
structurii. Pentru cazul respectiv planeul, pe o perioad scurt de timp, îi dubleaz practic
deschiderea dac peretele median este primul plastificat (Fig. C.7.12b).

Fig. C.7.12
În cazul planeelor cu perei situai la distane mari i cu încrcri mari, se recomand
efectuarea unui calcul static neliniar (calcul "biografic") pentru a evidenia efectele
plastificrii pereilor asupra strii de eforturi din planeu.
(iii) În cazul planeelor cu goluri mari, pentru stabilirea strii de eforturi, acestea se pot
modela ca grinzi cu zbrele, cu diagonale înscrise între goluri. Procedeul reprezint o
adaptare a cunoscutei metode "strut and tie" (în traducere aproximativ "diagonale i tirani"),
care ofer rezolvri simple i suficient de riguroase pentru practica proiectrii pentru
numeroase probleme în care metodele rezistenei materialelor destinate elementelor de tip
bar nu pot fi aplicate. În fig. C.7.13 se exemplific modelarea unui planeu cu goluri de
dimensiuni mari pentru ambele sensuri de aciune, în direcie transversal, a forelor
orizontale.
(iv) Prin utilizarea unor valori sporite ale eforturilor se urmrete ca planeele s lucreze
în domeniul elastic [26].
189

Fig. C.7.13

C.7.8.5 Pentru clarificarea prevederilor de la acest punct se discut un caz limit, acela din
fig. C.7.14 în care se presupune c pereii 1 i 2 se întrerup la nivelul parterului, continuându-
se la acest nivel prin stâlpi aliniai cu ceilali stâlpi ai structurii. În acest caz valorile F1, F2 din
schema forelor din figura C.7.14b reprezint valorile forelor tietoare din perei, imediat
deasupra planeului, care împreun cu încrcrile masice aferente planeului peste parter îi
fac echilibru cu forele tietoare din stâlpii parterului. Rezult c în aceast situaie
particular, eforturile în planeu sunt proporionale cu încrcrile masice însumate pe întreaga
structura, spre deosebire de situaia planeelor curente în care se dezvolt eforturi
proporionale cu forele de inerie aferente nivelului respectiv.

Fig. C.7.14

C.7.8.6 Mecanismele concrete de transmitere a încrcrilor masice la perei, pot diferi foarte
mult de la o construcie la alta. Identificarea lor necesit o analiz foarte atent, experien i
sim ingineresc. Din acest motiv, în nota ataat acestui articol se dau câteva recomandri
pentru stabilirea ponderii componentelor acestui mecanism.
190

În prezenta ediie a codului s-au dat i expresii pentru evaluarea diferitelor componente ale
mecanismului de transmitere a forelor aplicate la nivelul planeului la perei. Expresia pentru
calculul rezistenei la lunecare la interfaa perete-plac este similar cu cea dat în
reglementarea tehnic privind proiectarea fundaiilor de suprafa.

C.8. PREVEDERI CONSTRUCTIVE


C.8.1.1 Sporirea clasei de beton reprezint principala cale de a reduce greutatea proprie a
structurii, material care, la construciile înalte, intervine cu o pondere însemnat în greutatea
total a construciei.
În acelai timp ridicarea calitii betonului poate asigura preluarea în condiii
corespunztoare a eforturilor de compresiune i de forfecare la pereii la care condiii
funcionale sau estetice nu permit dezvoltarea seciunilor peste anumite dimensiuni.
C.8.1.2 Armtura din plasele sudate este realizat dintr-un oel ecruisat, cu capacitate redus
de deformare postelastic (ductilitate).
Cu toate acestea, dac oelul ecruisat sub form de plase i carcase aduce avantaje, din
punct de vedere al execuiei, folosirea lui poate fi admis pentru solicitri care nu implic
deformaii care depesc domeniul liniar elastic, de exemplu în zona B a pereilor.
C.8.2.1 Dimensiunile minime indicate au în vedere reducerea sensibilitii la aciunea
forelor tietoare i la pierderea stabilitii, precum i asigurarea unor condiii
corespunztoare de betonare.
C.8.2.3 Pentru comparaie în Fig. C.8.1 se reproduc recomandrile din [22] pentru
dimensiunile minime ale bulbilor i tlpilor.

Fig. C.8.1

bcr l w
bf t
10l f
l f t bwo
bcr2
l f t bcr bf t
lf
hs
lf t hs
16 bf t
16
191

Condiiile respective decurg din condiia mai general:


­bcr2
°
A f t ® bcr l w (C.8.1)
°
¯ 10
în care bcr are semnificaia unei grosimi critice fa de fenomenul de pierdere a stabilitii.
Valoarea bcr depinde de lungimea peretelui i de cerina de ductilitate de curbur la baza
diafragmei:
bcr # 0,02l w PI (C.8.2)

Aceste prevederi nu sunt susinute de o justificare satisfactoare în lucrarea citat i sunt


relativ complicate. Din acest motiv în actuala redactare s-au preluat prevederile din
precedenta ediie, care nu au fost infirmate de aplicarea lor timp de muli ani.
C.8.2.4 Îngroarea pereilor sub form de bulbi în aceste cazuri este necesar i pentru
realizarea unor condiii structurale care s asigure funcionarea nodului grind-stâlp (zona de
la extremitatea dinspre gol a peretelui).
C.8.2.5 Condiia urmrete asigurarea grosimii necesare pentru înglobarea carcaselor de
l cl
armtur. În ediii mai vechi ale codurilor se mai impunea i condiia d 1,2 . Prin aceast
h
limitare se urmrea obinerea eficienei armturii înclinate în preluarea forei tietoare. Se
pierdea din vedere îns faptul c armarea înclinat asigur i armarea la moment încovoietor,
astfel încât în toate cazurile consumul de armtur în varianta de armare cu bare înclinate este
inferior celui corespunztor armrii cu bare orizontale i verticale.

h h

lcl lcl

(a) (b)
Fig. C.8.2

Consideraii geometrice simple arat c volumul armturilor în variant de armare cu bare


înclinate (Fig. C.8.2a) este:
V Ed l cl  h
2 2

Vs (a) (C.8.3)
f yd h 2

în timp ce în cazul armrii cu carcase ortogonale volumul total al armturilor orizontale i


verticale este dat de relaia:
V Ed ª l cl2 º
Vs (b) «  l cl » (C.8.4)
f yd ¬h ¼
192

În calculele anterioare, s-au adoptat schemele simplificate din Fig. C.8.2, neglijând
acoperirea cu beton a armturilor i considerând c rezistena armturii longitudinale i a
celei transversale este aceeai, fyd.
Se constat c pentru:
h = lcl
5
Vs (a) V s (b) , iar pentru
6
h = 0,5 lcl
Vs (a) V s (b)

Dei superioritatea comportrii grinzilor armate cu carcase diagonale este de mult


constatat i recunoscut, în ara noastr folosirea acestui mod de armare este relativ
restrâns, datorit reticenei constructorilor, pe motivul unei execuii mai complicate. Se
impune, cu eviden, depirea acestei stri de lucruri i aplicarea pe scar larg a armrii
diagonale a grinzilor.
Sporirea severitii condiiei care permite adoptarea armrii ortogonale a grinzilor (7.19)
va contribui în mod direct la rspândirea sistemului de armare cu bare diagonale.
C.8.2.6 În zona dintre cele dou goluri decalate pe vertical i pe orizontal apar concentrri
de eforturi. Pentru preluarea eforturilor principale dezvoltate dup direcii înclinate, se pot
prevedea armturi înclinate sau/i îngroarea, sub form de bulbi, a zonei respective pe cele
dou niveluri (a se vedea Fig. 8.2).
C.8.3.2 Utilizarea plaselor i a carcaselor sudate este recomandabil pentru armarea pereilor,
ca urmare a avantajelor ce decurg în ceea ce privete reducerea manoperei pe antier la
montarea armturilor i posibilitatea meninerii lor în poziie corect în timpul turnrii
betonului.
În cazul utilizrii plaselor din oel cu ductilitate joas se vor avea în vedere condiiile
discutate la C.8.1.2.
C.8.3.4 Înndirea armturilor longitudinale în zonele plastice poteniale trebuie evitat ori de
câte ori este posibil, pentru c afecteaz negativ funcia disipativ a acestor zone.
Înndirea prin suprapunere este neindicat, pentru c perturb în modul cel mai
nefavorabil aceast funcie. Astfel, dac lungimile de suprapunere nu sunt prea mari, aderena
betonului la armturi poate fi distrus progresiv în urma ciclurilor alternante de solicitare
dincolo de pragul de curgere a armturilor. Dac lungimea de suprapunere este excesiv,
armturile nu mai ajung s curg pe o zon important a înndirii i, ca urmare, deformaiile
plastice se dezvolt necontrolat i pe zone mai puin extinse.
Înndirea prin sudur, cu eclise sau cu suprapunere dei superioar, în principiu, înndirii
prin petrecere, prezint, de asemenea, inconveniente importante, cum sunt: manopera
excesiv, fragilizarea local a armturilor, concentrrile de eforturi produse în beton,
neintrarea în stare de curgere a armturii pe lungimea îmbinrii sudate i afectarea negativ a
condiiilor de turnare. Din acest motiv, înndirile prin sudur ale armturilor suprapuse sunt
interzise de SR EN 1998-1, prevedere preluat i în prezentul Cod.
Atunci când condiiile de execuie nu permit mutarea înndirilor în zona B a pereilor, pot
fi avute în vedere înndiri cu bucle ale armturilor verticale, de tipul celor folosite la
îmbinarea panourilor mari prefabricate. De asemenea, se pot utiliza cu succes cuplaje
193

mecanice omologate prin încercri adecvate, dar care implic sporuri de materiale i
manoper.
Prevederea privind eliminarea cârligelor la barele verticale are în vedere înlesnirea
turnrii i compactrii betonului în spaiile relativ înguste ale cofrajelor pentru pereii
structurilor curente.
Prevederile privind lungimile de înndire i de ancorare ale armturilor sunt cele ce
rezult, luându-se ca referin SR EN 1992-1-1, pentru cazul pereilor structurali de tip
curent. Ele sunt difereniate în funcie de condiiile de solicitare i de condiiile de aderen,
fiind uor sporite pentru a ine seama de efectele aciunii ciclice.
C.8.3.5 (d) În proiectele tehnice se constat frecvent detalii de bordare a golurilor de ui i
ferestre, dar i a golurilor din plcile planeelor, în care armturile sunt prelungite dincolo de
marginea golurilor numai cu lungimea de ancorare lbd, a barelor, ceea ce reprezint o soluie
incorect i descoperitoare.
Detaliul corect este cel din Fig. 8.5, care prevede lungimi suficiente ale armturilor de
bordare, în msur s preia întreg efortul corespunztor barelor întrerupte.
C.8.4.2 Procentele de armare minim din tabelul 8.1 sunt modificate în raport cu cele din
variantele anterioare ale codului, în care procentele de armare minim erau mai mari pentru
armturile orizontale de for tietoare, în raport cu armturile verticale de încovoiere.
Raiunea pentru alegerea acelor valori era c asigurarea la for tietoare reprezint condiia
de rezisten esenial pentru perei, elemente cu seciuni dezvoltate i în consecin, cu
capacitate mare de rezisten la încovoiere, chiar la procente de armare relativ reduse.
Aceste procente au fost considerate de inginerii proiectani ca fiind prea mici pentru a
obine o comportare specific elementelor de beton armat supuse la compresiune, motiv
pentru care procentele armrii verticale s-au mrit cu cca. 30%. Este de remarcat totui c în
normele americane de proiectare (de exemplu în ACI 318) i în SR EN 1998-1, procentele de
armare minim a inimii pereilor, pe vertical i pe orizontal, sunt numai de 0,25 %.
O alt noutate a prevederilor de armare minime se refer la prelungirea armturii
orizontale a zonei A, pe înc un nivel sau dou deasupra acesteia, dup caz. Motivul este
acela c regulile de dirijare a deformaiilor plastice în zona critic convenional de la baza
pereilor prevzute în cod nu pot asigura în toate situaiile limitarea deformaiilor plastice
strict în zona A, aa cum este definit în prezentul Cod. În felul acesta msura are un caracter
acoperitor.
Deoarece, în ultimii ani, pe piaa construciilor au aprut oeluri de rezisten superioar,
între care cel mai frecvent este BSt 500, în tabel s-au dat i valori de procente minime de
armare difereniate în funie de calitatea oelului (PC52 i BSt 500). Întrucât, la aceeai
seciune de armtur, starea de fisurare este mai sever în cazul utilizrii oelului superior,
este recomandabil ca în acest caz s se adopte o armare cu bare mai subiri i mai dese.
C.8.5.1 Zonele de la extremitile pereilor indicate în Fig. 8.7, 8.8, 8.9 se alctuiesc ca stâlpi
cu armturi longitudinale i transversale mai substaniale decât cele prevzute în restul
pereilor. În felul acesta, în zonele respective, se creaz condiii pentru o comportare mai
stabil la eforturile alternante întindere-compresiune, care au valori maxime la extremitile
seciunii peretelui.
Din acest motiv, procentele minime de armare pentru armtura de la extremitile
pereilor din tabelul 8.2 se refer la suprafaa acestor zone i nu, cum se procedeaz în cazul
altor elemente structurale, la aria inimii peretelui.
194

Pentru a evidenia calitatea (rezistena) armturii i a betonului în seciunile minime de


armare, în tabelul 8.2 se dau valori ale coeficienilor mecanici de armare exprimate în
procente. Acest parametru este mai semnificativ decât procentele geometrice de armare
utilizate anterior.
Studii experimentale pe modele de perei structurali de beton armat au evideniat faptul
c, dac elementele de margine au armturile verticale bine legate prin armturi transversale
suficiente, acestea pot prelua fore tietoare semnificative dup eventuala rupere a panoului
inimii, printr-un mecanism de tip stâlp scurt sau de dorn de beton armat.
O asemenea situaie este de evitat prin dimensionarea corespunztoare a armturii inimii,
dar este de reinut posibilitatea obinerii unei a doua linii de rezisten constituite de zonele de
margine ale pereilor.
Într-o lucrare aprut în urm cu cca. 15 ani [23] se exprim opinia c soluiile de armare
cu armturi verticale distribuite uniform sunt superioare celor în care o parte a acestor
armturi este concentrat la capete. Avantajele ar consta în:
(i) o fisurare mai fin (fisuri mai numeroase i mai puin deschise) a zonelor întinse;
(ii) o zona comprimat mai extins, care permite o preluare mai sigur a forei tietoare în
rostul de lucru;
(iii) în absena armturilor verticale mai groase la extremitile seciunii, se pot diminua
sau chiar elimin armturile transversale suplimentare din aceste zone;
Cel puin ultimul argument ar putea aprea discutabil. De altfel, chiar autorul lucrrii
recomand, în finalul acesteia, aplicarea acestui sistem de armare în zone cu seismicitate mai
puin intens, unde sunt de ateptat cerine mai mici de ductilitate.
La punctul 8.5.1, prin relaia (8.2), se introduce o nou condiie de armare minim care
urmrete s asigure pereilor structurali o capacitate de rezisten superioar eforturilor care
produc fisurarea zonelor întinse. Procentele foarte mici de armare practicate la armarea
pereilor structurali, în special anterior anului 1982, conduceau, în cazul pereilor cu tlpi
dezvoltate în zonele întinse, la comportare de elemente subarmate.
Pentru a ine seama de existena rosturilor de turnare i de posibilitatea redus ca la
nivelul acestora s se poat dezvolta în întregime rezistena la întindere (de fapt, de aderen)
a betonului, în expresia (8.2) care furnizeaz valoarea momentului de fisurare s-a considerat
pentru aceasta o valoare egal cu jumtate din rezistena de calcul la întindere.
C.8.5.2 În situaiile în care nu este asigurat condiia privind limitarea zonei comprimate,
asigurarea ductilitii de curbur se poate obine prin sporirea deformaiei limit a betonului
comprimat H cu 2,c ! H cu 2 3,5 ‰ (fig. C.8.3). Aceasta se poate realiza prin sporirea efectului
de confinare exercitat de armturi transversale sporite.
Paragraful 8.5.2 indic operaiile prin care se efectueaz verificarea cerinelor de
ductilitate local i modul de dimensionare a armturii suplimentare de confinare.
Noua ediie a codului de proiectare seismic P 100-1 a modificat relaiile de verificare a
ductilitii locale la baza pereilor i la extremitile grinzilor de cuplare.
Numeroase teste experimentale efectuate au dovedit c cerinele de rotire exprimate prin
intermediul deplasrilor relative de nivel sunt, în foarte multe situaii, foarte deprtate de
cerinele efective. De exemplu, la etajele superioare ale cldirii, nu exista nici o legtur între
deplasrile relative de nivel i cerina de deformare plastic a peretelui, nul în acest caz.
195

Fig. C.8.3

Din acest motiv, verificarea deformaiilor se face în termenii rotirilor de bar (rotirile
„corzilor”). Acest parametru este mult mai realist atât pentru perei, cât i pentru grinzi.
În mod firesc, prezentul Cod a preluat aceast procedur de verificare.
Valorile capabile ale rotirilor de bar din tabelul 8.4 au fost stabilite prin prelucrarea
datelor experimentale existente în literatur [12].
Modelul de beton confinat propus este cel din SR EN 1992-1, care are avantajul c
evideniaz corect creterea deformaiilor capabile ale betonului în funcie de armtura
transversal.
Având în vedere c modul concret de verificare a ductilitii locale este exemplificat în
anexa A, nu se mai dau aici alte detalii.
În mod logic, pe verticala cldirii, msurile de confinare se prevd numai în zona A (zona
plastic potenial). Pe orizontal, armturile de confinare se dispun pe lungime lc, msurat
de la fibra extrem comprimat, pe care este depit deformaia specific a betonului
neconfinat cu2 (Fig. 8.12). Dac se noteaz cu xu înlimea zonei comprimate în stadiul ultim,
lungimea lc  xu (1 - cu2 / cu2,c).
Distana minim de 6dbL, pe vertical, între punctele de fixare, a fost stabilit în
concordan cu rezultatele unor cercetri experimentale, care atest c prin aceast msur se
poate evita flambajul plastic al armturii longitudinale.
C.8.6.1 (b) Barele longitudinale intermediare au un rol important în limitarea deschiderii
fisurilor în cazul grinzilor armate cu bare ortogonale. Fisurarea înclinat i lunecarea
armturilor principale de încovoiere, cu atât mai important cu cât raportul h/lcl este mai
mare, duc la propagarea eforturilor de întindere în armturi dincolo de punctul teoretic de
anulare a momentelor din mijlocul grinzii i la un efect de întindere de ansamblu a grinzilor.
Armtura intermediar contribuie la conservarea integritii betonului din grinzile solicitate
ciclic alternant.
C.8.6.2 Urmare mecanismului specific de comportare a grinzilor scurte armate cu carcase
înclinate, principala problem care se pune la alctuirea armrii acestor elemente este
ancorarea corespunztoare a armturilor diagonale întinse.
Msurile constructive indicate în fig.8.16 urmresc asigurarea acestor condiii.
Eficacitatea ancorrii armturilor înclinate sporete, dac ele sunt închise sub form de
bucle.
196

C.9. PROBLEME SPECIFICE DE ALCTUIRE A STRUCTURILOR


PREFABRICATE
C.9.1 Prevederile de la cap. 9 destinate detaliilor de alctuire constructiv i de armare a
elementelor prefabricate i a îmbinrilor dintre ele au un caracter minimal i orientativ. În
consecin diferitele detalii prezentate pe parcursul capitolului nu trebuie considerate ca
limitative, ci exemplificative. Esenial este ca soluiile alese s satisfac principiile de
alctuire prezentate la 9.1 i 9.3.
C.9.2.1 Dei, aparent, soluia din Fig. 9.1.a este cea mai avantajoas prin desfiinarea
rosturilor (îmbinrilor) verticale, pot aprea probleme legate de dificultile de transport (prin
greutate), de fixare provizorie i, mai ales, în ceea ce privete realizarea continuitii
armturilor verticale prin sudur, operaie foarte migloas i care reclam precizie de
execuie.
C.9.2.2 i C.9.2.3 Prevederile acestor articole urmresc preluarea eficient a eforturilor de
compresiune i de forfecare, în condiiile în care utilizarea prefabricatelor impune grosimi cât
mai mici de elemente pentru reducerea greutii acestora.
C.9.2.4 Soluia de izolare termic se va stabili pe baza unui calcul termotehnic, precum i a
unei analize tehnico-economice.
C.9.2.5 În situaia în care panourile de planeu interioare prezint o prelungire în consol
pentru realizarea balconului se vor lua msuri pentru obinerea unei rezemri continue - prin
matare de mortar cu coninut mic de ap - i pentru realizarea continuitii armturilor care
leag buiandrugii de parapei.
C.9.2.6 Funcie de tehnologia de execuie (de exemplu, în tipare orizontale sau în casete
verticale), panourile de perete pot fi turnate în poziie orizontal sau vertical. Alctuirea
panourilor i armarea acestora va ine seama de specificul legat de poziia de turnare i de
particularitile de realizare a cofrajelor prin prevederea tuturor dispozitivelor necesare
operaiilor de decofrare, ridicare (basculare), transport, depozitare, montaj provizoriu i
îmbinare structural. Armarea panourilor trebuie s preia i eventualele eforturi suplimentare
în raport cu situaia de exploatare care pot aprea în aceste etape i s împiedice deschiderea,
peste limitele admise, a fisurilor produse de tratamentul termic sau datorate intervalului mai
scurt de decofrare.
C.9.3.1 În raport cu îmbinrile de tip uscat prin elemente metalice, care implic prevederea
de plci i profile înglobate, ancorate prin praznuri, îmbinrile umede prezint importante
avantaje, ca:
x posibilitatea transmiterii continue a eforturilor de compresiune i de lunecare;
x limitarea sau chiar eliminarea eforturilor de întindere transversal rezultate din devierea
eforturilor, practic totdeauna prezente în cazul îmbinrilor prin piese metalice;
x simplitatea execuiei, inclusiv ca urmare a posibilitii de admitere a unor tolerane
specifice sensibil mai mari;
x consumuri reduse de oel.
Pe aceast baz, îmbinrile umede cu beton armat sunt, practic, totdeauna preferabile.
C.9.3.3 (a) Pentru structurile cu perei structurali proiectate în conformitate cu reglementrile
tehnice în vigoare, în primul rând P 100-1, este esenial posibilitatea mobilizrii capacitii
de deformare postelastic asociat solicitrii la încovoiere. În consecin, structurile
prefabricate nu trebuie s se rup prematur în îmbinri.
197

De exemplu, în cazul îmbinrilor verticale cu dini i armturi transversale, o concepie de


proiectare corect trebuie s aib în vedere dezvoltarea unei fore de lunecare maxime în
îmbinare, sensibil mai mici decât valoarea lunecrii capabile în regim de solicitare monoton
cresctoare (Fig. C.9.1).
Aceasta deoarece solicitarea în apropierea forei maxime este asociat cu ruperea dinilor,
preluarea lunecrilor în rost fiind asigurat dup aceasta numai prin efectul de coasere al
armturilor transversale prin intermediul unui beton degradat. În acest caz intervine o
degradare dramatic a rezistenei îmbinrii care afecteaz capacitatea de rezisten, de
absorbie i de disipare de energie a pereilor structurali la fore orizontale i, implicit,
sigurana de ansamblu.

Fig. C.9.1

Pe de alt parte, consolidarea îmbinrilor verticale este foarte dificil. Dinii avariai nu se
pot reface, fiind necesare introducerea unor elemente structurale noi în locul acestora.
C.9.3.3 (d) Preluarea lunecrii se realizeaz printr-un mecanism de tip grind cu zbrele, în
care efortul din armtura care traverseaz rostul echilibreaz componenta orizontal a
efortului de compresiune din diagonala comprimat format între pragurile dinilor (Fig.
C.7.10), sau printr-un mecanism echivalent de frecare (vezi P 100-1). Primul mecanism este
activ în îmbinrile verticale cu dini, iar cel de-al doilea în îmbinrile orizontale de la nivelul
planeelor, i în îmbinrile verticale, doar dup ruperea dinilor.
C.9.3.3 (f) Asigurarea turnrii unui beton compact i rezistent, care s umple spaiile dintre
dini, este vital pentru rezistena îmbinrii verticale, având în vedere mecanismul de
rezisten al acesteia.
Construciile în panouri mari nu au beneficiat, din pcate, în marea majoritate, de o
execuie satisfctoare a îmbinrilor prezentate în ediiile anterioare ale codului, ca urmare i
a faptului c spaiile de betonare prevzute în proiect erau cu totul insuficiente fa de
tehnologiile de turnare a betonului pe antier. Adoptarea unor soluii de îmbinri verticale, la
care panorile de perei sunt, practic, în contact în îmbinare (de tip "închis"), pe lâng alte
inconveniente, nu permite o bun turnare i vibrare a betonului, precum i controlul calitii
acestuia.
Prevederile de la 9.3.3(b), de la 9.3.4, ca i o parte a prevederilor de la 9.3.5 i 9.3.6 au în
vedere tocmai eliminarea unui astfel de risc.
C.9.3.5 Profilul optim al dinilor i dimensiunile acestora depind i de distana dintre
marginile panourilor de perete, dispuse fa în fa în îmbinare, în vederea realizrii unui
198

unghi favorabil al diagonalelor comprimate. Pe msur ce înclinarea diagonalei crete, scade


efortul de compresiune în beton i sporete efortul din armtura orizontal din rost, i invers.
La rândul ei distana dintre feele panourilor este dictat de grosimea panourilor i de
spaiul necesar unei bune betonri i vibrri. Din acest motiv profilul marginii panourilor
trebuie s rezulte dintr-o analiz de optimizare pe baza considerentelor menionate.
Prevederile de la 9.3.5 privind lungimea total a dinilor are în vedere faptul c, la
rezistene egale (clase de beton identice), rezistena dinilor panoului prefabricat i a celor
din monolitizri trebuie s fie egal.
Limitarea inferioar a numrului de dini pe înlimea unui nivel urmrete trasmiterea,
cât mai uniform, a eforturilor în lungul îmbinrii.
Prevederea privind poziionarea buclelor orizontale în intervalul dintre dini urmrete
conservarea integritii dinilor, vital pentru asigurarea capacitii de rezisten la lunecare.
Experiena de care se dispune arat c în condiiile plasrii acestor armturi în dreptul
dinilor, la decofrarea panourilor, betonul dinilor apare afectat pe zone relativ importante.
C.9.3.6 Prevederile din P 85 - 1996 impuneau, pentru prima oar în reglementrile tehnice
din ara noastr, eliminarea rezemrii directe a panourilor de plac pe perei, prin intermediul
dinilor. Aceast soluie, practic generalizat înainte de anii ’90 duce la întreruperea, pe zone
relativ mari, a continuitii pereilor, ca urmare a execuiei imperfecte i a imposibilitii, din
punct de vedere practic, a prevederii unui mortar de poz, turnat sau matat ulterior montrii.
De asemenea, seciunile centurilor rezult în acest caz cu gâtuiri în anumite zone, în care nu
exist spaiul necesar dispunerii barelor longitudinale i înglobrii lor în beton.

C.10. INFRASTRUCTURI

C.10.1 Prin infrastructur nu trebuie îneleas, în mod automat, partea de structur situat sub
planeul de subsol.
În funcie de situaie, dezvoltarea deformaiilor plastice se poate dirija într-unul din
nivelurile situate deasupra primului nivel suprateran. În acest caz, ansamblul elementelor
structurale pe mai multe niveluri, situate sub zona plastic, poate fi considerat în totalitate ca
infrastructura construciei.
C.10.2 (b) Încrcarea alternant a piloilor poate duce la degradarea, în mare msur, a
capacitii de a prelua eforturi tangeniale la interfa pilot-teren, motiv care justific
prevederea din Cod.
Seciunea de armtura longitudinal din piloi va fi stabilit din condiia de a elimina
apariia deformaiilor plastice în aceste armturi datorit solicitrii de întindere, condiie
esenial pentru concentrarea deformaiilor plastice la baza peretelui.
C.10.2 (c) i (e) Soluia (c) prezint avantajul reducerii presiunilor pe teren prin preluarea
unei fraciuni substaniale din momentul de rsturnare prin solicitarea elementului de legtura
dintre perei. Având în vedere solicitrile deosebit de importante la fore tietoare din aceste
elemente, se poate avea în vedere i soluia de armare cu carcase din bare diagonale.
Soluia unor fundaii comune se poate extinde i la structurile de tip dual, la care forele
gravitaionale aduse de stâlpi contribuie la o uniformizare a presiunilor pe teren i la
reducerea tendinei de rotire a bazei pereilor structurali la aciuni orizontale (Fig. C.3.5d).
199

Soluia (e) este în esen similar, beneficiind îns de efecte favorabile suplimentare.
Astfel, practic întreaga încrcare vertical a cldirii contribuie la stabilitatea structurii iar
comportarea infrastructurii este bidirecional.
Soluia prezint avantaje însemnate când pereii structurali sunt plasai la marginea
cldirii, caz în care pereii de subsol se pot realiza fr goluri (sau cu goluri mici) pe toat
lungimea cldirii.
Dispunerea pereilor structurali pe conturul cldirii prezint i avantajul unei eficiene
sporite în preluarea torsiunii de ansamblu dar i inconvenientul unei „testri” inferioare în
raport cu plasarea pereilor în interiorul cldirii.
C.10.2 (d) Cea mai mare parte a momentului de plastificare la baza pereilor, în soluiile de
infrastructur de la 10.2.d, se poate transfera la pereii perimetrali prin cuplul de fore
dezvoltate la nivelul planeului peste subsol i la nivelul fundaiei. Planeul trebuie
dimensionat la eforturile ce îi revin din aceast schem de comportare.
În aceste condiii, fundaia proprie a peretelui va transmite, în principal, încrcarea
vertical aferent.
Gradul de încastrare al bazei peretelui este dificil de evaluat neputându-se preciza, cu
exactitate, rotirea peretelui pe teren. Din acest motiv este indicat s se fac mai multe ipoteze
cu caracter acoperitor privind distribuia momentelor în perete, pe înlimea subsolului (Fig.
10.6).
Descrcarea de momente a peretelui pe înlimea infrastructurii este însoit de fore
tietoare foarte importante. Preluarea acestora reprezint o component de baz a proiectrii
pereilor (vezi 10.3.2).
C.10.2 (f) În cazul acestui tip de infrastructur se beneficiaz de efectul de lestare realizat
prin încrcarea stâlpilor de la nodurile reelei de grinzi (ca în cazul tipului c) de
infrastructur), de transferul de eforturi sub nivelul planeului peste subsol la pereii
suplimentari din subsol prin efectul de "menghin", ca în soluiile de tip d) i, în plus, de
rigiditatea i de rezistena la torsiune a ansamblului infrastructurii.
C.10.2 (g) Soluia indicat la 10.2(g) (Fig. 10.8) referitoare la fundaiile pe care pereii
structurali se pot roti liber este indicat în situaiile în care pereii structurali au seciuni
ample i fore verticale de compresiune importante, astfel încât pentru preluarea forelor
seismice de calcul nu sunt necesare armturi de întindere. În aceste cazuri nu apare
necesitatea ancorrii armturilor verticale din perei în elementele infrastructurii la nivelul
eforturilor de curgere, iar soluia ce implic posibilitatea rotirii libere pe fundaie prezint
avantajul unei transmiteri simple i clare a încrcrilor la teren
Suprafaa de rezemare a fundaiilor trebuie s asigure ca terenul de fundaie s nu cedeze
înainte de atingerea capacitii de rezisten a peretelui.
O preocupare special trebuie s fie constituit de proiectarea blocului de beton de sub
perete (a cuzinetului de sub acesta), care poate fi supus la eforturi mari sub aciunea
presiunilor pe rostul dintre cele dou elemente. Preluarea acestor eforturi poate face necesar
luarea de msuri, precum legarea fundaiilor prin grinzi transversale, armarea longitudinal a
blocului sau legarea acestuia de cuzinetul de la baza peretelui, printr-o armare adecvat.
C.10.3.2 Valoarea factorului de suprarezisten, 1,5, adoptat i în SR EN 1998-1, poate
aprea insuficient pentru anumte situaii.
200

Unul dintre motivele pentru acceptarea acestei valori este acela c în modelele de calcul
sunt ignorate o serie de componente ale mecanismului de rezisten, cum sunt, de exemplu,
frecarea dintre pereii exteriori ai subsolului i teren, sau împingerea pasiv a terenului.
Pe de alt parte, plastificarea ocazional a câtorva elemente, puine la numr, ale
infrastructurii, cu incursiuni limitate în domeniul postelastic de deformaie, nu este
periculoas având în vedere faptul c msurile constructive curente confer elementelor
infrastructurii ductilitatea necesar în asemenea cazuri. Important este s se evite ruperea la
fora tietoare a grinzilor infrastructurii. În acest scop, valoarea forei tietoare de proiectare
trebuie s fie stabilit pe baza conceptului proiectrii la capacitate.
C.10.3.3 Trebuie observat c în pereii continuai în infrastructur, fora tietoare sub
planeul peste subsol este de regul mult mai mare decât în seciunile de deasupra acestuia i
poate fi preluat cu dificultate.
Pentru fiecare perete prelungit în subsol trebuie verificat dac condiiile concrete de
alctuire ale planeului asigur transferul încrcrilor la pereii dominani ai infrastructurii.
Cu caracter exemplificativ, în Fig. C.10.1 se prezint situaia deosebit care poate aprea
la un perete structural pe înlimea subsolului i msurile care se impun.
Peretele considerat, situat la marginea cldirii, nu are contact lateral cu planeul peste
subsol. Descrcarea necesar de moment pe înlimea subsolului, prin aa numitul mecanism
de menghin, impune fixarea peretelui la nivelul acestui planeu. În acest scop reaciunea de
fixare reclam prevederea unor armturi de suspendare suficiente în centura peretelui cu un
ancoraj suficient de lung pentru transmiterea acesteia la planeu. Armturile necesare trebuie
s preia prin întindere suma forelor tietoare din perete, de deasupra i dedesubtul
planeului.

Fig. C.10.1
201

BIBLIOGRAFIE
1. Agent, R., Postelnicu, T., "Calculul structurilor cu diafragme din beton armat", vol.1,
1982; vol.2, 1983.
2. Agent, R., Postelnicu, T., "Îndrumtor pentru calculul i alctuirea elementelor din
beton armat", 1992.
3. Barda, F., Hanson, J.M. and Corley G., "Shear strength of low-rise walls with
boundary elements", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI
Publication SP-63, ACI 1977.
4. Bertero, V.V., "State of the art practice in seismic resistant design of rc concrete
frame-wall structural systems", Proceedings of the 8th WCEE, San Francisco, 1984,
vol.V.
5. Bentz, E.C., Vecchio, F.J. and Collins, M.P., “Simplified modified compression field
theory for calculating shear strength of reinforced concrete elements”, ACI Structural
Journal, V. 103, No. 4, July-August 2006, pp.614-624.
6. Biskinis, D.E.,Roupakas, G.K. and Fardis, M.M., (2004) „Degradation of shear
strength of RC members with inelastic cyclic displacements”, ACI Structural Journal
101, No.6
7. Collins, M.P., Mitchell, D., Adebar, P. and Vecchio, F.J., “A general shear design
method”, ACI Structural Journal, V. 93, No. 1, Jan.-Feb. 1996, pp. 36-45.
8. Corley, W.G., Fiorato, A.E. and Oesterle, R.G., "Structural walls", ACI Publication
SP-72, ACI, 1989.
9. Damian, I., „Particulariti ale modelrii neliniare a pereilor structurali”, AICPS nr.
1/2011
10. Degaz, A. and Weight, R.C., "Structural walls with staggered door openings”, Journal
of Structural Engineering ASCE, May 1991.
11. Eibl, J. and Keintzel, E., “Seismic shear forces in rc cantilever shear walls”,
Proceedings of the 9th Conference on Earthquake Engineering, Tokio-Kyoto, 1998.
12. Englekirk, R. E., “Seismic design of reinforced and precast concrete buildings“, John
Wiley & Sons, New Jersey, 2003
13. Goodsir, W.J., „The design of coupled frame-wall structures for seismic actions”,
Research Report 85-8, Department of Civil Engineering, University on Canterbury,
1985.
14. Gulec, C.K., Whittaker, A.S. and Stojadinovic, B., “Shear strength of squat
rectangular reinforced concrete walls”, ACI Structural Journal, V. 105, No. 4, July-
Aug. 2008, pp. 488-497.
15. Massone, L.M., Orakcal, K. and Wallace, J.W., “Shear-flexure interaction for
structural walls”, ACI Structural Journal, SP236, No. 07, May 2006, pp. 127-150.
16. Massone, L.M., Orakcal, K. and Wallace, J.W., “Analytical modeling of reinforced
concrete walls for predicting flexural and coupled shear-flexural responses”, PEER,
No. 7, October 2006.
17. Morariu, E. i Postelnicu, T., „Sinteza critic a prevederilor codurilor de proiectare
pentru dimensionarea pereilor de beton armat”, AICPS nr. 1/2011
18. Morgan, B., Hiraishi, H. and Corley, W.G., "Medium scale wall assemblies:
comparison of analysis and test results", Earthquake Effects on RC Structures, US
Japan Research, ACI Publications SP-84, ACI 1995.
19. Orakcal, K., Wallace, J.W. and Conte, J.P., “Nonlinear modeling and analysis of
reinforced concrete structural walls”, ACI Structural Journal, V. 101, No. 3, May-
June 2004, pp. 688-698.
20. Park, R. and Paulay, T., „Reinforced concrete structures”, 1975.
202

21. Paulay, T., "Coupling beams of reinforced concrete shear walls", Journal of the
Structural Division, ASCE, March 1979.
22. Paulay, T., "Simulated seismic loading of spandrel beams", Journal of the Structural
Division, ASCE, September, 1971.
23. Paulay, T., "The ductility of renforced concrete shear walls for seismic areas",
Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI Publication SP-53, ACI, 1977.
24. Paulay, T., "A seismic design strategy for hybrid structures", Proceedings of the 5th
Canadian Conference on Earthquake Engineering, 1987.
25. Paulay, T., Priestley, M.J.N., "Seismic design of reinforced concrete and masonry
buildings", 1992.
26. Paulay, T., “Special issues in seismic design”, Structural Engineering International,
August 1995.
27. Postelnicu, T., Pavel, C., "Precizri privind schematizarea pentru calcul a structurilor
cu diafragme de beton armat pentru cldiri multietajate", Construcii nr.9-10/1988.
28. Rutenberg, A. and Leibovich, E., "On the lateral force distribution among structural
walls in multistorey buildings", Bulletin of NZSEE, Vol. 35, No.4, December 2002.
29. Synge, A.J., "Ductility of squat shear walls”, Research Report, Department of Civil
Engineering, University of Canterbury Christchurch, 1980.
30. Thomsen IV, J.H. and Wallace, J.W., “Experimental verification of displacement-
based design procedures for slender reinforced concrete structural walls”, Journal of
Structural Engineering, ASCE, V. 130, No. 4, 2004, pp. 618-630.
31. Tsoukantas, S., Lewicki, B., „Behaviour of joints in precast walls”, General Report 4,
ECEE Paris, 1996
32. iaru, E., Cpân, D., "Aspecte ale efectelor de interaciune la structurile de beton
armat alctuite din cadre i perei structurali", Construcii 4-5/1985.
33. Vlaicu, Gh., “Contribuii la perfecionarea metodelor de proiectare antiseismic a
structurilor mixte cu diafragme prefabricate i cadre din beton armat”, Tez de
doctorat, U.T.C.B., Bucureti, 1999.
34. Wallace, J.W., “Modeling issues for tall reinforced concrete core wall buildings”, The
structural design of tall and special buildings, Vol. 16, No. 5, December 2007, pp.
615-632.
35. Fardis, M.N., Carvalho, E., Elnashai, A., Faccioli, E., Pinto, P. and Plumier, A.,
Designers’ Guide to EN 1998-1: Design of structures for earthquake resistance, 2005
36. P 100-1 (2013) Cod de proiectare seismic – Partea 1: Prevederi de proiectare pentru
cldiri
37. CR 2-1-1.1 (2005) Cod de proiectare a construciilor cu perei structurali de beton
armat
38. P 85 – 1975/198219/96 Instruciuni tehnice pentru proiectarea construciilor cu
structura din diafragme de beton armat
39. P 101 - 78 Instruciuni tehnice pentru proiectarea cldirilor de locuit cu structura din
panouri mari
40. UBC (1997) Structural engineering design provisions
41. IBC (2006) International Building Code
42. BSLJ (2009) Building Standard Law of Japan
43. SEAOC Blue Book (1999) Recommended lateral force requirements and
Commentary
44. SEAOC Seismic Design Manual Vol. III (2000) Building design examples: steel,
concrete and cladding
45. ACI Committee 318 (1999) “Building code requirements for structural concrete (ACI
318-02) and Commentary (318R-02)”
203

46. CEB/FIB Model Code (1990) Seismic design of concrete structures


47. NZS 1170.0 (2002) Structural design actions – Part 0: General principles
48. NZS 1170.5 (2004) Structural design actions – Part 5: Eartquake actions – New
Zealand
49. NZS 3101 (2006) Concrete structures standard – Part 1: The design of concrete
structures
50. SR EN 1992-1-1 (2006) Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1.1:
Reguli generale i reguli pentru cldiri
51. SR EN 1992-1-1/NB (2008) Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1.1:
Reguli generale i reguli pentru cldiri. Anexa naional
52. SR EN 1998-1 (2006) Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistena la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, aciuni seismice i reguli pentru cldiri.
53. SR EN 1998-1/NA (2008) Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistena la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, aciuni seismice i reguli pentru cldiri. Anexa
national.