Sunteți pe pagina 1din 21

Masurarea Temperaturii

Metode experimentale in ingineria mecanica

Studenti: Petrovici Dan-Cristian


Sandorino Robert-Cezar

Facultatea de Inginerie
Specializare: Inginerie Mecanica
Anul IV
Grupa: 430M41

Coordonator: S.L.dr.ing. Virgil Iliuta

1
MASURAREA TEMPERATURII

In stadiul actual al tehnicii, masurarea temperaturii constituie o problema


importanta in toate ramurile industriale. Necesitatea de a masura temperaturi inalte,
de a mari precizia de masurare si de a transmite la distanta indicatiile respective a
dus la elaborarea de noi metode de masurare.
Temperatura este o marime fizica de stare locala a sistemelor, ce
caracterizeaza gradul de incalzire a materiei, deci masoara intensitatea agitatiei
termice a particulelor componente. Mai precis, temperatura termodinamică, este
una dintre cele şapte mărimi fundamentale pe care se bazează Sistemul
Internaţional de Unităţi (SI). Unitatea temperaturii termodinamice este kelvinul,
simbol K, definit ca fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului
triplu al apei.
Conceptul de temperatură este definit pe baza principiilor termodinamicii, cu
ajutorul unei scări având un singur punct fix. Această scară de temperatură a fost
propusă de William Thomson (lordul Kelvin) în anul 1854 şi este cunoscută sub
numele de scara termodinamică de temperatură. Măsurarea temperaturii în
conformitate cu definiţia scării fundamentale necesită, însă, proceduri şi
termometre care sunt dificil de realizat iar rezultatele ce se obţin nu sunt suficient
de exacte şi de reproductibile.

2
De aici s-a născut necesitatea stabilirii unei scări practice de uz internaţional,
în care măsurările de temperatură să fie mai uşor de efectuat, să fie mai exacte şi
foarte reproductibile.

Scara Celsius

O scara de temperatură standardizată este scara stabilită în mod empiric, în


1736 de Anders Celsius (1701 – 1744). Punctele de bază, alese de Celsius au fost:
- punctul de vaporizare a apei: 0;
- punctul de solidificare a apei: 100
Carl von Linne’ (1707 – 1778) a inversat scara, astfel că temperatura de
topire a gheţii a devenit 0 grade, iar temperatura de vaporizare a apei a devenit 100
grade. Această scară păstrează numele lui Celsius; temperatura se dă în oC.
Gradul Celsius [oC] este diviziunea scarii de temperatura cu acelasi nume,
care atribuie valoarea zero punctului de topire a ghetii si valoarea 100, punctului de
fierbere al apei, ambele la presiunea de 1 Atm.

Scara Kelvin
În 1854, Lord Kelvin of Largs a introdus scara temperaturii absolute, pentru
a elimina particularităţile termometrelor care se utilizau anterior. Temperatura
absoluta este temperatura termodinamica masurata in grade termometrice absolute
pe scara Kelvin, fiind una din marimile fizice fundamentale ale SI. Zero al scarii
absolute este –273,15 oC, temperatura la care moleculele unui gaz nu mai au
energie cinetica de translatie.
Gradul Kelvin [K] este dimensiunea scarii termodinamice de temperatura,
care are ca interval aceeasi marime ca gradul Celsius. Valorile punctelor de reper

3
ale scarii difere, astfel ca temperaturii de 0 oC ii corespund 273,15 K iar celei de
100 oC, 373,15 oC, deci
T[K]=t[oC]+273,15.

Gradul Fahrenheit [oF] este diviziunea scarii de temperatura cu acelasi nume,


punctul de topire al ghetii corespunde temperaturii de 32 oF, iar punctul de fierbere
al apei, celei de 212 oF. Legatura intre temperatura masurata in grade Celsius si
aceeasi temperatura masurata in oF, este:

t[oC]= 9  t[  F ]  32 
5

Scara Internaţională de Temperatură


În prezent este în vigoare Scara Internaţională de Temperatură din 1990
(SIT-90), care s-a dezvoltat dintr-o serie de cinci scări practice internaţionale de
temperatură anterioare, revizuite şi îmbunătăţite la intervale de aproximativ 20 de
ani. SIT-90 defineşte temperatura Kelvin internaţională, simbol T90 dar, din
considerente istorice, utilizează şi temperatura Celsius internaţională, simbol t90:

t90 / ºC = T90 / K–273,15.

Scara Internaţională de Temperatură din 1990 se bazează pe o serie de


puncte fixe de definiţie si utilizează patru mijloace de interpolare şi extrapolare:
- termometrul cu presiune de vapori,
- termometrul cu gaz,
- termometrul cu rezistenţă din platină,
- termometrul de radiaţie
etalonate la unul sau mai multe puncte fixe; pe baza acestor etalonări şi folosind
ecuaţiile de interpolare specificate în SIT-90, se stabileşte întregul domeniu de

4
temperatură al scării, de la 0,65 K până la cea mai ridicată temperatură ce poate fi
măsurată pe baza legii de radiaţie a lui Planck.
Punctele fixe sunt stări de echilibru reproductibile ale unor substanţe foarte
pure, având temperaturi definite: puncte triple, puncte de topire şi puncte de
solidificare. Punctul triplu este temperatura în care fazele solidă, lichidă şi gazoasă
ale substanţei coexistă în echilibru. Punctul de topire şi punctul de solidificare
reprezintă temperatura tranziţiei unei substanţe din faza solidă în faza lichidă şi,
respectiv, din faza lichidă în faza solidă, la presiunea de 101 325 Pa.
Între punctele fixe, temperatura se găseşte prin folosirea unor anumite ecuaţii
şi instrumente de interpolare. Punctele fixe elementare sunt realizate ca stări de
echilibru a unor substanţe pure. Aceste stări de echilibru şi valorile corespunzătoare
ale temperaturii sunt prezentate în Tabelul 1.

Temperatura de echilibru Valorile temperaturii


o
K C
Punct triplu al H2 (temperatura de echilibru între H2 solid, lichid 13,81 -259,34
şi în stare de vapori)
Punct de fierbere al H2 (temperatura de echilibru între H2 lichid 17,042 -256,108
şi în stare de vapori) la o presiune de 33,330 KPa (250 mm Hg)
Punct de fierbere al H2 (temperatura de echilibru între H2 lichid 20,28 -252,87
şi în stare de vapori)
Punct de fierbere al N2 (temperatura de echilibru între N2 în 27,102 -246,048
stare lichidă şi în stare de vapori)
Punct triplu al O2 (temperatura de echilibru între O2 solid, lichid 54,361 -218,789
şi în stare de vapori)
Punct de fierbere al O2 (temperatura de echilibru între O2 în 90,188 -182,962
stare lichidă şi în stare de vapori)
Punct triplu al H2O (temperatura de echilibru între gheaţă, starea 273,16 0,01
lichidă şi cea de vapori)
Punct de fierbere al H2O (temperatura de echilibru între H2O în 373,15 100
stare lichidă şi în stare de vapori)
Punct de solidificare al Zn (temperatura de echilibru între Zn în 692,73 419,58
stare solidă şi în stare lichidă)
Punct de solidificare al Ag (temperatura de echilibru între Ag în 1235,08 961,93
stare solidă şi în stare lichidă)
Punct de solidificare al Au (temperatura de echilibru între Au în 1337,58 1064,43
stare solidă şi în stare lichidă)

5
Din 1954 (a zecea Conferinta Generala asupra Masurilor si Greutatilor de la
Paris) se foloseste un singur punct fix, punctul triplu al apei, care reprezinta starea
in care gheata, apa lichida si vaporii de apa coexista in echilibru. Aceasta stare de
echilibru poate fi obtinuta numai la o anumita presiune si este univoc determinata.
Presiunea vaporilor de apa in punctul triplu este de3 4,58 torr. Temperatura in acest
punct fix standard este aleasa in mod arbitrar egala cu 273,16 K.
Proprietatea de tranzitivitate a stărilor de echilibru termodinamic permite
compararea valorilor temperaturii a două sau mai multor corpuri fără a le pune în
contact termic direct, ci folosind un alt corp, numit corp termometric. Dispozitivul
ce cuprinde un corp termometric se numeşte termometru, sau mai general
instrument termometric. Instrumentul termometric trebuie să fie comod şi precis, să
dea indicaţii reproductibile, să nu modifice starea termică a sistemului a cărui
temperaturi o măsurăm.
Exista doua mari categorii de instrumente pentru controlul temperaturii
bazate pe :
- masurarea mecanica a temperaturii
- masurarea electrica a temperaturii.
Masurarea mecanica a temperaturii se bazeaza pe proprietatile anumitor
materiale de a-şi modifica forma fizica sau volumul direct proportional cu
temperatura aplicata. In aceasta categorie intra termometrele cu mercur, cu bimetal
şi cele cu dilatare de gaze.
Masurarea electrica a temperaturii se bazeaza pe:
- efectul termoelectric (efectul Seebeck), care consta in aparitia unei
tensiuni intr-un circuit format din doua metale diferite ale caror jonctiuni
nu au aceeasi temperatura. Tensiunea electromotoare din circuit se

6
numeste tensiune termoelectromotoare şi este diferita ca valoare, la
aceeasi temperatura, functie de natura celor două metale in contact.
- modificarea rezistentei electrice a unor materiale metalice conductoare, in
functie de temperatura.
Clasificarea instrumentelor termometrice se face în raport cu proprietatea
corpului termometric, dependenţa de temperatură a cărei mărime şi evoluţie este
măsurată şi urmărită.
a. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a volumului
corpului termometric, care poate fi gaz sau lichid (uneori şi solid), menţinut
la p = ct (termometria volumetrică);
b. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a presiunii
corpului termometric, constituit dintr-un volum de gaz, vapori sau lichid
menţinut constant; în cazul unui corp termometric în stare de vapori,
instrumentul termometric se bazează pe dependenţa de temperatură a
presiunii vaporilor saturaţi în echilibru cu lichidul corpului termometric
(termometria manometrică).
c. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a frecvenţei
vibraţiei de rezonanţă a corpului termometric, constituit dintr-un cristal de
cuarţ (termometria electromagnetică);
d. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a proprietăţilor
electrice caracteristice corpului termometric: variaţia rezistenţei electrice sau
variaţia tensiunii termoelectomotoare (termometria electrică);
e. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a susceptibilităţii
magnetice a corpului termometric constituit dintr-un compus paramagnetic
(termometria magnetică);
f. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a puterii emisiei
optice a corpului termometric (parametria optică);

7
g. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a vitezei
sunetului în corpul termometric (termometria acustică);
h. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a densităţii
electronice de emisie şi absorbţie ale unor sisteme gazoase ce constituie
corpul termometric (termometria spectroscopică);
i. Instrumente termometrice bazate pe procedee speciale de măsurare a
temperaturii (termometria specială);
Alegerea instrumentului termometric se face în funcţie de foarte mulţi
factori, între care domeniul de măsurare joacă un rol important. In continuare vor fi
prezentate cateva traductoare de temperatura, impreuna cu principiile lor de
functionare.

Traductoare bazate pe dilatarea termica a corpurilor solide

Functionarea acestor traductoare se bazeaza pe variatia dimensiunilor liniare


ale corpurilor solide in functie de variatia temperaturii. Intr-un interval mic de
temperatura lungimea unor tuburi, tije sau lamele metalice depinde aproximativ
liniar de temperatura. Legatura intre alungirea Δl a unui material, coeficientul de
dilatare liniara α si cresterea temperaturii Δθ este definita prin relatia:
Δl = α Δθ.
Prin urmare, aceste traductoare convertesc temperatura intr-o deplasare care
poate fi transmisa la un ac indicator sau la un adaptor pentru obtinerea unui semnal
electric. Cand deplasarea se transmite la un ac indicator se obtine un termometru.
Termometrele bazate pe acest principiu sunt de doua tipuri constructive: cu tub si
tija si cu lama bimetalica.

8
In figura urmatoare este reprezentat un termometru cu tub si tija. Tubul 1 este
confectionat dintr-un material cu un coeficient de dilatare liniara mare: alama,
bronz, Al, Cu, Ni, Cr-Ni etc. Tija 2 este confectionata dintr-un material cu un
coeficient de dilatare foarte mic: portelan, cuart sau invar (64% Fe si 36 % Ni). La
cresterea temperaturii tubul se dilatamai mult decat tija, iar capatul liber al acesteia
se deplaseaza in jos. Aceasta deplasare depinde de temperatura si este transmisa
acului indicator prin intermediul unui mecanism de parghii. De obicei, pentru
transmiterea deplasarii se utilizeaza roti dintate, sectoare dintate si cremaliere.
Mecanismul de transmitere a deplasarii are rolul de a amplifica deplasarea si de a o
transmite acului indicator.

Fi

Fig. 1

Fig.1
Termometru
cu
tub si tija

A
hbjhbiublhbvjhfdbvhbfrvfbr;vgn;erbvgfebv;nft;rut

Termometrele bimetalice sunt formate dintr-o lama bimetalica (doua lame


sudate pe toata lungimea lor) si un mecanism de transmitere a deplasarii la acul
indicator. Ca si la termometrele cu tub si tija, cele doua materiale din care se

9
confectioneaza lamele trebuie sa aiba coeficienti de dilatare liniara foarte diferiti.
Sudarea celor doua lame este executata pe toata suprafata lor. Cand temperatura
creste, lama care are un coeficient de dilatare mare se dilata mai mult si lama
bimetalica se indoaie in partea lamei cu coeficient de dilatare redus. Deplasarea
capatului liber al lamei bimetalice poate fi transmisa la acul indicator direct sau
prin intermediul unui mecanism special de transmitere. La termometrele bimetalice,
in functie de sensibilitatea dorita, lama poate fi si de forma spirala sau elicoidala.
Grosimea lamei bimetalice este cuprinsa in general intre 0,05 si 2 mm, iar lungimea
ei se alege in functie de deplasarea care trebuie sa fie transmisa acului indicator.
Cu aceste traductoare se pot masura temperaturi cuprinse intre -50°C si
+500°C; aceste limite de masurare depind de stabilitatea chimica a metalelor din
care sunt confectionate traductoarele.

Traductoare bazate pe dilatarea termica a gazelor si lichidelor

Cele mai raspandite traductoare de acest tip sunt formate dintr-un sistem
inchis umplut cu lichid, gaz sau vapori, din care cauza sunt numite si traductoare
termomanometrice. Aceste traductoare convertesc temperatura intr-o deplasare care
poate fi transmisa la un adaptor sau la un ac indicator. In ultimul caz se obtine un
termometru manometric.
Asa cum se vede in figura 3, termometrul manometric este format dintr-un
balon 1 (sonda) umplut cu lichid sau cu gaz si unit printr-un tub capilar 2 sau cu un
tub elastic 3. Tubul elastic este curbat si are o sectiune ovala sau elipsoida. Capatul
liber al tubului elastic este legat prin intermediul unor articulatii sau angrenaje de
acul indicator. La incalzirea balonului umplut, de exemplu cu azot, presiunea din
sistemul inchis creste si capatul liber al tubului elastic se va deplasa. Aceasta

10
deplasare sete transmisa acului indicator; prin urmare aparatul poate fi gradat in °C.
Principalele avantaje ale termometrelor manometrice sunt:
- sensibilitate ridicata (aceasta se explica prin faptul ca presiunea din
sistemul inchis creste mult cu temperatura);
- simplitatea constructiei;
- rezistenta la trepidatii
- siguranta impotriva exploziilor.
Dezavantajele lor:
- variatile temperaturii mediului exterior influenteaza tubul capilar;
- sunt necesare verificari frecvente ale functionarii;
- reparatiile in cazul ruperii tubului capilar sunt dificile.

Figura 2.
Termometru
manometric

Precizia termometrelor manometrice este in general mica, ajungand pana la


clasa de precizie 2,5. Termometrele manometrice cu substante lichide organice
(xilen, alcool, hexan) se utilizeaza pentru intervalul de temperatura de la -80°C

11
pana la 320°C, iar cele cu vapori saturati ai unui lichid cu un punct de fierbere
scazut (clorura de metan, butan, eter etilic) pentru intervalul de temperatura de la
0°C pana la 250°C. Termometrele manometrice umplute cu gaze (azot, argon) se
folosesc in limite mai largi de temperatura, de la -200°C pana la +600°C. Deoarece
tubul elastic inmagazineaza suficienta energie la variatia presiunii datorita
modificarii temperaturii, deplasarea acestuia poate fi utilizata si pentru deplasarea
unei pernite (cu cerneala speciala) pe o diagrama.

Traductoare termoelectrice (termocupluri)

Termocuplele reprezinta de fapt o pereche de metale sau aliaje lipite.


Actiunea lor depinde de faptul ca atunci cand o imbinare de doua metale diferite e
incalzita, in aceasta apare un mic voltaj, a carui marime depinde de temperatura.
Prin atenta alegere a materialelor, este posibila realizarea unor termocuple care sa
functioneze pe o gama larga de temperaturi, de la zero absolut pana la 2000°C.
Termocuplele masoara temperatura in mod direct si pot oferi o citire continua.
Un mare avantaj al acestora este posibilitatea de a fi introduse in cele mai
mici crapaturi datorita dimensiunilor reduse ale imbinarii. De aceea, termocuplele
sunt populare pentru masurarea temperaturii in diferitele parti ale masinilor aflate
in miscare.
Alte avantaje ale termocuplelor:
- precizia destul de mare;
- posibilitatea transmiterii semnalului la distanta;
- posibilitatea verificarii temperaturii in mai multe puncte in care se
monteaza cate un termocuplu, utilizand un comutator care conecteaza
aparatul indicator pe rand la fiecare dintre termocupluri.

12
Termocuplurile se pot confectiona din metale nobile, din metale obisnuite
sau din diferite aliaje. Termocuplurile din metale nobile contin in general platina si
se folosesc la masurarea temperaturilor industriale de peste 1100°C si la masurari
de precizie in laboratoare. Termocuplurile din metale obisnuite se folosesc pe scara
larga la masurarea temperaturii in cele mai variate domenii ale tehnicii. Cele mai
raspandite termocupluri au la baza aliaje de crom, aluminiu, cupru, etc. Pentru
masurarea temperaturilor inalte se folosesc termocupluri din molibden si wolfram.

Traductoare termorezistive

Aceste aparate se clasifica in termorezistente si termistoare.


Termorezistentele sunt utilizate pe scara larga in industrie la masurarea
temperaturilor cuprinse intre -120°C si +500°C. Ele pot fi folosite uneori si in
intervalul de temperaturi de la -200°C la +800°C. Principiul de functionare la
acestora se bazeaza pe proprietatea unor conductoare de a-si modifica rezistivitatea
electrica la variatia temperaturii.
Materialele din care se confectioneaza termorezistentele trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa nu-si schimbe proprietatile fizice si chimice in timp;
- coeficientul de variatie cu temperatura al rezistivitatii electrice sa fie cat
mai mare;
- variatia rezistivitatii electrice cu temperatura sa fie cat mai liniara;
Dintre materialele care satisfac aceste conditii fac parte: platina, cuprul,
nichelul, fierul, precum si unele aliaje. Platina este utilizata atat la masurari
industriale, cat si la operatii de etalonare. Aliajele utilizate la confectionarea
termorezistentelor sunt: constantanul, manganina, bronzul fosforos, etc.

13
Din punct de vedere constructiv, termorezistentele se prezinta sub forma de
fire sau benzi, care se infasoara pe un suport special. Materialul suportului trebuie
sa fie termostabil si sa aiba o rezistenta mecanica ridicata. Pentru temperaturi mari
se folosesc suporturi din cuart si portelan, iar pentru temperaturi joase (sub 150°C)
se foloseste mica si conductoare de legatura din cupru. La temperaturi mari se
folosesc conductoare de legatura din materiale termorezistente, iar pentru operatii
de etalonare se folosesc conductoare de legatura din platina.

In ultimul timp, o larga utilizare au capatat traductoarele termorezistive care


folosesc semiconductoare. Acestea se numesc termistoare. Materialul de baza
utilizat in fabricarea termistoarelor este un oxid sau un amestec de oxizi de metale
cu proprietati semiconductoare (titan, vanadiu, mangan, fier, tungsten, uraniu).
Alegerea acestor materiale este determinata de valoarea rezistivitatii, de
coeficientul de variatie cu temperatura al rezistentei electrice, de stabilitatea in timp
a parametrilor si de temperatura maxima de utilizare. Dupa purificare si macinare,
amestecul este presat cu un adaos de liant in diferite forme. Aceste forme sunt
introduse in cuptorla temperaturi inalte, in vederea realizarii concentratiei dorite in
oxigen. Dupa scoaterea din cuptor se sudeaza legaturile exterioare.
Formele constructive ale termistoarelor sunt foarte variate: placute, baghete,
discuri sau sfere la care sunt sudate firele de legatura.
Avantajele principale pe care le prezinta termistoarele in comparatie cu
termorezistentele sunt:
- valoarea mare a coeficientului de variatie cu temperatura a rezistentei
electrice, care poate ajunge pana la 3% pe °C. Acest factor determina
sensibilitatea mare a termistoarelor;
- rezistivitatea mare a semiconductoarelor permite construirea de
traductoare cu o rezistenta ohmica mare. Acest fapt face posibila

14
utilizarea termistoarelor pentru masurari la distanta, deoarece se poate
neglija influenta rezistentei mult mai mici a conductoarelor de legatura;
- deoarece termistoarele se pot confectiona cu dimensiuni reduse, inertia
termica si influenta termistorului asupra campului de temperatura sunt
neglijabile.
Totusi, termistoarele prezinta un mare dezavantaj prin faptul ca nu se pot
executa cu tolerante reduse.
Datorita sensibilitatii mari si datorita valorii negative a coeficientului de
variatie cu temperatura al rezistentei, termistoarele se utilizeaza si pentru
compensarea variatiei unor rezistente cu temperatura (de exemplu, in scheme
electronice cu tranzistoare).

Pirometrele de radiatie

Pentru masurarea temperaturilor inalte nu pot fi utilizate traductoarele in


contact cu mediul respectiv, datorita coroziunii materialelor. Astfel, termocuplurile
pot fi utilizate la temperaturi peste 1400°C numai daca se folosesc materiale
speciale pentru izolatie si pentru termoelectrozi. In mod identic, termorezistentele
pot fi utilizate la temperaturi de cel mult 850°C. Din aceste motive, pentru
masurarea temperaturilor inalte sunt utilizate traductoare fara contact cu mediul
analizat.
Principiul de functionare al pirometrelor de radiatie se bazeaza pe
dependenta intre energia radiata de un corp incalzit si temperatura acestuia.
Metodele de masurare cu ajutorul pirometrelor de radiatie sunt urmatoarele:
- metoda de masurare a temperaturii utilizand variatia cu temperatura a
energiei totale de radiatie;

15
- metoda de masurare a temperaturii utilizand variatia intensitatii radiatiei
monocromatice a corpului negru absolut cu temperatura;
- metoda de masurare a temperaturii utilizand deplasarea maximului
intensitatii de radiatie in functie de temperatura.
Avantajul principal al pirometrelor de radiatie consta in faptul ca ele masoara
temperatura fara un contact direct cu corpul a carui temperatura se masoara. de
asemenea, aceste aparate nu au o limita superioara de temperatura pana la care pot
fi utilizate.

In continuare vor fi prezentate doua dintre cele mai noi inventii in domeniul
masurarii temperaturii.

Cip-urile de silicon

Firma Dallas Semiconductor din S.U.A. a dezvoltat o aplicatie software


bazata pe tehnologia iButton, aplicatie care permite monitorizarea temperaturii prin
programarea unor microcip-uri de silicon foarte rezistente la conditiile de mediu
agresiv. Aplicarea acestei solutii este diversa: transportul bunurilor perisabile,
auditul energetic al cladirilor, determinarea rezistentei termice a peretilor sau a
tamplariei cladirilor, industria de termoficare, fabricarea cimentului, industria
farmaceutica, depozitarea in conditii optime a rezervelor de sange in spitale etc.
In cazul transporturilor de bunuri perisabile, de exemplu, beneficiarul are
posibilitatea de a verifica, la livrare, temperatura la care s-au transportat bunurile.
Beneficiarul poate verifica pe loc daca temperatura a depasit valorile prag stabilite,
iar daca acest lucru s-a intamplat, are un motiv solid de a refuza transportul.
Microinregistratorul de temperatura este un dispozitiv revolutionar, cu
dimensiuni reduse. Intr-o armura de otel inoxidabil, un singur cip de silicon

16
integreaza un transmitator/receptor, un termometru digital, un ceas/calendar, o
baterie de litiu si o memorie nonvolatila, cip-ul avand o adresa globala unica pe 64
de biti. Protectia solida ii permite sa functioneze in conditii de mediu agresiv:
loviri, praf, apa, etc.

Caracteristicile tehnice ale microinregistratorului de temperatura:


1. Are un termometru digital care masoara temperaturi cuprinse intre -40°C si
+85°C;
2. Precizia masuratorilor este de +/- 1 °C;
3. Inregistreaza pana la 2048 masuratori consecutive ale temperaturii in memoria
read-only;

17
4. Se activeaza automat si masoara temperatura la intervale intre 1 si 255 minute
(intervalul la care cip-ul se activeaza si inregistreaza temperatura este stabilit de
utilizator);
5. Alarme programabile (valori maxime si minime ale temperaturii);
6. Inregistreaza momentele in care temperatura depaseste valorile lilita stabilite;
7. Integreaza un ceas/calendar digital;
8. Se asigura integritatea datelor prin protocoale cu detectie si corectie de erori la
scriere/citire.

Cip-ul poate fi configurat si interogat cu ajutorul unui calculator de tip PC.


Cu ajutorul acestei aplicatii software, utilizatorul programeaza modul de lucru al
microcip-ului, urmand pasii urmatori:
1. Utilizatorul stabileste momentul in care cip-ul va incepe masurarea temperaturii;
2. Cip-ul se “trezeste” automat si masoara temperatura la intervale programabile de
catre utilizator;
3. Inregistreaza pana la 2048 temperaturi consecutive in memorie, dupa care
utilizatorul stabileste daca viitoarele date se vor scrie peste cele existente sau
procesul se opreste;
4. Inregistreaza momentul si durata in care temperatura a depasit valorile critice
prestabilite de utilizator;

18
5. Dupa terminarea misiunii, datele arhivate in memoria cip-ului pot fi descarcate
pe PC prin intermediul unei interfate seriale.
Datele obtinute pot fi salvate sau exportate spre diferite aplicatii (MS Office,
Star Office, etc).

Monitorizand evolutia temperaturii, cip-ul arhiveaza datele pe perioade lungi


de timp si garanteaza acuratetea masuratorilor.

Instrument virtual pentru masurarea temperaturii

Urmarirea variatiilor de temperatura se poate realiza cu ajutorul unui


instrument virtual folosind mediul de programare LabWindows/CVI. In figura de
mai jos se prezinta panoul frontal al instrumentului.
Acesta este impartit in cinci zone, fiecare continand butoane, respectiv
campuri de afisare. Prima zona de Control arata starea instrumentului, contine
butonul de cuplare si LED-ul pentru afisarea starii instrumentului.
Zona Domeniu de temperatura contine doua butoane pentru selectarea
limitelor minime si maxime de temperatura intre care se doreste mentinerea
acestuia. Sub butoanele rotative se afiseaza valoarea exacta reglata, dar se permite

19
si inscrierea valorilor limita de temperatura. Daca limitele de temperatura sunt
depasite se aprind becurile de avertizare Sub limita, respectiv Peste limita. In aceste
situatii se da comanda elementului de executie pentru cuplarea sau decuplarea
incalzirii incintei unde trebuie controlata temperatura.
Campurile Senzorul 1 si Senzorul 2 sunt identice. Ele permit vizualizarea sub
forma grafica a variatiilor de temperatura in timp, detectate de cei doi senzori.
Variatiile de temperatura sunt automat salvate in fisiere (Temp1 si Temp2) pentru o
eventuala analiza ulterioara. Urmarirea temperaturii se face si cu ajutorul unor
termometre numerice, iar valoarea exacta apare si in cele doua afisoare numerice.
Ultima zona contine butoane pentru controlul instrumentului si al panoului.
Butonul de Start porneste masurarea, selectarea seriala a canalelor, conversia si
achizitia datelor, respectiv afisarea temperaturii actuale. Dupa pornire, butonul se
transforma intr-unul de oprire (Stop). Prin apasare repetata se suspenda masurarea
si afisarea datelor. Printr-o noua actionare se reiau masuratorile.
In final, butonul Quit permite iesirea din program, dar nu inaintea opririi
masuratorilor si decuplarea instrumentului.

20
Bibliografie:
1. Dordea R., Nitu C. – “Aparate si metode de masurat si control”, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976
2. www.fizica.unibuc.ro
3. Katalin Agoston – “Instrument virtual pentru masurarea temperaturii”,
Conferinta Nationala de Instrumentatie Virtuala, Bucuresti, 2005
4. www.scada.ro
5. www.amco-otopeni.ro
6. www.bsun.org

21