Sunteți pe pagina 1din 4

Artele plastice in prima parte a secolului al

XX-lea
Sculptura
Asemenea picturii, și sculptura secolului al XX-lea a trecut prin
transform ri revolu ionare. În urma ă ț nenumăratelor influențe noi s-au
născut stiluri noi, s-au folosit teme și materiale noi, rezultând creații de
o varietate și forșș uluitoare.
Începând de la renascentismul italian până la începutul secolului al XXlea
se așteaptș din partea sculptorilor sș reprezinte lumea mai mult
sau mai puțin exact cum este (însă câteodată sentimental sau
idealizat). Foarte rar sculptura reușea o exprimare personalș, mai mult
era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore,
eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul cioplea piatra, materialul
sau turna bronz.
Efecte cubiste
Cubismul a fost la început o mișcare în picturș, dar a fost urmatș
foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste
din anul 1909 și nu dupș mult timp au apșrut sculptori emeriși ca
Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de
alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trșit
epoca de aur înaintea primului război mondial. Două efecte importante,
însă aparent contradictorii, au influențat sculptura modernă: arta
populară și eleganșa funcșionalș a mașinilor moderne.
La începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea
și forșa artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa
tribal i din insulele Oceanului Pacific. Aceasta ă ș a încurajat sculptorii
secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită
trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a
avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-
1959).
Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori sș-și simplifice formele și
să se apropie cât mai mult de abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp
(1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau
doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de
viu-organic.
Românul Constantin Brâncuși (1876-1957) a creat statui de bronz
aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de
Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare
sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele
simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit
de multe ori publicul.
Sculptura constructivistă
Futuriștii italieni, de pildș Umberto Boccioni, au lucrat intr-un spirit
total opus. Ei au redat dinamismul, ritmul alert al vieții moderne.
Artiștii constructiviști, cu o conceptie la fel de modernă dar cu țeluri
nepersonale, ca de exemplu Naum Gabo au conceput niște creașii ale
căror eleganță și executare precisă amintea mai mult de modele
știinșfice, de mașini. Constructiviștii au fost importanși inovatori, au
utilizat materiale industriale (plastic, sticlă, oțel) acestea nefiind
modelate sau sculptate, ci mai degrabă compuse, s-au realizat
structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui.
Anti-artă
Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu
tradițiile, au creat voit compoziții „anti-artă” provocatoare de scandal,
de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din
deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop
iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără
orice tentă batjocoritoare.
Art pop
La sfârșitul anilor 50, pop-art-ul a devenit cel mai cunoscut curent
artistic. A apărut în diferite domenii, a fost voit modern, dar nu a redat
mașina, ci perioada culturii consumatorului. Creașii caracteristice au
fost cutiile de bere din bronz ale lui Jasper Johns (n.1930) și uriașii
hamburgeri din plastic și cornetele de îngheșatș.
În 1990, Damien Hirst a expus în vase cu formol cadavre de animale,
ca sculpturi.
Pictura
STILUL 1900 d. I: Gustav Klimt; Toor; P. Bonnard; Toulouse- Lautrec
Arta 1900 derivã din tipul linear-vegetal ca în Italia. A fost în multe
cazuri tratatã ca un stil exclusiv decorativ datoritã caracterului
pregnant ornamental. Se remarcã aplicatiile din arhitecturã.
FOVISM (fauvism) d. I; Precursori: V. van Gogh; P. Gauguin. Inovatori:
H. Matisse; A. Derain Miscare picturalã francezã care se remarcã prin
orchestrarea îndrãzneatã a culorilor pure. Cultivã culoarea vie
strãlucitoare pusã direct din tub (strãzi cu steaguri).
FUTURISM d. II Manifestul futurismului (F.T. Marinetti),, e preluat în
artele plastice: G. Balla,, U. Boccioni,, C. Carra,, M. Duchamp Acest
curent adoptã notiunile cheie ale modernitãtii (dinamism,, vitezã,,
masinism) declarând totodatã cã este împotriva oricãrei institutii a
trecutului: muzee,, academii de artã,, moralã sau politicã. În picturã se
remarcã prin repetarea în translatie a formei sugerând miscarea.
Exemplu: Nud coborând scara de M. Duchamp
EXPRESIONISM Începând cu d. I - o primã etapã 1885-1900 Van
Gogh; Gauguin; E. Munch; J. Ensor. Apoi: Ch. Soutine; A. Modigliani; G.
Rouault,, M. Chagall Compozitie caracteristicã (simbol) litografia
Strigãtul de Eduard Munch. Un peisaj - podul,, apa,, colinele - este
realizat în tãieturi largi cu linii dure, ce îmbinã contrastul violent dintre
alb si negru cu dinamica agitatã a petelor. Marcheazã o desprindere de
impresionism mutând accentul pe expresionism.
CUBISM d. I-II Pablo Picasso; G. Braque; J. Gris Cubismul analitic
preconizeazã redarea totalã a formei,, cuprinderea aspectelor unei
figuri într-un singur tablou (bidimensional).
"Indepartarea" de traditiile istorice si exprimarea in limbaj nou se
evidentiaza inca din a doua jumatate a secolului XIX-lea. Acest limbaj
nou se va reflecta in arhitectura prin folosirea structurilor din fier.
Inginerii vor lua locul arhitectilor, cel mai elocvent exemplu este
inginerul francez Gustave Eiffel (1832 - 1923). El va fii recunoscut cu
celebra sa lucrare, turnul Eiffel, conceput pentru Expozitita Universala
de la Paris din anul 1889.
Noul tip de arhitectura va aparea in Scoala de la Chicago, care va
recontrui complet orasul.
In Spania, respectiv, in Barcelona, noua orientare apare odata cu
cladirile fantastice ale arhitectului Antonio Gaudi. Catedrala La
Sagrada Familia (familia sfanta) este capodopera sa, amestec de baroc
si suprarealism.
Reinnoirea arhitecturii se va manifesta in paralel cu redecorarea
interioarelor prin principala miscare artistica de la sfarsitul secolului al
XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea - Art Nouveau (Style Liberty, in
Italia, Sezessionstill, in Austria, Jugenstil, in Germania).
Art Nouveau se face simtita in toate obiectele de interior, de la
mobilier la rame de tablouri si oglinzi, de la argintarie la balustrade si
lambriuri. Stilul este foarte usor de recunoscut dupa predilectia, uneori
exagerata, pentru formele inspirate de natura. Pretutindeni este
prezenta linia curba, ca o tija florala sinuoasa. Vitraliile, mozaicurile,
casetele ornamentale de pe tavane, toate par acoperite de o vegetatie
incremenita.
In Romania, cea mai spectaculoasa cladire in acest stil este Cazinoul
din Constanta.
Treptat, insa, gustul pentru o decoratie asa de incarcata se diminueaza
si, firesc, apare o reactie artistica care va inlocui Art Nouveau cu Art
Deco, caracterizata prin simplitatea si rigoarea formelor, dar mai ales
prin inlocuirea completa a liniei curbe cu cea dreapta, geometrica.
Dupa Primul Razboi Mondial, arhitectura de exterior si interior tinde
spre functionalism si abandonarea ornamentelor. Aceasta noua
orientare se va numi Stilul International si se va caracteriza prin sticla,
armatura de fier si beton, reprezentad "o lupta pentru un nou stil de
viata". Primul mare arhitect promotor al acestei orientari este
germanul Walter Gropius, care in 1919 pune bazele Scolii de la
Bauhaus.
La Corbusier este cel mai reprezentativ arhitect al zbuciumatului secol
al XX-lea. El a scos arta din canoanele rigide de pana atunci si a
conceput locuinte moderne, spatioase si lumioase, destinate si
oamenilor simpli. Le Corbusier nu se va limita strict la functionalism, ci,
neobosit, va propune noi solutii estetice de-a lungul intregii sale vieti:
vila Savoye din Poissy, pavilionul Elvetiei din Sorbona, azilul Armatei
Salvarii, complexul universitar din Rio de Janeiro, unitatea de locuit de
marime conforma din Marsilia, tip duplex (inovatia lui Le Corbusier),
capela Notre-Dame-du-Haut din Ronchamp.
Surse:
·Manual Educatie Plastica clasa a VIII-a, Corint
·wikipedia.org
artabioptica.ro