Sunteți pe pagina 1din 1

Persistența luminii pe retină / Persistence of light on the retinae

Alice Țeca

Curator: Mălina Ionescu

Expoziția deschisă de Alice Țeca la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia este un
discurs aparent paradoxal despre lumină, și în același timp un studiu al modului în care
funcționează dinamica dintre realitate și reprezentare. Artista revine constant în lucrările sale
asupra încercării de a surprinde momentul în care imaginea concretă se suprapune realității
interioare, în relația cu dublu sens dintre percepție și expresie, în care ele converg, se
influențează și se generează reciproc. În această serie de lucrări cercetarea se concentrează atât
pe apariția și construcția imaginii, prin definirea formei – conturată sau dimpotrivă, anulată de
lumină, cât și pe identificarea unei redări a esenței acestui proces, printr-o simplificare a
cromaticii care tinde către negru – care funcționează mai curând ca fundal din care lumina
decupează forma, decât ca umbră, opus al luminii la nivel vizual sau simbolic.

Peisajele Alicei Țeca descriu și relevă relația artistei cu lumea, definită prin căutarea unei
atitudini specifice romantismului – în accepțiunea completă a termenului, stare de contemplare și
în același timp studiu asupra instrumentarului și expresiei artistice, asupra căruia artistul are
libertatea totală de a decide.

(Mălina Ionescu)

The exhibition opened by Alice Țeca at the Mogoșoaia Palace is at the same time an apparently
paradoxical study of light, and a research on the dynamic between reality and representation. The
artist attempts, constantly, to identify and represent the moment in which the concrete image and
the inner reality converge, and also the double way relationship between perception and
expression – as they overlay, influence and generate each other. In the artwork series showcased
in the exhibition, she focuses on the ways images are formed by the definition of shapes –
contoured or on the contrary, annulled by light. At the same time she concentrates on
reproducing the essence of this process by the means of a monochromous simplification of color
towards a black that serves as the background for the outlines of the forms, rather than a visual or
symbolic counterpoint for light.

Alice’s landscapes describe and reveal her relationship with the world, defined by an artistic
attitude specific to romanticism, in the whole acceptation of the term: state of contemplation and
at the same time research on the visual language and terms, which allow the artist for a complete
freedom of decision and expression.

(Mălina Ionescu)