Sunteți pe pagina 1din 4

DESPRE VOCILE COPIILOR

Ca și auzul, vocea este o înzestrare naturală, folosită ca mijloc de exprimare a ideilor și a


sentimentelor în relație cu lumea înconjurătoare.

Clasificarea vocii:
- vocea folosită în vorbire;
- și vocea folosită în cântare – ca limbaj universal.
Încadrând această problemă în domeniul educației, vocea folosită în cântare aparține
exclusiv muzicii; apare astfel, o primă consecință de ordin metodic: muzica se învață cântând;
cântarea este cea mai accesibilă formă de a ne exprima în domeniul muzicii.

Dacă auzul ne ajută să percepem muzica, vocea ne ajută să o realizăm în mod practic,
prin cântare. Primele sunete cântate de copil seamănă cu cele vorbite. Cu timpul, vocea lui se
muzicalizează, emite sunete din ce în ce mai precise ca înălțime.
Trei factori principali influențează dezvoltarea vocii la copii:
- înzestrarea naturală (ca și în cazul auzului);
- existența unui mediu favorabil (să audă muzică și să cânte);
- activitatea metodică pentru dezvoltarea vocii (prin vocalize).

Deși activitățile de cântare și vorbire încep în aceeași perioadă a dezvoltării copilului,


evoluția lor ulterioară înclină spre dezvoltarea vorbirii. Important este să existe o preocupare în
educația muzicală încă din primii ani de viață și toate dificultățile se înlătură mult mai repede. E
de neînțeles dezinteresul pentru educația muzicală din primii ani de viață; copilul ajune la școală
cu dificultatea de a cânta, cu jena de a nu se face de râs, motivând că „nu are voce”. Aici se
impune atitudinea dascălului de a trata acest aspect cu multă bunăvoință, cultivându-i încrederea
n propriile-i forțe.
Formarea vocii la elevi solicită profesorului o bună cunoaștere a aparatului fonator, a
sistemului de lucru, aplicat la etapele de vârstă ale copiilor.
Se pornește de la stadiul fiecărui copil: se cere intonarea unui cântec cunoscut, sau un fragment;
copiii mai îndrăzneți pot fi ascultați individual, cei mai timizi, în grupuri de 2-3, observândul pe
cel vizat.
Vocea execută ceea ce dictează auzul.

Majoritatea copiilor au o dezvoltare normală a vocii, deci pot învăța și cânta și învăța
muzica. Pentru cei cu deficiențe vocale (de auz), profesorul trebuie să stabilească adevărata
cauză, în funcție de care abordează măsurile de remediere (amigdalită, răceală, laringită, faringită
șo chiar timiditate).
Deficiențe de emisie vocală:
- emisie nazală („cântă pe nas”) – din tendința de a imita au din naiva părere că
sunetele cântate se emit „altfel”;
- nu deschid gura suficient;
- nu pot reproduce un sunet izolat, dar îl reproduc într-un fragment de 3-5 sunete;
- nu pot reproduce sunete după un instrument, ci doar după vocea profesorului
(datorită asemănărilor timbarale);
- deificultăți de redare a sunetelor care nu se regăsesc în ambitusul lor vocal
(pornim de la un sunet convenabil):
Remedierea dificultăților se face mai ales prin exemplificare, demonstrând elevilor cum
trebuie să cânte frumos și corect. Exemplul profesorului are o deosebită importanță în privința
formării vocilor la copii; cei ce se ocupă de educația muzicală, trebuie atent selecționați din
punct de vedere al calităților vocale.

Dezvoltarea vocii la elevi

Să acordăm o atenție deosebită transformărilor fiziologice ce se petrec în preajma vârstei


de 14 ani, în perioada pubertății.
Până la această vârstă, și băieții au voce se sopran și mezzo-sopran, ca și fetele. La
pubertate, apar unele transformări fiziologice și psihologice care afectează vocea băieților;
perioada aceasta durează aproximativ, un an și este cunoscută sub numele de mutație sau
schimbarea vocii (răgușeală, neclaritate timbrală și intonațională, sunete înalte asociate cu cele
„bărbătești”). Între 15-18 ani vocea băieților se stabilizează (tenor, bariton, bas).
Același fenomen se petrece și în rândul fetelor, dar mult mai atenuat, stabilitatea vocală
se instalează în jurul vârstei de 16 ani.
Până la mutație, există numai voci cu caracter feminin, atât la băieți, cât și la fete. În
clasificarea lor, vocile copiilor se pot departaja în trei categorii (mai rar în patru):

1 – sopran (voci inalte); 2 – mezzo-sopran (voci medii); 3 - alto (voci „grave”)


Deschideți și ascultați exemple celebre din categoriile mari de voci, pentru cultura generală

https://scoalamuzicala.wixsite.com/muzica/timbrul-vocal