Sunteți pe pagina 1din 12

Note de curs

Conf.univ.dr. Vasile Fuiorea

Elemente de Cromatologie pentru Desciplina Educatie Plastică si Didactica Educției Plastice

Dezvoltarea in secolul trecut a teoriilor problemelor speciale ale picturii, teorii ale
formei,culorii,compozitiei,reprezentarii materiei si spatiului,permite azi abordarea analitica ,studiul
separat si tratarea disociata sub forma exercițiilor și experimentelor de atelier, iar in program sub
forma enuntarii de probleme,a cunostiintelor cu privire la mijloacele de realizare a picturii.
Tratarea practica si teoretica a unei singure probleme plastice reprezinta un avantaj deosebit
pentru clarificarea si intelegerea operatiilor plastice diferite, specifice domeniului picturii.
Culoarea este un mijloc prin care aparatul sensorial al văzului recepteaza semnele emise de lumea
exterioara.
Forma si culoarea sunt esentiale în perceperea optică, deci a informatiei vizuale.În predarea
disciplinelor :Studiul culorii și bazele picturii, respectiv Cromatologie, un loc fundamental il
constituie intelegerea teoretică si practică a proceselor ce stau la originea culorii si a multiplelor ei
posibilitati de expresie si comunicare.
Pentru a întelege culoarea ca atribut al picturii este necesara acomodarea si cunoasterea
practica a materialelor și teghnicilor specifice picturii:
-tipurile de culori: acuarela tempera, guase, acrylic,ulei diferiti pigmenti si in cadrul acestor
cunostiinte, etapele firesti de lucru cu aceste materiale;
-suporturile si solventii, pensule si alte materiale necesare procesului de creatie-asemanarile si
deosebirile acestor unelte;
-conoștiințe din domeniul complementar al fizicii și chimiei
Consideratii privind elementele de teoria culorii

Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala care face ca ochiul
sa perceapa diferit radiațiile de pe retină, având aceeasi intensitate, dar lungimi de unda diferite.
Forma si culoarea sunt cele 2 elemente esentiale ale oricarei perceptii optice, deci ale oricarei
informații vizuale. Culoarea nu exista in sine, ci numai percepută prin simturi; nu este culoare decat
unde este si un observator cu organ de vedere;este raspunsul unui simt la un stimul exterior.
Existenta celor sapte culori spectrale este cunoscuta încă din Renaștere în scrierile lui
Leonardo da Vinci.
Studii si experimente privind fenomenul cromatic au realizat NEWTON si GOETHE dar,
fară a reuși să fundamenteze un ansamblu finit care sa constituie ”Știinta generală a culorii”.Astfel
ia naștere primul cerc cromatic din istorie realizat de NEWTON, ca o necesitate de întelegere și
clarificare capabilă de a putea exploata infinitatea de posibilități născute din amestecurile de culori.
În secolul XVIII, Michel Eugène Chevreuil,un chimist francez revoluționar studiază culorile
și formulează Legea contrastului culorilor .Influența lui CHEVREUIL în randul pictorilor inovatori
nu a ramas fara urmari, fiind explorată de mari artiști care au adus inovații importante picturii.
DELACROIX luase cunoșțiintă cu descoperirile lui,acest fapt observandu-se în pictura sa prin
folosirea culorilor prismei, inlocuind astfel amestecurile cu brunuri sau negru a culorilor. Delacroix
se va folosi și de studiile si cercetarile “marilor artiști coloriști” CONSTABLE si TURNER, mai
apoi realiștii și impresioniștii vor învața din aportul înoitor cromatic al maestrului romantic.
Impresioniștii își vor elabora principiile lor în domeniul culorii pe baza experienței
înaintașilor și a propriilor lor observatii si inovatii petrecute la “motiv” în plen-air.
Abia generația postimpresionistă ia în considerare cu seriozitate lucrarile chimistului
CHEVREUIL, interesată fiind de tezele despre contraste și influențele dintre culori. Facând
deosebirea fundamentală dintre amestecul optic și cel pigmentar ( aditiv și substractiv)
CHEVREUIL deschide calea studierii și a altor posibilitați de expresie în domeniul culorii.
Rod al experimentelor cromatice, tehnica picturii impresioniste va evolua spre modul de
expresie al neoimpresionismului:DIVIZAREA TENTEI.
Precizarile teoretice facute de PAUL SIGNAC în manifestul curentului scris de către acesta
în studiul “De la Delacroix la neoimpresionism”, clarifica majoritatea beneficiilor aduse de tehnica
picturii divizioniste. El precizeaza: “Neoimpresionismul nu poantilizează,el divizează ,divizarea
însemnand șă-ți asiguri toate avantajele luminozității culorii si armoniei prin :
1. amestecul optic al pigmentilor absolut puri(toate tentele prismei și toate tonurile
acestora);
2. separarea diferitelor elemente (culoarea locală,culoarea de ecleraj, radiațiile lor);
3.echilibrul acestor elemente și proportiile lor (dupa legile contrastului, ale degradarii si
iradierii);
4. alegerea tusei în raport optim cu dimensiunea tabloului”;
Pentru a obține lumina și culoarea nu folosesc decat culori pure-aâat cat se poate apropia materia de
lumina- de culorile prismei.Ei se vor îngriji intotdeauna să pastreze puritatea acestor culori,ferindu-
se să le murdarească printr-un amestec pe paletă(bineinteles cu exceptia amestecului cu albul si a
îmbinarii culorilor apropiate pentru toate tentele prismei și pentru toate tonurile; vor juxtapune
culoarea în tușe mici și pure, ajungand la rezultatul căutat, datorită amestecului optic care se
produce pe retina privitorului. Acest lucru va avea avantajul ca in timp ce orice amestec pigmentar
pe paleta se inchide ,divizarea culorilor tinte spre claritate si stralucire.
Pasul urmator va fi facut de pictorul PAUL CEZANNE care va înlocui modelul clasic,al
clarobscurului și pulverizării formei,cu tehnica modulației culorilor prin juxtapunerea petelor calde
sau reci,abolind astfel umbrele întunecate ,în favoarea culorii.
Contribuții fundamentale în domeniul culorii, teoretice sau practice, au fost aduse de o serie
de pictori din Germania la începutul secolului al XX-lea.
JOHANNES ITTEN-pictor si teotetician va fi preocupat de picturalitatea pura, pe care o va
adopta ca metodă didactică în perioada în care a fost profesor la BAUHAUS și la care vor adera o
serie de pictori importanti ai modernității, care, la randul lor vor înnoi limbajul culorii. Activitatea
sa teotetica este adunata în volumele “Arta culorii” și “Curs introductiv la Bauhaus”.
Clar-obscur policrom, metoda de obținere
a modeleului formelor prin culoare Vasile Fuiorea, tehnica modeleului cromatic
Cercul cromatic și Steaua culorilor după Studiul lui Itten

Dintre realizarile semnificative ale operei pedagogice a lui ITTEN mentionăm și recomandăm
studiul:
 “Cercul celor doisprezece culori” pe care se va baza ulterior în diferențierea si
exemplificarea celor șapte tipuri de contraste cromatice
 Contrastul clar-obscur sau închis deschis
 Contrastul complementarelor
 Contrastul cald- rece
 Contrastul de cantitate
 Contrastul de calitate
 Contrastul în sine
 Contrastul simultan

Complementaritatea -raporturi armonice de cantitate și de echilibru cromatic

Complementaritatea, gama de griuri colorate ,

amestecul pigmentar
Vasile Fuiorea, Portret compozițional Contrastul complementarelor
Contrasul cald rece- modulații cromatice Vasile Fuiorea- accord cald rece , galben/albastru
( orange/violet și galben/albastru )

Paul Cezanne-de la orange la albasatru prin galben și verde


/gama majoră/tehnica modulației
Alexandru Ciucurencu Paul Cezanne
Contrastul complementar și cald-rece

Continuitor al teoriilor culorii este si WASSILY KANDINSKY, ale carui teze sunt expuse în opera
teoretica “Spiritualul în arta” în care el formuleaza principiile de baza ale artei abstracte:
“Un triunghi acoperit în intregime de galben, un cerc de albastru, un patrat de verde…..acestea
reprezinta ființe diferite și actiuni diferite”.
El formuleaza si analogiile între culori si timbrele muzicale: “Galbenul luminos răsuna ca o
trompetă ascuțită…..”
Fie ca foloseste elemente geometrice, fie ca pune în stare de libertate tușe și semen colorate
inventate, pictorul ramane în permanență adeptul unui lirism bazat pe impulsurile lăuntrice.
Scrierile lui PAUL KLEE( profesor și el la BAUHAUS) sunt concentrate pe eforturile
depuse de cercetători în a îmbunatăți teoria constructivă a culorii, la care va participa din plin si el
în opera teoretică și practică. Klee construiește experimental o “sfera cromatica” pentru a
reprezenta culorile în spațiu și a preciza cele 3 feluri de miscari cromatice.
1. “mișcarea periferică către cald si rece ce se desfășoară pe ecuator și o definește
ca ….locul celei mai mari puritați a culorilor.
2. mișcarea diametral opusă către culoarea complementară
3. mișcarea polară între alb si negru”

Wassily Kandinsky Johannes Itten


În același context JOSEF ALBERS va publica cu succes lucrarea sa capitală ”Interacțiunea
culorilor” fapt care a influențat avangarda, în mod semnificativ.Teza fundamentală a teoriei sale
releva deosebirea dintre culoare ca fenomen optic, strict determinat de proprietățile sale fizice pe
care culoarea îl are asupra privitorului.
ALBERS socotește că fenomenul coloristic este foarte complex, dupa el, culoarea nu există
pur și simplu, ea nu este dată univoc, odata pentru totdeauna, ea traiește, se mișcă, acționează,
depinde și face să depindă ;are efect,e puternică, poate să serveasca dar și sa subjuge.Sunt
subliniate prin aceasta funcțiile majore ale culorii: impresive,expresive și simbolice.

CONSIDERAȚII METODICE
Studiul culorii prin sfera contrastelor cromatice este de o importanță capitală în întelegerea
limbajului plastic.Procesul practic si teoretic de insusire a cunoștiintelor/abilităților de limbaj
plastic, trebuie sa aiba un caracter experimental-practic,urmarindu-se prin acesta largirea
posibilitatilor de expresie prin culoare. Se va urmari studierea și interpretarea aceluiași spațiu
pictural în suita celor sapte contraste ale culorii, precum și gasirea metodelor si procedeelor
potrivite în evitarea producerii accidentale a altor contraste. Se vor urmari construcții plastice prin
contrastele de valoare sau de culoare cu obiective de reprezentare a volumului, materiei,
spatialității etc. Exercitii de reprezentare a volumului prin culoare: Studiul cromatismului luminos:
“Drumul unei culori spre complementara prin cele două cai posibile, ce pot derermina dominanta
calda sau rece a lucrării :-de la orange la albastru prin galben-verde(gamă majoră) sau prin rosu
violet(gama minoră).

Paul Cezanne, Muntele Saint Victoire


-metode privind reducerea raporturilor valorice în favoarea celor cromatice, înțelegerea culorii în
raport cu idea de lumină (Studiul contrastului de cald- rece al culorii).
Scopul cursului este de a dezvolta la studenti capacitatea de exprimare vizuală cu ajutorul
culorii ca element de limbaj plastic, studenții putand sa formuleze abilități și judecați de valoare
artistica, cu mesaj emotional și estetic, capabil de a fi integrat în contextul artei contemporane .

Contrastul de calitate

Constantin Flondor
Contrastul în sine al culorii Fernand Leger

Vasile Fuiorea, Portret figură întreagă , Contrastul în sine al culorii


Contrastul Simultan- Juxtapunerea tentei / Divizionism Cromatic

Â
Paul Klee Vicent van Gogh

BIBLIOGRAFIE

Constantin Prut, Dicționar de Artă Modernă si Contemporană , Editura Enciclopedică, București 2002

Gheorghe Ghițescu, Antropologia Artei, Editura Didactica si Pedagogica,București 1981

Goethe, Teoria culorilor, Editura Princeps, Iași 1995

Fuiorea Vasile ,Manual Didactic.Elementele fundamentale în pictură/ Fuiorea Vasile. - Târgu Jiu :
Academica Brâncuşi, 2017

Kandinsky Wassily – Spiritualul în artă. Editura Meridiane. Bucureşti 1994

Paul Signac, ,De la Delacroix la Neoimpresion, Editura Meridiane,București 1971

Naseijelaneyrie-Dangen , Pictura Secrete si Dezvaluiri , Editura Rao 2002

Yvonne Hasan, Paul Klee si pictura modernă, Editura Meridiane,București 1999

M.J. Bartoș ,Compoziția în pictură ,Editura Polirom ,București ,2009

Liviu Lăzarescu , Culoarea în artă , Editura Polirom ,București ,2009

Itten Johannes ,Tehnica tabloului. Editura Meridiane. Bucureşti 1979

Itten Johannes , Art de la couleur, Paris 1973

Marc Havel ,Tehnica tabloului, Eeditura Meridiane , Bucureşti 1979

Titus Mocanu, Morfologia Artei Moderne, Editura, Editura Meridiane,București 1973